Mind, People & Lifestyle





NOPTI ALBE & ZILE NEGRE
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

vineri, 15 decembrie 2017

Sa fii tanar si sa iti placa sa te joci de-a iubirea! Te ascunzi si apari mai apoi, cand lumea se asteapta mai putin. Astfel primesti evaluari ale iubirii voastre, cu o acuratete aproape stiintifica. Insa adesea pretul evaluarii este relatia in sine.




Stiu, este doliu national, dar fara nicio legatura cu regele, am decis sa scriu un articol care ar trebui sa aibe un succes nebun in randul adolescentelor - (aproape) totul despre ghosting. Pentru inceput, voi oferi o definitie oarecum oficiala, cu ajutorul dictionarului urban, desigur.

Relatii: A parea interesat de cineva pentru ca la un moment dat, din diferite motive, sa intrerupi orice legatura cu acea persoana, pentru o perioada sau definitiv. 
Gaming: A urmari pe cineva in cadrul unui joc, fara a putea fi detectat de catre persoana respectiva. 
Profesie: Sa fii la locul de munca si totusi sa nu fii de gasit - gestul de a nu face nimic si a fi de negasit cand esti la munca.

Fireste, in gaming ghostingul este practicat pentru distractie iar in domeniul profesional pentru ca facem parte din categoria de persoane lipsite de abilitati si de motivatie care totusi supravietuiste pentru ca intr-o buna zi va veni weekendul. Cum probabil ca va imaginati, ghostingul relational este "adevarata problema" si adolescentii stiu foarte bine de ce.

Ei bine, ghostingul pare a reprezenta o forma radicala de insensibilitate care exclude bunul simt in relatiile inter-personale. Dar atata vreme cat relatiile nu sunt tocmai bine definite - in sensul ca nu stim exact ce ne suntem unul celuilalt (amic, iubit, petitor, boss, mistress, professional clown, etc), este deci loc de foarte mult ghosting.  Bunul simt presupune, nu-i asa, sa raspunzi la salut atunci cand esti salutat iar cel care practica asa ceva nu o va face, din motive aparent bine intemeiate.

Iata cateva dintre acestea:
  • este ocupat, 
  • este ciudat, 
  • este insensibil, 
  • nu stie ca iti doresti o relatie cu el, 
  • ii place sa fie singur sau 
  • si-a gasit intr-adevar pe altcineva. 

Ghostingul este mai evident in interactiunile pe internet sau cele telefonice fiindca, asa cum spuneam, relatia este la inceput, obligatiile ar trebui poate sa existe, dar in realitate sunt indoielnice in aceasta faza, si totul depinde de micile texte pe care vi le trimiteti reciproc sau omiteti sa o mai faceti. 

Evident ca exista si motive mult mai serioase de a practica ghostingul: persoana respectiva doreste sa iti aminteasca faptul ca nu iti datoreaza nimic si ca relatia nu poate sa evolueze catre ceva serios, poate fiindca se teme de intimitate, sau poate ca ii face placere sa te vada zvarcolindu-te in asteptarea unui mesaj, fiindca asta ii confera controlul relatiei si puterea - care va sa zica ii place sa te aiba la degetul mic si sa joci asa cum iti canta. 

Relatia este controlata de cel caruia ii pasa mai putin. Daca ambilor le pasa la fel de putin, atunci nu mai ai ce sa controlezi. Keep calm and love your mother!

Da, este o chestiune de putere si dominatie - si prin urmare nu este loc de cooperare in aceste conditii, iar asta spune multe despre rolul de pres pentru picioare care iti este rezervat in relatia cu ghosterul, in caz ca relatia devine mult mai "serioasa" - in sensul de abuziva.  Motivele, dupa cum observati sunt variate. Cand avem a face si cu o tulburare de personalitate, motivele ghostigului devin si ele mai patologice: puterea, dominatia, etc. 

O intrerupere brusca a comunicarii, in special dupa o perioada in care, parca intr-un mod nefiresc si precipitat, ghosterul s-a straduit sa iti demonstreze (declarativ, nu si faptic) cat de mult insemni pentru dansul, are un efect dramatic asupra noastra, reprezentand un test in sine (situatia este incerta iar tu esti creativ). El va demonstra lucruri precum: cat de stapan esti pe propria persoana, cat de mult tii la ghoster si ce sacrificii esti capabil sa faci pentru relatia voastra.




Cu alte cuvinte, ghostingul ar putea avea si unele functii pozitive, de auto-cunoastere, de a revela anumite trasaturi de personalitate si vulnerabilitati, etc. Spre exemplu, daca te duci sa te imbeti si te bati cu cineva fiindca ti se administreaza un ghosting mititel, e ca si cand ai spune totul despre tine.

In plus, asa cum imi spun adolescentele cu care discut, "a lasa pe cineva sa fiarba in suc propriu" reprezinta un mod de a intensifica viata emotionala si pasiunea, potrivit cu "efectul Romeo si Julieta" - care presupune o crestere a pasiunii atunci cand intervin obstacole intre indragostiti. 

Ei bine, obstacolul poate sa fie reprezentat de comportamentul de ghosting in sine si faptul ca acesta sfideaza anumite reguli etice, in fond toata psihologia este cladita pe experimente care au sfidat etica. Oricum, ghostingul poate sa genereze repulsie si sentimentul ca, fie si daca relatia va continua, esti expus comportamentului de ghosting - care este calificat de consilieri ca fiind imatur si iresponsabil in raport cu obligatiile pe care le implica relatiile serioase.

O persoana care este victima ghostingului, impinsa pana la marginile rabdarii si testata in fel si chip, are uneori tendinta sa ceara insistent si isteric raspunsul dorit, alteori se preface ca este la o intalnire cu un alt partener (uite-asa!), sau flirteaza cu alte persoane, in mod real, pentru a-si lua revansa. Mai sunt si cei care se zvarcolesc in fel si chip, verificandu-si telefonul din 5 in 5 secunde. 

In concluzie, ghostingul poate avea functii pozitive si negative, poate avea avantaje dar si dezavantaje. se poate potrivi mai bine unora iar altora le va parea de-a dreptul dizgratios, grosolan. Daca recomand ghostingul? Mai ca l-as recomanda, desi riscati sa pierdeti unele dintre relatii. Totusi, nu recomand sa faceti abuz de ghosting - un test pe an, de cateva zile, ar trebui sa fie de ajuns. 

Daca va cam plictisiti, ghostingul ar putea sa ajute relatia, doar pe termen scurt. Daca credeti ca ghostingul va salva o relatie care nu se bazeaza pe nimic altceva, va inselati amarnic. Eu as recomanda o sesiune de ghosting doar pentru a testa caracterul celuilalt, stapanirea sa de sine, modul cum reactioneaza la stres si cat de pregatit este sa faca fata unei relatii in care vor exista si frustrari inerente.

Cred ca ma aflu printre putinii psihologi care recomanda ghostingul cu anumite conditii si limite. Am observat ca altii nu pierd nicio ocazie sa arunce cu noroi in acest comportament care, la drept vorbind, este la moda. Exista insa riscul sa fiti intelesi gresit si chiar sa pierdeti anumite relatii iar abuzul de ghosting - adica a practica asta ca pe un stil inter-personal, va conduce relatia catre epuizare intr-un timp relativ scurt. Nimeni nu traieste pentru a fi testat. 

In cartile lui Martin Seligman (Optimismul se invata), se vorbeste despre neajutorarea invatata in cazul cainilor de laborator care fusesera testati intr-un mod abuziv, asa incat nu mai reactionau la niciun fel de stimuli - schelalaiau si se tavaleau pe jos intr-un mod jalnic. Aceasta este "faza terminala" a oricarei relatii, care survine ca urmare a mentinerii nivelului de stres la cote exagerate. 

Deci daca va place sa va testati unii pe altii, tineti cont sa va mai dati si cate o pauza. Viata este prea scurta pentru a o petrece intr-un sir de socuri electrice fara de sfarsit. Cei care practica ghostingul in mod sistematic este bine sa se intrebe daca le-ar place la randul lor sa traiasca intr-un scaun electric in care sunt executati in fiecare zi. 








(1) Imaginea Leaving, de Worak, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
Continue reading

joi, 14 decembrie 2017

Poti salva trei prieteni aruncand un necunoscut corpolent in fata tramvaiului scapat de sub control. Ai face-o? Raspunsul tau imi va spune daca esti un psihopat sau un om normal din punct de vedere psihic. 




Stiti faptul ca imi place canalul Investigation Discovery, cu exceptia situatiei in care pe canalele de stiri se prezinta lucruri si mai interesante. Asa spre exemplu s-a intamplat seara trecuta, cand am aflat despre incidentele de la metrou, in care o tanara si-a pierdut viata iar o alta a fost la un pas de a fi ucisa.

Si pentru ca toti clientii mei de ieri, care n-au dormit toata noaptea din aceasta cauza, mi-au cerut explicatii de specialitate, am decis sa ofer aceste lamuriri intr-un cadru organizat. Nu va era dor de o poveste sinistra?

Ei bine, chiar asa: de ce se apuca cineva sa ucida la voia intamplarii si cat de sanatos este din punct de vedere psihic? Iar apoi, chiar nu am putea sa prevenim astfel de situatii, cu ajutorul specialistilor, spre exemplu, care sa "citeasca printre randuri", sa diagnosticheze si sa prognozeze anumite lucruri? Da, sunt intrebari foarte bune. Dar sa incepem cu inceputul. Iata deci cateva explicatii necesare cu privire la caz.

