Psihopedia



Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

luni, 17 iunie 2024

Va mai amintiti de Milli Vanilli? Un documentar aparut de curand pe retelele de streaming ne aduce in atentie povestea Milli Vanilli dar si povestea din spatele povestii. Fiindca din perspectiva psihologica, cele mai interesante povesti sunt cele care incep dupa sfarsit. 



☆ ☆ ☆


Pentru mine cel putin, nu exista povesti mai interesante decat cele adevarate. Iar una dintre acestea este povestea lui Rob Pilatus si a lui Fabrice Morvan. Presupun ca stiti cate ceva despre Milli Vanilli, chiar si daca ati deschis televizoarele mai tarziu, cum spune amicul Dorin Victor Vasile. In occident, grupul a reprezentat succesul bine-meritat a doi talentati artisti care s-au intalnit in Germania si au fost indrumati de un producator german experimentat pe nume Frank Farian. Acesta din urma, un fel de eminenta cenusie, a produs albumul care avea sa faca din cei doi super-staruri internationale, asa cum facuse cu o decada mai devreme din Boney M. Albumul Milli Vanilli se numeste All or Nothing (tr: Totul sau Nimic), un fel de declaratie de intentie care tradeaza in mod subtil lacomia capitalista a producatorului german.

Succesul in industria muzicala de la sfarsitul anilor '80 a fost unul rasunator asa incat Milli Vanilli au ajuns chiar sa primeasca un premiu Grammy pentru debut. Doar ca, din pacate, au trebuit sa-l returneze in acelasi an 1990. Dar aceasta este doar prima parte a povestii, nu-i asa? Poate ca dintr-o perspectiva psihologica, ceea ce urmeaza se afla intotdeauna dincolo de au trait fericiti pana la adanci batranete,  sau, in cazul nostru: asa s-a dus naibii Milli Vanilli. 

Milli Vanilli a reprezentat pentru mine produsul occidental tipic, perfect in simplitatea sa si tocmai de aceea demn de respect, cu toate ca numele trupei suna ca o marca de inghetata - fapt pentru care succesul lor a durat cam cat se topeste o inghetata intr-o zi fierbinte de vara, fiindca nu degeaba se spune pe la noi ca minciuna are picioare scurte. Muzica in sine depasea cu mult limitele gustului meu muzical si o gaseam banala, plictisitoare si neinteresanta, desi intelegeam ca avea trasaturile necesare pentru a veni in intampinarea publicului majoritar de oriunde. 

In documentarul despre acest super grup, pe care am avut ocazia sa il urmaresc pe reteaua de streaming Sky Showtime, l-am auzit pe membrul supravietuitor al grupului, artistul francez de culoare Fabrice Morvan afirmand urmatoarul lucru care mi-a atras atentia: 

Minciuna ia liftul dar adevarul trebuie sa urce scarile. Fab Morvan, Milli Vanilli

Este mult adevar aici fiindca, adesea, ceea ce obtinem prin minciuna nu poate fi realizat la fel de rapid intr-un alt mod si cu aceleasi rezultate, cel putin pe termen scurt. E ca si cand minciuna rezolva micile diferente intre ideal si realitate care de regula ne strica dispozitia si ne impiedica sa visam. Si pare ca dintr-o iluzie rezulta un entertainment de mai buna calitate. Povestea de succes a celor de la Milli Vanilli a fost, intr-adevar, una pe termen foarte scurt. In 1988 inca faceau foamea, desi erau dansatori foarte buni si se pricepeau sa faca atmosfera in cluburi. In Februarie 1990 au castigat un Grammy iar in Noiembrie, acelasi an, 1990, au recunoscut ca nu sunt ei cei care canta pe albumul All or Nothing.




Girl You Know it's True primul hit al grupului, privit din aceasta perspectiva pare o aluzie cinica la adresa dorintei noastre de a fi mintiti frumos. Si poate femeilor carora le este adresata in mod special muzica Milli Vanilli, mai mult decat altor genuri (:P), le place in mod special sa fie mintite frumos. Frank Farian, cu mintea lui de money-maker german a pus bucatelele de puzzle una langa cealalta si a rezultat acest proiect de music-industry numit Milli Vanilli, deasupra caruia plutea, ca un corb lacom, contractul misterios in care se stipulau, cu nono-litere, ca toata lumea trebuie, in dulcele stil german, sa-si faca treaba si sa-si tina gura: cei care canta, sa cante, cei care danseaza, sa danseze, iar cei care dau din buze, sa dea din buze. 

Pare ca afaceristul s-a gandit mai putin la aspectele morale ale afacerii sale si cu atat mai putin la aspectele psihologice, fiindca oamenii de afaceri au uneori tendinta sa ignore astfel de lucruri atunci cand se intreaba cum se pot face multi bani in timp record. Spre exemplu, Frank Farian nu s-a intrebat ce inseamna pentru niste tineri care provin din medii defavorizate, un succes de dimensiuni planetare. Sau ce inseamna pentru adevaratii solisti vocali sa vada succesul respectiv, ca si cand n-ar avea nicio legatura cu persoana lor. Sau ce inseamna sa iti intemeiezi afacerea pe o minciuna - una pe care o spui intregii planete. Sau ce se va intampla dupa ce toata lumea afla ca a fost o minciuna. 

Ma simt ca un tantar strivit. Rob Pilatus, Milli Vanilli

Cu toate acestea, pare ca producatorul Frank Farian, in afara de faptul ca a colectat drepturile de autor, a scapat ieftin de acest scandal urias. El a fost mereu in umbra si a manevrat papusile, pana cand papusile nu l-au mai ascultat si au inceput sa se comporte imprevizibil. Iar cand proiectul sau de suflet s-a dus naibii, pare ca nimeni nu l-a tras la raspundere pentru faptul ca a sedus si abandonat niste adolescenti cu foamea-n gat si i-a pus sa semneze un contract fara macar sa-l citeasca. In schimb Rob Pilatus si Fabrice Morvan, pe cat de multa dragoste si adulatie au primit cu un an inainte, pe atat de multa ura s-a indreptat impotriva lor dupa ce s-a aflat micul lor secret murdar, care valora miliarde de dolari, cu conditia sa ramana secret. 

La randul sau, publicul pare ca s-a comportat ca o adolescenta sedusa si abandonata, poate si fiindca era constituit in special din adolescente care lesina usor la concerte. Asta ar fi de inteles insa presa si cam toata suflarea din show-business pur si simplu i-a mancat de vii pe cei doi dansatori. Oare de ce? Daca te gandesti, acestia oferisera tot ce au avut ei mai bun pentru proiectul mincinos al producatorului Frank Farian, au transpirat la concerte si s-au chinuit sa realizeze o coregrafie care solicita o conditie fizica de invidiat. Nu in ultimul rand, cei doi s-au sacrificat pentru a deveni imaginea acestei afaceri si a infierbanta visele cu ochii deschisi ale adolescentelor. 

Doar ca emotiile umane nu trebuie sa fie logice, nu-i asa? Toata lumea a cazut de acord ca Rob si Fab erau principalii vinovati pentru deziluzia cauzata planetei, ca sunt niste impostori care trebuie sanctionati cu brutalitate, cu toate ca erau inca adolescenti. Uneori rautatea lumii te ia pur si simplu prin surprindere. A fost atat de rau incat cei doi aproape ca au plecat cu ochii in lacrimi de la conferinta de presa in care au recunoscut ca proiectul Milli Vanilli s-a bazat pe o minciuna. Aluziile taioase ale celor din corpul de presa veneau in rafale care nu se mai terminau - okay, ne-ati mintit, dar ati facut-o pentru bani? Si adevarul nu i-a eliberat, din pacate. Cu cat spuneau mai multe adevaruri cu atat primeau mai multe lovituri. Presupun ca singurul lucru mai dureros de-atat ar fi fost o bataie cu pietre. 

Faptul ca lumea te trateaza ca pe  o prostituata nu este ceva nou. E mai simplu sa fii insensibil si grosolan decat atent si empatic. Cere mai putine eforturi iar omul functioneaza pe principiul minimului efort. Adevaratul mesaj al acestei povesti apare catre final si se refera la felul cum doi oameni care au traversat aceeasi situatie, s-au priceput sa o gestioneze atat de diferit. Rob Pilatus isi pierde viata in lupta cu drogurile si alcoolul pe care le folosea pentru a-si amorti durerea sau poate pentru a protesta, in timp ce Fabrice Morvan (tipul cu o nuanta mai inchisa a pielii) se dovedeste a avea mai multa lumina in sine, isi descopera o vocatie surprinzatoare si in final, isi gaseste happy endul fericit in compania unei blonde care vede in el acea lumina, 




Care este vocatia surprinzatoare a lui Fabrice? Ei bine, acesta pare ca incearca sa ne convinga ca poate sa cante. In limbaj psihologic asta poarta denumirea de supra-compensare: cand cineva cauta sa isi i-a revensa pentru o inferioritate perceputa (a nu putea canta) tocmai incercand sa cante. Iar cand ne dedicam suficient de mult timp si resurse unui ideal realist, rasturnarile de situatie chiar sunt posibile. In ziua de azi toata lumea minte pe toata lumea pe Instagram iar in politica a aparut post-adevarul. Daca ar fi sa vorbim in termeni de post-adevar, Fabrice este un invingator, 








(1) Imaginea Intriguing and Disturbing, de Наталия Котович, via Pexels
Continue reading

miercuri, 5 iunie 2024

A primi sau a nu primi atentie - aceasta e-ntrebarea! Unii s-au maturizat repede si traiesc bine cu putina atentie, fiindca aparent se poate tine post de atentie. Dar altii au nevoie tot timpul de foarte multa si nu sunt dispusi sa plateasca pretul. Oare in ce consta pretul atentiei primite? 



