Mind, People & Lifestyle





NOPTI ALBE & ZILE NEGRE
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

duminică, 15 iulie 2018

Ne putem afirma prin intermediul unor comportamente problematice? De fapt, mai nou, acesta pare sa devina o reteta universala de a razbi in viata. Iar cand lucrurile sunt duse la extrem, apar efectele secundare grotesti: crimele la indigo pentru notorietate.


o o o

De curand am auzit faptul ca un grup care promoveaza alimentatia de tip vegan a protestat impotriva celor care au produs aplicatia Skype pentru ca s-au simtit deranjati de faptul ca aceasta aplicatie foloseste emoticoane non-vegane. Da, buna intrebare: ce sunt emoticoanele non-vegane? Ei bine, sunt acele emoticoane care transmit faptul ca oamenii nu se alimenteaza vegan.

Daca spre exemplu un emoticon prezinta o salata in care sunt prezente niste oua, atunci ne aflam, cu siguranta, in fata unui presupus abuz indreptat importriva celor care au adoptat acest tip de alimentatie. Ei bine, cei de la Skype au luat aceasta revendicare foarte in serios si s-au conformat, adica au modificat sau exclus emoticoanele non-vegane din sablonul aplicatiei. Comentarii?

Da, se poate afirma faptul ca nu stim sa gestionam relatia cu pustii rasfatati pe care i-am crescut, iar acestia nu au nici cea mai vaga idee despre cum ar putea sa se adapteze la diversele aspecte ale realitatii. Dar apoi apare o campanie noua cum ar fi "No Notoriety" si ne pune pe ganduri. Pentru ca aceasta campanie chiar are substanta si nu doar ca exista intentii pozitive, dar exista si un pericol impotriva cauria lupta.


Pe scurt, campania "No Notoriety" (Fara Notorietate), lupta impotriva atitudinii adoptate de catre mass media si social media prin care, ori-de-cate-ori apare un eveniment negativ cum sr fi mass-shootingurile (deschiderea focului impotriva unor multimi de oameni), nu fac altceva decat sa ne suprasatureze cu informatii despre agresor, uitand pur si simplu sa vorbeasca despre victime sau alte trasaturi ale situatiei.

Care ar fi rostul acestei campanii. In primul rand, rudele victimelor se simt umilite de atentia pe care o primeste criminalul. Ele sunt primele care nu reusesc sa inteleaga aceasta atitudine si simt la un nivel cat se poate de visceral aceasta nedreptate. Pe de alta parte, vin specialistii din domeniul criminologiei care afirma ca nu este lipsita de relevanta sociala atitudinea pe care o abordeaza cei care ne prezinta aceste fapte pe canalele media.

Faptul ca acordam o atentie disproportionata autorilor unor grozavii ne-mai-intalnite nu face decat sa inradacineze ideea ca aceasta reprezinta o cale de a iesi in evidenta, de "a scoate capul din multime" si de a ne afirma. Criminalii urmaresc programele de stiri atunci cand se petrec grozavii si facand asta, invata tot felul de lucruri pe care ar putea sa le foloseasca, la randul lor.

Spre exemplu, la un moment dat, un astfel de "intreprinzator", a legat usa unde erau ostaticii cu un lant pentru a impiedica ostaticii sa iasa. Ulterior, acelasi modus operandi apare in actiunile criminale ale altora, semn ca baietii acestia chiar isi invata lectia inainte de a incepe sa opereze iar canalele de stiri reprezinta intermediarul ideal pentru asa ceva. Cine s-ar fi gandit, nu-i asa?

O sa-mi spuneti ca la noi nu sunt mass shootinguri, deci eu sunt cel care bate campii, ca de obicei. Dar ideea nu este chiar lipsita de relevanta. Fiindca si mass media de la noi promoveaza lucruri si oamenii a caror utilitate publica iti scapa pur si simplu. Chiar si eu ma fac vinovat de asta, daca ma gandesc bine, fiindca am publicat un articol in care ii faceam reclama unei vedete din lumea fotbalului.

Trista realitate este ca e foarte greu sa supravietuiesti atunci cand vrei sa promovezi valorile bunului simt si atat. Oamenii se aduna mai curand atunci cand nu au nimic de invatat de la tine, cu exceptia faptului ca invata totusi cum sa atraga atentia. Si poate ca ar fi utila aceasta idee "No Notoriety", daca am aplica-o pe scara larga.

Caci iata, vedem ce ni se intampla atunci cand acordam atentie fara discernamant, doar pentru ca cineva cere aceasta atentie si stie sa o acapareze. Poate ca lucrurile nu au degenerat suficient de mult incat sa intelegem unde duce aceasta atitudine de validare a ceea ce se cheama "Attention Whore" (Margareta Nistor: persoane care traiesc pentru atentia noastra).

Fenomenul deviant este insa complex si acest proces de "copie la indigo" poate fi intalnit sub diverse forme. Spre exemplu, pe youtube, apare o fata de 14 ani care se poarta grosolan si provocator ("Cash me outside / How bout that?"). Canalul ei de youtube si contul de instagram devin brusc extrem de vizualizate iar cineva ii ofera o cariera in hip-hop si ii scoate un album. Peste cateva luni ies la suprafata inca 10 exemplare de acelasi fel. E doar inceputul!

Cu alte cuvinte, fenomenul este real si mecanismul acesta de acaparare a atentiei chiar exista. Initial acesti oameni, care fie joaca un rol penibil, fie asa sunt ei, ne scandalizeaza. Apoi ne distreaza putin si ajungem sa ne abonam la canalele si conturile lor fiindca vrem sa vedem si maine cat de penibili vor fi. Cine castiga din asta? Cred ca raspunsul nu poate fi decat unul: castiga ignoranta, caci pentru circ se primesc bani frumosi.

Deci, probabil, atunci cand mentionam numele unor astfel de persoane, cand le folosim fotografiile, fara sa ne dam seama, nu facem decat sa le facem publicitate - caci aparent, in showbusiness, publicitatea nu pote fi decat pozitiva. Iar cand se petrece cate o grozavie iar niste teroristi deschid focul asupra unor civili nevinovati ori conduc avioanele deturnate in zgarie nori, ceea ce ramane este... notorietatea.

Pentru oamenii vulnerabili, lipsiti de stima de sine, cu complexe de inferioritate, astfel de modele vor deveni fatale. Caci daca unii se identifica cu eroii care inving intotdeauna, si respecta regulile bunului simt, altii se lasa influentati de persoanele care vaneaza notorietatea si o obtin prin minim de efort: facandu-se de ras, spre exemplu, sau luand niste ostatici, ori aruncand in aer o cladire.



Si este trist si faptul ca unii dintre noi ne lasam impresionati de atentia pe care o primesc cei care au tentative de sinucidere ori aceste tentatie le si reusesc. Si sunt de notorietate, nu-i asa, sinuciderile celebre care au avut loc in ultimul timp si care si-au gasit, numaidecat copiile la indigo. Pe undeva, te intrebi cum ar arata o stire despre o celebritate care s-a sinucis, daca i-am omite numele si nu ne-am ocupa asa mult sa-i lustruim imaginea publica.