  • Factorii de stres. Nu exista absolut nicio scuza pentru faptul ca te apuci sa impingi in fata trenului persoane nevinovate. Dar astfel de comportamente pot fi declansate de situatii incarcate de stres: pierderi, privatiuni, probleme de sanatate, nedreptati suferite, etc. Fara a incerca sa ii gasesc scuze criminalei Magdalena Serban, e totusi trist faptul ca, in mintea ei, exista suficiente motive de a recurge la acest gest.
  • Dezvoltarea emotionala. O persoana din categoria Magdalenei Serban gaseste cateva motive "bune" sa ucida. Ea nu poate sa gestioneze emotii intense precum furia sau angoasa. Un analfabetism emotional ce ne caracterizeaza pe multi dintre noi, expunandu-ne la gesturi extreme atunci cand ne aflam fata in fata cu provocarile. 
  • Dezvoltarea morala. Stiti... convingerile care incep cu "in viata este bine sa...". La psihopati nivelul de moralitate este periculos de scazut si, in plus, acestia au si "darul" de a incrimina victima, de a-si confectiona tot felul de scuze, ceea ce le usureaza deciziile, din pacate. Psihopatul nu respecta nimic. 
  • Creativitatea personala. S-ar putea sa va surprinda faptul ca multe dintre povestile pe care cineva le spune despre copilaria sa (viol, abuzuri, chinuri, etc) nici macar nu sunt adevarate. Ceea ce ti se intampla in copilarie aproape ca nu are nicio relevanta. Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ti s-a facut (J.P. Sartre). Poti sa creezi din experienta ta empatie pentru cei abuzati sau poti sa creezi o scuza pentru cele mai teribile crime.
  • Mecanismul deplasarii. Criminala avea scris in palma urmatorul mesaj criptic: "am facut-o dar am confundat-o". Prin mecanismul deplasarii, furia unei persoane A, indreptata impotriva unei persoane B, se poate reindrepta / deplasa catre o persoana C, pentru ca persoana B nu este disponibila ca tinta a furiei (este prea puternica, prea departe, se tine prea bine pe picioare, etc). Este un gest primitiv si nedrept dar oamenii fac asta mai des decat realizeaza.
  • Fenomenul de ingustare a campului constiintei. In momentele in care ajungem sa comitem grozavii de acest fel, are loc un fenomen de pierdere a contactului cu realitatea - atentia ni se concentreaza asupra unor aspecte izolate ale realitatii, ignorand tabloul de ansamblu (consecinte, dezavantaje, alte optiuni, etc). La persoanele hiper-emotive ingustarea campului constiintei este un fenomen comun.
  • Efectul privitorului. Vorbind despre cei care au asistat neputinciosi, paralizati la ceea ce se intampla pe peron, eventual filmand cu telefonul, trebuie sa stiti ca acesta este un efect psihologic foarte bine cunoscut in domeniul psihologiei sociale - vezi cazul Kitty Genovese. Pare ca fiecare asteapta sa intervina altcineva si cu cat multimea este mai numeroasa, cu atat si neajutorarea noastra este mai pronuntata. 




Intr-o astfel de situatie se nasc preocupari legate de siguranta noastra personala si incepem sa cautam tapi ispasitori. Spre exemplu, probabil ca cei de la Metrorex nu au luat masurile corespunzatoare de izolare a peronului de calea ferata. Sau poate ca sunt vinovati psihiatrii si consilierii care nu au fost capabili sa depisteze la timp tendintele criminale ale femeii. La experti se observa insa o tendinta de pesimism: nu ai cum sa controlezi chiar totul si o buna parte dintre situatiile vietii pur si simplu scapa controlului nostru - hai, puteti sa traiti cu asta pe un peron de metrou?

Asociatia Psihologilor Americani insa, are o viziune diferita. Acolo sunt frecvente atacurile armate asupra scolilor, bisericilor sau discotecilor si atitudinea aceasta mioritica nu le prieste. Prin urmare si-au propus sa dezvolte tot felul de strategii prin intermediul carora sa depisteze la timp orice tendinta catre tacaneala de acest fel. Iata cateva dintre "steguletele rosii" care de fapt anticipeaza acte de tipul celor aflate in discutie.

  • Abordarea cu seriozitate a produselor activitatii - spre exemplu, un elev scrie un poem tulburator despre sinucidere si crima - ar fi de preferat sa nu il ignorati.
  • Rupeti codul tacerii - daca va simtiti amenintati de un coleg sau de un fost partener, de comportamentul sau agresiv si instabil emotional, vorbiti despre asta, chiar si unui politist.
  • Rolul institutiilor de control social - Politia poate sa dea dovada uneori de o atitudine birocratica si desensibilizata. Aceasta atitudine se poate dovedi fatala si lipsa de implicare ii poate costa viata pe unii dintre noi. 
  • Tendintele de razbunare sunt posibile in situatii in care o astfel de persoana pierde anumite lucruri (o relatie, un job sau ambele). Adesea razbunarile intervin pentru a "restabili echilibrul", adica sentimentul subiectiv al dreptatii.
  • Tineti cont ca un criminal este total neechipat din punct de vedere psihologic si emotional si va recurge la actiuni violente in acest sens. Atunci cand stim asta despre cineva, ne putem astepta la violenta pentru "restabilirea dreptatii subiective". 
  • Interpretati semnalele de neputinta, disperare, furie si frustrare drept moduri de a cere ajutor. Daca acest ajutor vine in timp util, el se poate dovedi salvator. Folositi principiul: "see something, say something!" Fiecare amenintare indica o problema pe care cineva nu o poate rezolva. Aparitia violentei este o problema de timp sau "a time bomb".
  • Pentru unii agresori, semnalul de amenitare este o strategie neconstientizata de a se asigura ca "nimanui nu-i pasa" si deci ca pot sa treaca la "next level", adica sa puna in practica actul violent. Nu tratati cu usurinta astfel de semnale!

Problema este ca internarile in institutii specializate nu sunt impuse cu forta si ar fi exagerat sa ajungem acolo. Poate ca un stegulet rosu de felul acesta ne-ar putea ajuta sa percepem la nivel subiectiv amenintarea, dar nimic nu garanteaza ca amenitarea este reala si indubitabila. In plus, a interveni in viata unei persoane la aceasta maniera ar insemna un amestec grosolan in drepturile si libertatile sale. Cine si cu ce drept ar face asta?

Dupa cum vedeti, ne indreptam catre concluzia ca ramanem expusi intr-o buna masura actiunilor de acest fel si ne descurcam dupa posibilitati. Viata implica oricum foarte multa incertitudine si a invata sa traim cu aceasta face parte dintre "misiunile emotionale" pe care le avem de realizat pe parcursul existentei noastre. Ne ramane consolarea faptului ca, statistic cel putin, ne bucuram de un nivel satisfacator de siguranta, chiar si la statia de metrou. 








(1) Imaginea Ada Wang, de NOVA, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) A.P.A., (acc. 14.12.2017), Threat assessment in action, website: A.P.A.
Continue reading

duminică, 10 decembrie 2017

Daca reusim sa transformam o privire opaca, lipsita de emotie, intunecata, intr-o privire preocupata, sensibila si, oarecum, hranitoare, inseamna ca practicam un fel de alchimie. 'Cand sunt slaba este ca si cand as vrea sa spun ceva si nu as putea sa exprim decat prin intermediul corpului.'




Trebuie sa spun ca le admir foarte mult pe anorectice. Fireste, se pun multe lucruri bune pe seama lor, cum ar fi dorinta lor de a excela, memoria care functioneaza brici sau ambitia. Eu le admir pentru ca au capacitatea de a tine sub control felul cum arata, care, la drept vorbind, nu este usor de intalnit intr-o societate consumerista, ce face apel pe toate caile posibile la vulnerabilitatile noastre instinctual-biologice, pentru a ne vinde tot soiul de produse, cum ar fi cele alimentare.

Pe de alta parte, anorecticele nu sunt foarte usor de inteles. Spre exemplu, iti vor marturisi uneori ca, in copilarie, pe cand erau usor obeze, se gaseau tot soiul de nesimtiti care le porecleau si le batjocoreau in fel si chip. Drept urmare, viitoarea anorectica se hotaraste sa tina o dieta stricta si ajunge sa castige adeziunea si simpatia celor din jur printr-un aspect mult mai agreabil. Lucrurile ar trebui sa se incheie aici, cu "happy end fericit", cum se spune, dar nu e asa.

Pare ca relatia anorecticei cu mancarea a devenit mai personala decat ar trebui, asa incat mancarea devine inamicul numarul unu al ei - cea care o impiedica sa se afirme, cea care o desfiinteaza din punct de vedere social, cea care ii rapeste fericirea. Prin urmare, anorectica trece intr-o alta extrema - aceea a luptei pe viata si pe moarte cu hrana fizica care ajunge sa ii provoace un sentiment de panica oricand se afla in preajma. Ca un sobolan care incearca sa iti patrunda in gura?

Da, dar eu nu mananc de ceva vreme. Spre deosebire de alte dati, weekendul asta chiar am mancat, azi am rontait 5 sticksuri ceea ce inseamna prea mult pentru mine. Am vazut ca au fost fete care au trait cu o frunza pe zi, plus/minus, si 20 de ani. (...)