☆ ☆ ☆


Cred ca nevoia de atentie este invers proportionala cu varsta: in absenta atentiei unui adult supravietuirea bebelusilor ar fi pusa in pericol. Cand bebelusul a mai crescut, atentia ramane o problema existentiala pentru el si adesea simti ca prescolarul se lupta literalmente cu tine pentru a-ti acapara atentia, ca si cand aceasta ar reprezenta o garantie a faptului ca viata lui este pe fagasul cel bun. Pe masura ce avansam in varsta, depindem tot mai putin de atentia primita iar adultul pentru care nevoia de atentie a ramas la fel de mare este considerat infantil si, probabil, va fi diagnosticat cu o tulburare de personalitate: cea histrionica sau narcisica de exemplu. 

La batranete, omul traieste cu sentimentul ca a devenit invizibil si ajunge sa-si ia ramas bun de la atentia celorlalti, in sensul ca nu-l mai preocupa daca o primeste sau nu - nu ca nu ar mai avea nevoie de atentie, dar este constient ca ar fi un efort prea mare si oarecum nejustificat sub raport cost-beneficii, ca sa mai incerce sa o obtina. Asa ajung batranii sa se imbrace ciudat: cu adidasi si cravata, de exemplu, ca niste hipsteri ai intamplarii, renunta sa se mai ingrijeasca, iar in final, obtin atentie tocmai din aceasta cauza. 

Atentia poate fi ieftina, atunci cand o obtinem usor: pentru ca frumusetea fizica atrage atentia celorlalti, sau poate fi scumpa - atentia pe care o acordam unor specialisti fiindca ei ne vor rezolva problemele dupa ce si-au investit ani intregi de munca in specializare si dezvoltarea de abilitati. De asemenea, atentia poate fi negativa, cum este atentia primita ca urmare a lucrurilor gresite pe care le facem (distrugeri, bullying, razboaie, terorism), dar si pozitiva - atentia pe care o primim ca urmare a realizarilor noastre: note bune, obtinerea unui job, finalizarea unor proiecte importante, etc. 

Atentia ca proces psihic poate fi involuntara (declansata automat ca urmare a caracteristicilor stimulilor: N0u74t3, intensitate, CONTrast, m i s c a r e, ASIm e t r ie, etc), voluntara (ca forma superioara, specific umana de mobilizare cognitiva cu un scop anume: acum vreau sa vad daca se intampla cutare lucru) si post-voluntara (rezultata in urma automatizarii atentiei voluntare si facilitata de factori afectiv-motivationali: mi-a atras atentia faptul ca am o notificare fiindca astept un mail important). 

Si totusi, de ce am afirmat ca atentia dauneaza grav sanatatii? In fond, poate fi demonstrat usor contrariul afirmatiei mele (ca atentia poate imbunatati sanatatea): pentru o persoana care sufera de o anumita boala, lipsa atentiei celor din jur, care vine sub forma de ingrijire, se poate dovedi fatala. Atentia primita nu dauneaza obligatoriu sanatatii dar fiindca universul nostru  este marcat de aceasta dualitate (bine - rau,  intuneric / lumina, cooperare / razboi, etc,) exista si situatii in care atentia poate atrage nenorocirea, la fel de bine cum atrage succesul.  

Atentie si Vanitate

In SUA exista asa numitele vanity plates - numere de inmatriculare auto contra-cost. Astfel poti sa selectezi anumite cuvinte sau mesaje cu caracter personal iar lumea va sti ceva in plus despre tine. Un om de afaceri si-a cumparat un astfel de numar de inmatriculare "money man" pe care l-a atasat pe limuzina personala pentru ca lumea sa stie ca sta bine cu banii si se afla intr-un punct bun al existentei sale. Dar oare este bine ca toata lumea sa stie ca stai bine cu banii? Ei bine, pe cand se afla la un club de strip-tease niste golani care nu stateau asa de bine cu banii s-au gandit sa il talhareasca tocmai fiindca le-a sarit in ochi limuzina cu numar de inmatriculare personalizat. Iar asa si-a gasit sfarsitul "money man", al nostru. 

Cu alte cuvinte, nevoia de atentie izvorata din vanitate poate dauna grav sanatatii. Este cunoscut faptul ca psihopatii au un talent de a-si selecta victimele in functie de trasaturile mersului acestora - psihopatul va sti din primul moment daca respectiva persoana reprezinta o victima usoara sau nu. Dar la fel de cunoscut este faptul ca unele dintre cele mai dificile persoane - cele diagnosticate cu tulburare de personalitate narcisica sau antisociala (psihopatie) sunt atrase de tot ceea ce este frumos si straluceste. Cand se ancheta uciderea lui Adrian Kreiner, milionarul din Sibiu, asta l-a determinat pe profesorul Tudorel Butoi sa le adreseze un sfat milionarilor carora le place sa epateze cu semnele succesului lor: domnilor, dar si Dacia merge pe drum si va duce la destinatie! 

Cand plecam in vacanta locuintele sunt vizate de spargatori. V-ar mira poate sa descoperiti ca cei care v-au spart locuinta va cunosc personal, stiu unde locuiti si v-au vazut pozele pe care le-ati postat pe Facebook, de pe o insula paradisiaca. Aceasta impaunare din obisnuinta se poate dovedi extrem de costisitoare cu toate ca o face toata lumea. Cu atat mai mult cu cat nu sunteti constienti care este scopul si ce anume doriti sa obtineti. Iar lucrurile stau la fel si in cazul celor care sunt dependenti de atentia primita pe retelele de socializare. 

Cand o femeie este urmarita de un stalker, care ajunge sa ii controleze existenta, sa o inspaimante si sa o obsedeze, n-ar trebui sa ne mire sa aflam faptul ca ea face in jur de 30 de postari pe zi: detalii despre viata ei privata, unde merge, ce consuma, ce face si cat a stat in fiecare loc. Ii va fi greu sa respecte regula numarul unu: fara postari pe social media, dar daca isi vrea viata inapoi, va trebui sa faca acest efort. Iar asta nu este despre invinovatirea victimei, ci despre rationalizarea atentiei de care are nevoie pentru a functiona normal. 

Stiu, nu ne place sa fim criticate. Dar daca ne dorim sa fim eficiente in lupta cu abuzul, poate ar fi mai eficient sa recurgem la postul de atentie, macar din cand in cand - stiu, e trist si revoltator, dar aceasta nu este o lume ideala si asteptarile noastre nu o vor face sa fie. Postul de atentie s-ar putea manifesta prin intermediul hainelor, accesoriilor si bijuteriilor pe care le purtam, postarilor pe care le incarcam pe o retea de socializare, a prezentei noastre la petreceri si a volumului de interactiuni virtuale si reale, in general. Iar aici, poate ca unii au nevoie de mai mult post de atentie decat altii, in functie de atentia pe care reusesc sa o atraga. Nu as vrea sa fiu inteles gresit: tocmai fiindca aveti darul de a atrage atentia, amintiti-va ca atentia este o arma cu 2 taisuri!




Unii invata repede aceasta lectie. Sunt miliardari care nici macar nu isi schimba masina dupa ce s-au imbogatit ori circula cu masini ieftine si se prezinta imbracati in haine simple: vezi Mark Zuckerberg, care afirma ca are mai multe exemplare ale aceluiasi tricou si ca imbracamintea simpla ii simplifica viata. (Let that sink in!). Cred ca aceasta este o forma de post de atentie si fiecare dintre noi are nevoie sa asimileze acest concept, chiar si fetele care nu sunt vinovate pentru ca poarta haine revelatoare in cele mai periculoase zone din oras dar cu toate astea suporta consecintele faptului ca, asa cum spune cantecul, pamantul este (foarte) departe de cer. 

Dar atentia le dauneaza si psihopatilor care activeaza in crima organizata. Exista un documentar pe Netflix despre John Gotti, capul mafiei din New York. Cu o statura impunatoare si cu o prezenta fizica care castiga rapid interesul tuturor, John Gotti nu poate sa anticipeze faptul ca tocmai slabiciunea sa pentru aceasta atentie ii va aduce ani grei de inchisoare. El poarta haine de designer care costa mii de dolari si conduce masini scumpe, intruchipand valorile metropolei americane ca nimeni altul. Si cu cat straluceste mai puternic cu atat si sfarsitul sau este mai aproape - caci oamenii vor sa vada legitimitate in stralucirea ta! 




In contrast cu John Gotti, Vincent Gigante, capul familiei Genovese a avut o abordare cu totul diferita: acesta nu dorea centrul atentiei (a desemnat pe cineva sa joace rolul sefului familiei) si a ales in schimb sa pretinda ca este bolnav psihic. Trecutul sau pugilistic ii permitea sa faca asta sub pretextul ca primise prea multi pumni in cap, care i-ar fi produs leziuni pe creier. Lumea il vedea pe Gigante in papuci si in pijamale, facandu-si nevoile fiziologice pe strada si vorbind singur. Atragea atentia pentru scurt timp, dar nu starnea invidia. Asta pana cand politia afla de la un informator ca Gigante era adevaratul lider a mafiei. Si totusi, manevra a functionat si a dat roade ani intregi!