(1) Imaginea Intoxicating Money, de Lauren, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0 sub licenta CC BY 2.0
Continue reading

marți, 10 iulie 2018

Asteptam ca fericirea sa devina la fel de interesanta ca si nefericirea. Prin urmare, apare curentul Heroin Chic care ii salveaza pe barbati de aceste fete perfect sanatoase, promovand in schimb anorecticele cu cearcane, chinuite de toate problemele universului. Romantic, sau ce?


o o o

De ce suntem nefericiti? S-ar spune ca din motive obiective: ne lipsesc anumite lucruri materiale, emotionale sau chiar spirituale, toate identificabile in piramida nevoilor umane conceputa cu minutiozitate de catre psihologul umanist Abraham Maslow. As putea sa traiesc cu aceasta explicatie plina de logica si bun simt. Dar nu intotdeauna este valabila.

Fiindca la unii dintre noi nefericirea este mai curand o problema culturala. Nu in sensul ca suntem nefericiti pentru ca ne lipseste cultura ci, dimpotriva, suntem nefericiti pentru ca noi chiar credem in nefericire. Curentul romantic al literaturii si artei a promovat in secolul XIX (si) ideea ca, ei bine, nefericirea ar fi o stare psihologica mai interesanta decat fericirea.

Ce asteptam pentru a fi fericiti? Raspuns: asteptam ca fericirea sa fie la fel de interesanta ca nefericirea. D. Noguez 

Si eu ar trebui sa stiu despre ce vorbesc din moment ce am copilarit in anii '90, pe cand erau la moda cantecele blazate, soptite sau zbierate cu un aer afectat, in timp ce pe distinsele catwalkuri din Paris, New York sau Milano se prezenta ultima inventie a civilizatiei, modelele Heroin Chic - da, nu-i asa? Ce este atat de sic in legatura cu heroina? Deci nu ma provocati acum!

Cu toate acestea, pare sa aiba mult sens ca unele tinere sa pozeze in victime sexy fiindca barbatii au in general aceasta problema care poarta numele de "complexul salvatorului". Un barbat normal ar prefera sa se incurce cu o fata care are tot felul de probleme dar cel putin arata bine... vorba aceea "Stressed, depressed, but well dressed".

Spre deosebire de situatia in care, sa zicem, fata respectiva duduie de sanatate, are numai note mari la facultate, lucreaza intr-o multinationala si castiga mai bine ca el, desi abia si-a serbat majoratul anul trecut. Prin urmare, apare moda Heroin Chic care ii salveaza pe barbati de aceste fete perfecte din toate punctele de vedere, promovand in schimb anorecticele cu cearcane, chinuite de toate problemele universului. Romantic, sau ce?

Era poate ultima zvacnire veritabila a romantismului, curentul cultural care considera ca boala este ceva interesant si dadator de sens, impunand experientele care se desfasoara pe taisul lamei fiindca arta este mai cool atunci cand iti frange inima, iar povestile de dragoste sunt mai intense atunci cand el o salveaza pe ea. Fireste, acesti ideologi nu stiu in ce baga omenirea atunci cand viseaza cai verzi...

Dar pentru ca mi-am propus sa va demonstrez ca nu toata cultura mea generala se datoreaza faptului ca citesc mesajele de pe tricouri, am sa va impartasesc in cele ce urmeaza o lista de asa-zise pacate ale fericirii, obtinuta din cartea Cum sa-ti construiesti fericirea, scrisa de psihiatrul francez Cristophe Andre.




  • Pacatul nr I: Fericirea te face slab si mediocru
Exista satisfactii burgheze care ma dezgusta si fericiri ordinare a caror vulgaritate imi repugna. -- G. Flaubert

Angoasa obsedanta a mediocritatii pare sa fie una dintre principalele cauze ale acestei familii de critici aduse fericirii. Ne putem intreba daca aceasta atitudine nu tradeaza cumva la unii pendularea intre neputinta (nu reusesc sa ma simt fericit) si orgoliu (le sunt superior altora). Dar oare ce relatii exista intre fericire / nefericire, valoare umana si creativitate? Christophe Andre, in calitate de psihiatru ne asigura ca a vazut multe persoane a caror nefericire nu a produs nici macar un strop de creativitate vietii lor. Nu-i asa ca stiti si voi cel putin cateva astfel de persoane?

  • Pacatul nr II: Fericirea te face egoist
Oricat as trisa si oricat de tare as inchide ochii, va exista intotdeauna un caine pierdut pe undeva care ma va impiedica sa fiu fericita. -- J. Anouilh

Cei fericiti pot trece usor drept egoisti si mi-e teama ca este ceva adevar aici. In fond, ca sa conservi fericirea in interiorul tau, trebuie sa ai in vedere nevoile proprii si sa le gasesti o solutionare, cu prioritate, fie si simbolica sau provizorie, problemelor cu care te confrunti. Cu toate acestea, mi-e si mai teama ca cei nefericiti au si mai putine resurse pentru a interveni in ajutorarea celor batuti de soarta. Iar cercetarile in domeniu sustin mai curand ideea ca persoanele fericite sunt mai altruiste.

  • Pacatul nr III: Fericirea te face anxios si nefericit
Fericirea si nefericirea ma fac in egala masura nefericit. Si atunci de ce mi se intampla sa o prefer pe prima? -- E. Cioran

Atunci cand fericirea devine o obsesie, fireste ca trairile noastre devin foarte intense.  Avem tot timpul sentimentul ca eforturile pe care trebuie sa le facem pentru a ramane fericiti nici macar nu se justifica. Dar tocmai astfel de oameni nu au inteles nimic despre resorturile fericirii, despre conditiile in care apare adevarata fericire si despre necesitatea de a invata non-atasamentul religios in practica fericirii.

  • Pacatul nr IV: Fericirea este zadarnica, inselatoare si mincinoasa
Nu va temeti de fericire; ea nu exista. -- Michel Houellebecq

Depinde la care fericire va referiti. Daca intelegeti fericirea ca fiind dependenta de lucruri si persoane, atunci da, acea fericire nu poate fi decat zadarnica, inselatoare si mincinoasa. Daca va referiti la fericirea care rezulta din atitudinea de tip "resourceful" (plina de resurse), din faptul ca stiti sa va raportati la lucruri si persoane, bucurandu-va de acestea si gasindu-le substitut atunci cand ne parasesc, atunci va contrazic - fericirea nu este zadarnica. Totul este sa constientizam faptul ca traim intr-un univers prietenos si plin de resurse.

  • Pacatul nr V: Fericirea a devenit un obiectiv obligatoriu de marketing 
Unele lucruri nu pot fi cumparate. Pentru toate celelalte exista Mastercard. -- Slogan Comercial

 America s-ar face vinovata pentru confuzia intre fericire si cumparaturi. Totusi, noi ceilalti ne facem vinovati pentru ca am luat aceasta campanie ca atare si ne-au lipsit cu desavarsire convingerile proprii de rezistenta cu privire la fericire, sursa acesteia sau modul de a o obtine. Totusi, din America vine si Psihologia Pozitiva, care ne indreapta atentia catre adevaratele resorturi ale fericirii. Deci sa nu aruncam si copilul odata cu apa din cadita...