Eu oricum tin "dieta cu zero calorii" si da, stiu ca la un moment dat nu ma voi mai putea ridica din pat... deja am probleme la mers, la urcat in autobuz, etc... Suplimente si pastile nu vreau sa iau pentru ca stiu ca imi vor face foame... mai mare decat deja imi este. (...)

Nu am schimbat obiceiurile alimentare, doar ca am mancat in weekendul trecut, sambata, mic dejun, pranz si cina si ieri am rontait doua sticksuri. Se poate ca acea greutate extra sa fie si din cauza picioarelor umflate? (mai nou le observ umflate si sus - inainte erau de la gambe la laba piciorului). (...)

Am ales mai multa iarba, o felie de branza, am descompus mancarea in felu-mi specific (de exemplu bucatele mici de branza din placinta, castraveciori murati din rulada de carne, etc, crusta de la peste), nu m-am atins de absolut nimic dulce. (...)

Am exagerat si eu un pic: nu e chiar cu zero calorii - mai consum din cand in cand ceai de la automat - care are calorii, uneori cateva guri de ciocolata - are si ea calorii, aseara cateva sticksuri... si azi m-am cantarit! Panica: m-am ingrasat cateva sute de grame iar acest lucru nu s-a mai intamplat de mult. Am tras concluzia ca este de la faptul ca am mancat in weekend. Deci, daca mananc, orice as manca, ma ingras, se depune si se vede la cantar. Nu am ce sa fac: decat sa inebunesc si sa ajung in pragul sinuciderii, mai bine nu mananc. (...)

Mi-a dat Dumnezeu doua maini, doua picioare (toate functionale), un cap, un corp - atat de ok pana acum, si am ajuns sa imi bat joc de el, de mine, am permis si altcuiva sa isi bata joc de mine.. si cine trage acum? Eu! Pentru ca am fost indeajuns de proasta sa aplec urechea si sa fac in ciuda acelei persoane torturandu-ma singura, sa mor daca pot sa imi explic asa ceva: cand esti suparat pe cineva cum poti sa ii faci in ciuda batandu-ti TOT TU joc de tine? E trist dar mi-am facut-o cu mana mea. Nu merit decat sa sufar. (Fragmente din forum).




Nu poti sa nu te intrebi cum a ajuns biata pacienta la o astfel de traire. Daca judeci din perspectiva eficientei, nu lipsa totala a hranei este aceea care provoaca simpatia si ii face pe ceilalti sa se apropie de tine. De fapt vorbim despre cu totul altceva aici - moderatia, adica hrana consumata in cantitati de bun simt, sa zicem asa, este secretul succesului. Interpretarea pe care anorectica a dat-o insa situatiei iti aminteste despre reclama aceea la prezervative in care un copil face o scena de isterie intr-un magazin, tavalindu-se pe jos si tipand pentru ca nu i se face pe plac de catre parinti.

Cu alte cuvinte, indepartati inconvenientele simplu si usor, nu prin intermediul educatiei ci cu ajutorul prezervativelor. Decat sa inebunesti mai bine nu mai mananci nimic, si gata! Asa iti dai seama ca, probabil, lucrurile sunt ceva mai complicate decat par. Iata cativa parametri de care ar trebui sa tinem cont atunci cand intelegem anorexia.

  • Factorul cultural. Asistam practic de ceva timp la procesul de obiectificare a femeilor, prin intermediul caruia suntem mult mai atenti la felul cum arata acestea decat la ceea ce au de oferit din alte punct de vedere. Presiunea societatii de consum este coplesitoare si le determina pe multe dintre adolescente sa isi restructureze stilul de viata in functie de priotitatile impuse din afara: media, filme, videoclipuri, vedete, etc. Esti un obiect de consum sau nici macar nu existi.
  • Personalitatea proprie. Studiile care s-au facut in randul anorecticelor arata faptul ca tulburarile de personalitate sunt comune in randul acestora, predominand tulburarea de tip evitant, cea histrionica, cea dependenta si cea de tip borderline - cu alte cuvinte pacientele anorectice sunt extrem de vulnerabile la critica si respingere, au o stima de sine indoielnica si gestioneaza in mod deficitar provocarile.
  • Dezvoltarea emotionala. Se poate vorbi despre prezenta traumei in experienta timpurie a pacientei anorectice, dar asta nu ar trebui sa ne deruteze. Fiecare copil a trait cel putin cateva momente pentru care nu a fost pregatit. Adevarata problema este faptul ca acesti copii au fost privati de incurajare, lucru care a blocat dezvoltarea emotionala la acea varsta. Asa se explica faptul ca vor imbratisa o "cariera" de auto-victimizare si neputinta, adica o atitudine ineficienta in raport cu provocarile.
  • Beneficiile secundare. Asa cum spuneam, lucrurile trebuie sa fie mai complicate decat o simpla eroare de logica care ne impiedica sa mancam. Faptul ca atunci cand este slaba, anorectica exprima lucruri pe care noi suntem dispusi sa le ascultam, este un beneficiu secundar destul de serios. Un soi de vampirism al privirii la care fac referire autorii psihanalisti reprezinta nu doar o metafora ci si o descriere fidela principiului care le pune in miscare. Atat de disperata este nevoia pacientei de pretuire si "hrana", fie aceasta si emotionala!
  • Razboiul mut. De asemenea, este evident razboiul mut care are loc mai intai in interiorul pacientei - razboiul cu sine, pentru a face fata tentatiilor si provocarilor sociale, un soi de asceza prin intermediul careia ea isi testeaza limitele si castiga semnificatie personala. Dar uneori razboiul se poarta si cu cei din jur, care nu sunt pregatiti sa ofere atat de multa atentie, intelegere, solidaritate si timp. Rabdarea acestora este pusa la incercare si, adesea, anorectica primeste exact lucrul de care se teme cel mai mult: critica, respingere si izolare. Tot atatea motive pentru a se simti neputincioasa.
  • Asumarea unui destin. Toti factorii din aceasta lista alcatuiesc un portret bine determinat care are in prim plan dependenta, vulnerabilitatea si slabiciunea. Pare ca pacienta anorectica merge pe sarma, jongland cu pericolul, iar un singur bobarnac ar fi suficient sa produca o prabusire funesta in neant. Dar mersul pe sarma al cuiva ne si tine cu sufletul la gura, ne emotioneaza, ne solidarizeaza, ne castiga de partea sa. Desi are trasaturi obsesiv-compulsive,  eu vad la anorectica mai curand o profunda dependenta de ruminatie.


In absenta unei auto-cunoasteri temeinice, prin care pacienta sa fie pusa fata in fata cu propriile sale convingeri de viata care ii vor fi provocate intr-un mod subtil de catre psihoterapeut, atitudinea si mecanismul de aparare al anorecticei se rigidizeaza si, din pacate, se stabilizeaza in timp. Ea ramane convinsa ca actioneaza corect si ca anorexia ei este cel mai bun prieten - "decat sa inebunesc, mai bine nu mananc nimic". In plus, firimiturile de atentie pe care i le ofera oamenii inzestrati cu ceva mai multa rabdare, o asigura ca se afla pe drumul cel bun.

Nu as vrea sa credeti ca imi face placere sa ii judec pe toti pacientii si clientii de psihoterapie. Stiu ca sunt foarte vulnerabili si nu primesc bine judecatile. In acelasi timp, ar fi o crima din partea mea sa ii las prada fantasmelor care le conduc viata - cum ca asta e tot ce pot si viata pe care o duc este cea mai buna viata cu putinta. Mi-ar parea rau daca lucrurile ar ramane asa.


Scopul pasiv "exhibiționist" - să fii privita când ești slabă - se transformă în scop activ: să obligi privirea celuilalt să asiste la spectacolul acestui corp descărnat, această este placerea produsă de vampirism prin intermediul unui spectacol neîntrerupt. (...) Asistăm deci la o transformare în contrariul sau a cuplului activ-pasiv: cel care se oferă privirii vampirizeaza privirea celui care privește, îl stoarce si găsește în mod paradoxal în această situație un nesperat "izvor al tinereții". Deoarece corpul descărnat al anorecticei tine să transforme privirea opacă, indiferenta si întunecată a celuilalt într-un ochi atent, preocupat si "hrănitor"... (Marinov, V., 2011)








(1) Imaginea Anorexia, de Mary Lock, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) NCBI, (acc. 10.12.2017), A Study of Temperament and Personality in Anorexia, website: NCBI

(3) Marinov, V., (2011), Anorexia, o Stranie Violenta, editura Trei, Bucuresti
Continue reading

vineri, 8 decembrie 2017

Portretul-robot al barbatului ideal? Punem cap la cap rezultatele studiilor in domeniu si il obtinem pe mult ravnitul. Care credeti ca sunt trasaturile cele mai cautate la barbati?




Nu am fost monarhist niciodata. Principalul motiv a fost acela ca nu il cunosteam pe rege si nici nu aveam timp sa il cunosc - problema de prioritati. Dar zilele trecute, cand majoritatea romanilor nu stiau cum sa se mai traga de par pe motiv de justitie, mi s-a intamplat ceea ce li s-a intamplat probabil mai multor oameni - am avut o revelatie.

Asadar romanii se trageau de par prin care piata apucau, iar, intr-o sincronizare perfecta, ne paraseste regele Mihai pentru a merge pe plaiuri mai linistite. Atunci mi-am dat seama ca, probabil, multe lucruri ar fi fost altfel daca Romania ar fi fost monarhie si, cel mai probabil, exemplul de integritate si bun simt al membrilor casei regale ar fi devenit o sursa de inspiratie.