Gigante a ramas seful familiei Genovese timp de 16 ani in libertate si 8 in puscarie. Cu greu s-a putut dovedi ca era perfect sanatos si juca rolul unui bolnav psihic pentru a putea evita condamnarile si a nu da de banuit. Gotti a dominat familia Gambino timp de 7 ani in libertate si 10 ani in puscarie - cifrele vorbesc de la sine. In ciuda atentiei primite, s-a chinuit permanent sa isi dovedeasca nevinovatia iar statul s-a aflat pe urmele sale zi si noapte. Apoi a primit o pedeapsa de inchisoare pe viata si a murit, de cancer, in puscarie.

Este oare mai bine sa adopti low-profile si sa traiesti independent de atentia celorlalti sau, dimpotriva, sa practici impaunarea si sa atragi privirile? Una te protejeaza de atentie si riscurile asociate dar lumea vrea sa vada putina stralucire, putina clasa si prestanta in timp ce femeile isi doresc sa poata visa la masculul alfa care va asigura protectia familiei si a copiilor. Pe de alta parte, aceasta stralucire poate deranja ochii privitorilor care se vor satura de ea. Am sa va las pe voi sa trageti concluziile si sa va exercitati creativitatea alegand una dintre cele doua si urmand sa culegeti roadele alegerii dvs. 








(1) Imaginea White Suit, de Yasin GDU, via Pexels
Continue reading

marți, 28 mai 2024

Noul tip de societate ne cere un efort de toleranta. Unii spun ca numai uratul, minciuna si raul pot fi tolerate, in timp ce binele, frumosul si adevarul sunt, prin natura lor, usor de tolerat. Cu toate acestea, parca sarim cam repede la concluzii atunci cand intalnim diversitatea, pe care o etichetam drept urata. 



☆ ☆ ☆


Exista oare un mod corect de a fi, a ne comporta si de a face lucrurile? Este o intrebare dificila care poate primi raspuns din multiple perspective: cea morala, cea medicala, cea juridic-legala, cea statistica, asa cum si normalitatea este de mai multe feluri. Voi vorbi mai jos despre aceste moduri diferite de a definiti normalitatea insa as vrea sa observ faptul ca, in sistemele autocratice pare ca exista o idee mai fixa clara privitoare la ceea ce este corect. Fiindca autocratul isi aroga tot felul de roluri care, intr-un sistem democratic nu i se cuvin: (mare) preot, (ilustrul) savant, (mare) intelept, (primul) economist, (exceptionalul) strateg militar, etc. O autocratie nu este doar o simpla forma de organizare a unui stat, ci este si un cult in sine, sau o secta daca va place mai mult termenul acesta. 

Astfel, autocratul se trezeste vorbind despre sexualitatea oamenilor dar si despre cum ar trebui sa se dezvolte economia, despre strategii militare si aparare nationala dar si despre educatie si prioritatile acesteia. Nimeni nu este expert in toate aceste domenii dar autocratul considera ca detine aptitudinile si cunostintele necesare pentru a-si da cu pararea sau chiar a lua decizii in domenii pentru care nu detine o pregatire propriu-zisa. Iar faptul ca o face cu atat de multa stapanire de sine ii determina pe ceilalti sa il ia in serios, mai ales ca, adesea, nici macar nu au o alta optiune. 

Devianta consta in multitudinea comportamentelor cu caracter ofensator care genereaza fata de autorii acestora dezaprobare, ostilitate si diferite sanctiuni. Turliuc. M.N.

Dar sa revenim la discutia despre normalitate! Ea este relevanta in relatie cu autocratia fiindca autocratul foloseste diferitele fatete ale normalitatii pentru a restrange libertatile individului. De ce ar face asta? Ei bine, niste oameni prea liberi ar ameninta stabilitatea regimului sau. Sau cel putin asa considera el. Dar experienta noastra arata ca toate aceste constrangeri venite din partea statului-secta creaza foarte multa tensiune in sanul societatii, care, la randul ei, poate ameninta stabilitatea regimului autocratic. Iata cate feluri de a defini normalitatea am intalnit in literatura de specialitate:

  • Normalitatea Statistica ~ se refera la media comportamentelor celorlalti iar devianta presupune deci o abatere de la media comportamentelor celorlalti. In acest fel, deviantii pot fi atat inferiori mediei cat si superiori acesteia - de unde si conceptul de devianta superioara. Dar majoritatea nu are dreptate intotdeauna, asa cum a demonstrat istoria - vezi povestea lui Eppur si muove. Din aceasta perspectiva, devianta statistica nu este sinonima cu anormalitatea. 
  • Normalitatea Social - Normativa ~ se refera la respectarea normelor de convietuire sociala iar comportamentul normal este acela care se desfasoara in limitele normelor existente. Prin urmare, deviantii sunt aceia care incalca regulile bunului simt instituite in special prin influente religioase de generatiile anterioare. 
  • Normalitatea Juridic - Normativa ~ se refera la respectarea legilor unui stat, comportamentul normal fiind acela care se desfasoara in limitele normelor legale. Spre exemplu, adulterul nu este obligatoriu anormal desi din perspectiva bunului simt, mentionata mai sus, adulterul este anormal. In schimb tulburarea linistii publice sau furtul sunt anormale din ambele perspective. 
  • Normalitatea Medicala ~ respectiv anormalitatea medicala se refera la capacitatea unei persoane de a respecta norme sociale sau legale prin prisma sanatatii sale fizice sau psihice respectiv ca urmare a prezentei unor deficiente de ordin genetic sau medical. Din aceasta perspectiva, unele comportamente anormale au devenit normale odata cu progresul societatii: homosexualitatea este un exemplu la indemana dar stiati ca pe vremea cand sclavia negrilor era o realitate in SUA, negrul preocupat sa scape din sclavie era considerat bolnav psihic, conform DSM? 

Discutia despre normalitate este necesara in relatie cu noul tip de societate care mai ca ni s-a impus din vest: societatea liberalista in care avem de-a face cu tot felul de oameni cu trasaturi, obiceiuri si comportamente care ne sunt straine. Idealul acestei societati este toleranta si armonia intre noi si ceilalti, in baza ideii ca aceasta armonie este posibila si de dorit si cu asteptarea ca in acest fel sa putem avea de castigat cu totii. Pericolul este acela ca ne vom pierde identitatea, reperele morale mostenite din strabuni si, poate, vom ajunge intr-o deriva sufleteasca - sau cel putin asta este temerea traditionalistilor. 

Se naste intrebarea ce este toleranta? Este aceasta o dovada de civilizatie care ne va permite sa existam intr-o societate diversa, de tip nou, sau, dimpotriva, o dovada de slabiciune, lipsa de personalitate si o cale sigura catre disolutie si decadenta? Unii se grabesc sa spuna ca doar uratul, minciuna si raul trebuie tolerate iar pentru bine, frumos si adevar nu avem nevoie de eforturi suplimentare. Si totusi, uneori frumosul este in ochii privitorului si uram ceea ce nu intelegem. Frumosul in sine ca si concept si construct mental este rezultatul unui tip de socializare - o comunitate intreaga a lucrat zi si noapte pentru a ne forma gustul pentru frumos. 




Poate ca societatea aceasta de tip nou, aparuta in urma contactului cu atat de multe influente culturale venite din toate colturile pamantului ca sa se bucure de prosperitatea occidentala, este un pas prea mare pentru Gheorghe si Ion, pentru Elena si pentru Maria. Acestia din urma refuza sa accepte ca frumosul ar putea cuprinde barbatii cu gleznele goale si femeile cu barba, barbatii cu turban si femeile cu fata acoperita, etc. Iar atunci Gheorghe, Ion, Elena si Maria vor respinge aceste forme de diversitate, prin zeflemea, sarcasm si cu un aer de superioritate, fara sa se intrebe cum ar putea contribui barbatii cu fusta la dezvoltarea societatii. 

Ar putea ei oare sa plateasca pensiile parintilor nostri? Sau ar putea sa realizeze un transplant care sa le salveze viata lui Ion ori lui Vasile? Pare ca acest aspect ne intereseaza mai putin, nu-i asa? Poate ca felul cum intelegem fiecare dintre noi binele, adevarul si frumosul nu reprezinta niste repere suficiente pentru a intelege viata noastra prezenta si noile forme pe care aceasta le imbraca. Si pare ca ne sunt suficiente niste elemente de suprafata pentru a respinge si a umili persoane despre care, in fond, nu stim chiar totul. Iar daca lasam in urma vechile modele de intelegere a binelui si frumosului ce am putea pune in loc? 

Nu vreau sa fiu inteles gresit: cred ca exista lucruri care n-ar trebui tolerate. Din punctul meu de vedere nu ar trebui tolerat nimic dintre lucrurile care lezeaza interesele, sanatatea emotionala sau fizica a membrilor societatii - abuzul sub toate formele sale. Cum ar fi abuzul impotriva adolescentilor gay care sunt trimisi in tabere de conversie a homosexualitatii unde sunt chinuiti sistematic ca si cand asta ar fi leacul stiintific al homosexualitatii sau al trans-sexualitatii, dar de unde nu se intoarce nimeni convertit, dimpotriva, unii se intorc cu grave probleme de sanatate mentala iar altii nu se mai intorc deloc. 