  • Pacatul nr VI: Fericirea este noul opium al poporului
Saraci si oprimati: fericirea nu se afla decat in mintile voastre. Acceptati-va conditia si modificati-va asteptarile in loc sa nutriti la schimbare. 

Daca fericirea nu depinde de rangul social si avere, este inutil sa-ti doresti sa iei locul celor de la putere. Prin urmare va fi eliminat spiritul de revolta sau razvratirea, iar cei fericiti vor ramane intr-o stare de pasivitate monumentala, se vor insulariza si, probabil, vor vor fi indiferenti la toate cele. Dar adevarul este ca demotivarea este mai curand un aspect caracteristic nefericirii, dupa cum se observa la depresivi. 

  • Pacatul nr VII: Fericirea este vulgara
Bucuria parea vulgara, semnul unei sanatati prea bune si prea grosolane. Tristetea isi rezerva privilegiul spiritualitatii si, de aici, al profunzimii. -- A. Gide

S-ar parea ca stiinta fericirii anuleaza diferentele intre oameni. Poti fi fericit cu toate ca provii dintr-un gheto, si tot la fel, poate fi fericit si cel care s-a nascut intr-o familie bogata intr-un cartier select. De asemenea, o persoana fericita este si mai abordabila, indiferent de clasa sociala careia ii apartine, socializeaza usor si ii plac oamenii. Cu nefericirea insa apare distinctia iar specificul personal este accentuat. Persoanele nefericite au un ceva special, doar al lor.

Dupa cum observati, toate aceste asa-zise pacate ale fericirii, nu sunt decat niste false probleme care le apar unora fiindca incearca sa para interesanti si au gasit solutia optima. Dar fericirea este o stare fertila din punct de vedere social, profesional si personal si este starea naturala a omului. In absenta fericirii ne pierdem sanatatea, atractivitatea, productivitatea si, in general, avem numai de pierdut. Chiar si mitul romantic al geniului nefericit dar prodigios si creativ este o iluzie. 








(1) Imaginea Heroin Chic, de Liam Richards, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

duminică, 8 iulie 2018

Atunci cand avem probleme punem mana pe telefon si sunam... un copil de 5 ani. El este duhovnicul, terapeutul si tamaduitorul nostru personal. El este eroul care ne inspira, ne desluseste itele realitatii, elimina incertitudinile si poate lua decizii ideale in locul nostru.


o o o

Va amintiti probabil bancul acela in care un vizitator la spitalul de boli nervoase cere detalii directorului in legatura cu unii dintre pacientii spitalului si ii este dat sa afle numai grozavii. Imi place sa mi-l amintesc fiindca el vorbeste despre iluziile in care se intampla sa credem cu atata putere incat ne si chinuim ani intregi pentru asta. Da, este mai mult decat un simplu banc si unii dintre noi chiar se regasesc in el.

Un vizitator intra intr-un salon de spital si observa un barbat care era foarte deprimat. Cere lamuriri din partea directorului:

- De ce este asa deprimat omul acesta?
- Pentru ca in tinerete, iubita lui a fugit cu alt barbat, chiar inainte de nunta.
In salonul urmator, cei doi, vizitatorul si directorul gasesc un alt barbat, care se dadea cu capul de perete.
- Dar acest barbat de ce se da cu capul de perete, intreaba vizitatorul.
- Acesta este tipul cu care a fugit iubita celui din salonul celalalt, ii raspunde directorul.
Ma fascineaza modul in care certitudinile pe care le avem ne influenteaza santatea dar si evolutia si viata, in general. Cu cat certitudinile sunt mai mari, cu atat si grozaviile ce rezulta din aceste certitudini sunt pe masura. Suntem atat de siguri de anumite lucruri incat actionam ca si cand ele ar fi adevarul pur si verificat temeinic. Si nu m-ar ingrijora situatia aceasta daca din aceste "certitudini" nu ar rezulta atatea nenorociri.

Oare cum ajunge o persoana aparent normala sa sufere in numele unei iluzii? Este cazul tipului din salonul de spital care va suferi toata viata pentru ca si-a pierdut "sufletul pereche", fara sa stie ca partenera respectiva i-a facut zile negre celui care avea sa-i fie vecin de salon la spitalul de boli nervoase. Raspunsul este simplu: pentru ca s-a antrenat pentru asta, inca din copilarie. Pentru mine, personalitatea umana este o problema de antrenament sau de pregatire a rolului.

Este foarte dificil sa fii eroul salvator daca te-ai antrenat sa fii o victima. Si este foarte greu sa ceri ajutor, daca te-ai antrenat pentru a-i salva pe altii. Este foarte greu sa devii o persoana cumpatata daca te-ai antrenat pentru impulsivitate, risipa si abuzuri si este foarte greu sa fii curajos daca te-ai antrenat pentru a-l astepta pe cel care va fi curajos pentru tine. Da, este greu, dar nu si imposibil.

Si asa cum uneori a astepta ajutorul si a avea talentul de a impresiona prin neputinta ta este o strategie de succes, se poate oricand demonstra ca nu este decat o strategie falimentara. Ce ai sa faci atunci? Ai sa devii din ce in ce mai nenorocit, pana vei fi observat de un "salvator adevarat", sau ai sa te salvezi singur? Dar nici pentru cei care nu stiu sa ceara ajutor nu este mai usor. Caci uneori ei chiar trebuie sa faca asta daca vor sa evolueze in viata. Hai incearca: "S'il vous plait monsieur..." Stii sa ceri?

Pare ca in forul nostru interior, intreaga incertitudine a vietii este eliminata ori-de-cate-ori apare o situatie complexa si fiecare dintre noi stie, intr-un mod instinctiv, ce are de facut. Si anume, are de facut ceea ce a invatat: sa lupte, sa fuga, sa se blocheze intr-un atac de panica, sa se intristeze si sa ramana trist pana cand vine cineva care il va consola si ii va reda bucuria vietii s.a.m.d.

Ei bine, da... Oamenii au certitudini. Si au aceste certitudinii cand poate ar fi mai bine sa nu le aiba - sa priveasca viata intr-un mod deschis si atent, pentru a intelege trasaturile situatiilor si a lua deciziile potrivite, in acord cu prezentul. Dar ce poate face o persoana ca tine intr-o situatie ca aceasta? Pe undeva, istoria ta de viata vine cu raspunsul la aceasta intrebare... Amintirile din copilarie sunt ca un fel de legende personale care au rolul de a ne orienta in viata.

Ce a facut Marius, eroul copilariei mele, in situatii similare? Fara sa ne dam seama, personalitatea cauta in trecut situatii de acelasi fel si intram pe pilot automat, fiindca personalitatea nu tolereaza nici o clipa de incertitudine iar inspiratia vine din trecut, din "Legendele Personale ale Olimpului", unde un pusti care avea calitati iesite din comun, gasea tot felul de solutii nastrusnice la problemele cu care se confrunta.

