Revoluția Masculinității Toxice

Probabil că ați observat și voi, violența este la modă (iar). În fiecare zi vedem consecințele modelelor care practică violența și scapă nepedepsite sau chiar obțin niște recompense pentru violența etalată. Trăim într-o supă a violenței și bănuim cine este bucătarul șef.

☆ ☆ ☆

În timp ce noi deveneam conștienți de chestiuni precum masculinitatea toxică, agresivitatea cronică (ca o componentă a unor tulburări de personalitate sau a unor tulburări afective, dar și ca sursă de probleme sociale în sine), în timp ce deveneam conștienți de impulsivitate, lipsa auto-controlului și de celelalte elemente ale aceluiași spectru de probleme mentale, iar unii dintre noi chiar luau măsuri concrete în acest sens, frecventând workshopuri, vizionând videoclipuri și lecturând articole sau cărți, ei bine, pare că ceva s-a schimbat... 

Unii cred că Vladimir Putin a pus capăt pandemiei — prin aceea că oamenii au acum ceva mai serios de discutat decât COVID19, cum ar fi războiul din Ucraina. Desigur, aceasta este o aberație iar psihologic vorbind, este o corelație iluzorie — în sensul că s-a stabilit o relație de cauzalitate între două evenimente succesive care nu au absolut nicio legătură între ele. Eventual, este posibil ca Putin să fi așteptat să dezvoltăm o imunitate de grup, care se presupune că a apărut undeva la începutul anului 2022, pentru a-și putea începe invazia în condiții de siguranță, dacă putem spune așa. 

Deci nu, Putin nu a pus capăt pandemiei iar, ca fapt divers, în cele mai populate zone din Rusia oamenii au fost vaccinați fix ca vitele — prin urmare Putin nu ar trebui să fie eroul dvs., ca anti-vaccinist ce sunteți. Dar înțeleg că acestor persoane le place Putin, deoarece el întrupează un tip de anti-erou care le-a redat speranța în masculinitate, așa cum o înțeleg dânșii. De altfel dumnealor, li s-a părut multă vreme că acea corectitudine politică, care își avea derapajele sale, de ce să nu recunoaștem, le extermina în mod sistematic masculinitatea în timp ce le oferă femeilor și minorităților prea multe drepturi. 

Acum, după cum observați, s-a cam terminat cu tot ce înseamnă corectitudine politică, deoarece unii dintre noi ne zbatem să restabilim diferența între bine și rău în timp ce restul au îmbrățișat răul ca pe o formă de rebeliune împotriva unei societăți care le cerea prea multe eforturi de adaptare. Mai mult, aceștia din urmă consideră că relațiile de forță pe care se baza societatea patriarhală tradițională ar trebui să ocupe un loc în viața noastră, chiar și dacă rezultatul este abuzul, inechitatea și violarea oricăror reguli stabilite anterior. 

Prin urmare, acum nu ne mai preocupă nici corectitudinea politică, nici workshopurile de dezvoltare personală în care învățam despre auto-control și o viață eliberată de dictatura impulsurilor distructive deoarece, avem, de la cel mai înalt nivel semnale de liberalizare a furiei și de autorizare a violenței. Dacă în trecut ne străduiam să scăpăm de furie și agresivitate acum am descoperit că este suficient să-i convingem pe ceilalți că acestea erau justificate — știți argumentul cu fusta prea scurtă, nu-i așa? 

Și toate acestea se datorează, desigur, lui Vladimir Putin, care ne-a scăpat și de plandemie, dar și de corectitudinea politică impunând această modă a violenței fără margini — căci SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE, sau cel puțin așa cred psihopații. În plus, PROPAGANDA SCUZĂ MJLOACELE, și pare că lumea s-a umplut de propagandiști. 

Unii sunt plătiți să afirme că violența lui Putin este justificată istoric, antropologic, natural, precum și de faptele din trecut ale tuturor celorlalți — ceea ce numim what-about-ismul cinic rusesc. Pe scurt, istoria ne oferă licență pentru a fi animale. În afară de propagandiștii plătiți, restul fac propagandă putinistă gratuită din motivele prezentate mai sus. Căci, ca să-l parafrazez pe Mike Tyson, fiecare are un plan de emancipare a bărbaților până când primește un pumn în gură. Acel pumn în gură ni l-a dat Vladimir Putin. 

Putin a demonstrat că poate să pună în fapt cele mai absurde și violente acțiuni și că nimeni nu-i poate face nimic, ceea ce unii percep drept o formă de masculinitate — poate chiar o revanșă a masculinității împotriva corectitudinii politice și a eforturilor de civilizare care ni se cereau în urmă cu doar câțiva ani.  Nu știu dacă v-ați întrebat vreodată care ar putea fi consecințele acestei revoluții a masculinității toxice. Mă refer la impactul ei asupra fiecăruia dintre noi. 

Ei bine, această revoluție a masculinității toxice care eclipsează înțelepciunea, bunul simț, diplomația și noblețea umanistă nu poate avea decât consecințe toxice la nivel micro-social — asupra grupurilor sociale, familiilor și indivizilor. Desigur, ceea ce afirm acum este o speculație bazată pe ideea de putere a exemplului și învățare socială sau învățare vicariantă. Oamenii chiar învață din exemplu, și în ziua de azi acest exemplu nu trebuie să fie direct — contactul nostru cu exemple de tot felul, din întreaga lume, este facilitat de mass-media și de social-media. 

Învățarea vicariantă este un proces psihologic prin care o persoană dobândește noi comportamente, abilități sau răspunsuri emoționale prin simpla observare a unui model (altă persoană), fără a trece direct prin experiența respectivă. Acest tip de învățare bazat pe observație și empatie, parte a teoriei socio-cognitive, permite achiziționarea de cunoștințe prin observarea consecințelor (recompense sau pedepse) aplicate modelului.

Ei bine, atunci când observăm că modelul se comportă ca un animal (ucide, violează, fură, etc) și nu pățește nimic, dimpotrivă, primește niște teritorii, niște medalii și niște generoase sume de bani, acest comportament poate deveni o alternativă viabilă și poate fi luat în considerație pentru rezolvarea de probleme personale curente. Prin urmare, putem lansa ipoteze cum ar fi următoarele. 

Un model de masculinitate toxică care își pune amprenta asupra unor largi părți din societate ar putea influența copiii să devină mai agresivi și lipsiți de înțelegere unii cu alții, ar putea influența soții să devină mai intoleranți, ducând astfel la recrudescența violenței domestice, ar putea influența colegii de serviciu să-și rezolve problemele prin scandal, ar putea influența unele celule teroriste să adopte tactici și operațiuni letale și da, ar putea inspira anumiți șefi de state să inițieze acțiuni militare similare. 

Și pe undeva, cu tristețe, constat că tabloul acesta ne este de fapt familiar — au apărut cazuri de copii care s-au kilărit între ei, au fost atentate teroriste de o cruzime fără margini, au fost răpiți șefi de state și au apărut războaie noi. Omenirea pare c-a luat-o razna și, oricât am dori să ignorăm ori să minimalizăm ceea ce se întâmplă zi de zi, aceste semnale ajung la noi în fiecare zi. Sigur, violența a făcut mereu parte din repertoriul comportamentului uman, există numeroase alte surse și explicații, dar faptul că trăim zilnic în această supă a violenței pe care ne-a gătit-o Putin nu poate fi nici evitată și nici rămâne fără consecințe. Ne-am săturat cu toții de ea dar soluția nu este să-l recompensăm pe bucătar.  

(1) Imaginea Nightmare, de Chris F, via pEXELS

Continue reading

viol

Suntem Obiecte Sexuale

Prezinti putin tesut cutanat si primesti in schimb putina atentie. Nimeni nu doreste sa iti cunoasca povestea, ideile sau cat de frumoase iti sunt principiile de viata. Clientii si publicul apar doar daca le prezinti ceva concret... Oare este adevarat ca societatea doreste ca tu sa fii un obiect sexual? 

☆ ☆ ☆

Indiferent care a fost motivul pentru care stramosii nostri au ales sa isi acopere corpul cu haine, rezultatul este ca pana si acum, dupa atatea mii de ani, inca mai facem asta. Probabil ca exista utilitati fiziologice, psihologice si sociale in spatele acestei realitati si mi-am propus ca in acest articol sa le constientizam impreuna si, daca este cazul, sa intelegem importanta hainelor in procesul victimizarii, folosind cateva date obtinute prin cercetare stiintifica, din domeniul victimologiei. Am abordat acest topic de vesnica actualitate fiindca intalnesc mereu persoane care nu doresc sa accepte anumite realitati ale lumii in care traim, negandu-si responsabilitatea proprie in situatiile in care sunt victimizate.