Cred ca toleranta este instrumentul prin intermediul caruia ni se aminteste ca binele si frumosul sunt relative iar universul este mai divers, bogat si interesant decat poate concepe gandirea noastra marginita, ca rezultat al unei experiente de viata sarace, a unei educatii deficitare si a unor conceptii osificate in timp. Personal, nu m-am simtit in mod special legat de o anumita cultura. Chiar si cand eram rocker inrait in adolescenta, mi-am facut timp sa ascult un album Depeche Mode si, culmea, a meritat! De atunci fac experiemente de acest fel mereu si incerc sa gasesc la celelalte grupuri ce anume au de oferit mai curand decat ceea ce ne face diferiti. 

Si cred ca trebuie sa intelegem cu totii ca democratia si libertatea implica contactul cu tot felul de grupuri, cu tot felul de obiceiuri si o diversitate infinita de persoane - cam la fel ca o gospodarie care invita prieteni in fiecare weekend. Nu trebuie sa copiem tot ce fac acestia dar merita sa-i ntampinam cu respect si pornind de la prezumtia ca ar putea avea ceva care noua ne lipseste. Orasele romanesti s-au umplut de persoane de culoare venite din Africa sau Asia la studii sau pentru a munci la noi. Iar daca ne purtam suficient de frumos cu acestia, ei chiar reprezinta o solutie pentru sistemul de pensii falimentar din Romania.

Si ca un gand de final, atunci cand vedeti un barbat cu fusta sau o femeie cu barba sau o parada a homosexualilor sau un tip la costum, cu gleznele goale si mergand pe trotineta, amintiti-va ca toate acestea nu sunt niste insulte la adresa dvs ci mai curand niste manifestari unice ale diversitatii, creativitatii, ale bucuriei de a trai in libertate si democratie. Nu inseamna ca trebuie sa fiti la fel sau ca felul dvs de a fi este mai prejos. De asemenea, chiar si daca gustutile nu se discuta, s-ar putea ca intr-o buna zi, viata dumneavoastra sa fie in manile unui medic gay ori trans-sexual. Faptul ca nu stiti asta despre el, fiindca se teme de Putin, nu il face mai putin gay iar pe dvs nu va face o persoana mai civilizata.








(1) Imaginea Photo of Hands, de Cottonbro Studio, via Pexels

(2) Tuliuc, M.N., (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi
Continue reading

marți, 21 mai 2024

Uneori nu putem alege unde sa ne stabilim si unde putem incepe viata de la zero. Dar daca totusi ai putea face asta, ai de ales intre o multime de locuri cu trasaturi naturale unice si cu specificul lor cultural. Un articol care te-ar putea ajuta sa intelegi ce anume cauti si cum ai ajuns asa. 



☆ ☆ ☆


Nu stiu daca va mai preocupa locuinta visurilor dvs, dar in timp ce faceam revista presei internationale de profil am gasit mai multe articole care faceau referire la legatura intre anumite elemente ambientale si sanatatea fizica, respectiv mentala, asa ca mi-a venit ideea de a le reuni intr-un proiect Psihopedia in care sa prezint datele stiintifice privitoare la acest subiect. Asadar, cum arata si mai ales unde ar trebui sa fie amplasata la modul ideal o locuinta care ne promite sanatate fizica si mentala. Desigur, este vorba despre aspectele statistice, cele obtinute in urma cercetarilor. 

Probabil fiecare dintre noi are o viziune individuala, subiectiva cu privire la acest subiect. Dar aici nu este vorba despre ce ne dorim iar titlul articolului ar putea sa va induca in eroare. Este mai curand vorba despre ce ar trebui sa ne dorim, fiindca unele dintre aceste rezultate ale cercetarilor in domeniu sunt contra-intuitive, potrivit zicerii ai grija ce-ti doresti - ar putea sa se-ntample. Este oare mai bine sa traiesti la munte sau pe o campie? Este oare mai sanatos sa traiesti intr-o aglomeratie urbana sau aerisit, in suburbii? Ne ajuta in vreun fel verdeata ori prezenta unei ape in apropierea locuintei?

In acest articol ma voi limita la elementele exterioare urmand ca, pe viitor, daca exista interes, sa ma ocup si de detaliile privitoare la ceea ce se afla in interiorul locuintei: prezenta sau absenta partenerului, a animalelor de companie, a copiilor. etc. Dar sa trecem nu la fapte ci la date, urmand ca ulterior, eventual, sa folositi lucrurile invatate pentru a lua decizii privitoare la felul cum alegeti locatia de senzatie a visurilor dvs. 

  • VESTUL EUROPEI ~ Okay, vreti sa va spun ceva nou, nu-i asa? Fiindca toata lumea vrea sa mearga in vest, inclusiv africanii si sirienii, inclusiv cei care si-au facut o cana de birou cu poza lui Vladimir Putin pe dansa, dar exista motive si o atractivitate specifica a tarilor din vestul Europei. Ma voi rezuma sa va amintesc ca, in fiecare an, locuitorii din vestul Europei, America de Nord si Australia raporteaza cele mai ridicate niveluri de satisfactie personala. Trebuie sa stiti insa ca, in afara de mitul vietii bune din occident se profileaza si tari din alte regiuni ale lumii care, in urma proceselor de democratizare, dezvoltare economica si promovare a drepturilor omului, raporteaza un nivel tot mai ridicat al satisfactiei personale si da, Romania se afla printre acestea. 
  • LANGA O APA ~ Oamenii si-au dorit intotdeauna sa gaseasca apa si cand au gasit-o si-au intemeiat o asezare acolo, nu obligatoriu pentru priveliste, cat pentru resursele care vin la pachet: hrana, transport, comert, relaxare, etc. Studiile demonstreaza insa ca prezenta apei sub forma de rau, lac, ocean sau mare are un efect pozitiv asupra sanatatii noastre mentale. Este adevarat si faptul ca pretul locuintelor poate fi ridicat in astfel de locuri, tocmai pentru ca ele promit foarte mult. Efectele psiho-fiziologice pozitive ale apei sunt incontestabile si pot fi puse in valoare in variate forme de terapie. 
  • PREZENTA VEGETATIEI ~ Cel putin la fel de pozitiv este si efectul vegetatiei in proximitatea locuintei. Probabil ca nu trebuie sa va spun eu ca va simtiti mai bine daca va aflati in mijlocul naturii si respirati aer proaspat dar exista studii in domeniu care demonstreaza de exemplu ca strazile cu verdeata imbunatatesc calitatea somnului si ne sporesc nivelul fericirii. Sper ca astfel de date ajung si la cei care proiecteaza orasele si noile cartiere, iar dezvoltatorii imobiliari inteleg acest adevar simplu ca omul vine din natura si prezenta naturii confera nu doar culoare ci si sens si implinire vietii noastre. 
  • ORAS VS SUBURBIE ~ Unii considera ca nu exista un lucru mai de pret pe care sa-l putem cumpara cu bani decat spatiul personal si distanta. Spatiul pare a fi legat de confort printr-o legatura logica: nu trebuie sa stie toata lumea ce faci tu la tine acasa, ce muzica iti place sa asculti la maxim si ce discutii porti cu partenera cand va aflati in camere diferite. Cu toate acestea, un studiu demonstreaza faptul ca a locui intr-o zona populata este mai sanatos pentru corp si minte. S-ar parea ca in suburbii oamenii au tendinta sa devina supra-ponderali si depresivi. Eu unul nu i-am inteles niciodata pe americanii care se plang ca orasele lor sunt deprimante, nu au trotuare si arata la fel. Totusi, ceva or avea ei pe suflet...
  • MUNTE VS CAMPIE ~ Probabil ati observat anumite diferente intre oamenii care locuiesc in asezari montane si cei care locuiesc la campie. Cu toate acestea, v-ar fi greu sa spuneti in ce constau aceste diferente. Ei bine, un studiu a demonstrat faptul ca persoanele care locuiesc in vecinatatea muntelui au valori mai curand conservatoare, cum ar fi traditia, siguranta si conformismul, spre deosebire de cei care locuiesc la campie, care sunt preocupati de putere, hedonism si succes personal. 
  • CLIMAT RECE VS CALD ~ In aceeasi ordine de idei, s-au facut studii si cu privire la modul in care climatul influenteaza personalitatea si s-a ajuns la concluzia ca in regiunile cu climat aspru, rece, oamenii au tendinta sa devina globalisti si bine-voitori, spre deosebire de zonele cu un climat arid unde oamenii au tendinta sa devina mai curand intoleranti si agresivi, ceea ce se simte si in statisticile privind criminalitatea. Teoria din spatele acestor date este urmatoarea: cand climatul este aspru, oamenii cauta caldura sociala si sunt dispusi sa treaca peste diferentele dintre ei. 
  • PLOAIE VS SOARE ~ Nu am statistici propriu-zise cu privire la acest subiect dar este cunoscut faptul ca lipsa luminii solare are un efect puternic asupra psihicului si in special a sistemului endocrin. Lumina solara favorizeaza secretia de serotonina si dopamina, hormoni asociati cu starea de bine. De asemenea, in zilele ploioase, cu cer gri, lipsa luminii solare pacaleste sistemul psihic, care intelege ca este timpul sa intram in hibernare si declanseaza productia de melatonina, hormon care ne va face pofta de somn. Ei bine, in anumite orase din Vestul Europei, care beneficiaza de climat temperat oceanic, numarul zilelor ploioase ar putea fi prea mare pentru gustul dvs determinandu-va sa dormiti ca niste depresivi. Aviz celor meteo-sensibili.



