Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

vineri, 6 aprilie 2018

Top 10 Bancuri Terapeutice

Povestile si bancurile terapeutice reprezinta o resursa importanta a unui specialist din aria sanatatii psihice si, cei mai versati dintre acestia le folosesc cu succes pentru a descreti fruntile, dar si pentru a manipula anumiti clienti, spre binele indeosebi al acestora din urma.


o o o

Dupa cum stiti, in preajma sarbatorilor, Psihopedia intra intr-un mod de functionare special si imi permite sa pun in practica articole pe care nu le-as putea posta in mod normal. Asa mi-a venit ideea sa fac un top al celor mai interesante bancuri psihologice, in care sa adun cateva bancuri si vorbe cu talc pe care, la nevoie, le pot folosi chiar si in consiliere.

Povestile cu talc pot reprezenta o resursa importanta intr-o sedinta de consiliere si psihoterapie, din cel putin cateva motive: reprezinta o bine-venita pauza de la tonul serios si grav in care decurg sedintele, oamenii se pot regasi in anumite povesti si, de ce sa nu recunoastem, putem obtine anumite schimbari de atitudine din partea unor clienti, in special a acelora care nu se sperie de manipulare.

De asemenea, umorul, pe care il puteti regasi in bancuri, reprezinta pentru unii dintre terapeuti o resursa la care recurg cu mult succes, fiindca si clientii de consiliere psihologica sunt oameni, isi doresc sa rada si sa se simta bine, iar cand asta vine cu o invatatura, atunci cu atat mai bine.

Iata deci topul la care m-am gandit. Ordinea nu cred ca este relavanta, dar am pastrat totusi un numar de 10 bancuri.


  • ATITUDINE
Se intalnesc Ion si Vasile. Ion, suparat, Vasile, vesel, n-avea nicio treaba.
V: – Ioane, am scapat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai facut?
V: – Mi-am luat un elefant!
I: – Hai ma, lasa-ma cu prostii, ca nu-mi arde…Sunt suparat tare 🙁 Afacerea nu prea mai merge, alerg toata ziua sa indrept lucrurile, nevasta imi spune ca ia copii si se muta…numai necazuri.
V – Stiu cum este, am trecut si eu prin asta, dar acum am scapat de toate problemele. Stii parcul meu de masini? Vine elefantul in fiecare zi, le spala, da cu coada, le lustruieste. Nevasta-mea… stii ca e obsedata cu gradina de flori. N-am treaba, le stropeste asta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… stii ce disperat eram cu ei. Am si uitat ca-i am acum. Ii ia elefantul de la scoala, ii supravegheaza la teme, ii plimba. Nu mai am niciun stres.
I: – E na! Da’ cat ai dat pe el?
V: – 100.000 de euro, da’ face toti banii…
I: – Auzi Vasile… suntem prieteni de-o viata si acum imi merge prost tare. Ajuta-ma! Nu mi-l vinzi mie?
V: – Ce sa fac?!! Nu pot Vasile, Elefanul e parte din familie acum, nu e de vanzare.
I: – Hai ma ca-ti dau 150.000, da mi-l mie, doar stii ce probleme am acasa!
V: – Nu se poate. E sufletul nostru, cum sa ne despartim de el?
I: – Hai, te rog, ca-ti dau 200.000, da-mi-l sa scap odata.
V: – Nu se poate, Ioane, tu nu intelegi? Iti comand si tie unul, daca vrei, dar ai de asteptat vreo 2 ani.
I: – Ioane iti dau 300.000, toate economiile mele! Ajuta-ma sa-mi rezolv problemele!
V: – Bine, fie. Da’ sa stii ca ti-am dat de la inima, era ca si copilul nostru.
Dupa 6 luni se intalnesc cele 2 personaje iar. Vasile vesel, Ion, terminat, cu parul alb, cearcane mari…
I: – VASILEEEE ce mi-ai facut? M-ai nenorocit cu elefantul asta!
V: – De ce?
I: – Nu face nimic. Parcul meu de masini, il stii… S-a urcat pe masini, mi le-a strivit. Nevasta-mea… Obsedata si ea cu florile, le-a calcat in picioare Pe copiii… nu-i sufera, ii bate cu trompa, ii alearga prin casa. Sunt terminat!
V: – Ioane tu ai o problema!
I: – Da, stiu, cu elefantul de la tine.
V: – Nu! Tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodata elefantul ala!
Problemele de atitudine sunt mari, nu doar la clientii care vin in terapie, ci si la oameni care ne sunt colegi, parteneri, copii, etc. Desi bancul pune in evidenta smecheria si manipularea, el are si un substrat nobil, de incurajare a celor care nu gasesc solutiile pe care le cauta. Solutiile tin mai curand de atitudine, si veti intalni multi consilieri care va vor spune, spre binele vostru, dealtfel, ca orice altceva (privatiuni, ghinioane, abuzuri, etc) sunt niste scuze, prin intermediul carora va protejati dreptul de a nu face eforturi pentru a rezolva problemele cu care va confruntati. 