Felul in care noi, persoanele adulte de azi gasim de cuviinta sa eliminam incertitudinea chinuitoare a prezentului este ca si cand, atunci cand apare o situatie problematica, punem mana pe telefon si sunam un copil de 5 ani care ar trebui sa vina si sa ne rezolve problema. Pare absurd, nu-i asa? Dar este exact ceea ce facem. Caci pustiul de 5 ani are anumite resurse care noua ne lipsesc:

  • Interpreteaza gesturile oamenilor din jur si stie instinctiv care sunt intentiile acestora. Nu cere niciodata lamuriri fiindca acest copil stie aparent totul despre ce gandesc ei
  • Intelege imediat trasaturile situatiilor, "citeste printre randuri" si nu cauta informatii suplimentare despre acestea, despre sensul si semnificatia lor.
  • Stie ce resurse si ce optiuni are, indiferent cat de complexa este situatia in care se gaseste, are o intelegere care nu lasa loc incertitudinilor.
  • Face predictii si anticipeaza modul in care vor evolua situatiile, cu o acuratete infailibila - sau cel putin asa simte el.
  • Ia decizii infailibile intr-o fractiune de secunda si stie ca nu exista decizii mai bune decat acestea, oricat si-ar bate capul.
Cu cat suntem niste fiinte mai emotionale cu atat il solicitam mai des pe copilul de 5 ani, eroul copilariei noastre, pentru a veni si a ne rezolva problemele. El este tamaduitorul tuturor ranilor, sfatuitorul, parintele si duhovnicul vietii noastre. El poate sa elimine incertitudinea intr-o clipire, sa ne desluseasca sensul lucrurilor si sa ia decizii capitale in locul nostru. Poate si chiar o face, de cele mai multe ori.

In psihanaliza, asta poarta numele de regresie - a te intoarce la un stadiu anterior al evolutiei tale, cand provocarile erau mai usor de gestionat. Dar este fascinant sa observi cat de regresivi suntem noi oamenii ca specie care traieste pe pilot automat, si baga capul in nisip, ca strutul, atunci cand se confrunta cu provocarile. Noi nu bagam capul in nisip in schimb lasam emotiile sa ne copleseasca si sa ne puna in contact cu eroul de 5 ani care ne va rezolva problemele.

Si este interesant intotdeauna sa le asculti amintirile din copilarie celor care au devenit prolifici in viata, intr-un domeniu sau altul, pentru ca au fost extrem de utili societatii sau, dimpotriva, pentru ca au fost extrem de nocivi si distructivi prin actiunile si comportamentul lor. Legendele Personale ale Olimpului in astfel de cazuri sunt niste povesti extrem de interesante, pline de invataturi.




Richard Kuklinski a fost prolific in felul sau - fiind unul dintre ucigasii platiti ai mafiei americane. Porecla sa era "The Iceman" (Omul de gheata), nu doar pentru ca a ucis cu sange rece multi oameni ci si pentru ca obisnuia sa ii congeleze pentru a deruta anchetatorii. Fiind incurajat sa vorbeasca despre copilaria sa, aflam "Legendele Sinistre ale Olimpului" si intelegem de unde vine furia sa si dispretul pentru viata. In acest film te fascineaza vocea sa adanca si privirea patrunzatoare dar iti dai seama ca omul este inca un copil.

Maturitatea mintii sta in capacitatea de a gestiona incertitudinea. John H. Finley

Cariera sa de ucigas platit pare sa se fi cladit pe faptul ca in copilarie a fost o victima neputincioasa a abuzurilor tatalui. El a folosit experienta copilariei pentru a-si justifica / scuza crimele. A adunat multa ura in sine si nu are nici cea mai vaga idee despre cum ar putea sa schimbe ceea ce simte, pe o cale sau alta. Este neputincios precum copilul de odinioara  care chinuia animale si le omora fiindca asta il facea sa simta ca si el conteaza.

Nenorocirea unei educatii abuzive nu este doar faptul ca aceasta este plina de abuzuri ci mai curand faptul ca persoanele respective sunt total ne-echipate pentru a da piept cu provocarile de zi cu zi. Ele impart persoanele si intamplarile in bune si rele, nefiind capabile sa simta nuantele sau sa accepte ca exista multa incertitudine in spatele unor gesturi care le-au placut sau nu.

Astfel de persoane sunt obisnuite cu abisul existentei si provocarile de zi cu zi trezesc raspunsuri abisale: daca ma superi, vei muri... sau poate voi muri eu... cineva trebuie sa moara daca nu mi se face pe plac. Iata cat de multe certitudini au oamenii vulnerabili... Am observat la randul meu ca unele dintre cele mai disperate gesturi se fac sub povara unor certitudini insuficient evaluate...

Nebunia nu este rezultatul incertitudinii ci al certitudinilor. F. Nietzsche

Am inceput sa iubesc basmul acela cu taranul chinez din ce in ce mai mult. Tocmai fiindca toata lumea are impresia ca stie cum stau lucrurile in viata sa si din cauza asta, oportunitatile se zbenguie in jurul nostru neobservate si ne multumim sa traim o viata la limita (de jos a) posibilitatior noastre.

Aplicatie: Urmariti pasivi sirul gandurilor voastre si incercati sa constientizati cat de multe lucruri va apar in minte ca si certitudini desi nu ati putea sa demonstrati ca sunt asa ceva, in caz ca vi s-ar cere.









(1) Imaginea Southern California Summer on the Shore, de Bill Gracey, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

miercuri, 27 iunie 2018

Iubirea este un sentiment sau un comportament? Am intalnit persoane care si-au contemplat inceputul, cuprinsul si incheierea iubirii, tolanite intr-un sant pentru ca nu stiau ca iubirea se manifesta prin comportamentul iubitor. 


o o o

Felul cum definim iubirea tine de fiecare dintre noi si, frumusetea acestui domeniu de preocupari sta si in faptul ca putem sa formulam difinitii proprii ale starilor pe care le traim. Asa s-a ajuns la sistematizarea conceptului de iubire si la diversele forme de manifestare a acesteia:

  • Epithumia ~ iubirea pur sexuala, experimentata adesea de adolescenti, cu rol in auto si inter-cunoastere sexuala, este lipsita sau saraca in manifestari emotionale ori spirituale si, tocmai prin aceasta, destul de neinteresanta.
  • Eros ~ iubire sexuala si romantica, pe care o identificam cei mai multi dintre noi cu "iubirea adevarata", tocmai fiindca este intensa din punct de vedere emotional, si, de cele mai multe ori, conduce la casatorie. Din pacate, Eros este si trecator, iluzoriu si lipsit de stabilitate in timp. La capatul lui Eros ne vedem in fata unei dileme cu caracter universal: a lucra impreuna la relatie sau a cauta o noua vraja imbietoare? 
  • Storge ~ este iubirea generoasa si protectoare care se naste de regula intre parinti si copii sau intre frati. Adesea implica sacrificiul si o afectiune naturala, profund umana.
  • Fileo ~ este probabil cea mai inalta forma de iubire pe care o pot cunoaste, impreuna, doi muritori. Ea implica emotii de o intensitate mai mica, dar cu o respectabila stabilitate in timp (aceasta e definitia sentimentelor, nu-i asa?). Fileo se bazeaza pe prietenie, care la randul ei se bazeaza pe auto-dezvaluire onesta, interese comune si afinitati inter-personale.
  • Agape ~ mai mult rezultata din principii moral-religioase si din logica acestei clasificari decat dintr-o realitate umana evidenta, Agape este iubirea neconditionata, manifestata de Dumnezeu pentru muritori. Anumiti muritori care incearca sa isi depaseasca conditia, vor imita aceasta forma de iubire, ajungand adesea sa isi provoace singuri un adevarat calvar, tocmai fiindca nu cer nimic in schimbul iubirii lor. A iubi un psihopat spre exemplu, nu e tocmai o idee buna si ma indoiesc ca Dumnezeu e incantat sa ne vada contribuind la propria distrugere si la fericirea psihopatului, fie si pe aceasta cale. S-ar putea sa ma insel eu aici. Dar nu va indoiti de bunele mele intentii!