Intr-un articol anterior numit Viol si Victime Minore, in care am comentat interventia actorul Mihai Bendeac fata de relatarile Anei Maria Mocanu, spuneam ca psihopatii exista si probabil ca ar fi mai util sa-i luam ca atare, sa nu mai incercam sa ii educam, mai ales ca sunt (mult prea) greu educabili si daca nu au ceva de castigat din asta, nu te vor ierta atunci cand le vei oferi ocazia sa te surprinda intr-o pozitie de vulnerabilitate. De asemenea, va recomandam ca in locul acestor eforturi de a-i educa pe psihopati, sa va intrebati ce ati putea face voi insiva pentru a evita victimizarea propriei persoane. 

As dori sa punem in evidenta cateva functii ale vestimentatiei care s-au conservat din cele mai vechi timpuri:

• PROTECTIA ~ vestimentatia ne protejeaza in special de intemperii si temperaturi extreme si, de asemenea, ne poate proteja de agresiuni - vezi vestimentatia celor din trupele speciale.

• ATRAGEREA UNUI PARTENER ~ Arata-mi cine / ce esti ca sa stiu daca sunt interesat! Atat barbatii cat si femeile se imbraca intr-un anumit fel pentru a trezi interesul sexual sau romantic al potentialilor parteneri.

• IDENTITATE ~ Spune-mi cum te imbraci ca sa-ti spun cine esti! Prin vestimentatie ne afirmam apartenenta la anumite caste, institutii de invatamant sau organizatii. Poate fi o uniforma sau pot fi anumite elemente vestimentare (embleme, insigne, inscrisuri). Chiar si faptul ca esti fan al unei trupe rock poate fi exprimat astfel. 

• INDIVIDUALITATE ~ Am suficienta personalitate pentru a purta un costum de pene! Atunci cand vestimentatia noastra este unica si originala, punem in evidenta propria noastra persoana si ceea ce ne face diferiti. Uneori vestimentatia exprima atat identitate cat si individualitate - sunt imbracat ca un hippy dar toate hainele sunt negre! Sah mat!

• STATUT SI PRESTIGIU ~ Nu spun dar vreau sa zic! Faptul ca iti permiti sa porti o anumita vestimentatie transmite ceva despre pozitia ta sociala si resursele de care dispui. Nu intotdeauna acest mesaj este sincer si adesea hainele si accesoriile scumpe sunt folosite pentru a manipula si a induce in eroare cu privire la succesul de care ne bucuram.

• CONFORMISMUL ~ Prinde-ma daca poti! Uneori nu ne dorim nici sa atragem atentia unui partener, nici sa observe lumea cat de importanti si realizati suntem sau carei organizatii ii apartinem si purtam haine pe care le-ar purta majoritatea tacuta a concetatenilor. Este un mod de a-ti economisi energia si de a trece neobservat fiindca lumina reflectoarelor iti raneste retina.

Majoritatea acestor functii sunt intr-o directa legatura cu nevoile umane din piramida lui Abraham Maslow. Indiferent care sunt motivele pentru care folositi o anumita vestimentatie si mesajul pe care intentionati sa il transmiteti, mai mult sau mai putin constient, principiile comunicarii sunt aceleasi ca si in cazul mesajelor verbale: uneori spui ceva iar receptorul mesajului intelege cu totul altceva. Acest lucru se intampla pentru ca emitatorul si receptorul mesajelor respective sunt diferiti (diferente de gen, varsta, educatie, cultura, etnie, apartenenta sociala, etc) si interpreteaza diferit stimulii pe care ii emit sau ii receptioneaza, dupa caz. 

Asa spre exemplu, s-a constat faptul ca femeile pot purta haine care le prezinta corpul fiindca isi doresc afectiune si respect din partea unui potential partener iar de partea cealalta, orice tip cu tulburare de personalitate anti-sociala (psihopatie), intelege ca respectiva femeie si-a dorit sa fie agresata sexual. Poate ca suna putin ridicol sau cinic, dar exista date stiintifice in acest sens si am vorbit despre asta in articolul numit Anotimpul Violentei Sexuale.  

Dezumanizare si Obiectizare

Avem cateva studii prezentate intr-o sinteza frumos realizata pe situl NCBI, din care reiese faptul ca anumite vestimentatii nu fac altceva decat sa ne impiedice sa vedem umanitatea persoanei din fata noastra transformand-o literalmente intr-un obiect. Iar acest lucru li se intampla nu doar psihopatilor si si barbatilor nomali din punct de vedere medical, si nu doar acestora ci si femeilor normale din punct de vedere medical. Probabil singura diferenta intre un barbat normal si un psihopat ramane aceea ca psihopatul pune in fapt ceea ce un barbat normal doar simte sau isi imagineaza. 

Iata cateva informatii interesante luate din aceasta sinteza si care se refera la imbracamintea sumara: 

• ESTI UN OBIECT ~ Un numar de studii au examinat obiectizarea trupurilor acoperite sau neacoperite. S-a descoperit ca atunci cand purtam un costum de baie suntem considerati un trup care exista pentru placerea celorlalti.

• DEZUMANIZARE ~ Cand ne indreptam atentia asupra aparentelor si nu asupra personalitatii avem tendinta sa atribuim mai putina umanitate femeilor. Atribuirea umanitatii este un element cheie in ce priveste perceptia sociala si ne permite sa diferentiem oamenii de obiecte.

• CULTURA SEXY ~ Nu doar barbatii dezumanizeaza femeile sexualizate si reprezentarea acestora ci si femeile. Convingerea larg raspandita ca femeile sunt obiecte sexuale este impartasita atat de femei cat si de barbati.

• PATOLOGIE ~ Femeile care aleg imbracaminte pentru ca asa se poarta si nu pentru ca se simt bine in aceasta au tendinta sa se auto-obiectizeze si prezinta tendinte patologice din spectrul depresiv, al disfunctiilor sexuale si al tulburarilor alimentare.

• MASS-MEDIA ~ In afara de grupurile sociale, de prieteni si familie care invata fetitele sa se auto-obiectizeze, mass-media, revistele si televiziunea detin un rol important in acest proces, prezentand femeile ca pe niste obiecte sexuale care exista pentru entertainmentul celorlalti. 

• RISCURI MAJORE ~ Acest  proces cultural de obiectizare a femeilor le expune pe acestea unor riscuri majore. In acest mod scade capacitatea noastra de a empatiza cu victimele violurilor, avem tendinta sa aruncam vina asupra acestora si le minimalizam suferinta.

Graficul de mai sus indica faptul ca aceasta obiectizare a femeilor are deja consecinte extrem de grave. El reprezinta evolutia ratei violurilor in SUA intre anii 1990 si 2021. Probabil ca participam cu totii la acest proces atunci cand acordam atentie programelor care prezinta trupuri - obiect in locul celor care prezinta personalitatea si abilitatile acestor persoane. De asemenea, poate ca in ultima vreme mai multe femei au curajul sa reclame un viol si are si asta un impact. Cu toate acestea, este bine sa intelegem ca efectul acesta de obiectizare al corpurilor exista si puteti alege sa il folositi sau nu. Iar fiecare dintre aceasta alegere va avea un impact asupra calitatii vietii dvs. Ramane sa apreciati singuri care este importanta acestui impact. 

(1) Imaginea Three Magazines, de EVG Kowalievska, via Pexels

(2) Statista, (acc. 22.1.2023), Reported forcible rape in USA, website: Statista.com

(3) NCBI, (ACC. 22.01.2023), From attire to assault, website: NCBI.nlm.nih.gov

Continue reading

viol

Anotimpul Violentei Sexuale

Este socanta uneori distanta intre ceea ce ne spune intuitia si realitatea dovedita stiintific. Este oare violul mai frecvent vara sau iarna? Are imbracamintea victimei vreo importanta? Ce vede violatorul in dvs? Azi vorbim despre ceea ce credem despre violuri si trista realitate a acestor acte de suprema barbarie. 

☆ ☆ ☆

Daca sunteti doamna sau domnisoara, si probabil ca sunteti, deoarece domnii au lucruri mai bune de citit decat un blog de psihologie, sunteti convinse, nu-i asa, ca violurile nu au absolut nicio legatura cu felul cum va imbracati, pentru ca... asa va zice intuitia. De asemenea, intuitia va spune ca statisticile care s-au facut, au scos in evidenta faptul ca vara nu sunt mai multe violuri decat iarna, prin urmare barbatii ar trebui sa inceteze sa mai dea vina pe felul cum va imbracati si sa isi asume intreaga responsabilitate pentru barbaria care ii caracterizeaza.

Dar asa sa fie oare? Auzind aceasta opinie la un post de radio, rostita cu extrem de multa convingere de catre o tanara domnisoara de numai 19 ani, mi-am zis ca ar fi o tema de cercetare destul de interesanta, asa ca mi-am pus in miscare toate instrumentele mele de erou al luptei cu miturile urbane. O cautare simpla pe Google imi da de inteles rapid ca domnisoara respectiva nu facuse acest lucru inainte de a-si afirma opiniile la un post de radio cu audienta nationala, desi putea sa se comporte ca si cand tocmai luase la rand absolut toate siturile si literatura de profil.