Am sa ma opresc aici cu aceste date si cred ca v-am oferit suficiente indicii cu privire la genul de localitate care vi s-ar putea potrivi. Probabil ca este imposibil de gasit o asezare omeneasca care are doar avantaje dar fiecare decide in final cu ce poate trai si ce n-ar putea accepta vreodata. De asemenea, acum aveti probabil revelatii cu privire la comportamentul si dispozitia dvs emotionala in relatie cu toate aceste lucruri, poate chiar si cu valorile pe care le-ati adoptat, fara macar sa va dati seama de ce. 

Chiar si daca nu aveti acum posibilitatea sa va mutati intr-un alt oras, aveti poate optiunea sa calatoriti sau sa va petreceti concediul in locuri care ar putea rezona mai bine cu felul dvs de a fi si care ar putea sa va incarce bateriile pentru un an intreg. 

Iar daca nu aveti posibilitatea sa plecati in concediu, cunoscand astfel de lucruri despre psihic si relatia sa cu natura, puteti face exercitii de vizualizare care va pot incarca si acestea bateriile, chiar mai eficient decat prin experienta directa. Daca ai un loc favorit, real sau imaginar, oriunde s-ar afla acela, poti sa te intorci la el in reverie ori-de-cate-ori poftesti, iar psihicul tau va reactiona, se va pune pe treaba, producand starea de bine. Daca ai timp imi poti lasa un comentariu in care sa-mi spui care este locul tau preferat. 









(1) Imaginea Sea Under Cloudy Sky, de Lua Morales, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 26.03.2024), World Happiness Report, website: Wikipedia.org

(3) Science Direct, (20.05.2024), Happiness is greater in natural environments, website: ScienceDirect.com

(4) Science Direct, (20.05.2024), Green space exposure on depression and anxiety outcomes, website: ScienceDirect.com

(5) Science Daily, (20.05.2024), Greener streets linked to better sleep, website: ScienceDaily.com

(6) News Medical, (acc. 20.05.2024), Study shows link between living in suburban areas and depression risk, website: NewsMedical.net

(7) Bloomberg, (acc. 20.05.2024), Obesity thrives in suburbs, website: Bloomberg.com

(8) Psychology Today, (20.04.2024), Do mountains make us less hedonistic, website: PsychologyToday.com

(9) British Psychological Society, (20.04.2024), Weather and behavior, website: BPS.org.uk
Continue reading

luni, 13 mai 2024

In timpul post-adevarului cel mai important lucru nu este evenimentul si nici macar daca evenimentul este real sau nu. In astfel de vremuri, mai importante decat faptele, sunt interpretarile. Caci din interpretare decurge emotia iar emotia te impinge la actiune. Dar esti oare beneficiarul propriilor tale actiuni?



☆ ☆ ☆


Va mai amintiti de Seinfeld? E vorba despre acel sitcom despre nimic in care 4 prieteni pierd vremea discutand despre nimicuri. Totusi, modul in care se intampla aceste interactiuni ne poate invata foarte multe lucruri despre chestiuni mult mai profunde, cum ar fi adevarul, obiectivitatea, manipularea ori natura umana. Asa am invatat eu despre post-adevar dintr-un episod Seinfeld in care personajul principal Jerry Seinfeld poate fi observat in doua momente diferite spunand lucuri care se contrazic reciproc, in functie de interesul care sta in spatele fiecareia dintre aceste afirmatii. 

Asadar Jerry Seinfeld este nemultumit pentru ca parintii lui s-au mutat in New York, orasul in care locuieste si el, iar acum simte ca si-a pierdut independenta din cauza apropierii de parinti. Cum parintii lui locuiesc in apartamentul unchiului Leo, tot ce-i ramane de facut este sa-l convinga pe unchi sa se desparta de iubita lui, fiindca astfel acesta s-ar fi intors in apartamentul propriu. In final, sotii Seinfeld, ne-mai-avand unde sa locuiasca vor trebui sa praraseasca orasul, lasandu-i lui Jerry zona tampon de care are atat de multa nevoie. Zis si facut: Jerry se apuca sa ii spuna unchiului Leo ca n-ar trebui sa se limiteze la o singura femeie, deoarece potentialul sau ca barbat este mult mai mare.

Un barbat ca tine... sa te limitezi la o singura femeie... Nu stiu, nu e treaba mea. Dar un barbat ca tine ar putea avea femei cu 20 de ani mai tinere. Am vazut cum se uita femeile la tine! Cand te-ai uitat ultima data in oglinda? Esti un Adonis! Ai trasaturi frumoase, ten catifelat... Esti in floarea varstei! Ar trebui sa zbori din floare-n floare! Daca as fi in locul dumitale i-as spune Lidiei "Este destul", m-as muta inapoi in cuibul meu de nebunii si mi-as pune un semn pe usa pe care scrie "Deschis pentru afaceri". Seinfeld, Ep. 15, S7.


Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ iar, printr-o rasturnare de situatie cum numai intr-o piesa de Shakespeare si la OTV poti vedea, parintii lui Jerry Seinfeld, dupa ce au ajuns cu bine in Florida, afla ca si parintii lui George au hotarat sa faca pasul cel mare de a se muta in Florida, unde clima este prietenoasa cu pensionarii. Nu in ultimul rand, Frank Constanza, tatal lui George, are acum posibilitatea sa le demonstreze sotilor Seinfeld, pe care ii considera niste infumurati, ca este complet ticnit. Dar sotii Seinfeld simt primejdia venind catre ei si iau decizia sa se mute inapoi in New York, si nu oriunde ci in micutul apartament din Manhattan al lui Jerry, fiindca si ei au nevoie de o zona-tampon in relatie cu sotii Constanza.


Cu alte cuvinte, s-a zis cu zona-tampon si cu independenta lui Jerry! Prin urmare se schimba si tactica, iar acum Jerry Seinfeld incearca sa il convinga pe unchiul Leo sa se impace cu prietena sa Lidia si sa se mute la ea, pentru a elibera apartamentul unde, cu putin noroc, vor merge sotii Seinfeld. Nu e ca si cand ar avea o zona tampon suficient de mare, care sa-i asigure independenta dar, dintr-o data, cei cativa kilometri castigati arata mult mai bine decat initial, cand Jerry se simtise sufocat. de prezenta parintilor sai. Iata deci cum se schimba discursul lui Jerry, care il baga in ceata pe unchiul Leo:


Trebuie sa te muti inapoi la Lidia! Esti norocos daca poti avea o relatie cu orice femeie! Cum sa umbli din floare-n floare? Ai innebunit? Uita-te la tine: esti dezgustator! Ai chelie si burta, corpul tau scoate tot felul de sunete tot timpul. Daca te suporta vreo femeie mai mult de 10 secunde ar trebui sa te agati de aceasta ca de-un colac de salvare!  Seinfeld, Ep. 15, S7.


Iata deci cat de mult se poate schimba opinia unei persoane in functie de interesele sale si in functie de scopul urmarit! Si iata cat de greu poate fi uneori sa intelegi care este adevarul obiectiv al unei anumite situatii. De fiecare data cand i-a vorbit unchiului Leo, Jerry nu a facut altceva decat sa incerce sa il manipuleze pe unchiul sau si niciuna dintre afirmatiile sale nu au legatura cu ceea ce crede personajul, in mod real. Si chiar daca exista un adevar obiectiv in ce priveste atractivitatea unchiului Leo si succesul sau real la genul opus, pare ca acel adevar nu il preocupa de Jerry, 


Trecand acum la lucruri mai serioase, trebuie sa ne intrebam daca nu cumva se intampla astfel de lucruri la o scara mai mare decat relatiile din familia Seinfeld. Exista oare persoane pentru care adevarul nu conteaza si ne vor spune lucruri numai in functie de impactul emotional pe care il vor avea asupra noastra? Din pacate, pot sa confirm, exista numeroase astfel de persoane si entitati care beneficiaza de o organizare de invidiat si care propaga informatii nu pentru a-si ajuta publicul sa cunoasca adevarul si astfel sa se adapteze mai bine la realitate ci dimpotriva, pentru a influenta acest public si a profita de pe urma actiunilor sale. 


Post Adevar ~ se refera la situatiile in care apelul la emotie si convingeri personale sunt mai eficiente in formarea opiniei publice decat faptele in sine. Dictionarul Oxford


Este ca si cand v-ati afla intr-o excursie in natura iar ghidul turistic v-ar spune ca sarpele pe care l-ati vazut era de fapt un bat. Sau dimpotriva, v-ar spune ca batul pe care l-ati vazut era de fapt un sarpe. Cand ai un ghid care ofera o astfel de indrumare, usor de inteles, capacitatea dvs de a intelege conotatia situatiei in care va aflati este total sabotata, consecintele posibile fiind dintre cele mai grave. Nu stii ca te afli in prezenta unui pericol mortal din moment ce ghidul are grija sa fii relaxat, in conditiile in care n-ar fi chiar momentul potrivit pentru asa ceva. Sau poate crezi ca te afli intr-un pericol urias desi acesta lipseste cu desavarsire... de aici o reactie de panica extrema cu efecte dezadaptative: de exemplu accidente sau stres post-traumatic. 