Mai recent am intalnit insa o alta distinctie interesanta realizata intre diferite tipuri de iubire: iubirea sentiment si iubirea verb. Si este o distinctie importanta ce trebuie facuta intre partea sentimentala a iubirii, pe care tinerii pun foarte mult accent, ca si cand iubirea ar reprezenta un fel de potiune magica sau, si mai bine spus, ca si cand iubirea ar fi o licoare a lui Bahus, care ne imbata si ne lasa lati pe marginea drumului.

Este o viziune destul de trista asupra iubirii, dar tinerilor le place sa simta astfel de lucruri, iar faptul ca sunt cazuti in sant si neputinciosi pare sa conteze mai putin. Totusi, acest mod de a iubi pare ca aduce atingere demnitatii noastre personale, caci sub influenta iubirii - sentiment, ramanem slabi si inactivi, neputinciosi pana la depresie si dispusi sa primim tot felul de lovitori pe care viata, in general, le administreaza betivilor cazuti in sant.

Celalalt tip de iubire este iubirea - verb, sau iubirea - actiune. Diferenta dintre cele doua tipuri de iubire este de la cer la pamant. In iubirea - verb, omul este mai mult decat o leguma indragostita si cazuta in sant, este un om cu demnitate, care are asteptari si este dispus sa ofere un comportament iubitor persoanei pe care se lauda ca o iubeste.

Consider ca oricine poate sa devina o leguma cazuta intr-un sant datorita iubirii  - emotie, dar este nevoie de foarte multa educatie pentru ca sa intelegem ca iubirea presupune un comportament iubitor. Daca provocarea iubirii ne determina sa devenim niste inadaptati care isi petrec tineretea intr-un sant din cauza iubirii neimplinite (caci nimeni nu iubeste betivii), inseamna ca suntem oarecum "predestinati la pierzanie".

Iar cum stiti bine ca nu cred in destin, aceasta predestinare la pierzanie vine din lipsa de educatie de cuplu, care ne determina sa cautam mai curand ameteala iubirii si fluturii din stomac in locul gesturilor de iubire si a comportamentului iubitor, care ar putea intr-adevar sa schimbe ceva in viata noastra.

Iata o sinteza a celor afirmate mai sus:


IUBIREA - BETIE
  • Nu se diferentiaza cu nimic de alcoolism si chiar predispune la asa ceva, datorita faptului ca nu ne pricepem sa gestionam provocari, singurul nostru raspuns fiind blocajul si caderea in sant.
  • Se caracterizeaza prin inactiune si boala, pasivitate monumentala, care izvorasc dintr-un stil de viata profund bolnav - suntem doar niste invalizi ai iubirii si, de fapt suntem niste invalizi ai vietii, invaliditatea constand in neincredere in sine si procesul vietii.
  • Predispune la abuzuri pe care le savarsim impotriva persoanei iubite (pedepse si razbunari, stone-walling, etc) dar si impotriva propriei persoane (ne complacem intr-o situatie bolnava, manifestari de auto-flagelare, etc). Manifestam cruzime datorita faptului ca ne lipsesc competentele de relationare sau de rezolvare a problemelor iar betia iubirii presupune multa frustrare rau administrata.

IUBIREA - ACTIUNE
  • Este un rezultat al educatiei in general si, in particular, al educatiei de cuplu, care implica intelegerea modului in care putem gestiona provocari si in special provocari in cadrul cuplului. 
  • Spre deosebire de iubirea - betie, are la baza convingeri mai putin romantice si idealiste cu privire la cuplu, intelegerea faptului ca partenerii nu sunt perfecti, ca relatia este intotdeauna un compromis, ca celalalt nu citeste gandurile si nu va veni sa te salveze de tine insuti, iar razbunarile nu te ajuta cu nimic.
  • Se manifesta prin comportamentul iubitor, care are la baza intelegerea faptului ca o relatie buna nu pica din cer si ca este nevoie de eforturi pentru a o cultiva si a o mentine functionala. Aceste eforturi constau in gesturi de solidaritate, comunicare si manifestari deschise, civilizate ale intentiilor si sentimentelor. 

Asa cum spuneam, este nevoie de un anumit tip de educatie pentru ca omul sa reuseasca sa treaca de la iubirea  - betie la iubirea - construita si comportamentul iubitor. Este nevoie de un minim de auto-cunoastere, de incredere in sine si in celalalt, de o viziune optimista si plina de apreciere. 

La nevoie, este cazul sa operam comanda "stop pierderi" si sa depasim relatiile abuzive, in care ramanem frustrati din obisnuinta si inertie si la care raspundem cu propriile noastre abuzuri. Caci la ce foloseste o iubire care este doar un prilej de auto-compatimire si manifestare brutala a frustrarilor?

Daca ne multumim cu iubirea - sentiment, suntem intr-adevar niste fiinte jalnice, demne de mila si ne meritam soarta, iar iubirea nu este decat un pretext de a ne auto-sabota existenta, unul dintre multe altele. O relatie nu poate fi evaluata doar in functie de ce simtim ci si in functie de ceea ce facem cu ceea ce simtim. 









(1) Imaginea Love, de Alosh Bennett, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 27.06.2018), Love is a Verb, website: Psychology Today
Continue reading

marți, 26 iunie 2018

Ana Maria Prodan simte tentatia de a-si marca teritorul, prin intermediul unui tablou cu propriul ei nud, agatat pe un perete al locuintei, in vazul copiilor. Deci, respect! Daca avea mai mult, sunt convins ca le arata mai mult! 


o o o

La inceput a fost... tentatia. In functie de tentatiile care iti dau tarcoale vei deveni premiantul clasei ori chilangiul fara pereche, muzicianul sau fotbalistul, primul care a invatat sa citeasca sau primul care si-a facut rost de iubita.

Ai invatat cine esti si ce poti sa faci, apoi apar tentatiile. Este de fiecare data un moment special, de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la joaca la treaba serioasa, de la boboc verde si crud la floare cu miresme ametitoare...

Aplicatie "Ce poti sa scoti din poseta?": ce poate face o persoana ca tine intr-o lume ca aceasta? 