Iata deci cateva mituri desfiintate (usor) de Google:

• VIOLURILE SE PETREC MAI CURAND VARA. - Primul mit pe care Google il desfiinteaza fara drept de apel este acela ca violurile se petrec cu aceeasi frecventa pe toata durata anului. Este cat se poate de fals si cat se poate de dovedit statistic ca vara au loc mai multe violuri decat iarna. Cercetatorii banuiesc insa ca de vina ar fi comportamentul "de explorare", specific anotimpului calduros, care ne expune si la multe alte probleme. Altfel spus, "vara cam ne-o cautam".

• COVARIATIA INTRE VIOL SI TEMPERATURA. Un studiu a descoperit faptul ca pe masura ce creste temperatura, creste si frecventa violurilor. Fara a preciza motivul pentru care se intampla asta, este suficient de interesant chiar si asa. Totusi, omuciderile prezinta acelasi pattern de evolutie in relatie cu temperatura, ceea ce ne determina sa privim cu atentie si preocupare la felul in care incalzirea globala va afecta posibilitatea de a deveni victima.

• BARBATII INTERPRETEAZA DIFERIT. Cu toata sinceritatea, aproape ca am izbucnit in ras cand am descoperit care sunt diferentele de interpretare a tinutei feminine sexy la cele doua genuri. Ei bine, daca femeile considera ca o imbracaminte sexy este adoptata (de femei) in scopul de a comunica nevoia de afectiune si dorinta de a fi atragatoare, la barbati imbracamintea sexy a femeii simbolizeaza cu totul altceva si ar comunica de fapt interesul sexual. Obiectele de imbracaminte de culoare rosie infierbanta in mod deosebit visurile barbatilor! Exact ca la corida!

• BARBATII INVINUIESC VICTIMA. Da, nu este corect, dar, nu-i asa, ce este drept pe lumea asta? Ei bine un studiu a descoperit faptul ca barbatii au tendinta sa dea vina pe supravietuitoarea violului, in special daca aceasta este catalogata ca fiind "obiect sexual". Cercetatorii care au dezvoltat "teoria obiectului sexual" considera ca atunci cand femeile isi prezinta corpul, acestea devin obiecte sexuale in perceptia celorlalti dar in special in perceptia barbatilor.

In caz ca detestati cercetarea stiintifica acum aveti, nu-i asa, un motiv in plus. Totusi, din motive lesne de inteles, este poate mai bine sa traim in realitate decat intr-un basm sau altul. Iar realitatea este aceea ca barbatii nu inteleg "corect" de ce femeile aleg sa isi prezinte corpul, iar femeile nu sunt pregatite sa descopere ca barbatii le considera obiecte sexuale atunci cand ele apar superbe, cu corpul aproape dezgolit, din dorinta de afectiune si dragalasenie, desigur. 

Intrebarea este daca in acest cadru de referinta este mai realist ca femeile sa le ceara barbatilor sa nu mai fie badarani (ceea ce, din cate am observat, le vine usor sa faca) sau daca nu cumva este mai eficient sa le arate mai putin tesut cutanat pentru ca ei sa nu le mai considere obiecte sexuale. Nu vreau sa va descurajez in misiunea sfanta de a-i transforma pe barbati din brute in ingerasi. Pana si eu incerc acelasi lucru prin articolul de fata, in care le explic faptul ca femeile se imbraca sexy pentru cu totul alte motive decat cred ei. 

Cu toate acestea, daca as fi femeie, nu as miza pe faptul ca (toti) barbatii vor intelege aceste importante deosebiri intre perceptia feminina si cea masculina. Cu atat mai mici mi-ar fi asteptarile din partea celor care initiaza ceea ce restul doar viseaza. Ma refer aici la psihopati, care sunt inzestrati si cu "abilitatea" de a va ignora emotiile si de a-si gasi scuze pentru absolut orice. Acesti barbati primordiali sunt greu de schimbat, prin urmare faptul ca apareti cu ochii usor umezi la un show de maxima audienta sau pe canalul propriu, militand impotriva violentei sexuale, va avea un impact deosebit asupra celor care oricum nu ar viola vreo femeie. 

(1) Imaginea Temptation, de Bardia Photography, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0 

(2) Springer Open, (acc. 15.12.2020), Dress and Sex: a review of empirical research..., website: Springer Open

(3) Bureau of Justice Statistics, (acc. 15.12.2020), Seasonal Patterns in Criminal Victimization Trends, website: BJS.GOV

Continue reading

viol

Managementul Dezastrului

Monstrul a murit dar rana a ramas. Poate mai grav decat abuzul sexual in sine este "acel ceva" din constiinta noastra care spune ca, daca tot ai fost batjocorita, trebuie sa te batjocoresti si tu insati si sa-ti transformi toata viata intr-o ruina, caci "asta e ceea ce se face" si asta iti ramane de facut dupa viol.

☆ ☆ ☆

Am descoperit un documentar in mai multe episoade pe Netflix despre care nu as putea sa nu scriu aici. Fiindca tocmai vorbisem despre violul cu victime minore / adolescente, ei bine acest documentar despre "viata si opera" lui Jeffrey Epstein este ca o colectie de marturii apartinand unor victime ale prodigiosului pedofil american.

Pentru cei care nu stiu, Jeffrey Epstein este un tip ce, pe baza carismei sale iesite din comun, caci studii nu prea avea, a reusit sa acumuleze o avere fenomenala care i-a si permis sa duca o viata dezlanata, de excese fara de sfarsit. In mod interesant, Epstein nu doar ca a corupt foarte multe fete minore pentru a-si satisface poftele sexuale degenerate, dar a fost si un furnizor de astfel de servicii, in sensul ca trafica sexual aceste fete, oferindu-le altora de teapa lui.

Clientii lui Epstein sunt personalitati din lumea mondena iar fiecare dintre cei care gravitau in jurul lui Epstein, printre care insusi presedintele Donald Trump sau Printul Andrew, membru al casei regale britanice sunt banuiti ca ar fi fost beneficiari ai acestor servicii sexuale degenerate, furnizate de catre Jeffrey Epstein. Iata deci de ce se cheama acest documentar "Jefferey Epstein - Obscen de Bogat" si de ce milionarul american, are acest renume prost,  al unei persoane destrabalate si fara limite.

Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este faptul ca merita sa vorbim despre felul cum abuzul sexual le-a afectat pe tinerele victime ale lui Epstein, cel care avea un adevarat "aparat de grooming", format din strategii de desenzibilizare si amortire a vigilentei, dar si din indivizi (in mod interesant, femei) care erau aliatele acestui degenerat si participau la racoloarea victimelor, prin manipulare si un proces de spalare a creierului. 

Acest "aparat de grooming" observa punctele vulnerabile ale victimelor potentiale, cum ar fi faptul ca erau ambitioase si isi doreau sa realizeze anumite lucruri, sau doar proveneau din familii nevoiase, cu multe lipsuri, si le promitea ca el, cu influenta si banii sai, avea sa le ajute sa razbeasca in viata - atat de perfida putea fi aceasta institutie de corupt minorele, patronata de Jeffrey Epstein.

Aspectul cel mai interesant ala cestui film, cel putin pentru mine, este felul cum abuzul sexual, ca si incident al experientei personale, incarcat cu semnificatie si greutate iesite din comun, le influenta pe victimele respective. Astfel, se pot observa mai multe tipuri de reactie in fata abuzului, precum si faptul ca aceste reactii se desfasoara pe mai multe paliere: cognitiv (al proceselor mentale), emotional (al trairilor emotionale) si comportamental (a alegerilor care decurg sub influenta abuzului sexual).

Astfel, se observa ca nu toate victimele reactioneaza la fel: unele dintre acestea par a fi mai afectate decat altele. Filmul pare sa ne dea de inteles ca acele victime care provin din medii defavorizate sau toxice si care, cel mai probabil, intampinau si probleme de adaptare sociala, aveau o traiectorie ceva mai dramatica decat alte tipuri de victime. In primul rand, aceste victime ramaneu in preajma lui Epstein mai mult timp (chiar si ani intregi), spre deosebire de victimele mai educate, ori provenind din familii mai bine structurate, si care puteau sa-l reclame pe degenerat chiar dupa primul incident. 

Se observa la multe dintre victime obsesia murdariei, ca urmare a violului si chiar incercarea de a-si amorti durerea cu alcool si droguri. Astfel, intelegem cat de perfid este abuzul sexual prin efectele sale si cat de mare devine tentatia de a ne auto-sabota in urma unui astfel de incident nefast. Victimele fiind adolescente sau pubere, capacitatea acestora de a gestiona un astfel de incident este mai curand mica.