Si daca aceste situatii sunt posibile sau chiar probabile intr-o lume imperfecta precum cea in care traim, este oare posibil ca dezinformarea de acest tip sa devina o politica de stat, cu efecte dintre cele mai grave asupra unor populatii de sute de milioane de locuitori? Nu vreau sa credeti ca am intrat pe modul de propaganda pro-occidentala si nu am dovezi cu privire la afirmatiile pe care le fac si va voi lasa pe voi sa descoperiti afirmatiile facute de doamna Olga Skabeyeva la un discurs tinut in fata studentilor rusi care, nu-i asa, au nevoie sa invete si ei cum se practica post-adevarul, mai ales daca aceasta invatatura vine de le profesionistii absoluti ai post-adevarului, adica jurnalistii rusi. Ogla Slabeyeva este ca un magician care isi divulga trucurile - vedeti minutul 37:00 al urmatorului videoclip.



Nu conteaza ce anume se intampla propriu-zis. Ceea ce conteaza cu adevarat este modul cum interpretam evenimentele respective. In lumea noastra moderna acest lucru poarta denumirea de "era post-adevarului". Adevarul este prezent dar poate fi si absent. Spre exemplu, chiar daca un atac a avut loc in realitate, nu acesta este aspectul cel mai important. Ceea ce conteaza este modul cum reactionam la eveniment si modul cum formam opiniile. Ceilalti spun ca atacul nostru in Harkov este un act de agresiune. Dar noi interpretam atacul respectiv ca o actiune de igienizare. (...) Daca ne consideram patrioti, noi trebuie sa imbratisam punctul de vedere al guvernului si sa lucram pentru acesta. Este adevarat, unii numesc asta propaganda. Olga Skabeyeva, propagandist


Deci nu conteaza daca Ucraina este sau nu o tara adevarata, important este felul cum interpretam noi aceasta situatie: Ucraina nu este o tara adevarata, fiindca nu se poate apara de noi. Iata ce se intampla cand propagandistii descopera puterea interpretarii! Adevarul (stiintific) este ca interpretarea situatiilor reprezinta diferenta intre boala si sanatate psihica robusta. Cei care lucreaza ori s-au specializat in psihoterapie stiu asta mai bine ca oricine. Din pacate, asa cum folosim interpretarea in psihoterapie pentru a vindeca anumite rani si a da sens anumitor evenimente, exista si persoane care folosesc interpretarile pentru a corupe inocentii si a-i trimite sa ucida ori sa fie ucisi in numele unor ambitii care le sunt straine. Si asta suna a abuz de la un capat la celalalt... 









(1) Imaginea Puppet Costume, de Kitsune99, via Pexels
Continue reading

duminică, 5 mai 2024

Chiar daca este un concurs politizat si adesea dus in ridicol de catre organizatorii de la EBU, exista ani in care observam o calitate mai buna a cantecelor de la Eurovision. Sa fie anul 2024 unul dintre ei? Am sa va las pe voi sa decideti.



☆ ☆ ☆


Va mai amintiti de Eurovision? Este alive and kicking si trebuie sa marturisesc ca am ascultat cantecele concurente de anul acesta, avand cateva surprize placute. In legatura cu acest Eurovision am simtit tot felul de chestii de-a lungul timpului, mai mult sau mai putin placute. In prezent pot afirma ca am o relatie de tip love-hate cu acesta. Deziluziile au culminat in 2022 cand desteptii care organizeaza acest asa-zis concurs de creatie au reusit sa transforme acea editie intr-o mare cacialma. Pur si simplu au inventat niste pretexte absurde pentru a elimina niste voturi pe care apoi le-au pus in slujba idealului lor personal de a oferi trofeul Ucrainei. 

Rusia nu poate participa iar Ucraina castiga! Ce poate fi mai sublim de-atat, s-au gandit cei de la EBU, ca niste cumnati de la CC al PCR. Ai spune ca vremurile disperate cer masuri disperate dar oricat de mult as iubi curajul poporului ucrainean de a se opune agresiunii din Absurdistan, mi-a picat foarte prost gestul organizatorilor. Nu in ultimul rand, stiu ca exista tari care contribuie decisiv la sponsorizarea evenimentului (Spania, Franta, UK, Italia si Germania ~ Big Five) dar chiar si asa, comportamentul lipsit de logica, transparenta si corectitudine al EBU nu a facut altceva decat sa tradeze si sa murdareasca toate principiile ori valorile in care credem in aceasta parte de lume. 

Dar acest articol nu este despre deziluzia mea. Asa cum ati avut ocazia sa observati, sunt un iubitor de muzica, film si orice vine pe suport audio-video. Indiferent cat de politizat este concursul Eurovision, m-a interesat muzica trimisa de Europa la acest eveniment si pot spune ca mi-au atras atentia niste cantece pe care le-am inclus in playlistul primaverii 2024. In acest an Romania nu a participat, ceea ce mi se pare atat justificat cat si intelept, in relatie cu situatia relatata mai sus. Totusi, iata cantecele care mi-au placut, intr-o ordine aleatorie:

  • OLANDA ~ "Europapa" ~ Un cantec catchy si putin stupid dat totusi catchy si care beneficiaza de un videoclip ce pune in valoare toate stereotipurile pe care le urasc traditionalistii de rit vechi si foarte vechi, intr-o forma ridicola si oarecum amuzanta. 

 

  • ITALIA ~ "La Noia" ~ un cantec care imi imaginez ca se poate difuza in heavy rotation la un radio din Italia si care imi transmite genul de pasiune latina cu parfum interlop. Angelina Mango pare ca intelege ce este cool in sudul Europei si stie cum se tulbura linistea publica in serile tarzii din Napoli cand mafiotii sparg geamurile din cartier cu o boxa nesimtita. 



  • BELGIA ~ "Before the Party's Over" ~ Este un cantec sensibil si sentimental incarcat de rafinamentul belgian al autorilor. Nu sunt un mare fan al pieselor sentimentale la Eurovision si nici evenimentul in sine nu le avantajeaza fiindca oamenii vor sa se distreze, nu sa mediteze la nemurirea sufletului. Totusi, cantecul mi-a vorbit si mi-a trezit interesul. 



  • AZERBAIJAN ~ Özünlə Apar ~ Orice ar insemna acest titlu, cantecul trimis la concurs de Azerbaijan face parte din aceeasi categorie a cantecelor sentimentale, avand si un groove specific cu parfum oriental. Piesa are deci un farmec al ei si merita ascultata. 



  • MAREA BRITANIE ~ "Dizzy" ~ Este o compozitie interesanta si plina de pasiune, interpretata asa cum trebuie de Olly Alexander. Sunt curios pe ce loc se claseaza aceasta piesa, mai ales ca britanicii par sa se fi aflat intr-o tragi-comica lipsa de sincronizare cu restul continentului: mai toate piesele trimise de ei au rezultate slabe in concurs. 



  • POLONIA ~ "The Tower" ~ O piesa cu potential de earworm pe care m-am trezit si eu fredonand-o in timp ce faceam curatenia de Pasti si care imi aminteste de un colind de Craciun numit Magic Moments. Totusi, este un cantec pozitiv si simti ca are puterea de a-ti face ziua mai frumoasa.


  • SPANIA ~ "Zorra" ~ Un imn al femeilor care se reinventeaza dupa ce au fost seduse si abandonate si recunosc ca este piesa mea preferata din aceasta editie. Nu este un cantec ieftin sau usor de uitat, nici tipic pentru Eurovision, mai ales ca artista este o femeie trecuta de 50 de ani. Cu placere! Eu unul nu mi-am dat seama, fiindca imi placea prea mult refrenul. 



  • UCRAINA ~ "Teresa & Maria" ~ Este un cantec cu motive populare, cu trimitere catre cele sfinte si plin de durere, asa cum ne-am obisnuit sa ascultam la Eurovision cantece pline de durere venite din Ucraina. Durerea este explicabila fiindca in aceasta lume unii au mai mult ghinion decat altii iar Ucraina are destul de mult ghinion. Totusi, durerea poate fi o sursa de inspiratie.



Acum ca v-am aliniat chakrele la vibratia continentului european si v-ati luat doza de femei puternice si barbati efeminati, probabil ca puteti sa va bucurati de sfintele sarbatori cu alt spor. De asemenea, au mai fost cantece interesante care se afla in play-listul primaverii dar nu le-am inclus in articol, poate si fiindca imi inchipui ca aveti alte gusturi. Nu in ultimul rand, concursul Eurovision va avea loc in saptamana urmatoare. Probabil il veti putea urmari in direct pe YouTube si nu se va difuza pe TVR1 dat fiind faptul ca Romania nu participa in acest an. Vizionare placuta si poate imi spuneti si mie ce cantece v-au placut anul acesta sau daca va incanta piesa castigatoare pe care o vom descoperi impreuna in doar o saptamana, imediat dupa marea finala care va avea loc Sambata seara. 








(1) Imaginea Woman Beside Woman, de RDNE Stock Project, via Pexels
Continue reading

luni, 22 aprilie 2024

Exista un Blestem al Castigatorului dar si un Blestem al Resurselor. Atunci cand dispui de resurse nelimitate nu doar ca nu stii ce sa mai faci cu acestea dar, cel mai probabil, ele vor bloca dezvoltarea personalitatii tale - cel mai urat efect pervers al resurselor.



☆ ☆ ☆


Cand esti tanar nu prea intelegi de ce resursele aflate la discretia ta iti blocheaza dezvoltarea mai curand decat sa te ajute in vreun fel. Nu crezi nici in zicerea potrivit careia vremurile grele genereaza personalitati puternice si personalitatile puternice genereaza vremuri bune in timp ce vremurile bune genereaza personalitati slabe si personalitatile slabe genereaza vremuri grele. Dar cei trecuti prin viata stiu ca lucrurile primite pe gratis pot avea un efect negativ asupra personalitatii umane si ai nevoie de foarte mult caracter pentru a rezista unei astfel de tendinte atunci cand, din pacate sau din fericire ai ajuns sa te bucuri de prosperitate. 