Este de o importanta capitala felul cum ne zugravim pe noi insine, cu toate calitatile si defectele noastre, felul cum ii reprezentam pe cei din jur si lumea in care traim, pentru ca din interactiunea acestor informatii va rezulta... tentatia tentatiilor: adica personalitatea umana

Nu este, obligatoriu, o lume plina de tentatii dar fiecare dintre noi se antreneaza, inca din copilarie, pentru genul sau de tentatie. Uneori tentatiile sunt exotice, alteori sunt de bun simt, insa pot fi si patologice: poti cocheta cu ideea de a bea sange si a deveni canibal. Atunci nu exista decat optiunea de a face eforturi pentru a lupta cu tentatia tentatiilor tale.




In urma cu ceva timp a existat un scandal intre psihologul Hanibal Dumitrascu si Ana Maria Prodan, femeie de afaceri, om de fotbal si muza in mintea ei. Aceasta din urma simtise tentatia de a-si pune in casa un tablou nud, cu ea insasi, iar regretatul Hanibal Dumitrascu, simtise tentatia de a comenta acest gest de o suprema dezinhibare revolutionara. Totusi, cred ca ea a castigat...

La oamenii care isi pun tablouri, in case, in care apar in ipostaze obscene, nud, este vorba despre un narcisism excesiv. E un mod de a cauta, cu orice pret, sa iasa in evidenta, de a evada din comun. Normal ca, la vederea tabloului, copiii sunt afectati psihic, in mintile lor se sadeste o alta imagine despre mama lor, Anamaria Prodan. Este cel mai contraproductiv mod de a creste un copil. Nu este vorba doar despre o frustrare sexuala, este si nesiguranta, simt nevoia de a confirma ca sunt acolo. Nu au siguranta in ceea ce priveste aspectul fizic si nici comportamentul sexual. Hanibal Dumitrascu, Wowbiz.
Iar Ana Maria Prodan ii raspunde, in toata splendoarea ei:

Daca te mai nasti de 1000000 de ori nu reusesti sa ai o doime din realizarile mele... iar poza nici daca vrei nu ai cum sa ti-o pui pe perete. Ana Maria Prodan, Wowbiz,

Caci in fond, ce altceva ar fi putut face fiecare dintre ei, intr-o lume ca aceasta, nu-i asa? Hanibal Dumitrascu nu stia cum este sa te simti ca o femeie incantatoare care are ce sa arate copiilor si musafirilor si, pe deasupra, mai si realizeaza aceasta adevarata revolutie oedipiana, prin intermediul corpului ei desavarsit! Iar Ana Maria Prodan nu stia cum este sa iti petreci toata viata pregatind examene intr-o sala de lectura, pentru ca apoi sa reusesti aceste comentarii sofisticate la televizor.

Tentatiile joaca un rol in viata noastra psihica si in geneza personalitatii.  Iar in calitate de parinti, avem un rol important in ce priveste tentatiile care se vor naste in sufletul copiilor. Caci din "cuburile de lego" pe care le punem la dispozitia copiilor, va lua fiinta tentatia tentatiilor.

Probabil ca va doriti ca odraslele voastre sa simta tentatia de a avea realizarile Anei Maria Prodan, care culmineaza cu tabloul ei nud pus pe perete, in vazul tuturor, si nu sa devina te miri ce psihologi care comenteaza de pe margine, precum fac vaduvele cand merg la priveghi. OK, am glumit aici, dar ati inteles ideea - unele tentatii pur si simplu nu sunt pentru noi si am prefera ca si copiii nostri sa le ia ca atare.

Camil Petrescu spunea ca un scriitor mare este in primul rand un scriitor care asigura conditiile pentru aparitia unor opere valoroase. Iar un parinte cu vocatie este probabil acel parinte care asigura conditiile pentru ca tentatiile pe care le traieste copilul sau sa faca onoare familiei.








(1) Imaginea Open Party, de Eriko Littlebird, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

joi, 21 iunie 2018

Ce sunt masculii Alfa? Sunt oare doar niste huligani care te domina si te umilesc, iti confisca drepturile si nu iti permit sa ai pareri? In mod surprinzator, putem invata ce inseamna un mascul Alfa de la cimpanzei.


o o o

O lectie despre masculii alfa mi-a parvenit prin intermediul unui discurs despre organizarea sociala a grupurilor de cimpanzei. Pare ca, in multe situatii, cimpanzeii dau dovada de ceva mai multa intelepciune si perspincacitate decat noi, cei care pretindem ca ne aflam pe o treapta superioara a evolutiei. Cum asa?

Mascul Alfa - este personajul central al unui grup, care isi asuma de regula un rol dominant si dominator si este recunoscut de catre membrii grupului ca si autoritate, intelepciune si putere.

Ei bine, am sa nominalizez toate lucrurile pe care le-am putea invata din experienta sociala a acestor primate sub forma de elemente care compun portretul robot al masculului afla.

  • IUBIT SI RESPECTAT - Nu este clar cum anume se face iubit si respectat masculul Alfa, dar s-ar parea ca nu si-a castigat reputatia prin intermediul fortei brute... Nici macar cimpanzeii nu mai sunt la nivelul acesta! 
  • DETINE INFLUENTA - Prin cultivarea unor relatii armonioase cu ceilalti membri ai grupului, cimpanzeul Alfa se afirma ca si membru dominant prin intermediul cladirii relatiilor si aliantelor.
  • CREAZA IMPRESIE - In diferite ocazii, masculul Alfa isi afirma forta si autoritatea si se implica in rezolvarea de probleme in cadrul grupului. Este o cale sigura de a accede in ierarhia grupului dar nu este singura.
  • ESTE GENEROS - In mod interesant, masculul Alfa nu este doar un golan care ia cu forta ceea ce este al lui ci rezolva probleme in beneficiul grupului, este generos si protector cu cei slabi, mediaza conflictele cu obiectivitate, etc. Aceasta atitudine le stabilizeaza pozitia dovedindu-se a fi un altruism cu avantaje personale importante.
  • ESTE EMPATIC - S-ar parea ca in perioada de "campanie", ca si oamenii politici in perioada electorala, masculii Alfa incearca sa isi manifeste empatia printr-o atitudine de intelegere - atitudini corporale specifice, cum ar fi bataia pe umar sau imbratisarea. 
  • CULTIVA RELATII SI ARE PARTENERI - Un aspect important al influentei sale sta in faptul ca masculul Alfa castiga puterea prin intermediul unor relatii extrem de bune cu anumiti parteneri, cum ar fi cei mai abtrani si intelepti. Asa se face ca cel mai putin impozant mascul poate deveni Mascul Alfa daca are prietenii potriviti. 
  • PASTREAZA PACEA GRUPULUI - Masculul Alfa este un adevarat campion al empatiei, depasindu-le chiar pe femei, care sunt mai empatice decat masculii obisnuiti. Masculul Alfa are grija de ceilalti iar ceilalti vor avea grija de dansul. De asemenea, masculul Alfa modereaza conflictele cu multa pricepere si obiectivitate. 
  • ESTE UN DON JUAN - S-ar parea ca principalul beneficiu al masculului Alfa este faptul ca are acces neingradit la sex si la partenerele sexuale care ii vor asigura transmiterea genelor. Sexul este prioritatea principala in lumea cimpanzeilor.
  • ESTE EXTREM DE STRESAT - Potrivit cercetarilor efectuate, s-a constatat faptul ca masculul Alfa este si extrem de stresat. Mai exact, este cam la fel de stresat ca si acei masculi marginalizati, lipsiti de putere in grup. Explicatia ar putea fi legata de eforturile sale de a-si mentine autoritatea. 