Deosebit de trist imi pare faptul ca, abuzul sexual este adesea luat drept scuza pentru a ne auto-distruge prin droguri si alunecarea in depresie, ceea ce este mai curand o victorie a calaului asupra noastra, in ciuda potentialului pe care alegem sa il pierdem in neant. Nu as putea sa explic aceasta tendinta decat prin intermediul culturii, care, prin pilde si povesti nu face decat sa ne ofere aceasta directie catre auto-distrugere. 

Din punctul meu de vedere, poate mai grav decat abuzul sexual in sine este "acel ceva" din constiinta noastra care ne spune ca, daca tot ai fost batjocorita, trebuie sa te batjocoresti si tu insati si sa-ti transformi toata viata intr-o drama, caci, nu-i asa, "asta e ceea ce se face" si asta iti ramane de facut dupa ce ai fost violata. Cred ca "acelui ceva" trebuie sa ii acordam o atentie deosebita, sa constientizam ca aceasta tendinta exista si nu este intamplatoare. 

De asemenea, trebuie sa constientizam ca meritam inca sa ne tratam cu respect, in ciuda faptului ca l-am intalnit pe Epstein sau alte persoane bolnave ca dansul, pentru a evita sa continuam ce a inceput el. Exista in psihoterapie un concept interesant care se numeste "managementul dezastrului". Psihoterapeutul Dorin Victor Vasile vorbea despre asta prin intermediul unei metafore pe care o gasesc foarte nimerita.

Daca, spunea el, in drumul spre casa ti s-a rupt sacosa plina de cumparaturi ce iti vine sa faci? Pai probabil ca, iti vine sa aduni ceea ce nu a fost compromis de tot, cum ar fi o cutie cu lapte, o franzela ambalata ori niste fructe care se pot spala, si sa faci rost de o alta plasa - ce altceva? La unele victime ale violului insa am putea observa ca logica este cu totul alta. Iar logica asta de victima ar spune ca atunci cand ti s-a rupt plasa, trebuie sa distrugi toate alimentele imprastiate pe jos, de nervi si suparare, eventual sarind cu picioarele peste ele. 

Mesajul transmis de acele victime care procedeaza in felul acesta pare a fi unul de genul: "Ceilalti m-au batjocorit si sunt pierduta. Prin urmare nu mi-a ramas decat sa imi distrug toate resursele ramase, sa ma auto-desfiintez." Din fericire insa, nu toate victimele violului procedeaza astfel, unele dintre acestea intelegand aceasta arta de a gestiona pierderile suferite si a salva partile importante din sine care pot fi salvate.  

Iata cateva trasaturi ale mentalitatii victimei care "ramane pentru totdeauna victima violului", spre deosebire de victima care depaseste aceasta postura:

• Supra-estimarea dezastrului - "Am pierdut asta, deci sunt murdara si pierduta."

• Incapacitatea de a pierde - "In viata pierderea este exclusa"

• Viziune idealista, incompatibila cu realitatea - "Era singurul lucru care ma facea valoroasa"

• Lipsa de pregatire pentru pierdere - "Nu pot sa pierd nimic in aceasta viata"

• Perceptia lipsei de resurse - "Daca pierd asta atunci nu imi mai ramane mare lucru"

• Scuza pentru auto-distrugere - "Am pierdut asta, deci trebuie sa distrug tot ce mi-a ramas"

• Un antrenament in suferinta - "Nu voi accepta niciodata aceasta pierdere, voi suferi pentru totdeauna"

Nu as vrea sa considerati ca nu am altceva mai bun de facut decat sa le critic pe victimele violului, ca si cand mi-ar face placere sa-mi tai singur creanga de sub mine, fiindca doar atat ma duce capul, nu-i asa? Stiu ca victimele violului au nevoie de multa sustinere emotionala, incurajare si iubire delicata. Dar cred ca au nevoie sa vada si realitatea propriilor alegeri in relatie cu dezastrul suferit. 

Daca ne multumim sa le oferim aceasta sustinere emotionala lectia pe care o invata este una saraca: in absenta suportului emotional, raman in deriva. Indreptandu-le insa atentia catre propria atitudine in relatie cu pierderea, acestea pot invata ca ele sunt primele persoane care trebuie sa isi poarte de grija si sa gestioneze pierderea de pe pozitia cuiva care are de unde sa piarda si are tot ce ii trebuie sa se recladeasca.

☆ ☆ ☆

(1) Imaginea Who Wants to Live Forever, de Ivan, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

Continue reading

viol

Viol & Victime Minore

Este oare oportuna relaxarea discutiilor despre viol? Spre exemplu, putem sa facem haz de o persoana care a fost violata, punand in evidenta vina ei? Sau am putea sa facem asta daca reusim sa fim amuzanti, precum Mihai Bendeac?

o o o

Observ ca exista o discutie despre violul indreptat impotriva minorelor care a polarizat, pe de o parte pe cei care inca mai cred in bunul simt comun si se raporteaza la acesta in ceea ce fac, iar pe de alta parte, cei care au ajuns sa "inteleaga" anumite lucruri despre cum poti face rating pe YouTube sau care, cel mai probabil, au tendinte vizibile catre ceea ce se cheama "tulburarea de personalitate antisociala", mai comun denumita psihopatie. 

Am gasit un videoclip pe canalul de YouTube al comediantului Mihai Bendeac care mi-a amintit de textul acesta de meme: "orice fata isi doreste un baiat cu simtul umorului, pana cand acesta incepe sa faca misto de ea" (se numeste "roast", mai nou). OK, trebuie sa precizam, daca mai era nevoie, ca Mihai Bendeac este artist si ii putem permite anumite "licente poetice", doar asa de dragul artistilor. In acest fragment el comenteaza dintr-o perspectiva "mai speciala", o stire pe care a intalnit-o pe internet. Daca o iei ca si stand-up comedy, este chiar amuzant.

 
 

Daca insa o iei "pe bune", in sensul ca ea ar putea sa reflecte convingerile si atitudinea lui Mihai Bendeac fata de femei, atunci fragmentul poate sa ne para impins pana la limita (de jos) a atitudinilor pe care un barbat le poate avea fata de femei si, in special fata de femei lipsite de experienta, adica adolescente. In paranteza fie spus, eu imi mai fac din cand in cand pacate, si vorbesc despre faptul ca unele fete folosesc experientele traumatice pe care le-au trait, pentru a scoate in evidenta felul cum este structurata personalitatea lor, dar de aici si pana la a face haz de asta, e o cale lunga.

Si nu stiu daca este ceva amuzant in asta, desi, s-ar parea ca Mihai Bendeac reuseste sa surprinda partea amuzanta, din perspectiva unei persoane care are o tulburare de personalitate de tip antisocial, careia ii lipseste empatia si cauta sa scoata in evidenta faptul ca victima isi are partea ei de vina. Acum, daca ma intrebati pe mine, este destul de putin masculin sa faci haz de o persoana mai slaba decat tine si asta poarta numele de bullying in mediul scolar, efectele putand sa fie poate mai dificil de gestionat decat un viol in sine. 

Partea buna a acestei atitudini manifestate de Mihai Bendeac in acest videoclip, desi s-ar putea sa nu fiti de acord cu mine, este ca acele victime ale violului care s-au recuperat mai bine dupa trauma suferita, ar putea sa descopere ca lucrurile pot fi privite mai putin dramatic, ca se poate face haz de necazul propriu si ca, in toata nebunia aceasta, poti sa gasesti un sens si o logica, precum si anumite invataminte. Spre exemplu, poti sa inveti ca in aceasta lume naivitatea costa, ca nu poti avea incredere chiar in oricine, si ca anumite situatii pot fi evitate.

Dar daca te afli printre acele victime ale violului care nu au gestionat bine aceasta trauma si care inca traiesc efectele violului si inca simt rana emotionala, ma indoiesc ca poti sa intelegi umorul lui Mihai Bendeac. Recunosc ca pe mine m-a amuzat videoclipul acesta dar marturisesc ca eu nu sunt victima a violului si, la varsta / experienta mea, putine lucruri ma mai pot lua prin surprindere, deci am putut sa privesc cu detasare aceasta mostra de umor marca Mihai Bendeac.

De altfel, comediantul a avut ceva probleme ca urmare a felului cum a ales sa comenteze acest incident, sper ca nu foarte mari. Ceea ce as vrea sa mentionez pe final este faptul ca da, o anumita atitudine a victimei poate sa creeze premisele unei tragedii. Aici nu este vorba despre a critica victima. Este vorba despre a media relatia victimei cu realitatea. Poate ca tot asta face si Mihai Bendeac in videoclipul sau. Desigur, nu este vina victimei ca a fost violata. 