Intr-un articol anterior, numit Psihologia Norocului, afirmam faptul ca una dintre cele mai urate consecinte ale credintei in noroc este subdezvoltarea personalitatii. Crezi in faptul ca prosperitatea ta nu se datoreaza eforturilor personale si asta nu te motiveaza sa iti cresti eforturile de a-ti dezvolta personalitatea, dimpotriva te determina sa iti incerci norocul sau sa astepti pasiv ca acesta sa se manifeste. Este valabil pentru cei putin norocosi, care asteapta sa prospere prin locurile unde se presupune ca apare norocul din cand in cand (la pacanele, baruri, etc), dar si pentru cei care au avut noroc si se asteapta sa ramana norocosi, indiferent de atitudinea imbratisata si de gradul de dezvoltare al personalitatii lor. 

Intr-un alt articol, numit Blestemul Castigatorului, vorbeam despre mitul urban potrivit caruia un castigator la loto este blestemat sa piarda rapid toti banii castigati, si sa ajunga intr-o situatie mai dificila decat cea premergatoare castigului. Fireste, pe langa toate situatiile care confirma existenta unui astfel de blestem, exista si exceptii. Asa cum aratam in acel articol, castigatorii la loto care reusesc sa invinga mitul despre blestemul castigatorului dispun de un profil de personalitate special, care se afla intr-un contrast taios cu profilul de personalitate al celor care ajung sa confirme prin exemplul propriu ca exista un blestem al castigatorului. 

Cei care confirma mitul despre blestemul castigatorului isi pierd capul in urma castigului, isi abandoneaza jobul, eventual injurandu-l pe patron si facand o mare scena la plecare, iar apoi renunta la orice job ori preocupare profesionala. Ei considera ca viata exista pentru a te simti bine impreuna cu prietenii si familia, iar asta se obtine prin intermediul cheltuirii unor sume mari de bani, pe resedinte si obiecte de lux, dar si pentru petreceri si droguri. Cei care infirma existenta unui astfel de mit isi pastreaza jobul, pe care il iubesc, nici nu isi schimba obligatoriu masina, dar isi fac un plan de inmultire a acestor bani, alegand sa traiasca mai curand in viitor. 

In articolul Teroristi cu Centura Neagra, vorbeam despre felul cum, pentru cei norocosi prin nastere, copii care au venit pe lume la momentul potrivit si in locul potrivit, cum ar fi o familie care locuieste in Beverly Hills, formata din parinti care castiga foarte multi bani, exista riscul ca personalitatea lor sa fie complet compromisa de acest asa-zis noroc - ei se obisnuiesc sa primeasca si nu vor intelege niciodata functionarea societatii pe baza de tranzactii: pentru a primi, trebuie sa oferi ceva in schimb, iar pentru a oferi ceva trebuie sa iti dezvolti personalitatea, sa acumulezi educatie si experienta. 

Cum circumstantele exceptionale nu ii incurajeaza pe acesti copii de bani gata sa isi dezvolte personalitatea, ei devin niste teroristi cu acte in regula - fiindca personalitatea umana functioneaza pe principiul minimului efort, este mai usor sa ii terorizezi pe ceilalti ca sa-ti ofere ceea ce doresti decat sa-ti dezvolti personalitatea si sa devii capabil sa obtii prin propriile tale forte. Iar atata vreme cat acest terorism este unul de succes iar ceilalti iti vor oferi ceea ce poftesti, doar pentru ca tu faci precum toate visele, nu exista nici motivatie pentru schimbare. Cred ca unii le-ar reprosa unor astfel de parinti ca nu ii fac pe plac copilului rasfatat si din aceasta cauza copilul este nevoit sa sparga geamurile si sa gaureasca peretii: niste parinti care nu iubesc pacea, presupun.

Nu in ultimul rand, din seria articolelor Psihopedia despre noroc face parte si Norocul Ghinion, in care vorbeam despre felul cum personalitatea a facut diferenta atat in situatiile in care unii au fost extrem de norocosi cat si in situatiile in care altii au fost extrem de ghinionisti, transformand norocul in ghinion si vice-versa. Asa spre exemplu blondul simpatic din Singur Acasa 1 si 2, cativa ani mai tarziu era un junkie (tr: dependent de droguri), desi ai fi spus ca norocul sau ii va marca toata viata, in timp ce un baiat fara maini si fara picioare din Australia a devenit speaker motivational, cunoscut in aproape toata lumea prin afirmatia sa I Love My Life! (tr: Imi iubesc viata!)

Blestemul Resurselor, cunoscut si sub numele de Paradoxul Bogatiei este un concept provenit din economie si geopolitica care, in ciuda aparentelor, are mare legatura cu tot ceea ce am discutat pana acum. Asa cum exista oameni norocosi in anumite momente ale vietii lor, care au castigat la loto sau au avut parte de anumite realizari fara sa plateasca cu o mana si-un picior si asa cum unii s-au nascut in familii bogate care le ofera tot ce le pofteste inima, tot la fel exista si tari care au primit de la Mama-Natura o cantitate enorma de resurse naturale care insa, pe termen lung, nu reusesc sa faca diferenta in standardele de viata ale locuitorilor, din cauza... blestemului resurselor. Ce este acesta?

Blestemul Resurselor, sau Paradoxul Bogatiei este un fenomen observat in tarile care dispun de o abundenta de resurse naturale (cum ar fi combustibili fosili sau anumite minerale) care au o crestere economica mai mica, mai putina democratie sau inregisreaza o dezvoltare economica redusa in comparatie cu tarile care dispun de mai putine resurse naturale. Exista multe teorii si o dezbatere ampla cu privire la motivele pentru care se intampla acest lucru si la exceptii. Majoritatea expertilor considera ca blestemul resurselor nu este universal sau inevitabil dar el afecteaza anumite tari sau anumite regiuni in anumite conditii. 

A dispune de resurse naturale bogate este, la nivel statal, o forma evidenta de noroc. Dar asa cum personalitatea umana face diferenta in situatia unor oameni obisnuiti care au noroc prin nastere sau obtin anumite lucruri cu destul de multa usurinta, tot la fel, politicile de stat si regimurile politice isi vor spune cuvantul in ce priveste gestionarea resurselor naturale de care dispun astfel de tari si prosperitatea reala de care ajung sa se bucure locuitorii tarilor respective. Iar acum imi vine in minte articolul in care v-am vorbit despre topul fericitilor din 2024, unde tarile din vestul Europei detin suprematia mondiala, nu obligatoriu datorita resurselor naturale, in timp ce Rusia, care este cunsocuta pentru resursele sale naturale aproape nelimitate, se afla abia pe locul 72.

Este oare de vina aici si acest Blestem al Resurselor? O teorie explicativa in aceasta privinta spune ca in tarile care dispun de resurse naturale bogate sistemul politic are tendinta sa devina autocratic fiindca conducerea statului este preocupata mai curand sa cumpere loialitatea supusilor din structurile critice de securitate (politie, servicii secrete, etc) prin intermediul veniturilor obtinute prin vanzarea resurselor naturale, in scopul de a-si mentine puterea pe o durata nelimitata. Autocratul este mult mai putin preocupat de prosperitatea tuturor cetatenilor si cu atat mai putin de dezvoltarea economica a tarii, ori de sistemul de sanatate sau educatie. 

Dintre simptomele statale ale acestui blestem se mentioneaza: 

  • TIRANIE ~ acapararea puterii statale de catre un grup restrans de persoane si limitarea drepturilor cetatenilor, depolitizare si asuprirea populatiei.
  • CORUPTIE ~ promovarea pe criterii de nepotism, pile si relatii, lipsa raspunderii personale in cazul elitelor si un sistem judiciar pervertit
  • CRESTERE ECONOMICA MICA ~ ca urmare a lipsei diversificarii surselor de profit si neasigurarii unui climat economic sanatos, bazat pe concurenta si competitivitate
  • CONFLICTE MILITARE ~ fiindca precuparile autocratului se rezuma la resurse minerale si acapararea acestora, conflictele militare sunt inevitabile.
  • DISTRIBUTIE INECHITABILA ~ intr-o autocratie exista o patura privilegiata care asigura mentinerea sistemului prin propaganda si forta propri-zisa: autocratia versus restul.
  • LIPSA DIVERSIFICARII ~ exista numeroase mijloace pentru a dezvolta o economie dar autocratul nu este preocupat decat de puterea militara pentru securizarea si sporirea resurselor si, desigur de mentinerea puterii personale, investind in aparatul de represiune si propaganda.




O sa-mi spuneti ca economia Rusiei este in expansiune fiindca produce tancuri care vor fi distruse in Ucraina in 3-4 luni sau rachete care vor fi sacrificate pentru a darama niste obiective strategice, cum ar fi spitale, scoli, biserici sau universitati, tot in Ucraina. Dar economistii afirma despre aceasta crestere economica ca este total iluzorie si nesustenabila, o investitie care nu produce absolut nimic. In ideea celor discutate mai sus, probabil ca investitia militara poate asigura tot niste resurse naturale, care ulterior vor fi investite, cel mai probabil intr-un alt razboi. Fiindca si terorismul este o politica de stat, nu-i asa? 