Dar stiti cum se spune, "da-i doamne romanului mintea cea de pe urma!". Daca regele ar fi plecat dintre noi intr-o vreme de acalmie si prosperitate, probabil ca nu ne-am fi gandit niciodata la monarhie ca la o optiune valabila. Fara a avea ipocrizia sa afirm ca am fost legat in mod afectiv de acest om, voi trece in revista cateva dintre lucrurile pentru care regele Mihai si alti barbati de treaba nu au fost intelesi niciodata, la timpul lor.

In acest scop, va voi prezenta cateva studii care vorbesc despre felul in care sunt perceputi barbatii si care dintre acestia au trecere la femei dar, cel mai probabil, si in societate, in general.


  • Un studiu realizat cu ajutorul sitului "Tube Crush", unde sunt prezentate fotografii ale barbatilor care calatoresc cu metroul in Londra, ne da de inteles faptul ca de foarte multa atentie se bucura acei barbati care prezinta doua trasaturi specifice: statut si musculatura bine dezvoltata. Asa cum am mai spus-o in acest blog - s-a zis cu dragostea neconditionata! Daca barbatul respectiv este parfumat si poarta o camasa rosie, situatia este chiar si mai promitatoare.
  • Dar exista si alte semne cu privire la faptul ca o femeie cauta intr-un barbat mai curand un protector incercat de viata. Astfel, barbatii care sunt amatori de activitati cu adevarat riscante (alpinism, sporturi extreme, militari, etc), cei care au o cicatrice si cei cu tatuaje sunt mai bine priviti decat cei care prefera situatiile lipsite de riscuri sau care au grija sa nu se expuna la pericole inutile, cum ar fi un club de noapte din centrul vechi, spre exemplu, unde exista posibilitatea sa faci rost de o cicatrice care, in consecinta, te va face si mai atragator. Intelepciunea nu este pentru eroi. 




  • Se spune ca daca ai reusit sa faci o femeie sa rada, atunci poti sa faci ce vrei tu cu dansa. Iar eu am facut un studiu propriu pe cand eram student la master si am descoperit ca cea mai apreciata calitate in radul elevilor de liceu este simtul umorului. Nu ar fi nici primul si nici ultimul studiu care ne asigura ca barbatii cu simtul umorului au un viitor alaturi de o femeie, dar si mai probabil, au un viitor alaturi de un grup mare de femei.
  • Pe situl SAGE Journals (Personality and Social Psychology Bulletin) a aparut un studiu care vorbeste despre faptul ca, in timp ce barbatii prefera femeile "de treaba", adica cele care se arata disponibile si empatice, nu acelasi lucru se poate spune despre preferintele femeilor in ce ii priveste pe barbati. Motivul ar putea fi acela ca a fi de treaba la o prima intalnire poate sa genereze o stare de incordare prevazatoare si circumspecta, la femei. Cercetatorii au considerat ca aceasta inapententa pentru barbatii de treaba la femei ar putea avea la origine teama de manipulare sau ideea ca un barbat de treaba este incapabil sa domine si sa asigure protectia femeii si a familiei. 
  • Daca este sa trecem de primele impresii, unde fireste ca vor castiga muschii, cicatricele, tatuajele si semnele puterii barbatului, conform unor alte studii, se pare ca altruismul masculin ar putea fi, la randul sau, secretul succesului. Daca la fotografie atasezi o descriere de tipul: "acest barbat este foarte altruist", asta schimba cu totul conotatia situatiei. Probabil ca o femeie priveste un barbat cu bani si muschi si isi imagineaza ca este si altruist. Daca i se confirma ca nu este asa, este gata sa renunte in favoarea unui tip altruist, fara tatuaje, fara cicatrice si care nu arata asa de bine, in special cand e vorba despre o relatie pe termen lung. 
  • In acelasi sens, un barbat care are un animal de companie este, de asemenea la mare cautare fiindca asta sugereaza faptul ca acest barbat este capabil sa poarte de grija unui suflet, cum ar fi un suflet de femeie sau, in perspectiva, un suflet de copil. Chiar si o fotografie cu un catel este capabila sa schimbe cu totul sortii si conotatia situatiei. De asemenea, faptul ca te afisezi cu o chitara lasa o impresie puternica in constiinta femeii care este gata sa treaca cu vederea faptul ca nu ai muschii la tine. 
  • Si pentru a face lucrurile si mai complicate, s-a descoperit si faptul ca  femeile si-ar dori ca acel barbat protector, generos si puternic, cu tatuaje si cicatrice, care isi asuma riscuri irationale practicand sporturi extreme, sa nu fie prea impulsiv, dimpotriva, sa dispuna de suficient "midfulness", adica auto-control si intelepciune. In plus, l-ar prinde si putina inteligenta verbala, care potrivit unui studiu ar avea un rol important in gasirea unei partenere. Fireste, aceste lucruri ar contrazice intr-un mod strident alte trasaturi din lista, dar asta nu inseamna ca femeile nu pot sa isi doreasca si sa astepte extrem de multe lucruri din partea barbatilor. 

Asadar, cei mai castigati sunt barbatii care au si banii si muschii si altruismul, dar cu conditia sa nu para prea altruisti inca de la inceput, fiindca atunci vor fi luati drept disperati ori manipulatori. Fireste, este util sa ai o cicatrice undeva la vedere, iar daca te imbraci in rosu si pui putin parfum pe tine, vei avea atentia multor femei. Totusi, oricat de riscant ti-ar placea sa traiesti, se impune sa ramai intelept in toate situatiile si sa nu iti asumi riscuri inutile.

Probabil ca un astfel de portret ideal se gaseste de cel putin cateva ori la 100 de ani, ceea ce le va umple de sperante pe fetele romantice si lipsite de experienta, dar le va determina pe toate celelalte sa devina mult mai flexibile, pe masura ce acumuleaza experienta inter-personala si se satura de singuratate in momente decisive precum sarbatorile de iarna.








(1) Imaginea Perfect Couple, de Adrian Fallace, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Daily Mail Online, (acc. 08.12.2017), Women really do fancy men with 'muscles and money' according to the website full of pictures of... , website: Daily Mail Online

(3) PsyBlog, (acc. 08.12.2017), This quality makes women more attractive, but not men, website: PsyBlog

(4) The Independent, (acc. 08.12.2017), There is one quality in men that owmen prefer even more than good looks, website: The Independent

(5) Psychology Today, (acc. 08.12.2017), Are women more attracted to men with tattoes?, website: Psychology Today

(6) The Independent, (acc. 08.12.2017), 17 Science backed ways men can appear more attractive to women, website: The Independent
Continue reading

duminică, 3 decembrie 2017

In China sau Turcia cenzura online reprezinta o manifestare primitiva si absurda a puterii. Dar ne-ar tenta si pe noi, uneori, sa impunem niste reguli barbare care sa limiteze accesul partenerului pe Facebook, asa, doar pentru linistea noastra.




Se fac numeroase studii despre Facebook si nu intamplator. Cei care au o viata "paralela" pe Facebook, pentru a folosi un termen la moda, nu sunt putini si nici persoane lipsite de relevanta din punct de vedere social. Nu in ultimul rand, Facebook este un univers in sine, in care trasaturile de personalitate ies la suprafata cu usurinta.

Asa iese la suprafata, sa spunem, si tendinta noastra de a flirta mai mult sau mai putin vinovat, lucru care are un anumit impact asupra cuplului. Numeroase cupluri pe care le-am intalnit au probleme serioase cauzate nu atat de Facebook cat de faptul ca nu sunt pregatite sa gestioneze provocarile survenite prin intermediul acestei retele de socializare.

De multe ori solutia pe care o gasesc este interzicerea mutuala a oricarei activitati pe Facebook, ca fiind sursa tuturor relelor. Sunt atunci nevoit sa le explic acestor oameni faptul ca nu poti sa ii impui celuilalt un stil de viata de acum 50 de ani doar pentru ca nu reusesti sa iti gestionezi propriile slabiciuni. Nu ne casatorim pentru a-l educa pe partener, ori cel putin nu asa gandim in 2017.

Iar daca ne dorim sa asiguram relatia, ca tot vorbeam despre "ritualuri de asigurare", putem incerca si ritualuri mai mature decat supra-controlul si interdictia. Nimeni nu doreste sa traiasca intr-o puscarie si, pe termen lung cel putin, supra-controlul se va dovedi o asigurare total ineficienta. Eu recomand in schimb, asa cum bine stiti, ceea ce am numit "cultivarea relatiei".

Acesta este un concept complex care presupune un anumit mod de a actiona, inter-actiona si a ne prezenta pe noi insine, astfel incat sa ne dezvoltam relatiile de cuplu, protejandu-le de riscuri  pe termen lung. Dar in acest articol nu mi-am propus sa vorbesc despre asta ci despre activitatea de cercetare a comportamentului nostru pe Facebook si interesantele rezultate obtinute.