Dar victima trebuie sa inteleaga cateva lucruri despre toata aceasta situatie:

• Statutul de femeie presupune vulnerabilitate si tocmai de aceea, prudenta crescuta. Prin urmare, nu poti sa iesi din casa dupa o anumita ora fara sa fii insotita (adesea nici ca barbat nu poti face asta, in anumite zone sau momente). 

• Femeile au dreptul sa fie frumoase si admirate, numai ca felul cum se imbraca uneori este interpretat gresit de catre cei care pot prezenta pericol pentru dansele. 

• Lumea nu se va schimba si psihopatii nu vor disparea prea curand dintre noi, prin urmare, in loc sa asteptam asta, ar fi poate mai bine sa ne gandim cum ne putem proteja de acestia si, daca este cazul, cum putem lupta impotria lor.

• Este mai util pentru tine sa iei cateva lectii de auto-aparare si sa-ti cumperi un spray cu piper decat sa iti plangi de mila. De fapt, o atitudine de excesiva vulnerabilitate ii atrage pe psihopati.

• Psihopatii care le-ar putea victimiza au intotdeauna grija sa arunce responsabilitatea asupra victimelor - este un mecanism de aparare specific lor, numit de psihanalisti "rationalizare". Spre ex. ei iti vor reprosa ca te-ai imbracat provocator si ai iesit din casa neinsotita, dupa apusul soarelui, spunand ca "ti-ai cautat-o", sau vor intreba "de ce erai bauta?" concluzionand ca, probabil, "si tu iti doreai ceva".

• Este inutil sa criticam psihopatii pentru ca gandesc astfel si cu atat mai putin util sa le cerem sa nu mai critice victimele - NU O VOR FACE NICIODATA.

• Unii dintre psihopati pot fi subtili si pot sa isi pregateasca agresiunea sexuala timp de luni intregi (procesul poarta numele de "grooming") 

• De asemenea, ei pot sa iti strecoare chestii in bautura, prin urmare, ar fi bine sa ii cunosti pe cei care te insotesc in oras.

• Cum insa nu poti sa cunosti in profunzime pe fiecare om, este util sa accepti ca i se  poate intampla oricui asa ceva, oricate masuri si-ar lua, si asta nu ar trebui sa fie capatul lumii. Alternativa ar fi sa nu mai iesi niciodata din casa si, poate, ar fi la fel de dramatica precum violul. 

• De asemenea, este cu mult mai util sa initiezi o actiune in instanta, impotriva agresorului, decat sa iti plangi de mila, eventual cu public.

Cand privesti lucrurile din perspectiva unei persoane cu experienta de viata, care stie sa fie prudenta cand este cazul, si sa se pregateasca pentru situatii-limita, acestea pot sa para amuzante. De fapt, Mihai Bendeac vorbeste din perspectiva aceasta si exclusiv celor care se afla in postura aceasta. De aceea, unora s-ar putea ca actorul nostru sa le para mai curand "un geniu neinteles".  Eu personal cred ca nu ar trebui sa il luam atat de in serios si nu cred ca, din cauza lui, anumiti barbati vor deveni violatori in serie. Poate insa era util sa precizeze in videoclipul sau ca le datoram femeilor respect si violul este cea mai urata forma de marlanie posibila. 

De asemenea, violul poate avea efecte precum pierderea unor examene si / sau dificultatile de integrare in societate, ca urmare a traumei suferite. Nu stiu daca lucrurile stau asa in cazul Anei Maria Mocanu, oricine ar fi ea, totusi, nu este total exclus. Desigur, lucrurile sunt mai complexe decat atat, in sensul ca un viol este gestionat prin prisma experientei de viata acumulate, dar tocmai de aceea este posibil ca unele dintre victime sa nu reuseasca sa il gestioneze in vecii vecilor.

Libertatea este ceea ce facem cu ceea ce ne-au facut ceilalti. JP Sartre. 

(1) Imaginea Fallen, de Ram Balmur, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

viol

Rolul Parintelui de Copil Trumatizat

Observ o adevarata isterie generata de mass-media si sustinuta de anumiti psihologi care vorbesc la televizor despre copiii abuzati in gradinite si efectele "sigure" pe termen lung ale acestor abuzuri. Literatura de specialitate nuanteaza lucrurile.

Efectul pe care il au traumele asupra copiilor a fost privit ca fiind unul devastator, cu repercursiuni grave asupra capacitatii acestora de a se integra social si profesional. Cu toate acestea, exista si voci care sustin faptul ca lucrurile nu stau chiar asa, si ca un copil poate fi mai pregatit decat am putea crede si apt pentru a traversa un episod sau o perioada mai dificila a vietii sale, in ciuda aparentei fragilitati.

Cercetarile pe care le-am trecut in revista privind abuzul in copilarie si dezvoltarea psihopatologiei mai tarziu in viata, ne ofera o lectie valoroasa dar adesea neapreciata: majoritatea copiilor sunt rezilienti in fata stresorilor. Psihologia populara a subestimat rezilienta copiilor, adesea portretizandu-i ca fiind fiinte delicate care sunt expuse "spargerii" cand sunt confruntate cu evenimente pline de stres. Dar acest "mit al fragilitatii copilariei" merge impotriva dovezilor stiintifice.

Spre exemplu, in 15 Iulie, 1976, un numar de 26 copii de scoala, cu varste cuprinse intre 5 si 14 ani, au fost victimele unui teribil incident de rapire in localitatea Chowchilla, CA. Impreuna cu soferul de autobuz, ei au fost luati ostatici si tinuti sub pamant, intr-o masina, timp de 16 ore. Acolo, ei au reusit sa respire prin cateva micute gauri de aerisire.

In mod remarcabil, copiii si soferul au reusit sa scape si au supravietuit cu totii, fara nicio rana. Cand au fost gasiti, majoritatea copiilor erau in stare de soc, iar unii dintre ei facusera pe ei. Doi ani mai tarziu, desi majoritatea erau tulburati de amintirea incidentului, erau cu totii bine integrati social. Sursa: 50 Mari Mituri ale Psihologiei Populare

Mai mult decat atat, exista si voci care sustin ca, in masura in care ne dorim copii rezilienti, este nevoie ca acestia sa beneficieze de un minim nivel de stres si frustrare, de intamplari care depasesc limitele predictibilitatii de zi cu zi, pentru a "roda" capacitatea lor de a da piept cu intamplari care, desi nu le sunt pe plac, pot fi totusi utile in evolutia lor psiho-emotionala.

Pentru ca daca poate fi riscant ca un copil sa traverseze un incident ceva mai brutal, nu este mai putin adevarat faptul ca acei copii care sunt supra-protejati de orice-fel de incidente, raman cu atat mai putin pregatiti sa isi gestioneze emotiile si sa gestioneze situatii cu un grad de dificultate ceva mai ridicat. Iar aceasta nu este de dorit pentru nimeni, fiindca nu ne dorim sa crestem copii total lipsiti de rezilienta, care clacheaza la prima provocare aparuta in viata lor.

Este greu de spus cand anume "e prea de tot", in sensul ca incidentele traversate de un copil sau altul au depasit orice limita de suportabilitate. Cu toate acestea, este esentiala lectia pe care o invata orice copil in timpul respectivelor incidente. Poate fi o lectie de tipul "sunt lipsit de aparare" si "viata este brutala", sau poate fi o lectie de tipul "desi uneori devine dificil, am totusi resurse de a ma descurca".

Fiindca este adevarat, ati ramas cu memoria unor incidente traumatice, dar ati ramas si cu lectia aferenta. Daca ati ramas cu lectia "sunt lipsit de aparare intr-o lume brutala", este clar ca puteti sa dezvoltati psihopatologia - multe persoane cu depresie / tulburari de anxietate prezinta astfel de convingeri. Dar daca ati ramas cu lectia "am resurse nebanuite", se poate spune ca ati transformat trauma intr-o adevarata comoara a experientei, intr-un atu personal. Da, se poate face asta!

Cu alte cuvinte, mai importanta decat trauma in sine, este capacitatea noastra de a-i da o interpretare, de a o "semnifica". Si fireste, copilul da interpretari in functie de ceea ce vede in jurul sau. Daca vede persoane panicate, care si-au pierdut cumpatul si cauta dovezi ale efectelor groaznice ale traumei, ii va fi foarte usor sa isi intre in acest rol. Dar daca vede persoane care ofera incurajare si il ajuta sa-si vada resursele, competenta personala, fireste ca acel copil va creste din punct de vedere emotional.

Principiul promovat de cartea si filmul "Secretul" este valabil, in esenta sa: ceea ce primeste atentie, va creste. Daca oferi atentie neputintei tale, neputinta se "sistematizeaza". Dar daca oferi atentie resurselor personale, acestea tind sa evolueze, tind sa fie puse in actiune, iar copilul va cauta sa se afirme facand uz de ele, nebanuind ca s-ar putea afirma mai simplu, victimizandu-se si plangandu-si de mila.