(1) Imaginea Stock of US Dollar Bills, de Tima Miroshnichenko, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 22.04.2024), Resource Curse, website: Wikipedia.org
Continue reading

duminică, 14 aprilie 2024

Industria agatatului sau managementul aparentelor in scopul nobil de a gasi o femeie pe care o poti folosi pentru nevoile tale sexuale. Ce este rau in asta? Dar bun? Si de ce femeile nu ii suporta pe acesti artisti ai agatatului?



☆ ☆ ☆


Industria agatatului exista fiindca in societatea de consum traim cu iluzia ca orice poate fi rezolvat atunci cand dispui de niste bani. Chiar si aptitudinele sau cunostintele necesare pentru a face rost de o partenera. Si fiindca exista cerere pentru asa ceva, exista bine-nteles si oferta! Cum cererea este una disperata, aceasta oferta a devenit atat de sofisticata, diversa si interesanta in felul ei, incat s-a ridicat la statutul de industrie. Industria agatatului este locul unde barbati nu lipsiti de carisma atrag alti barbati pentru a-i invata sa atraga femei in viata lor. Mult mai rar gasesti femei care ii invata pe barbati acelasi lucruri, desi, daca te gandesti, ar avea mai mult sens. 

In acest fel, artistii agatatului - am sa folosesc aceasta traducere a termenului de pick-up artist - devin nu doar niste profesori carora le sponsorizezi o viata confortabila ci si niste idoli care ti-au redat increderea in viata, mai ales ca exista putine lucruri care sa le dea incredere barbatilor tineri si lipsiti de experienta ce au nevoi sexuale disperate sau chiar scapate de sub control. Pentru astfel de barbati, artistul agatatului este numai-bun de pus intr-o rama. El ii invata ce inseamna sa fii barbat si ce anume asteapta femeile din partea lor. Sau cel putin le ofera iluzia ca stiu ce asteapta femeile din partea lor. 

Dar oare ce cred femeile despre artistul agatatului? Ei bine, femeile curioase si care au avut de-a face cu un artist al agatatului au ajuns repede la concluzia ca nu prea il suporta. De ce oare? Pentru ele arta agatatului nu este decat o inselatorie care te invata sa realizezi o alta inselatorie. Pentru ele nu este doar o simpla dubla-inselatorie, este si foarte periculoasa. Pentru ca isi dau seama ca in felul acesta ele risca sa se incurce cu barbati iresponsabili pe care nu se pot baza pe termen lung dar care stiu foarte multe lucruri despre reactiile lor emotionale si felul cum pot obtine un raspuns favorabil din partea lor.

Cu alte cuvinte, pentru cele mai multe femei, un artist al agatatului nu este altceva decat un producator de keygen (generator de parole) care iti rezolva problema atunci cand nu vrei sa dai banii pe un program PC si preferi sa il folosesti ilegal. Femeile informate si cu minim 2 neuroni functionali simt pentru pick-up artist cam acelasi lucru pe care il simte compania producatoare a programului ori aplicatiei respective fata de cei care produc generatoare de parole in scopul de a inlesni folosirea ilegala a muncii lor. Iar artistul agatatului chiar este un tehnician din-acesta care stie cum poate sa fenteze sistemul realizand daune incalculabile, nu obligatoriu de ordin material ci mai curand la nivel emotional. 

Am studiat mai atent un artist al agatatului care inseamna ceva pentru aceasta industrie. Este vorba despre un tip cunoscut sub porecla de Mystery, cel care a scris cartea Metoda Misterului. Numele lui real este Erik Von Markovik (52) fiind de origine canadiana. Poate ca unii dintre voi l-au vazut in showul VH1 numit The Pick-up Artist. In videoclipul de mai jos, Mystery apare in acest show vorbind despre unul dintre conceptele centrale ale sistemului sau: preselectia sau cum sa folosesti femeile pentru a obtine femeile pe care vrei cu adevarat sa le folosesti. 



Iata catevca dintre conceptele si principiile acestei metode a misterului:

  • PRESELECTIA ~ Stiinta de a folosi femeile.
Preselectia presupune a folosi niste femei pentru a ajunge la femeile pe care vrei sa le folosesti cu adevarat. Poate ati mai auzit despre acest concept la dr. Cristian Adrei: barbatii care vor sa aiba succes la femei ar trebui sa fie deja testati de alte femei, ei nu pot aparea singuri fiindca femeile nu dispun de capacitate prorpie de analiza si au nevoie de celelalte femei pentru a discerne daca un barbat are sau nu potential. Sigur, asta suna ca o insulta la adresa femeilor dar acest principiu al preselectiei este o insulta in sine. 

  • ATRACTIA ~ Nu seductia. 
Metoda lui Mystery implica capacitatea de a proiecta anumite trasaturi de personalitate pe care poti sa le detii sau nu dar pe care femeile doresc sa le vada in tine. Aceste trasaturi au directa legatura cu doua lucruri: potentialul de a asigura supravietuirea si potentialul de reproducere - survival and replication sau S'N'R Value. Cand proiectezi aceste calitati vei demonstra valoare superioara - DHV sau display of higher value - Printre ele se afla: a fi lider - a conduce alti barbati, a fi protectorul celor dragi, a fi imposibil de tulburat, a fi respectat si cautat, a spune povesti si glume, chiar a trata cu indiferenta femeile, a le necaji - fiindca doar o persoana cu valoare ridicata si-ar putea permite asa ceva! 

  • IMPAUNAREA ~ A te da in stamba.
Peacocking (sau impaunare) nu este un concept nou si este des intalnit la barbatii care doresc sa iasa in evidenta, sa devina memorabili si sa para interesanti, in special pentru a atrage femei. Asa cum ati vazut la masculul paun care are un anumit mod de a-si etala penele pentru a crea impresia de forta, maretie si frumusete, impaunarea unui barbat presupune afisarea explicita a trasaturilor asociate potentialului de supravietuire si reproducere. Impaunarea este una legata de vestimentatie - care poate fi excentrica, de rock star, sau iesita din comun intr-un fel sau altul - dar cred ca si o musculatura dezvoltata este tot un fel de impaunare. De asemenea, a vorbi cu multa incredere despre lucruri interesante, ar putea fi o forma de impaunare. 




Am sa ma opresc aici cu acesti termeni fiindca toti ceilalti sunt variatiuni pe aceleasi teme. Cei care vehiculeaza aceste concepte pretind ca s-a demonstrat in teren ca ele functioneaza dar nu dispun si de studii stiintifice care sa le valideze propriu-zis. Asta, desigur, nu este o problema pentru barbatii lipsiti de experienta si fara succes in dragoste a caror disperare a atins proportii dramatice - ce nu face omu' pentru a trece puntea, nu-i asa? Din perspectiva psihologica consider ca aceste recomandari au destul de mult sens fiindca ele vor trezi aproape sigur o reactie pozitiva in randul femeilor. A garanta supravietuirea, poate mai mult decat reproducerea, este o nevoie umana de baza iar femeile isi doresc sa poate garanta supravietuirea puilor si un barbat care iese in evidenta chiar promite asa ceva. 

Scopul pentru care sunt folosite aceste semnale sau parole ce trezesc interesul femeilor este o poveste diferita. Cred ca acest instrument pe care ti-l pune la dispozitie arta agatatului este bun sau rau numai in functie de scopul final - ca orice instrument, in fond. Daca esti un barbat de incredere care isi doreste sa intemeieze o familie, putina impaunare nu strica. Cum altfel vei reusi sa trezesti interesul daca nu doresti sa te expui si eviti permanent sa iesi in evidenta? In legatura cu preselectia, ca principiu al atractiei, am unele rezerve fiindca implica a folosi femei nevinovate care nu-si doresc decat sa aiba o relatie cu tine dar care reprezinta pentru tine niste pioni pe o tabla de sah. Imi pare ca preselectia vorbeste despre o grava lipsa de bun simt si de omenie.

Erik Von Markovik spune ca metoda misterului nu presupune manipulare ci influenta. Cred ca influenta este un eufemism pentru manipulare. Mai mult decat atat, observ in metoda lui o punere in aplicare a principiilor manipularii despre care am mai vorbit in Psihopedia si in trecut: preselectia nu este altceva decat o reinterpretare a principiului dovezii sociale iar impaunarea este, tot la fel un mod de a pune in practica principiul autoritatii. Nu in ultimul rand, am observat in anumite elemente ale acestei metode si utilizarea principiului raritatii: a demonstra ca esti original, cautat, arogant si oarecum indisponibil trezeste sentimentul ca esti valoros. Lecturati si articolul Principiile Manipularii pentru a intelege mai bine legatura intre arta agatatului si manipulare.

Ca un detaliu interesant, am ascultat si un podcast recent cu Erik Von Markovik  a.k.a. Mystery Method si am sesizat o schimbare de ton. Spre exemplu, am fost surprins sa aud ca a descoperit termenul de intimitate emotionala cu o femeie, semn ca anii trecuti, experienta acumulata, copilul pe care trebuie sa il creasca acum si poate feedbackul primit din partea femeilor, au reusit sa schimbe ceva si sa determine o modificare de viziune la acest tip care isi castiga existenta invatandu-i pe barbatii lipsiti de experienta ceva ce nu intelege prea bine nici el insusi. A gasi o partenera este adesea dificil si necesita efort si rezilienta. Da, uneori este nevoie de sfatul unor persoane mai experimentate dar un pick-up artist ar putea sa nu fie persoana potrivita sa te consilieze.








(1) Imaginea In a Lying Position, de T Leish, via Pexels
Continue reading