  • O persoana care utilizeaza retele de socializare in mod abuziv este mai probabil sa devina infidela in dragoste. V-ati putea intreba daca utilizeaza Facebook fiindca este nefericita in cuplu sau pentru ca iubeste sa socializeze cu toata lumea. Nu stiu cauza dar stiu in schimb ca infidelii sunt toata ziua pe Facebook sau Twitter fiindca ei chiar traiesc intr-o lume de tentatii emotionale si sexuale iar aceste retele vin in intampinarea acestor nevoi. 
  • Prezenta alternativelor este un factor de risc pentru cuplu. Este adevarat ca alternativele sunt peste tot, nu doar pe Facebook, insa stiti ca mai curand in mediul online, este usor sa pari orice doresti, iar o persoana fara experienta de viata si frustrata in cuplu se lasa sedusa de aceste imagini usor idealizate si usor de idealizat.
  • Cei mai expusi infidelitatii sunt barbatii bogati si femeile sarace. Probabil ca va puteti imagina de ce: barbatii bogati nu doar ca au acces la tentatii dar reprezinta ei insisi o tentatie in sine, iar femeile sarace ar face-o drept ritual de asigurare în ideea ca progeniturile sa beneficieze de cele mai bune sanse de supravietuire - fara mila teoriile astea evolutionist-biologice...
  • Infidelitatea emotionala este mai periculoasa decat cea sexuala. Cel putin asa au declarat subiectii unui studiu care compara pontetialul destructiv al diferitelor tipuri de infidelitate pentru cuplu. Fireste, o infidelitate emotionala nu mai lasa nicio speranta, in timp ce o infidelitate sexuala poate masca o curiozitate sau o incurcatura contextuala (razbunare, betie, etc). 
  • Tot mai multe cupluri se destrama din cauza retelelor de socializare. Este usor sa gasesti un motiv de despartire in modul in care celalalt utilizeaza Facebook, nu obligatoriu pentru ca, in unele cupluri, cei doi parteneri nici macar nu sunt prieteni pe Facebook, ci datorita faptului ca, asa cum spuneam la inceput, orice slabiciuni am avea (gelozie, stima de sine redusa, naivitate, etc), Facebook le scoate la suprafata. 




  • Comportamentul pe Facebook necesita clarificare si reguli. Cei doi parteneri trebuie sa isi cunoasca asteptarile si sa stabileasca de comun acord "ce se cade si ce nu se cade". Pe unii spre exemplu, ii deranjeaza faptul ca dai un like acolo unde n-ar trebui (la poza unui rival sexual), insa pe altii ii deranjeaza cand discutiile pe Facebook s-ar putea continua si offline. 
  • Secretele reprezinta pericolul suprem. S-ar parea ca ceea ce ne deranjeaza cu adevarat la activitatea online a partenerului nostru este faptul ca acesta ne ascunde diverse elemente. Nu atat faptul ca vedem un like dat unde n-ar trebui ne supara cat faptul ca partenerul are un profil fals sau ne ascunde anumite discutii purtate in privat - lucru care hraneste cele mai intunecate banuieli. 
  • Auto-dezvaluirea reprezinta o oportunitate pentru infidelitate emotionala. Asadar, alaturi de caracterul ascuns al activitatilor noastre online, interactiunile cu caracter emotional sunt favorizate pe retelele de socializare si favorizeaza la randul lor infidelitatea emotionala. Cu alte cuvinte, retelele de socializare reprezinta o oportunitate pentru infidelitate pentru ca asigura satisfacerea unor nevoi emotionale in afara cuplului.
  • Manifestarile jenante de afectiune pot reprezenta o capcana. Stiti cum este: cineva posteaza ceva interesant, sau dulce, sau trist, sau intrigant si simti nevoia sa reactionezi. Din una in alta, toata lumea observa peste 30 de minute ca ai avut o convorbire plina de trairi, complimente, vorbe de duh si emoticoane cu te miri cine. E bine? E rau? Depinde cu cine esti casatorit(a)!
  • Retelele de socializare pot reprezenta si un atu pentru cupluri. Iata si o veste buna in tot acest noian de intuneric! Pentru ca, va imaginati, nu-i asa, Facebook nu a fost inventat pentru a distruge casniciile, unii s-au gandit la faptul ca ar putea sa faca din el un mod de a-si consolida relatia, prin manifestari de afectiune, atentie, dragalasenie si interes fata de partenerul oficial.


Dupa cum observati, este parca mai mult rau decat bine pe Facebook, tocmai fiindca in mintea noastra binele este sub-apreciat, in timp ce raul capata o semnificatie disproportionat de mare. De aceea este nevoie sa ne pregatim relatia pentru Facebook prin anumite masuri de bun simt cum ar fi cele care rezulta din acest articol.

Am fost nevoit sa constat, de-a lungul timpului ca nici nu putem sa ne educam partenerul si nici nu putem sa il abandonam la primul gest care nu ne-a incantat. Prin urmare, in ziua de azi trebuie sa ne pregatim sa facem suficient de multe compromisuri, daca ne dorim sa cladim cupluri, nu sa le distrugem, in ideea ca... "are pomul pere".

Viata de cuplu este un compromis si depinde doar de noi pretul pe care suntem pregatiti sa il platim. Totusi, un cuplu bun, adica functional, nu pica din cer si n-ar trebui sa ne asteptam la un pret mic. Nimeni nu este perfect dar putem face impreuna eforturi pentru a cladi intimitatea cuplului, chiar si in acest context al tentatiilor fara de sfarsit care se afla pe Facebook. 








(1) Imaginea Infidelity, de Daniel Horacio Agostini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), How Partners Flirt and Cheat Online, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), 14 Questions to Ask about the Quality of Your Relationship, website: Psychology Today

(4) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), 5 Types of People Most likely to Cheat, website: Psychology Today
Continue reading

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Maria Sharapova are ritualuri de asigurare. Iar ritualul de asigurare al lui Djokovic este sa faca haz de ritualurile de asigurare ale Mariei Sharapova. Care este ritualul tau de asigurare si ce ganduri magice ascunde acesta?




Cred ca ati observat deja ca ma aflu printre cei mai mari critici ai horoscoapelor, vrajitoarelor, credintelor in noroc / ghinion si ai tuturor acestor obiceiuri ce implica gandirea magica. Totusi, trebuie sa stiti ca, desi gandirea magica este o parte importanta a oricarei boli psihice si a oricarei tulburari de personalitate, s-ar parea ca aceasta poate sa fie utila, in anumite circumstante.

Gandirea Magica reprezinta atribuirea eronata a unor relatii de cauzalitate intre evenimente a caror legatura de cauzalitate nu am putea sa o dovedim prin intermediul gandirii logice. 
Corelatia Iluzorie este tendinta noastra de a percepe legaturi de cauzalitate intre evenimente, ca urmare, spre exemplu, a proximitatii lor in timp. Asociere falsa intre evenimente pur intamplatoare.

Cu alte cuvinte, nu exista diferente majore intre cele doua concepte iar daca gandirea magica este fenomenul, s-ar putea spune ca o corelatie iluzorie este mecanismul gandirii prin intermediul caruia se manifesta gandirea magica. Un exemplu pe care obisnuia sa ni-l ofere profesorul nostru de psihologie sociala era urmatorul.

Daca observati ca vecinul si-a luat umbrela dimineata iar apoi, in cursul zilei a plouat, asta ar putea determina pe cineva sa creada ca ploaia a survenit datorita faptului ca vecinul si-a luat umbrela. Exemplul este ilar, dar chiar acesta este mecanismul "magic" prin care se formeaza corelatiile iluzorii! Deci nu il subestimati fiindca s-ar putea sa il practicati si voi insiva. Motivul: este foarte la indemana iar tentatia este mare. Suntem fiinte ale minimului efort si dispunem de o toleranta scazuta la incertitudine.

Spre exemplu, mai intai observati ca purtati niste chiloti de culoare galbena si apoi vi se intampla un lucru pozitiv, vi se indeplineste un vis - cum ar fi sa fiti promovat. Fireste, pentru unii, asta va insemna ca lenjeria intima de culoare galbena este secretul succesului profesional - si atunci puteti purta chilotii pana isi schimba nuanta. Poate ca zambiti, dar s-a intamplat deja.

Rutina de inaintea meciului nu se schimba niciodata pentru Ray Allen (jucator in NBA). Un pui de somn intre 11.30 si 13.00, pui si orez alb la pranz, exercitii de intindere la sala, dupa care se rade in cap si exerseaza aruncari la 16.30. In fiecare zi va executa un numar egal de aruncari din fiecare loc al terenului. Exemple similare de comportament straniu abunda in lumea atletilor. Jason Giambi (jucator de baseball) poarta chiloti tanga aurii daca nu ii merge bine pe teren, iar Moises Alou (tot jucator de baseball), daca este ingrijorat ca isi pierde dexteritatea cu bata de baseball urineaza pe propriile maini, in mod frecvent. (Scientific American)




Dar, indiferent cat de ridicole sunt aceste adevarate "ritualuri de asigurare" ce par desprinse din rutina unei persoane cu tulburare de personalitate de tip obsesiv compulsiv, trebuie sa mentionam si faptul ca anumite experimente au demonstrat influenta pozitiva a superstitiilor asupra performantelor unor subiecti. Spre exemplu, intr-un experiment, faptul ca unor subiecti li s-a permis sa realizeze sarcini in prezenta talismanului lor norocos, ei bine, le-a sporit eficienta in activitate!

Cu alte cuvinte, pe cat de irationale sunt asocierile iluzorii, pe atat de eficiente se pot dovedi acestea in ce priveste cresterea performantei in activitate. Trebuie sa intelegem insa un lucru esential aici. Nu faptul ca efectuam anumite ritualuri de asigurare ne asigura performantele ci mai curand faptul ca si credem in puterea acestor ritualuri. In hipnoza clinica se folosesc asa numitele "ancore", prin intermediul carora accesam anumite stari.