Dupa cum observati, cel putin in lumea cimpanzeilor, Masculul Alfa nu este doar un huligan agresiv care se impune prin forta si prin frica. Este o adevarata personalitate a grupului, recunoscuta si iubita ca atare. Astfel de cercetari reusesc, nu-i asa, sa ne puna pe ganduri si sa ne determine sa ne intrebam daca omenirea se afla pe druml cel bun.








(1) Imaginea Chimfunshi Sanctuary, de Tom Skrinar, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

miercuri, 20 iunie 2018

Feminismul este doctrina care incearca sa amelioreze existenta femeilor militand pentru egalitatea de sanse. Din pacate insa, feministele de azi au numeroase momente cand duc in derizoriu intentiile nobile ale feminismului.


o o o

Inca de la inceput as dori sa precizez ca le iubesc si le respect pe femei, adica mai bine spus pe cele care sunt de iubit si de respectat fiindca detin bunul simt si demnitatea umana care le-ar putea face iubite si respectate. In ciuda faptului ca nu am nimic cu femeile, nu pot sa nu observ tonul apasat al militantelor feministe care pretind tot felul de lucruri, intr-un mod care a incetat sa le mai ajute pe femei.

Dar mai bine sa incepem cu inceputul. Ce este feminismul?

Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. (Wikipedia)

In timp ce aceasta definitie arata decent si ne da de inteles ca intentiile feminismului sunt cele mai bune, nu poti sa nu observi tot felul de voci mai curand iritate care intervin in cele mai neasteptate momente pentru a pune la punct pe oricine nici macar nu-si imagineaza ca, prin vorbele sale le intarata pe feministe.

Asa s-a intamplat de curand in Australia, unde o tanara femeie cunoscuta in Melbourne ca si comediant (Eurydice Dixon) a fost atacata si ucisa intr-un parc unde se afla singura in orele noptii. Politia din Melbourne a tinut sa le sfatuiasca pe femei sa fie "situationaly aware", adica sa isi asume responsabilitatea pentru siguranta lor personala si sa nu mai iasa singure in parc, la orele noptii. 

Pare un sfat de bun simt pe care Politia l-a oferit fiindca respectivul purtator de cuvant a invatat la scoala de Politie, la cursurile de Victimologie, ca victimele poarta o parte din responsabilitate atunci cand li se intampla lucruri rele si pot face anumite alegeri care sa le fereasca de "ghinioane" sau de lumea aceasta dominata de barbati rai.

Dar feministele au considerat ca aceasta atitudine care "invinovateste victima" este una discriminatorie si abuziva si, fireste ca au protestat intr-un mod masculin in legatura cu asta. Si asa intelegi de ce li se spune feministelor sa mearga in orientul mijlociu sau in Africa unde, intr-adevar, femeile chiar sunt discriminate si sa nu se mai agate de orice situatie pentru a "apara drepturile femeilor".




Este exact tipul de interventie feminista care nu le ajuta pe femei ci, dimpotriva, le face un deserviciu considerabil. Si m-am gadit la cateva motive pentru care o astfel de interventie impotriva unui sfat care ar parea de bun simt oricand in istorie, mai putin azi, in 2018, cand feministele au prins glas si protesteaza din obisnuinta, nu le face un serviciu femeilor. 


  • PROBLEME COMPLEXE / SOLUTII COMPLEXE - Adevarul este ca vigilenta sporita a femeilor este doar o parte din solutie si anume acea parte care tine de femei in sine. Toata lumea este constienta ca si Politiei ii revine o parte din responsabilitate dar purtatorul de cuvant al Politiei a considerat ca este util sa vorbeasca despre responsabilitatea potentialelor victime pentru ca acestea sa nu se mai plimbe singure noaptea prin parcuri. 
  • TRAIM INTR-O LUME IMPERFECTA - Fireste, cine nu si-ar dori ca nimeni sa nu fie ucis in parc doar pentru ca a dorit sa se plimbe noaptea pe acolo. Dar situatii de acest gen se intampla inca si li se intampla chiar si barbatilor. Faptul ca atragem atentia asupra responsabilitatii pe care o avem in ce priveste propria noastra siguranta nu inseamna ca barbatii - abuzatori dau vina pe femeile - victime. 
  • SI BARBATII SUNT VICTIMIZATI - Ei bine, in aceasta lume imperfecta, victimele pot fi barbati. Adesea barbatii cad victime in timp ce incearca sa apere femeile pe care le iubesc. Ace5st lucru este privit de catre feministe ca fiind de la sine inteles iar decesul unui barbat intr-o situatie similara nu produce reactii la fel de pasionale. Sa intelegem ca viata barbatilor este mai putin importanta pentru feministe?
  • CREDIBILITATEA NECESITA LOGICA - Daca feministele isi doresc sa fie luate in serios, cred ca au nevoie de un discurs care sa sustina mai curand cuplul, familia si comuniunea si sa renunte la aceasta viziune idilica potrivit careia femeile ar trebui sa poata iesi in parc la ora 3 noaptea si nimeni nu ar trebui sa se atinga de ele fiindca traim intr-o lume perfecta pe care o strica barbatii. Pot sa inteleg compasiunea si emotia unui discurs dar nu pot sa inteleg lipsa de logica a acestuia.

Pierderea tinerei Eurydice Dixon a dat nastere unei reactii emotionale care de fapt ne este familiara. Cand se intampla o astfel de tragedie se ridca tot felul de voci pasionale care incearca sa gaseasca vinovati si sa arunce vina asupra oricui le iese in cale. Nu intotdeauna discursul este pertinent sau logic dar probabil ca trebuie sa ne multumim sa le ascultam, sa le dam dreptate si sa mergem mai departe. 









(1) Imaginea Merry Christmas, de Nicola Albertini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Guardian, (acc. 20.06.2018), Men need to change: the anger grows, website: The Guardian

(3) Wikipedia, (acc. 20.06.2018), Feminism, website: Wikipedia
Continue reading

vineri, 15 iunie 2018

Nu este drept ca o campioana sa fie tratata cu dispret si dusa in derizoriu dar exista un raspuns potrivit pentru astfel de provocari. Ma indoiesc insa ca acel raspuns este sa arati cat de multe injuraturi stii sa spui pe minut.


o o o

Ultima data cand am auzit despre Charlie Hebdo a fost momentul in care redactia controversatei reviste de satira a fost mitraliata de catre radicalii islamici, in 2015. Atunci toata suflarea din Romania s-a emotionat si a pus tricolorul francez la poza de profil de pe Facebook. Unii si-au facut un tricou negru cu inscrisul "Je Suis Charlie" si l-au purtat cu mandrie si compasiune pentru victimele radicalilor islamici.