Nu vreau sa ma priviti ca pe un om lipsit de suflet, incapabil sa empatizeze cu victimele unor abuzuri. Vreau doar sa reflectati la rolul pe care il jucati, in calitate de adulti, in interpretarea evenimentelor mai brutale pe care le sufera copiii vostri. Fiindca nu este doar parerea mea, copiii sunt mai curand nedumeriti, confuzi in urma unor astfel de evenimente. Cei care ii ajuta sa le inteleaga intr-un fel sau altul sunt parintii si adultii din viata lor, care au un rol fundamental in acest proces.

Poate ca nu a fost niciodata sarcina noastra - sau dreptul nostru - a ne proteja copilul de orice cucui sau vanataie. Poate ca obligatia noastra este sa ii indreptam catre incercarile inevitabile ale vietii si sa le spunem: "Dragul meu, aceasta provocare a fost facuta pentru tine. Poate ca doare, dar in acelasi timp iti va dezvolta intelepciunea, curajul si caracterul. Vad prin ce treci si nu este putin lucru. Dar vad si puterea ta si aceasta este si mai mare! Nu este usor, dar noi suntem capabili de lucruri marete." Sursa: Oprah.com

Cred ca exista o atitudine parentala gresita in relatie cu un copil care a traversat o situatie traumatica, dar si una pozitiva. Cea gresita are drept efecte neputinta sistematizata, iar cea pozitiva, are drept efect cladirea stimei de sine, a increderii in oameni si in lume, a capacitatii de a distinge intre ceea ce este bun si frumos in oameni si ceea ce este malefic si bolnav in acestia. O atitudine pozitiva presupune nuantarea faptelor, pentru a evita lectiile absurde: "toti barbatii sunt niste iresponsabili" sau "este mai bine sa ramai acasa, unde esti in siguranta".

In tabelul urmator, am incercat sa sintetizez care sunt trasaturile unui comportament adecvat al parintelui in raport cu copilul care a traversat un incident traumatic, precum si trasaturile unui comportament mai curand nociv. Lecturati cu atentie si intrebati-va cum va raportati voi insiva la trauma copiilor vostri, si daca foloseste la ceva acest comportament.

>> Continuare in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Trauma, de G.S. Mathews, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) OPRAH, (acc. Mar. 03, 2017), The Most Valuable thing a Parent Can Do for the Kids, website: OPRAH

(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

viol

Epidemia de Marlanie

Limbajul universal al Marlaniei este abuzul. Abuzul nu este rezervat societatilor arhaice, precum cea din Valeni. El este la fel de raspandit ca si puterea, in sine. Tentatia de a-ti gasi "implinirea" in umilirea celuilalt este adesea irezistibila pentru cel care are puterea de partea sa.

A sosit si prima sentinta in cazul violului in grup din Vaslui. O sentinta care nu multumeste pe absolut nimeni. Unii vroiau mai mult, altii mai putin, unii vroiau sa ia si fata violata vreo cativa ani, altii vroiau sa-i condamne pe toti satenii din Valeni, unii vroiau sa intre si presa libera la parnaie, iar altii dau vina pe Basescu, ca de obicei.  

Aspectul care m-a interesat pe mine, din aceasta poveste pe cat de spumoasa pe atat de sinistra, este modul in care pozitia de autoritate determina aparitia comportamentelor deviante. Narcisistii si psihopatii se simt minunat in pozitii de autoritate. Ei care abia asteapta sa puna mana pe ceva putere, ca sa-si "manifeste ego-ul". Puterea si mai ales abuzul de putere sunt un fel de dezvoltare personala pentru aceste categorii psihiatrice care inteleg viata in spirit "evolutionist": cel mai puternic supravietuieste. Restul... ciocul mic!

Prin natura lucrurilor, te afli pe o plaja insorita: esti tanar, barbat, fiu de oameni instariti, educat, bine platit, cu statut privilegiat, etc. Sau dimpotriva, esti femeie, copila, fiica de tarani modesti, fara educatie, fara job... Asa cum spuneam, pozitiile de putere li se potrivesc de minune marlanilor. De acolo pot sa iti dovedeasca ca nu valorezi nimic iar prin asta, se vor simti, cred ei, mai impliniti.

I-am pus pe narcisisti si pe psihopati in aceeasi categorie fiindca am in vedere acele trasaturi care le sunt comune: lipsa de empatie si tratarea celor din jur ca si cand ar fi niste obiecte pe care le pot folosi asa cum doresc si cum le vine lor - obiectificarea, daca vreti sa ii spuneti asa. Unii le-au spus acestora "inimi intunecate". Lasand metafora la o parte, le-am putea spune, simplu, Marlani.

Ati crede ca violatorii de la Valeni sunt exponentii cei mai prolifici ai acestui tip rar intalnit. Dar va inselati. Abuzul de putere este tot atat de raspandit ca si puterea in sine. Poate va amintiti de fiul acelei senatoare care a trecut cu masina peste barbatul ce intervenise sa o salveze pe iubita lui. Sau poate va amintiti de cei doi adolescenti care au umilit pana la moarte un om al strazii - pentru ca puteau. 

Sau poate ca va vine in minte seful de stat care anexeaza un teritoriu, fara sa ii pese ce cred cei de acolo ori restul lumii. Ori poate va ganditi la Marlanul in gaoace, cel din scoala generala care trecea pe coridor si baga spaima in copii spunand printre dinti: "Banii sau sandwich-urile bai fraiere!" Cazuistica este, literalmente, inepuizabila.

Abuzul de putere se face simtit in cele mai familiare situatii. Seful care selectioneaza angajatii pe criterii sexuale sau de nepotism sau lectorul universitar care "vinde" locurile la buget. Partenerul care considera ca are ceva in plus iar tu esti servitorul sau umil. E destul de greu de gasit dreptatea in acest sistem, nu-i asa?

Din pacate, din abuz in abuz, Marlanul simte nevoia sa creasca si el, ca tot omul. Si va creste devenind din ce in ce mai marlan. Lectia de viata pe care o stie este simpla: esti cu adevarat puternic atunci cand le dovedesti celorlalti ca sunt slabi, ca nu au stima de sine, ca nu pot face nimic pentru a te opri. Marlanul se exprima prin forta aplicata celor mai slabi. Se poate spune ca limbajul universal al Marlaniei este abuzul. Iar lipsa de consimtamant a victimei e mecanismul care ii produce trauma acesteia din urma.

Radacina Marlaniei este o educatie in care el a fost in centrul universului, iar ceilalti erau niste obiecte depersonalizate. Totusi, fostele victime ale Marlanului pot deveni si acestea asa ceva, folosind marlania pe care au trait-o pe propria piele drept scuza si inspiratie pentru a fi marlani, la randul lor. 

Neinvatand niciodata sa-i inteleaga pe cei din jur si fiind total neinteresat de auto-disciplinare, Marlanul atrage intrigile, conflictele si masurile coercitive: azi o nota scazuta la purtare, maine o amenda, poimaine prima condamnare, si tot asa... Ar putea chiar sa devina mandru de aceasta experienta. Cineva il va scapa de fiecare data, asa ca nu va fi nevoit sa se indrepte sau sa invete concepte "extraterestre", precum efortul si cooperarea.

Mi-a fost dat sa intalnesc marlania deghizata in fel si chip. Marlanul este intr-adevar imatur din punct de vedere social si emotional, un "copil mare". Pentru el este o joaca, in care el e "seful" - ii este rezervat acest rol, prin nastere. Se si numeste pe sine cu auto-duiosie: "barbatul copil" sau "femeia copil", acoperindu-si astfel sub masca inocentei abuzurile de tot felul - verbale, fizice, sexuale, emotionale. Caci daca esti un copil dulce si frumos, atunci totul se trece cu vederea...

Intr-un mod surprinzator, in tarile civilizate s-a constatat statistic aparitia unei "Epidemii de Marlanie". Termenul imi apartine dar fenomenul este cat se poate de real. Conditiile de viata si privilegiile primite, neglijarea disciplinei in educatie, au facut posibila aparitia unei generatii intregi de narcisisti, preocupati doar de sine, si gata oricand de un abuz.

Dr. Peter Gray propune urmatorii factori care ar sta la baza acestei explozii a narcisismului:

• Stilul de parenting - faptul ca se pune accent pe cladirea stimei de sine, inca din anii '80, in defavoarea cultivarii relatiilor si a cooperarii - copiilor li se repeta cat sunt de grozavi, iar ei ajung sa internalizeze aceasta credinta, in detrimentul increderii si respectului pentru ceilalti

• Competitivitatea - ceilalti sunt priviti ca obstacole ce trebuie eliminate pentru a obtine accesul la resurse, lucru care duce la dezvoltarea unei atitudini dispretuitoare si anxioase fata de acestia - nu mai facem nimic din pura compasiune si din placerea de a fi impreuna, ci doar pentru ca da bine intr-un CV

• Alienarea - copiilor nu li se mai permite sa se joace impreuna. Jucandu-se impreuna, copiii invata ca fericirea celorlalti este importanta pentru reusita jocului. Pana si jocurile de azi sunt hiper-competitive si violente, bazate pe ideea de a elimina/supune/invinge concurenta sau "dusmanii".