  • PSIHOLOGIA VARSTELOR
La 4 ani, succesul inseamna sa nu faci in pantaloni. La 12 ani, succesul inseamna sa ai prieteni. La 18 ani, succesul inseamna sa ai un permis de conducere. La 20 de ani succesul inseamna sa faci sex. La 35 de ani, succesul inseamna sa ai bani. La 50 de ani succesul inseamna sa ai bani. La 60 de ani, succesul inseamna sa poti face sex. La 70 de ani, succesul inseamna sa ai un permis de conducere. La 75 de ani succesul inseamna sa ai prieteni. La 80 de ani, succesul inseamna sa nu faci in pantaloni
Am studiat la facultate doua manuale de Psihologia Varstelor, in doua semestre. Este o materie frumoasa, care te ajuta sa intelegi specificul fiecarei persoane si trasaturile care vin odata cu implinirea unei anumite varste. Dar cred ca bancul de mai sus, sintetizeaza foarte bine cele doua manuale, fiind, in plus, si amuzant. Fireste, nu este suficient pentru a empatiza cu clientii si pacientii, dar este un inceput promitator si senin al acestui proces.


  • SOCOTELI DE BUN SIMT
Este adevarat ca 4 + 8 + 5 - 7 = 0? Da. Iata si explicatia: 4 ani de scoala generala, plus 8 ani pana la terminarea liceului, plus inca 5 ani de facultate, minus cei 7 ani de acasa este egal cu zero.
Bunul simt este greu de definit, de explicat si de inteles. Cu toate acestea, ne dam seama cand cineva duce lipsa de asa ceva. Eu obisnuiesc sa definesc bunul simt cu ajutorul celor 2 reguli: cea de aur si cea de platina, Regula de Aur: ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Regula de Platina: ofera-i celuilalt nu ceea ce iti place tie (bilete la o gala de box) ci ceea ce ii place lui (o seara de gala la teatru). Empatia este, probabil semnul sanatatii mentale, cu conditia sa nu fie in exces - fiindca atunci, cel mai probabil, vom uita ca avem indatoriri si fata de noi insine: se ne aparam de impostura si abuzuri, de exemplu. 


  • EXCES DE HALVITA
-Domnule doctor, am venit sa ma plang de familia mea! Au inceput sa ma creada nebuna, numai si numai pentru ca imi place halvita.
- Vai doamna, dar aceasta nu e un motiv de nebunie! Si mie imi place halvita.
- Vai, ce ma bucur! Trebuie sa-mi faceti neaparat o vizita. Am cinci dulapuri pline...
Lucrurile "supra-investite", care devin obsesii si in jurul carora graviteaza intreaga noastra existenta, pot sa ne si tradeze, si o fac, prin dezechilibrele emotionale si comportamentale pe care le produc. Avem sentimentul ca am descoperit "acel ceva" care ne face completi, si atunci viata noastra sociala si emotionala se simplifica, sub raportul diversitatii dar se amplifica sub aspectul intensitatii. Pana in punctul in care realizam ca alergam dupa Fata Morgana. Cu cat suntem mai focalizati asupra unui singur obiect, cu atat dezechilibrul nostru devine mai accentuat. O viata normala este o viata in care exista variate paliere si activitati, in care exista serviciu dar si timp liber, in care exista partener, dar si prieteni, etc.