Nu vreau sa sugerez obligatoriu ca am gresit exprimandu-ne emotiile sincere, sau ca suntem "prosti din nastere", cum spuneau niste comentarii in social media, iar cei de la publicatia franceza de satira ne-au demonstrat acum acest lucru si nu meritau compasiunea si atitudinea de solidaritate pe care romanii, un popor sensibil de altfel, le-au manifestat la momentul respectiv.

S-ar parea ca mentalitatea occidentala este diferita de cea romaneasca si faptul ca cineva isi permite sa trateze intr-un mod sarcastic anumite puncte vulnerabile ale unei persoane, sau ale unei comunitatii, poate trece drept "spirit de gluma". Nu este prima data cand francezii, un popor civilizat, s-ar spune, isi permit sa faca haz de noi, fratii lor intru latinitate.


Înțelesul acestei creațiuni, care cică este umor pentru șarliștii fini, apare limpede: o româncă, fie ea și campioană, în Franța nu poate fi decât o țigancă semiumană, încântată să vândă Cupa Suzanne Lenglen ca fier vechi, ocupație atribuită țiganilor care fură metal de pe unde pot.

Trei sunt concluziile care se desprind:
1) Țiganii sunt ciori.
2) Românii sunt țigani.
3) Românii-țigani sunt cu toții niște hoți cretinoizi.

Deci: xenofobie, rasism și, cât cuprinde, nemernicie. Trist este că această viziune în legătură cu românii și țiganii e foarte răspândită, sub diferite forme, printre politicieni și gazetari francezi „serioși”, cu care s-a întâmplat să mă ciocnesc. De aceea scriu aceste rânduri, nu fiindcă aș crede că hoitarii de presă de la Charlie Hebdo merită vreun răspuns.

Hebdoșii ăștia nu au decât să continue să-și producă liber abominațiile, dar și eu am dreptul să nu fi vărsat și să nu vărs vreodată o lacrimă pentru ei. C.T. Popescu, Republica.ro


Jonathan Lambert, un comediant francez vorbea intr-un show de televiziune despre "salutul romanesc", acel "S'il vous plait monsieour", cu mana intinsa si, intr-un fel, ii si intelegi pe francezi. Naturalizarea este un fenomen psiho-social care presupune adoptarea unor persoane marginale cu pretul ridiculizarii. Adevarul este ca francezii au adoptat foarte multa mizerie venita din Romania. Nu este usor sa te gandesti la frustrarile lor.

Spun asta pentru ca stiu ca sunt mult mai putini cersetori pe strazile din orasul meu de cand s-au deschis granitele catre vestul Europei. Si nu as vrea sa credeti ca le iau apararea celor care isi permit sa o ridiculizeze pe Simona Halep, campioana noastra. Dar lucrurile sunt, in general, mai complexe decat par.

Intentia acestui articol este insa de a scoate in evidenta partea psihologica a unor astfel de situatii: cineva spune ceva jignitor despre noi "cu titlu de gluma". De fapt este o situatie destul de des intalnita, iar umorul de acest tip ("roasting" - a praji) este extrem de bine primit, cel putin pe internet. Cand aud astfel de glume am tendinta sa spun "Alegerile proaste nasc povesti bune" - fiindca iese cu scandal, mai de fiecare data.

Cu alte cuvinte, ai numai de castigat atunci cand spui ceva jignitor despre cineva. Atentia este indreptata asupra ta si asupra tinei umorului tau intepator. Deveniti ca doi luptatori intr-un ring si toata lumea asteapta sa vada incaierarea. Este aproape ca in curtea scolii, cand se bat doi pusti, iar restul ii incurajeaza sa se traga de par si sa se cotonogeasca mai cu spor. Acolo se numeste bullying. Si probabil ca si noi semanam oarecum cu pustii din curtea scolii, cel putin la capitolul dezvoltare emotionala.

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani, pe cand comediantul Jamel Debouzze a facut, la randul sau o gluma nesarata la adresa romanilor, multi dintre noi au tinut sa riposteze pe unde au apucat: Facebook, Youtube, Twitter, etc. Dar iti dai seama ca nu foloseste la nimic sa te infurii si sa "ii pui la punct" pe acesti te miri cine. Este o atitudine de oameni slabi si neputinciosi, chiar daca in imaginatia noastra pare a fi o actiune de aparare a demnitatii. Prin ura si isterie?

Este si o atitudine care tradeaza labilitate emotionala si o stima de sine indoielnica. Ai vrea sa crezi lucruri frumoase despre tine insuti dar cand cineva iti sugereaza ceva diferit, ai tendinta sa il iei in serios, sa dramatizezi si sa te comporti ca un copil vulnerabil si neputincios, care incepe sa planga sau face o scena memorabila, tavalindu-se pe jos si urland indignat.

Desi poate ca nu este drept ca o campioana sa fie tratata cu dispret, sa fie minimalizata si dusa in derizoriu, indiferent care ar fi motivul, exista un raspuns potrivit pentru astfel de provocari si ma indoiesc de faptul ca acel raspuns este sa arati cat de multe injuraturi stii sa spui pe minut. Asta nu dovedeste ca romanii merita respect sau ca cei care ne-au nedreptatit "au fost pusi la punct".

Poate ca viata este prea scurta pentru a pleca urechea la tot ceea ce se spune despre noi si cu toate acestea, intalnesc destul de frecvent situatia in care persoanele vizate de cuvintele nedrepte ale unora se lamenteaza si sufera doar fiindca cineva se distreaza pe seama lor. Poate ca nu este confortabil sa primesti astfel de observatii, insa se poate supravietui.

Se spune ca "ce nu ne omoara, ne face mai puternici". Iar eu am tinut sa precizez ca persoanele lipsite de stima de sine nu pot sa devina mai puternice atunci cand sunt vizate de astfel de provocari. Pentru ele viata este amara si trista si tot ce pot face este sa reactioneze ca niste copii neputinciosi. Cand insa stii care iti este valoarea si ce ai de oferit, renunti la a-ti mai strica singur ziua doar fiindca cineva a spus o gluma nesarata si nedreapta.




In final, care sa fie raspunsul cel mai potrivit la provocari de acest fel? Doresc sa observ ca ele apar peste tot, nu doar in lumea tenisului. Copiii se batjocoresc in curtea scolii iar colegii de serviciu isi fac tot felul de observatii usturatoare. Raspunsul potrivit este sa nu te lasi doborat... de tine insuti. Sa nu iti strici ziua singur. Si daca poanta nesarata te-a atins, poti sa transformi asta intr-un prilej de a arata ca ei s-au inselat.

Dar nu facand o scena memorabila de isterie. Ci revenind la Roland Garos, mai castigand un titlu, eventual cu o alta sportiva romanca. Sau ambitionandu-te si aratandu-le francezilor ca se aude despre Romania in tot felul de situatii diverse, nu doar in ce priveste "fierul vechi". Oricum, sunt convins ca francezii stiu care este valoarea Simonei Halep si tocmai observatia lor cu "fierul vechi" arata discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce crede lumea ca suntem. Haideti sa nu mai fim naivi si isterici!








(1) Imaginea In which the Rubber Duck..., de Apionid, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Republica, (acc. 14.06.2018), Hebdosii au castigat Roland Garoi, website: Republica
Continue reading