O lume plina de narcisisti ar fi o lume intr-adevar, foarte trista. Noi oamenii suntem, prin natura noastra, animale sociale; depindem de bunavointa si grija celorlalti. Narcisismul este rau nu doar pentru societate ca intreg ci si pentru individul narcisist. Oamenii care au aceste trasaturi sunt adesea nefericiti si furiosi pe lume ca urmare a esecului acesteia de a le recunoaste superioritatea. Peter Gray, Ph. D. 

Ei cred ca au mai multe drepturi decat ceilalti, si nu se vor rusina sa arate asta. Poate considerati ca violul este rezervat societatilor arhaice, precum cea din Valeni. Ei bine, va inselati. Chiar si in inalta societate se afla Marlani. Poate ca se vor gandi de doua ori inainte sa puna in scena un viol, insa au la dispozitie alte forme de abuz, ceva mai subtile.

Nu degeaba a aparut termenul de abuz emotional sau chiar de viol emotional. Abuzul emotional se manifesta prin comportamente precum batjocura, critica constanta, amenintari si pedepse fara sfarsit, revarsari de furie si toane fara de capat, teste care nu se mai termina, etc. Rezultatul este ca victima devine tot mai nefericita, este izolata, se simte sufocata, epuizata si are tot mai putina incredere in sine, isi pierde identitatea, devenind dependenta de abuzator, care, nu-i asa, este unicul detinator al adevarului. 

Sper sa va fie de folos acest ghid despre Marlania in toate formele sale. In ce priveste solutiile, va recomand sa va faceti cunoscute asteptarile de la bun inceput si sa jucati dur atunci cand ele nu sunt respectate - amintiti-le iar si iar, impuneti limite si, daca este nevoie, detasati-va de Marlan pentru totdeauna, indiferent cat este de dragalas la aspect si indiferent cati bani are! Nu se merita.

(1) Imaginea El Miedo se Observa, de Sabbhat Sabacio Striges, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Hoek, L., (December 7, 2009) Position of Authority Make a Narcissist's Life Easy, website: Think Like a Black Belt

(3) Tsouros, P., (November, 2014 ) Emotional Abuse Explained, website: On the Edge

 (4) Gray, P., (January 16, 2014), Why Is Narcissism Increasing Among Young Americans, website: Psychology Today

Continue reading

viol

Vaduva Neagra

  O specie de paianjen veninos, traieste in solitudine tot timpul anulului, cu exceptia momentului imperecherii, cand se implica intr-un ritual special dar macabru, prin care femela isi ucide si consuma partenerul dupa terminarea idilei.  

  

Ce ar putea sa o determine pe o tanara si frumoasa americanca de 23 de ani sa isi ucida sotul? Dar sa isi ucida sotul si apoi sa ii profaneze trupul, sectionand bucati din acesta? Dar sa isi ucida sotul, sa ii profaneze trupul, iar apoi sa il adauge in meniul de Ziua Recunostintei? Pentru cei care nu au vreo legatura cu lumea sanatatii mentale, a psihoterapiei, ei bine, lucrurile sunt simple - era nebuna! Pentru restul, raspunsurile trebuie cautate. Nu ne permitem luxul de a ramane fara raspunsuri...

Povestea Omaiamei Nelson incepea intr-un cartier rau famat al orasului Cairo, in anul 1968. Dupa spusele ei, a fost abuzata sexual de catre fratele si tatal ei vitreg. Tot atunci ar fi suferit o circumcizie fortata care facea viata ei sexuala un adevarat supliciu si care se practica in anumite regiuni ale lumii.

Spre sfarsitul anilor '80, tanara emigreaza in Statele Unite, aflandu-se in cautarea stilului de viata tipic pentru sudul Californiei. Devenita o mica perla africana, reuseste sa adune in jur o multime de barbati care ajung sa o cunoasca mai bine in momentele intime, asa cum le intelege femeia, cand sunt legati si jefuiti. 

La un moment dat, Omaiama incepe sa doreasca mai mult - daca tot atragea acesti barbati cu atata usurinta, de ce nu s-ar casatori cu unul care sa-i ofere ceva confort material? Aproape ca suna rezonabil fata de ceea ce facea inainte cu acesti netrebnici ... Asa pune ochii pe sotul ei, William Nelson (56), un tip mult mai in varsta decat ea - prada usoara, care pare persoana potrivita sa ii asigure o viata confortabila si alaturi de care in 1991, pleaca intr-o promitatoare luna de miere.  

Totusi, problemele sale cu barbatii nu se opresc aici... Performanta maxima a fetei probabil a fost aceea de a fi rezistat « eroic », timp de 3 saptamani in cadrul casatoriei cu « dusmanul »! Se pare ca paharul s-a umplut repede pentru Omaiama si a sfarsit ucigandu-l pe proaspatul ei mire si taindu-l in bucati. Medicul psihiatrul care a examinat-o a afirmat chiar ca tipul avea coastele gustoase.

A incercat sa scape si a mers la un fost iubit, Jose Alfredo Esquivel sa-i ceara o mana de ajutor - i-a promis $75.000 in schimbul eliminarii dintilor si a amprentelor sotului ei, in ideea ca trupul sa nu poata fi identificat. Disperare sau aroganta? Sau poate un plan usor tembel de a impusca doi iepuri - in momentul cand s-ar fi implicat prietenul, ar fi putut arunca vina pe el? Totusi, tanara nu se prea pricepuse sa cultive relatiile cu barbatii, nici nu lasase loc de buna-ziua, asa ca Alfredo suna imediat la politie.

Am observat ca Vaduva Neagra a avut o istorie indelungata de victimizare, in care barbatii au jucat un rol insemnat. Nu cred ca incape indoiala cu privire la faptul ca barbatii din viata ei, dar poate mai ales cei din copilaria si adolescenta ei, nu au fost tocmai "usa de biserica". Un indiciu pe care il obtinem in momentul avansarii cererii de eliberare conditionata in 2011, este cel legat de furia pe care Omaiama o « tezauriza », inca din copilarie. 

Nu mai sunt persoana de acum 20 de ani ce refuza sa ierte pe oricine i-ar fi facut vreun rau.

Este interesant ce se intampla cu femeile care nu pot ierta anumiti barbati si nu au reusit sa se impace cu experientele trecutului, dar care intra totusi in relatii cu alti barbati (caci asa se face), in lipsa unui plan mai rezonabil, mai realist.

In cazul acestei femei, cred ca si-au spus cuvantul si nevoia unei stabilitati materiale, care a determinat-o sa emigreze in America, dar si oportunitatea pe care o reprezenta aspectul fizic inselator - putin probabil ca vreun barbat sa fi reusit sa nu intoarca privirea! Niciunul dintre barbatii care au fost cu acasta fata nu si-a imaginat ce se ascundea in spatele prezentei sale fizice - cata ura si cate resentimente mocnind. 

Probabil ca tratamentul fobiei fata de barbati prin expunere directa la acestia nu a fost o idee buna in acest caz. Femeia declara ca « nu este un monstru » si ca s-a aflat in legitima aparare. Iar corpul l-ar fi profanat pentru ca in mitologiia egipteana, acesta era un mod de a evita intalnirea cu victima pe lumea cealalta. Avem deci o rationalizare aproape spirituala si o invinovatire a victimei.

Nu ma indoiesc de faptul ca toate relatiile acestei femei au fost marcate de aceasta "legitima aparare continua" si ca barbatii din prezentul ei plateau cu varf si indesat pentru pacatele celor dinaintea lor, pe care nici macar nu ii cunosteau. Incorect? Nu stiu...dar am sentimentul ca nu e singura persoana care intra intr-o relatie cu probleme nerezolvate. 

Ati intalnit si voi persoane care considera ca barbatii / femeile « s-au nascut vinovati(e) »? Cum functionau ei in relatii intime si cum evoluau relatiile lor?

Imi poti lasa un comentariu mai jos. Este legal, moral si nu ingrasa.

http://murderpedia.org/female.N/n/nelson-omaima.htm

Continue reading

viol

Iubirea, Drogul Violului

Intr-un club din centrul vechi, o tanara de 24 de ani este cazuta pe jos in toaleta, cu spasme, cu maxilarul inclestat, ca si cand ar fi exorcizata... La autopsie, in sistemul ei s-a descoperit "praful ingerilor".