Daca hipnotistul a asociat in timpul transei hipnotice pocnetul din degete cu starea "ready", iar noi fireste ca vom crede in aceasta asociere, fiindca avem a face cu un specialist adevarat, putem sa devenim dependenti de pocnitul din degete, aparent nu fara rost. Dar pentru ca orice hipnoza este de fapt auto-hipnoza, trebuie sa credem ca aceasta ancora foloseste la ceva pentru ca ea sa isi manifeste "potentialul".

Daca aceasta este fata luminoasa a gandirii magice si a ritualurilor de asigurare, se poate vorbi la fel de bine si despre o parte intunecata a acestora. Gandirea magica este prezinta in toate afectiunile psihice si tulburarile de personalitate si am sa va prezint cateva in cele ce urmeaza si modul in care gandirea magica este implicata:

  • Tulburarea Obsesiv Compulsiva - este de notorietate tendinta persoanelor diagnosticate cu asa ceva de a forma tot felul de ritualuri de asigurare cum ar fi verificarea continua, spalatul pe maini sau asezarea intr-o perfecta simetrie a lucrurilor - totul ar fi un dezastru altfel!
  • Tulburarea de tip Schizotipal - in lumea psihopatologiei este de asemenea cunoscuta tendinta acestor persoane de a construi explicatii irationale, adesea de tip conspirationist cu privire la sensul lucrurilor - coruptia exista din cauza masoneriei iar Venus in Scorpion inseamna ca vom fi tentati de iubirile interzise.
  • Tulburarea de tip Narcisic - poate mai putin evidente, dar totusi cu impact major asupra comportamentului, convingerile magice ale narcisistului se leaga de lucruri precum norocul, unicitatea, omnipotenta si omniscienta proprie sau credinta ca ceilalti ii datoreaza tot felul de lucruri pentru ca este special, iar daca i se intampla sa piarda ceva, este, fireste, doar din cauza altora.
  • Tulburarea de tip Borderline - caracterizata printr-un comportament dramatic, tulburarea de tip borderline isi are propriile mituri magice legate de nevoia persoanei de a primi asigurari si tendinta acesteia de a vedea oamenii ca fiind fie rai pana in maduva oaselor, fie "painea lui Dumnezeu" - de aici si problemele.
  • Tulburarea de tip Paranoid - a intrat oarecum in categoria de mituri urbane tendinta persoanelor cu trasaturi paranoide de a "simti raul" si intentiile diabolice ale celorlalti in ceea ce le priveste. Aceasta capacitate supra-naturala de a vedea lucruri care exista in mod potential este tot gandire magica, bazata pe tot felul de corelatii iluzorii - nu ai raspuns la telefon fiindca ma urasti, nu-i asa?
Jim Carrey spunea intr-un interviu ca uneori se surprinde pe sine insusi in propria casa din Los Angeles, CA, intrebandu-se: "Cum am ajuns aici? Ce am facut? Poate ar fi bine sa ma bucur de toate astea pana nu se intorc acasa proprietarii!" Ei bine, cred ca gandirea magica care ne anima din umbra explica tot ceea ce ni se intampla in mod normal. 

Gandirea magica sau "logica privata", cum o numim in psihologia adleriana, are un rol de auto-hipnoza si explica toate ritualurile noastre de asigurare. Asa spre exemplu este pentru mine sa scriu cate doua articole pe saptamana iar pentru voi este un ritual de asigurare sa le cititi constiinciosi.








(1) Imaginea Magic Coin, de Reyner Media, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 02.12.2017), Illusory Correlation, website: Wikipedia

(3) Wikipedia, (acc. 02.12.2017), Magical Thinking, website: Wikipedia

(4) Scientific American, (acc. 02.12.2017), Why Magical Thinking Works for Some People, website: Scientific American
Continue reading

marți, 28 noiembrie 2017

Daca ai fi un cautator de aur ar fi trist sa nu stii cum arata acesta. Poti sa intalnesti mult aur si sa il ignori sau poti sa intalnesti multe tinichele si sa te amagesti. Cei mai esuati "cautatori de aur" sunt barbatii tineri, cu o educatie modesta.




Prima data cand am intalnit intr-o carte faptul ca este util sa ai o lista de trasaturi atunci cand iti cauti partenerul a fost cand am citit "Ghidul Femeii Independente" - o carte care s-a dovedit interesanta chiar si pentru un barbat. Asadar, care ar fi rostul unei liste de trasaturi preferate atunci cand iti cauti partenerul? Poate ca ne-ar putea fi de folos metafora cautatorului de aur.

Obisnuiam sa spun ca daca esti un cautator de aur, este util sa stii cum arata acest metal pretios. In caz contrar, este posibil sa intalnesti foarte mult aur si sa nu stii ce este, sau, dimpotriva, este posibil sa intalnesti metale ce par a fi aur dar nu sunt decat niste tinichele ieftine. Probabil ca tot la fel stau lucrurile si atunci cand iti cauti partenerul.

Studiul care a fost publicat in ziarul Cyberpsychology, a examinat interactiunile a 41,936 membrii ai unui serviciu de matrimoniale online pe o perioada de 4 luni. Au fost comparate profilurile persoanelor carora le-au fost trimise mesaje de contact cu profilurile ideale formulate anterior de persoanele care au trimis respectivele mesaje, potrivit unor criterii cum ar fi: culoarea parului si ochilor, tipul corporal, educatia, personalitatea, orientarea politica si religioasa.

Cercetatorii au descoperit ca 1/3 dintre mesajele de prim contact au fost trimise unor persoane care nu se potriveau cu niciunul dintre criteriile pe care utilizatorii le specificasera pe profilurile personale. Mai mult de 65% dintre mesaje au fost trimise catre utilizatori care se potriveau cu unul sau zero dintre criterii. In final, mai putin de 1% dintre mesajele de prim contact erau expresii ale interesului fata de utililzatori al caror profil reprezenta o intruchipare exacta a idealului personal.

Studiul condus de Stephen Whyte si Beno Torgler de la Queensland University, ne determina sa ne intrebam daca are rost sa mai completam "preferintele" cand ne inregistram intr-un site de matrimoniale din moment ce probabil le vom ignora. Stuff.co.nz.

Potrivit studiului citat de Stuff, listele de trasaturi, par a fi mai importante pentru persoanele mai in varsta si pentru persoanele cu un nivel mai ridicat al educatiei. In plus, listele de trasaturi preferate sunt mai importante pentru femei decat pentru barbati. Barbatii tineri si cu un nivel modest de educatie sunt, aparent cei mai "flexibili" in ce priveste alegerea partenerului - in sensul ca sunt gata sa dea uitarii listele lor de trasaturi preferate daca "dau peste ceva interesant".




Si probabil ca ne-am putea imagina cu totii, fara prea mult efort intelectual, ce inseamna "interesant" la o femeie, atunci cand esti un barbat tanar si cu un nivel de educatie foarte modest! L.O.L. Pare ca pentru aceasta categorie de persoane, lumea este un carusel plin de tentatii care iti deturneaza atentia de la tot ceea ce ti-ar parea demn de urmat in viata la un moment dat.

Cand spui un barbat tanar, cu o educatie precara, te gandesti probabil la un star rock (i.e. un cocalar), sau macar la cineva care idolatrizeaza un star rock. S-ar parea ca aceasta categorie de persoane au timp berechet si nu percep ticaitul suparator al ceasului biologic. Faptul ca alegi o femeie care poate sa nu intruneasca calitatile pe care le cauti la o partenera arata ca alegerea ta nu este nici serioasa si nici prea constienta de urmari. E ca si cand ai cumpara o inghetata cu aroma de usturoi doar pentru ca arata bine.

In mod ironic poate, potrivit aceluiasi studiu, persoanele de acest fel constituie o majoritate consistenta - ceea ce explica de ce relatiile tinerilor sunt sortite esecului si, mai mult decat atat, nici nu ar trebui sa luati prea in serios o relatie cu o persoana tanara, care dispune de un nivel precar de educatie - NU STIE CE VREA! Oare valoarea unei relatii este direct proportionala cu varsta si educatia noastra?

Da, se pare ca exista speranta, potrivit studiului citat, pentru femei, pentru cei educati si pentru cei aflati la o varsta mai avansata, care nu doar ca stiu mai bine ce doresc de la o relatie, dar sunt capabili si sa ramana in contact cu preferintele si asteptarile lor, indiferent de tentatiile care le ies in cale.

Iar o femeie avansata in varsta si care are multe diplome pe peretii biroului probabil ca reprezinta "polul constiintei umane" - ea este cel mai putin probabil sa se abata de la lista ei de preferinte si asteptari, poate pentru ca timpul, educatia si experienta au invatat-o ca atunci cand nu stii "cum arata aurul pe care il cauti" risti sa pierzi foarte mult timp cautandu-l in locul nepotrivit.

Drept concluzie, sa spunem ca a cunoaste "profilul ideal" al partenerului pe care il cauti si a-l pastra in atentia ta atunci cand "ai iesit la vanatoare" reprezinta premisa faptului ca esti capabil sa intretii relatii mature si responsabile cu cei din jurul tau. Caci a cunoaste profilul ideal implica si faptul ca te cunosti pe tine insuti, nevoile si aspiratiile tale, fiind constient de stilul tau de viata.