  • REALITATEA PLICTISESTE
Un pacient merge la doctor si-i spune:
- Domnule doctor, cand adorm visez cum soarecii joaca fotbal.
Doctorul il analizeaza si-i spune:
- Ti-am prescris niste medicamente, de maine incepem tratamentul.
Omul tresare si spune:
- Domnule doctor se poate peste doua zile sa incepem?
- De ce? Intreaba uimit doctorul.
- Pentru ca maine e finala si nu pot s-o pierd.
Bancul seamana cu cel in care doctorul ii spune pacientului ca a facut mari progrese, in timp ce pacientul este dezamagit: "cand am venit eram Napoleon... acum sunt un nimeni...". Ei bine, da, este trist sa fii nimeni, in special atunci cand nevoia ta de grandoare este atat de mare. Si da, este greu sa suporti o viata in care nu se intampla nimic interesant, in afara de indatoriri si obligatii sau, cum spune Adler, "sarcini ale vietii" (munca, intimitatea, prietenia, etc). Aceasta intoleranta fata de realitate poate sa ne coste, iar pretul platit este sanatatea psihica. Pare ca nu avem decat optiunea de a ne imprieteni cu realitatea...


  • DIFERENTE INTRE ACTORI
Care este diferenta intre nevrotic, psihotic si psihiatru? Nevroticul construieste castele in aer, psihoticul locuieste in ele iar psihiatrul cere chiria.
Mai exista o versiune a acestui banc, cel putin la fel de savuroasa: care este diferenta intre nevrotic si psihotic? Psihoticul crede ca 2 + 2 = 5, iar nevroticul stie ca 2 + 2 = 4, dar nu suporta ca lucrurile stau asa. Ei bine, cred ca acum nimeni nu mai are nicio nelamurire in ce priveste psihoza, nevroza si, desigur, psihiatria. Un nevrotic refuza sa accepte evidentele, si de aici vine si suferinta sa. La psihotici, lucrurile sunt mult "mai clare", in sensul ca ei stiu chestiuni de care noi ceilalti doar ne temem (delir de persecutie), sau ni le dorim (delir de grandoare, delir erotic) ceea ce se cheama in limbaj de specialitate "idei delirante".


  • COMPETENTA PSIHOLOGICA
De cati psihologi este nevoie pentru a schimba un bec? a. De niciunul - becul se va schimba singur atunci cand va fi pregatit. b. De unul, dar trebuie sa doreasca si becul. c. De unul, dar procesul dureaza, oricum, 9 sedinte.
Obisnuiesc sa le spun asta clientilor mei, mai mereu, fiindca unii dintre ei doresc sa ma provoace si sa distraga atentia de la propria lor atitudine - lucrul care conteaza cu adevarat in procesul terapeutic. Exista oameni care refuza sa accepte lucruri pe care nu le pot schimba sau refuza sa miste un deget atunci cand lucrurile sunt posibile. Rezultatul este, desigur, suferinta. Nu iti ramane decat sa te intrebi care este rostul acestei suferinte si daca nu cumva suferinta este cautata ca si obiectiv personal, mai putin constientizat. Iar raspunsul corect este - un singur psiholog, dar trebuie sa vrea si becul. 


  • LUPTA CU REGULILE
Un autostopist este luat de un tir si se inteleg sa mearga impreuna. Cand ajung la o intersectie dintr-un oras, autostopistul observa ca soferul a trecut pe rosu.
- Dom'le, nu ati vazut ca era samaforul pe rosu? Fiti putin mai atent va rog ca murim amandoi!
- Nu-ti face probleme, raspunde soferul, sunt profesionist.
La urmatoarea intersectie, se repeta scenariul. Autostopistul ii atrage atentia soferului iar acesta raspunde calm:
-Stati linistit, sunt profesionist.
La urmatoarea intersectie, soferul pune frana desi semaforul arata verde. Autostopistul este surprins si il intraba pe sofer:
- Dom'le, de ce ati oprit? Nu ati vazut ca era culoarea verde? La care soferul raspunde:
- Stai asa sa nu vina vreun profesionist din partea asta!
Este un banc bun de spus celor care au o problema cu regulile si poate in special celor cu tulburare de personalitate anti-sociala. Nu stiu ce vor intelege din asta, dar cel putin am incercat sa ii ajutam sa inteleaga importanta regulilor sociale si faptul ca in absenta acestora nu le-ar fi bine nici lor. Desigur, lucrurile sunt mult mai complicate in cazul unor astfel de persoane dar mizam pe inteligenta lor. Ipoteza mea este ca, psihopatii pot sa isi schimbe scopurile si mai ales modalitatile de a le atinge si asta ar putea sa schimbe o buna parte din comportamentul lor problematic. S-a dovedit stiintific ca psihopatii pot sa simta empatia daca li se cere asta, deci sperante exista.