E limpede ca ne dorim cu totii sa fim fericiti. Iar daca pretinde cineva ca vrea sa fie nefericit, n-am sa-l cred. In drumul nostru catre idealul universal al fericirii, alegem calea cea mai scurta, cea mai usoara, e "natural" sa facem asta. Din pacate, calea cea mai usoara nu ii incanta deloc pe membrii societatii – nu asa se construieste civilizatia, ci prin eforturi si mobilizare, prin cooperare, munca si bun simt.  

Totusi, ramane in firea noastra aceasta lege a naturii – legea minimului efort. E mai usor sa te joci decat sa-ti faci temele, mai usor sa zbieri decat sa negociezi, e mai usor sa fugi decat sa dai piept cu provocarea, e mai usor sa cazi in ispita decat sa i te impotrivesti. Dintre toate lucrurile „mai usoare”, au aparut si drogurile care ne conduc la idealul fericirii pe calea cea mai usoara, acum si aici.  

Dar de cate ori alegem calea cea mai usoara, de tot atatea ori ni se dovedeste ca am gresit, ca problemele se inmultesc in loc sa se rezolve, ca viata devine mai urata si mai greu de suportat. Si atunci cautam o solutie... care, de cele mai multe ori reitereaza eroarea. Astfel ajungem la cercul vicios... S-ar parea ca acolo ne conduc solutiile usoare.  

Culmea erorii imi pare a fi introducerea drogurilor in seductie – cea mai grava forma de abuz, caci drogul este folosit impotriva vointei victimei iar efectele sale sunt adesea, devastatoare. Nu vorbesc aici de riscul unei sarcini (si cred in existenta sarcinii nedorite), cat despre riscul ca aceste droguri sa intre in interactiune cu alte substante, cum ar fi alcoolul si sa conduca victima la moarte.

Daca impostorii sentimentali, care stiu ca nu au nimic de oferit si sunt incapabili de o relatie serioasa, folosesc minciunile, promisiunile desarte si misterul pentru a ne aprinde imaginatia, sau dorintele si a accepta mult ravnitul raport sexual cu acestia, ei bine, impostorul care foloseste drogul violului, cu nimic mai putin psihopat, nici macar nu se mai oboseste sa minta, sa se poarte frumos sau sa faca promisiuni desarte – i-ar putea ocupa toata saptamana!

Drogul violului ii rezolva problema pe loc, chiar acum, iar pana la sfarsitul noptii si-a satisfacut toate fanteziile erotice cu persoana care "i-a picat cu tronc".  

Mai mult decat atat, drogul violului ii lasa victimei un gol in memorie, o amnezie altfel spus, caci substanta (Rohypnol) inhiba invatarea – creierul este impiedicat sa inregistreze noile situatii si sa se adapteze la acestea, desi victima nu isi pierde cunostinta cu totul pe durata influentei substantei.

Nu va putea sa depuna plangere impotriva psihopatului fiindca nici macar nu-si va aminti ce i-a facut acesta in noaptea precedenta! Desi a 2-a zi vor exista cateva efecte secundare, cum ar fi durerea de cap sau greata, victima simte pe moment o stare de euforie, de relaxare. Asa arata manifestarile uneia dintre cele mai malefice realizari ale farmacologiei contemporane, care este pusa in valoare, din plin, in cluburile de noapte din occident, dar, s-ar parea ca nici romanilor nu le mai este straina.  

Ce puteti face daca cineva v-a strecurat un drog in bautura, cand nu erati atente? Se recomanda ca la primele simptome – starile de buimaceala, confuzie, ameteala, dupa consumarea unei bauturi care, in mod normal, n-ar fi trebuit sa produca asa ceva, sa solicitati ajutor medical de specialitate (apelati 112!) sau cel putin sa sunati pe cineva apropiat pentru a va lua acasa, unde este liniste, cald si bine.

Kuhn, C, Swartzwelder, S, Wilson, W; (2013), TRIPAT - Ce trebuie sa stii despre droguri. De la alcool la ecstasy, Editura Trei, Bucuresti.

Continue reading

viol

Criminali in Serie & Victime Sexy

O literatura bine dezvoltata in occident, se bazeaza pe povesti reale despre criminali in serie si practicile sinistre ale acestora. In mod surprinzator, printre fanii genului se afla multe femei!

Marturisesc ca si eu pot sa privesc un film despre un criminal in serie cu destul de mult interes. Mi s-a spus ca fac asta „pentru psihologie”. Daca ar fi sa gasesc eu motivul pentru care imi plac filmele (nu si cartile) legate de crime, m-as referi poate la nevoia de stimulare, curiozitatea, senzatia ca intr-un astfel de film chiar se intampla ceva, poate si happy end-ul.

Ce invat dintr-un astfel de film? Faptul ca nu trebuie sa te dai batut niciodata, iar inteligenta si stiinta pot fi de un real folos pentru aflarea adevarului, la fel ca si atitudinea de profunda implicare si increderea neclintita in reusita. Poate invat si faptul ca anumite solutii pur si simplu nu isi au rostul in lumea civilizata. Dar oare ce invata femeile din filmele si cartile despre crime reale?  

De exemplu, exista numeroase carti legate de Ted Bundy (Lady Killer), faimosul ucigas in serie ori nu mai putin prestigiosul Jack Spintecatorul... Mai sunt si ucigasii porecliti in pitorescul stil american Black Dahlia Killer sau Zodiac Killer. Sau mult mai „picantii” The Tourist from Hell (Turistul din Iad), Angel of Death (Ingerul Mortii) ori The Brides in the Bath Murderer (Ucigasul Mireselor care se Scalda) si Candy Man (Baiatul de Zahar)! Eh, luam niste floricele si imprumutam un CD? Ce spuneti?  

Dar de ce se delecteaza femeile privind astfel de filme sau citind astfel de carti? Se considera ca ar face asta pentru motive utilitariste: ele folosesc informatiile furnizate de acest gen de publicatii pentru a invata despre personalitatea psihopatilor, pentru a-i recunoaste dupa urmele involuntare sau indiciile comportamentale pe care acestia le lasa. S-ar spune ca media thriller le furnizeaza femeilor oportunitatea de a invata cate ceva, in scopul de a preveni si a supravietui unei crime.

In mod paradoxal, frica care le determina sa „se informeze”, pentru a controla situatiile problematice, nu se diminueaza ca urmare a acestui obicei, dimpotriva! Se creaza asadar un gen de cerc vicios in urma caruia frica devine tot mai mare si mai greu de controlat. Eu personal, ma plimb adesea dupa lasarea intunericului si pot sa observ frica femeilor care trec singure pe strada... Nu stiu daca se tem pentru ca citesc multe carti despre crime dar simt ca ele chiar traiesc intr-o lume in care... „se petrec multe chestii oribile”.

Daca o femeie care are parca o anxietate inascuta, mai adauga la asta cateva filme pe luna de acest fel, nu m-as mira ca aceasta sa ajunga usor la atacuri de panica in situatii incarcate de incertitudine precum un drum spre casa de la schimbul doi. Din pacate, ele intalnesc uneori si psihopatii respectivi si ii vor tine minte pentru mult timp...  

Foarte rar mi-a fost dat sa vad femei care poarta in gentuta personala un spray iritant lacrimogen si le-am admirat pentru atitudinea lor curajoasa si preventiva. Nu incape indoiala ca femeile au o constiinta crescuta a pericolelor ce exista pe lume, desi, in mod la fel de paradoxal, ele sunt, conform statisticilor, mai ferite de a deveni victime. Sa fie adevarat faptul ca „frica pazeste pepenii”?

Cred ca femeile vor continua sa se teama de monstri din umbra, si probabil, vor continua sa se informeze in legatura cu ceea ce fac acestia. Dar motivele utilitare pentru care recurg la acest soi de entertainment s-ar putea sa treaca dincolo de ceea ce este evident.

Privind femeia in cadrul grupului social, vom intelege ca frica, anxietatea si, adesea, panica ei au drept scop atragerea suportului masculin, si chiar a iubirii. In fond, situatiile primejdioase chiar ne unesc, iar un dusman comun face legatura mai stransa. De asemenea, barbatul caruia i se cere suportul, se simte si el util si valorizat, deci castigul apare pe toate planurile.

O situatie delicata este aceea in care femeia, aparent terorizata de amenintarile raufacatorilor, acapareaza cu totul atentia partenerului ei prin aceste manifestari patologice care ar putea avea in umbra nimic altceva decat teama ei de a nu fi parasita... Din pacate, nu toti barbatii sunt facuti sa reziste la acest tir necontenit si extenuant...

Vicary et al. Captured by True Crime: Why Are Women Drawn to Tales of Rape, Murder, and Serial Killers? Social Psychological and Personality Science, 2010; 1 (1): 81 DOI: 10.1177/1948550609355486

Continue reading

viol