Faptul ca pe masura ce varsta noastra devine mai inaintata si acumulam diplome de absolvire, devenim si mai atenti la felul cum alegem, vorbeste si despre cat de constienti devenim de legitatile care dicteaza evolutia cuplului si cat de putin credem in tentatii, sau in "chimie" odata ce acumulam experienta sociala si educativa.

Si totusi, barbatii tineri inzestrati cu o educatie precara, s-ar putea sa prezinte un avantaj pe care nu il intalnesti cu foarte multa usurinta - si anume avantajul puterii de reproducere. Pare ca evolutia actioneaza prin intermediul acestora orientandu-i, cel mai probabil, catre femei care dispun de acelasi avantaj - tineretea si puterea de reproducere. Oare asta garanteaza faptul ca specia are un viitor?

Nu ne ramane decat sa speram ca este asa. Chiar daca biologia (si chimia) ne indreapta catre parteneri sanatosi, inzestrati cu sex appeal, se poate dovedi ca acest "pariu" sa fie unul pierzator, fiindca ignoram lucrurile de profunzime, cum ar fi compatibilitatea de interese sau capacitatea de a solidariza - care ne asigura ca ne vom intelege si cand nu suntem in pat. Iar copiii rezultati in urma aventurilor din tinerete probabil ca vor fi crescuti cu succes de persoane care se potrivesc mai bine cu profilul pe care il cautam - asta cand ne vom pricepe mai bine sa.. deosebim aurul de tinichea.

Rezultatele studiului efectuat de universitatea australiana vorbesc despre nivelul de constiinta la care ne aflam ca specie, scotand in evidenta faptul ca suntem gata sa ne abandonam toate criteriile de selectie daca in calea noastra apare o tentatie "serioasa". Probabil ca mai avem de urcat pe scara evolutiei pana sa reusim sa facem jocul tentatiilor, fara insa a ne pierde din vedere criteriile de selectie, lucru care ar asigura si funcionalitatea pe termen lung a relatiilor pe care le formam.








(1) Imaginea Stop, Temptations, Miracles, de Erika dot Net, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Stuff, (acc. 28.11.2017), Your dream partner isn't the person you are messaging, website: Stuff

(3) Bawden, J., (2001), Ghidul Femeii Independente, editura Humanitas, Bucuresti
Continue reading

duminică, 26 noiembrie 2017

La "depresivii de cursa lunga", apare acest comportament care le este profund asociat, si anume ruminatia. Este depresia doar o dependenta de ruminatie? Studiile raspund afirmativ. 




In schema aceasta in care unii "bifeaza chestii" pentru a fi fericiti, iar altora nu le pasa de acele chestii fiind fericiti oricum, se afla si cei care nu bifeaza chestiile respective si nici nu pot sa fie fericiti fara acestea. Par a fi urmariti de blesteme si vraji iar acestea sunt mai presus de orice - nici macar mersul pe la moaste nu promite mari schimbari.

Ruminatia este tendinta de a ne gandi in mod repetat la cauzele, factorii situationali si consecintele nedorite ale unei experiente emotionale. In esenta, ruminatia inseamna sa te gandesti obsesiv la variatele aspecte neplacute ale unei situatii. (Nolen - Hoeksema, 1991)

Ce este ruminatia?

- a ne focaliza pe dificultatile si lucrurile care ne fac nefericiti
- a ne gandi in mod repetat la esecuri din trecut
- a face adevarate obsesii din nereusitele noastre
- o strategie invatata de a rezolva probleme - "problem solving gone wrong"

Elemente de stil de viata ale dependentilor de ruminatie:

  • MENTALITATE - Mi se intampla tot felul de ghinioane. Tot ce ating se transforma in esec. De ce mi se intampla numai mie? De ce atrag ghinionul?
  • SIMTIRE - Sentimente de neputinta, tristete si deznadejde obsesiva, angoasa. De aici si chinul. 
  • STARI FIZICE - Caracteristice bolii, energie vitala parazitata, oboseala permanenta, fara chef, traiesc neputinta. 
  • COMPORTAMENT - Retragere generalizata din fata provocarilor, conflict intra-psihic, inactivitate, parazitism. Sunt plangaciosi, adesea cad prada unor false remedii ale durerii cum ar fi drogurile sau alte substante si comportamente patologice.
Acest stil de viata pare lipsit de sens daca l-am privi intr-un mod pragmatic. Cand un dependent de ruminatie ajunge in terapie este asezat in fata unei scheme banale, de tipul: STOP PIERDERI - nu are rost sa suferi pentru lucruri pe care nu le poti schimba, ori daca le poti schimba, nu are rost sa suferi cand ai putea sa pui osul la treaba. Dar schema asta este profund "nesuferita", din motive evidente. Iar terapeutul primeste adesea un "nu am timp de terapie, acum" ori "nu ma simt in forma pentru asta". 




De unde vine aceasta dificultate de a ne adapta la datele realitatii? Mi-am pus aceasta intrebare si am ajuns la o concluzie interesanta.

Ruminatia este un comportament normal?

- Da, intr-o anumita masura, fiecare dintre noi rumineaza
- A te gandi la probleme poate fi util, insa doar daca ne focalizam pe solutii
- Ruminatia este limitata in timp pentru majoritatea oamenilor - se opreste cand gasim o solutie, adica cand ne facem un plan sau acceptam anumite lucruri
- Desi ruminatia este normala, excesul de ruminatie poate sa devina problematic.

Comportamentul acesta care consta in ruminatii fara-de-sfarsit pare a fi practicat cu o anumita religiozitate si cu o dedicatie demna de o cauza mai buna. De fapt, este o forma de adaptare in sine: adaptarea prin non-adaptare. Dependentii de ruminatie sunt dependenti de neputinta lor si acesta este un mod de a gestiona provocari.

Probabil ca un parinte obisnuia sa rasfete persoana dependenta de ruminatie, adica sa faca lucrurile pe care putea si trebuia sa le faca si dansa. Numerosi parinti obisnuiesc sa abuzeze in felul acesta copiii, tinandu-i captivi intr-o deplina inactivitate - "oricum nu faci nimic bine", prin urmare face parintele totul, incepand de la curatenie in camera sau cumparaturi si terminand cu temele pentru acasa. Dar si autoritarismul poate fi o sursa de ruminatii si neputinta.

Care este misiunea copilului atunci? Poate ca ati ghicit: misiunea lui este sa devina cat mai neputincios, cat mai "prapadit", caci in felul acesta se gaseste un "parinte" care preia toate responsabilitatile. Cu alte cuvinte, "antrenamentul" sau stilul de viata, cum spune Adler, a inceput cu mult timp in urma si este perfectionat pe intreg cursul vietii.

Care sunt pericolele ruminatiei?

- Ruminatia excesiva se focalizeaza pe cauze si consecinte, nu pe solutii - "Ce am facut sa merit asta?" in loc de "Ce pot sa fac pentru a imbunatati aceasta situatie?"
- Ruminatia poate duce la gandire negativista, focalizandu-se asupra elementelor negative
- Folosita in mod excesiv, ruminatia poate conduce la depresie
- Folosita in mod excesiv, poate sa mentina un episod depresiv
- Ruminatia excesiva duce la inactivitate si evitarea rezolvarii de probleme.

Logica privata a dependentului de ruminatie nu constientizeaza pierderile despre care vorbeam. S-a demonstrat stiintific faptul ca 80% dintre depresii se vindeca atunci cand renuntam la ruminatie, dar pentru "ruminatorul de cariera", pierderile reprezinta un fel de "secret al succesului", fiindca interesul sau nu este sa isi rezolve singur problemele ci sa gaseasca pe cineva care ii face viata usoara. Rezolvarea de probleme presupune stima de sine, incredere, optimism si actiune, iar ruminatorul nu cunoaste asa ceva. 

 Am incercat sa fiu optimist dar este prea mult de munca.

Acest citat contine atat de multa intelepciune cum nici macar nu si-a imaginat cel care l-a produs. Optimismul fara actiune este doar o reverie neproductiva. O persoana optimista are insa si energia de a actiona. Dar optimismul nu li se potriveste chiar tuturor. Spre exemplu, dependentilor de ruminatie, nu li se potriveste optimismul. Deci nu li se potriveste nici actiunea, nici bucuria si nici sanatatea psihica.

A inlocui niste tipare de gandire este poate cel mai simplu lucru din lume. Spre exemplu, sa incepem sa apreciem lucrurile frumoase si sa incepem sa acceptam ca in viata am pierdut numeroase lucruri si totusi avem inca resurse pentru a o lua de la capat. Insa marea provocare in cazul persoanei dependente de ruminatie este cu totul alta - obisnuinta de a abandona, de a ne da batuti si de a cauta un salvator. Alt tip de solutii, trec literalmente neobservate.

Amintirile din copilarie ale unui dependent de ruminatie evoca de regula cate o situatie in care respectivul era blocat: "nu stiam cum sa imi leg sireturile" sau "imi prinsesem mana in borcanul cu untura si nu mai puteam sa o scot" sau "era atat de multa zapada incat m-am blocat". "Finalul fericit" este sa apara cineva si sa te ajute. Din pacate, asta nu se intampla si in viata reala iar daca se intampla, salvatorii respectivi se afla intr-un mare pericol. 







(1) Imaginea Rumination, de Ivana Vasilj, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) PsyBlog, (acc. 26.11.2017), This simple realisation linked to 80% depression recovery, website: PsyBlog

(3) Psychology Today, (acc. 26.11.2017), Rumination:Problem Solving Gone Wrong, website: Psychology Today

(4) Psychology Today, (acc. 26.11.2017), Rumination: a problem in Depression and Anxiety, website: Psychology Today

(5) Psychology Tools, (acc. 26.11.2017), What is rumination, website: Psychology Tools
Continue reading

marți, 21 noiembrie 2017

Afara ninge linistit si m-am gandit sa va impartasesc doua povesti pline de talc pe care le-am auzit de curand. Una se petrece in Predeal iar cealalta in indepartata Indie. Cu toate acestea, ele par legate de un fir invizibil. 




Inainte de povesti insa, se impune o scurta introducere. Consider ca intr-o relatie nu pot aparea decat doua tipuri de probleme: problemele care apar ca urmare a faptului ca nu cunoastem ce isi doreste celalalt si problemele care apar ca urmare a faptului ca nici nu ne intereseaza ce isi doreste celalalt. In plus, nu stim uneori nici ce ne dorim noi insine! Daca primul caz este o consecinta a ignorantei (nu il cunoastem pe celalalt - chiar asa!), al 2-lea caz reprezinta o consecinta a lipsei de empatie, sau a nesimtirii, daca rezonati mai bine cu acest termen.

Am ajuns la aceasta concluzie reflectand la cele doua legi ale bunului simt care regularizeaza si dau structura interactiunilor dintre noi: (1) regula de aur si (2) regula de platina, pe care le voi enunta mai jos. A intelege si a cunoaste aceste reguli, cred eu ca reprezinta baza educatiei unei persoane, sau cum se spune, cei 7 ani de acasa. Daca aveti copii mici, nu ar fi rau "sa ciuliti urechile".

Asadar, cei 7 ani de acasa, reprezinta din punctul meu de vedere aceste doua lucruri:


  • REGULA DE AUR - "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" - a intelege ca daca tie nu iti place un anumit lucru, sunt multe sanse ca nici celorlalti sa nu le placa. Daca am inteles asta, se presupune ca avem un indiciu important legat de ceea ce asteapta ceilalti din partea noastra si, prin asta, avem o strategie de a ne face placuti, de a castiga simpatia, solidaritatea si suportul celor din jur, pentru a construi relatii sanatoase cu acestia. Prin urmare, daca stii ca nu iti place sa astepti pe cineva care intarzie intotdeauna, vei sti ca trebuie, la randul tau sa eviti intarzierile.
  • REGULA DE PLATINA - "iti ofer ceea ce stiu ca iti place, nu ce imi place doar mie" - este un nivel superior de intelegere a interactiunilor sociale, ce presupune nu doar sa anticipezi ce asteapta ceilalti pornind de la propria ta umanitate pe care o iei ca punct de reper, ci si sa cauti in mod activ informatii despre preferintele lor, in scopul de a te adapta cu succes la relatiile cu acestia. Asa spre exemplu, in loc sa inviti pe cineva la o excursie in Piatra Craiului (care ti-ar placea tie), il vei invita intr-un mini-concediu la mare (care i-ar placea si lui). 

Evident ca este important sa te pregatesti pentru interactiunile cu cei din jur, luand masuri precum evitarea unor alegeri sau decizii care nu ti-ar placea nici tie daca ar veni din partea celor din jur, si, de asemenea, incercand sa le cunosti preferintele si asteptarile acestora, pentru a putea veni in intampinarea lor, daca este nevoie. Insa este cel putin la fel de important si sa observi cat de pregatiti sunt cei din jur sa raspunda nevoilor tale si in ce masura dispun ei de cei 7 ani de acasa. Caci nici tu nu ai timp de pierdut!

Doua Povesti

Imi povestea un prieten, (sa-i spunem Nicu) o pilda interesanta din viata lui. Se pare ca undeva in Predeal, in epoca de Aur, pe cand Nicu era doar un adolescent, gunoiul era colectat cu ajutorul unei carute. Carutasul gunoier, un om trecut prin viata si aflat la varsta perilor albi, i-a facut un serviciu prietenului meu (l-a ajutat sa scoata niste tomberoane din curte) iar prietenul meu i-a ramas dator cu o bere. S-au intalnit mai apoi la un bar din Predeal si Nicu l-a invitat pe gunoier sa se racoreasca la o bere impreuna cu grupul sau. 

Unul dintre amicii prietenului meu insa, (sa-i spunem Silviu) a facut o mare scena si a spus ca nu doreste sa stea la masa cu acel carutas gunoier. Cand Nicu i-a spus lui Silviu sa mearga sa isi bea berea in alta parte, daca nu doreste sa stea la masa cu gunoierul, acesta a fost nevoit sa accepte conditiile si a ramas sa isi consume bautura la aceeasi masa. Au inceput o discutie despre matematica, iar gunoierul, in mod neasteptat, s-a implicat in discutie, adresandu-se lui Silviu, tanarul care ii facuse scena mai inainte:

In matematica sunt cuprinse toate regulile vietii. Uite, spre exemplu, pe tine te vad o persoana educata, cu studii universitare. Spune-mi te rog cat fac 4 + 8 + 5 - 7?
Silviu, tipul cel scortos ii raspunde cu promptitudine:

4 + 8 + 5 - 7 = 10
  
Spre mirarea grupului gunoierul creaza intriga si il contrazice pe tanarul scolit.

Imi pare rau dar sa stii ca te inseli, tinere domn! 4 + 8 + 5 - 7 = ZERO

Toti cei prezenti au ramas muti de uimire. Oare ce matematica stia omul acesta? Cum putea sa obtina acel rezultat, cand toti ceilalti erau de parere ca rezultatul socotelii era 10? Dar nu i-a lasat prea mult prada nedumeririi si le-a explicat, privindu-l in ochi pe Silviu, tipul scortos care nu dorise sa stea la masa cu el. 

Ei bine 4 ani de scoala primara, plus 8 ani pana la terminarea liceului, egal cu 12. Pentru ca te vad un om cu pregatire superioara, presupun ca ai facut si 5 ani de facultate. Deci ai in total 17 ani de scoala. Daca din 17 scazi cei 7 ani de acasa, rezultatul este egal cu zero. 

Regula de aur si regula de platina, adica, in esenta, empatia, se invata in cei 7 ani de acasa si mi-e teama ca ne-ar fi greu sa le mai invatam mai tarziu. Poate doar o experienta de acest fel in care un gunoier te umileste in fata prietenilor, sa mai miste ceva la nivelul profund unde ar trebui sa se gaseasca bunul simt comun. In absenta celor 7 ani de acasa, poti avea peretii plini de diplome - nu conteaza.




Fiindca sunt pus pe povesti azi, poate din cauza vremii de afara, am sa va mai spun una. A fost odata, in New Delhi, India o tanara frumoasa, de doar 15 ani, pe nume Rani (Regina), care era curtata de un anumit domn, in varsta de 28 de ani, de profesie militar. Dar el nu reprezenta tocmai idealul tinerei si a fost nevoita sa il respinga. In cei 7 ani de acasa, invatam ca atunci cand cineva ne respinge, trebuie sa ii respectam alegerea si sa ne vedem de viata noastra. 

De multe ori nici macar nu ni se ofera privilegiul de a afla care sunt motvele respingerii. Dar stim ca nici noua nu ne-ar face placere sa ne luptam cu un pretendent pentru a-l determina sa inteleaga ca ne dorim altceva si, in virtutea Regulii de Aur, ii dam pace sa isi triasca viata asa cum doreste si cu cine isi doreste. Probabil ca nici nu stie ce a pierdut!

Insa nu toata lumea dispune de cei 7 ani de acasa, iar tipul care fusese respins insista si cu cat insista mai mult, cu atat si respingerea este mai hotarata. In final, acest barbat decide ca frumoasa Rani pe care o dorea, caci despre iubire ma indoiesc ca era vorba, trebuie sa fie slutita cu acid. Zis si facut. A gasit niste acid si i l-a aruncat peste fata, in timp ce fata se intorcea de la scoala, afectandu-i fizionomia fetei pentru totdeauna.

"Daca nu ma vrei pe mine, atunci este inutil sa vrei pe altcineva", pare sa fi fost rationamentul bolnav al barbatului. "Ma voi asigura eu ca niciun barbat nu te va putea iubi vreodata". Imi veti spune ca acestui individ ii lipsea ceva mai mult decat cei 7 ani de acasa si ca gestul sau a dus lucrurile mult prea departe, intr-o zona a criminalitatii si a abjectiei umane.




Dar cred ca in esenta vorbim tocmai despre educatia de baza. Poate si despre modul cum ne putem gestiona emotiile. Sa recunoastem ca avea multe alte alternative decat aceasta razbunare grotesca. Si poate ca o sa-mi spuneti ca tipul asta este un monstru - aveti un argument solid. Totusi, el poate fi privit si ca un mare neputincios - o persoana coplesita de propriile emotii.

Din fericirea insa, Rani a intalnit un barbat pe nume Saroj, care nu a fost deranjat catusi de putin de noua ei infatisare si a iubit-o pentru sufletul ei si pentru ca merita sa fie iubita.  Am vesti bune si pentru cei care se gandesc sa puna in aplicare astfel de razbunari apocaliptice. Puteti sa va permiteti o sedinta de consiliere prin care sa aflati cum va puteti gestiona aceste trairi asa incat sa nu trebuiasca sa ajungeti vreodata la astfel de fapte.








(1) Imaginea Running, de Chris Blackley, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Shareably, (acc. 20.11.2017), Rejected Man Throws Acid on Woman, website: Shareably
Continue reading