  • VIITORUL ESTE INCERT
Un vizitator intra intr-un salon de spital si observa un barbat care era foarte deprimat. Cere lamuriri din partea directorului:
- De ce este asa deprimat omul acesta?
- Pentru ca in tinerete, iubita lui a fugit cu alt barbat, chiar inainte de nunta.
In salonul urmator, cei doi, vizitatorul si directorul gasesc un alt barbat, care se dadea cu capul de perete.
- Dar acest barbat de ce se da cu capul de perete, intreaba vizitatorul.
- Acesta este tipul cu care a fugit iubita celui din salonul celalalt, ii raspunde directorul. 
Bancul seamana, in esenta sa, cu povestea despre taranul chinez, care isi pierduse calul si toti vecinii l-au compatimit. Taranul insa avea o atitudine detasata si le-a spus vecinilor: "Bine, rau, cine stie?". Dupa o saptamana, calul s-a intors cu o turma de iepe salbatice iar toti vecinii s-au bucurat. Pe cand incerca sa imblanzeaza iepele, taranul a cazut si si-a rupt un picior. Dupa inca o saptamana au venit de la oaste si l-ar fi luat pe taran la razboi, dar avea piciorul rupt. "Bine, rau, cine stie?". Este o poveste buna de spus celor care sunt orbiti de emotiile lor - care uneori sunt ca niste "ochelari de cal" si nu iti permit sa vezi imaginea de ansamblu. Multa lume a sfarsit tragic din cauza ca fie nu a putut, fie a refuzat sa priveasca imaginea de ansamblu. 


  •  RECADRAREA PRIN EXPERIENTA DIRECTA
Un taran este disperat si merge la preotul din sat sa-i ceara un sfat.
- Am o viata tare nenorocita parinte: nevasta-mea e certareata, copiii sunt rai, animalele fac galagie, nu stiu ce sa mai fac...
Preotul il asculta cu atentie si apoi il sfatuieste:
- Pentru o saptamana, trebuie sa iei in casa toate animalele, apoi te intorci sa te sfatuiesc iarasi. Dupa o saptamana, taranul se intoarce si se vaita si mai tare:
-E tare rau cu animalele in casa parinte! Toate au luat-o razna de o saptamana... nevasta e si mai certareata, copiii sunt si mai rai, in casa miroase ca in grajd...
Preotul il asculta cu atentie apoi il sfatuieste:
- Ei bine, acum scoateti afara animalele si dupa o saptamana, te intorci sa vorbim.
Zis si facut. Dupa o saptamana, taranul se intoarce:
- Parinte, tare bune au fost sfaturile tale: nevasta este multumita, copiii sunt cuminti iar in casa e curatenie. Multumim pentru sfaturi!
Probabil ca ati ghicit... Viata este nenorocita, fara apreciere. Si, lipsa de apreciere nu iti face viata mai frumoasa, oricat am insista sa privim jumatatea goala a paharului. Se spune in Biblie ca celui ce are i se va da si de la cel care nu are se va lua. Iar a avea sau nu, este, dupa cum se vede, doar o problema de perspectiva. Voi alegeti daca faceti parte dintre cei care apreciaza ceea ce au si, primesc mai mult, sau nu apreciaza ceea ce au si pierd totul. O vorba din intelepciunea populara spune "Nemultumitului i se ia darul". Explicatia psihologica este ca nemultumirea nu reprezinta o buna resursa emotionala, in special daca este scapata de sub control. Putina nemultumire poate fi utila, dar daca nemultumirea va paralizeaza actiunile si naste scandaluri, probabil ca aceasta nu va mai ajuta








(1) Imaginea Illumination, de Bass n Roll, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu