Simboluri de Statut

Oare un ceas Rolex sau o geanta Prada te vor face mai popular(a)? Acum avem raspunsul stiintific la aceasta intrebare. Din categoria de studii de psihologie cu rezultat contra-intuitiv, un studiu despre portul simbolurilor de statut in scopul cresterii atractivitatii sociale.

☆ ☆ ☆

Daca nu ai trait sub o piatra, ai observat ca noua generatie de copii si adolescenti este preocupata de simbolurile de statut privilegiat. Eu am un nepotel de 13 ani, deci nu am trait sub o piatra. Asa stand lucrurile, vei observa ca, pe langa toate celelalte preocupari caracteristice, tinerii isi doresc sa poata purta imbracaminte, incaltaminte si accesorii pe care se afla numele unei companii de succes: Prada, Balenciaga, Rolex, etc. Stim ca ei se afla la varsta la care nevoia de a apartine unui grup de prieteni de aceeasi varsta este imensa iar explicatia cea mai probabila a dorintei lor de a purta haine si accesorii de firma ar putea fi aceasta. 

Nu stiu daca i-ar incanta chiar toate produsele Balenciaga, dat fiind ca acest brand s-a obisnuit sa starneasca controversa prin articole bizar-revolutionare, mai ales cand realizezi ca ai putea sa-ti achizitionezi un laptop, o masina de spalat si un frigider din clasa A+++, cu banii pe care ii dai pe o pereche de tenisi. Din acest punct de vedere gasesc ca cei de la Blenciaga ne fac un bine atunci cand arunca pe piata niste tenisi purtati de o persoana fara adapost si cer $2000 pe acestia. Sper ca adolescentii se vor intreba daca produsul si munca designerilor merita toti acesti bani. Iar daca nu se vor intreba, sper ca vor avea suficiente argumente pentru a-i convinge pe parintii-sponsori ca produsul respectiv merita exact $2000 si nimic in minus. 

 

Dar hei, acest articol nu este despre Balenciaga si dorinta companiei de a declansa un brainstorming mondial cu privire la produsele sale. Sa zicem ca nu toate articolele de firma sunt provocatoare sub aspect estetic, moral sau de bun simt. Dimpotriva, sa acceptam ca cele mai multe articole de firma implica o munca de design remarcabila, niste materiale de cea mai buna calitate, iar rezultatul este un produs care arata bine, te pune in evidenta in orice grup si iti sporeste prestigiul personal, in ciuda faptului ca iti ramane totusi sa demonstrezi ca ai caracter, mai ales ca acum toata lumea este cu ochii pe tine. 

Intrebarea este, daca ai acest Rolex la mana si conduci acest Lamborghini sau porti aceasta geanta Prada si acest pantofi dintr-o serie limitata, investitia ta isi va atinge scopul? Si apoi, care este scopul acestei investitii in felul cum arati, cu o valoare de mii de euro? Daca, baiet fiind (sau fatuca), scopul tau nu este altul decat sa fii acceptat in grupul de prieteni, ei bine am sa iti dau o veste care s-ar putea sa te puna pe ganduri, pe tine dar si pe cei care iti dau bani sa cumperi aceste produse-trofeu care costa cat toata mostenirea de la bunicu'.

Un studiu a demonstrat de curand faptul ca produsele de firma de fapt ii indeparteaza pe ceilalti de noi iar cei care le poarta vor obtine exact efectul invers celui asteptat - in loc sa primeasca adeziune si comportamente prietenoase din partea celorlalti, vor avea surpriza ca ceilalti au ales prieteni care poarta tricouri si tenisi de duzina, cumparate de la super-market. Cum explicam aceste rezultate contra-intuitive care nu fac altceva decat desfiinteze mitul potrivit caruia produsele de firma te fac mai popular? Nu in ultimul rand, exista vreun context in care merita sa porti produse de firma sau putem sa le oferim de pomana cu prima ocazie, ca sa se mai chinuie si altii cu ele? 

Adesea ne gandim ca simbolurile de statut privilegiat, cum ar fi o masina de lux BMW, o geanta Prada sau un ceas scump Rolex, ne vor face sa parem mai populari sau atragatori social in ochii celorlalti. Cu toate acestea, cercetarile noastre indica faptul ca aceste semnale de statut privilegiat in realitate ne fac sa parem mai putin populari.

Dr. Stephen Garcia. Sursa: PsyBlog

In opinia mea, produsele de firma, in special daca sunt percepute ca atare, genereaza in ceilalti mai curand sentimente de inferioritate, invidie si disconfort. Am precizat daca sunt percepute ca atare, fiindca aceste produse pot fi percepute ca ceva lipsit de importanta si atunci interactiunile dintre noi se vor face pe o alta baza: ce altceva mai avem in comun in afara de faptul ca toti purtam haine de firma? Daca insa hainele de firma sunt doar o exceptie de la regula, cel care le poarta nu face altceva decat sa se auto-izoleze in grupul respectiv. 

E ca si cand ceilalti ar avea un rationament de genul daca ai nevoie de atatia bani pentru a iesi din casa, poate ca nu ai altceva de oferit. In aceasta situatie poate ca vor exista anumite persoane dispuse sa se imprieteneasca cu noi - cei care vaneaza persoane cu foarte multi bani pentru a putea profita de pe urma lor. Ma indoiesc insa ca va doriti astfel de prieteni in viata voastra. Cum ramane insa cu atragerea partenerilor romantici? Ar putea simbolurile de statut privilegiat sa atraga un partener romantic, in ciuda faptului ca s-a demonstrat ca ele nu atrag prietenia?

Aici lucrurile ar putea sta usor diferit. Un posibil partener romantic nu cauta o simpla prietenie la tine, desi prietenia ar fi un lucru grozav, daca s-ar adauga pachetului primit. Pentru unii prietenia cu partenerul romantic este un criteriu de selectie de tip deal-breaker (tr: de importanta capitala), dar sunt convins ca exista parteneri care nu isi doresc obligatoriu sa aiba o relatie plina de afectiune non-sexuala cu partenerul de cuplu sau confesiuni profunde sub clar de luna si se multumesc cu statutul social privilegiat al acestuia de exemplu, sau cu noptile pline de pasiune pe care le traiesc in asternut. 

Daca lucrurile stau asa, iar cercetarile in domeniu sugereaza asta, consider ca simbolurile de statut privilegiat pot reprezenta un mijloc de a atrage un anumit tip de partener de cuplu. Consider ca relatiile sunt imperfecte de cele mai multe ori iar faptul ca cineva aduce intr-o relatie un statut privilegiat poate fi un atu atat pentru capacitatea sa de a atrage un partener cat si pentru relatie in sine, care are mereu nevoie de resurse materiale pentru a supravietui si prospera. Pe langa dragoste, aventura sau familie, ne mai atrag catre ceilalti si dorinta de a ne imbunatati statutul, ce reprezinta o motivatie valida de a forma cupluri. 

Multi dintre noi isi doresc iubire, grija si apartenenta dar, daca stai sa te gandesti, la fel de multi isi doresc sa scape de influenta parintilor, care au tot felul de asteptari incomode in schimbul ajutorului financiar. Tot la fel, enorm de multe persoane isi doresc sa isi schimbe jobul dar alternativele sunt slab remunerate iar alte persoane pur si simplu n-au avut job niciodata si se gasesc intr-o stare deplorabila din punctul de vedere al statutului social. Ei bine, pentru toate aceste persoane conteaza ceasul de firma pe care il porti si masina pe care o conduci si gasesc ca astfel de simboluri iti pot aduce ceva succes in dragoste. 

De asemenea, cand vorbim despre afaceri, simbolurile de statut privilegiat sunt un semn bun, pentru eventualii clienti sau parteneri, fiindca ele vorbesc despre competenta ta si sugereaza ca ai putea fi o persoana care stie ce face si care se bucura de succes. Desigur, ca si in cazul partenerilor romantici, aceste simboluri pot fi mincinoase, in sensul ca ele nu inseamna obligatoriu ca esti inteligent si capabil din moment ce oricine poate face rost de un ceas si poate imprumuta o masina pentru a impresiona si pentru a crea o falsa impresie cu privire la statutul social de care se bucura. 

Daca doriti un mijloc sau o arma pentru a contracara astfel de trucuri din maneca manipulatorilor unsi cu toate alifiile, va recomand ceea ce ne-au invatat si pe noi la facultate: o concluzie justa trebuie sa se bazeze mereu pe principiul dovezilor multiple. Cum ar veni: okay, ai ceas si tricou de firma, dar unde lucrezi totusi? Sau, okay, ai venit cu Lamborghini si ai Rolex la mana dar care sunt cifrele afacerii tale? 

(1) Imaginea Man in Blue Suit, de The Lazy Artist Gallery, via Pexels

(2) Frontiers, (acc. 20.07.2024), Motivations and Mate Preferences, website: Frontiersin.org

(3) PSYBLOG, (acc. 20.07.2024), This Popular Way to Make Friends Does Not Work, website: Spring.org.uk

Continue reading

succes

Poduri de Pietricele

Copiii isi cer prietenia cu gravitate, ca niste adulti la munca: "nu te supara, vrei sa fim prieteni?" Daca primesc un refuz, pot incepe sa planga. Adultii in schimb isi cer prietenia in joaca: "imi tii si mie dragonul de origami pana ma duc sa cumpar niste lapte praf pentru el?" 

☆ ☆ ☆

Micile daruri intretin marile prietenii. Presupun ca toti pinguinii Gentoo din Antarctica mi-ar da dreptate din moment ce par a fi experti in acest nou concept psihologic numit pebbling. Cand un mascul este preocupat de imperechere acesta cauta o pietricica si o face cadou femelei care i-a picat cu tronc. Pietrica nu e doar un simbol, ea poate fi folosita pentru construirea cuibului conjugal. Si uite-asa, pietricica cu pietricica, pinguinul ii demonstreaza femelei ca e baiat de casa si ajunge la inima ei. Cercetatorii au denumit acest comportament generos pebbling - termen derivat din cuvantul pebble - pietricica.  

Insa nu doar pinguinii practica pebbling. In felul nostru, o facem si noi, oamenii. In universul social al omului, probabil ca pietricelele daruite fetei care te-a facut sa suspini ar putea sa-i aduca un zambet sau, dimpotriva, sa-ti aduca tie un ordin de restrictie, in functie de variabile precum interesul ei, cat de interesanta pare pietricica sau cat de promitatoare pare relatia cu cel care daruieste pietricica. Poate mai eficienta decat o pietricica in sine ar putea fi o floare sau un dragon origami. Aici intervine imaginatia romantica a masculului si cat de bine a citit-o pe aleasa inimii. 

Dar cum noi toti traim intr-o lume virtualizata iar cea mai mare parte a comunicarii dintre mascul si femela se face online, a aparut un sub-gen de pebbling si anume pebblingul online - pietricelele pe care internetul ni le pune la dispozitie pentru a construi un pod pana la inima celuilalt. Ma refer la tipurile de continut (.mp4, .mp3, .jpeg. .gif, etc) sub forma de videoclipuri, articole, meme-uri, postere, s.a.m.d.. Dar in timp ce daruirea de pietricele de catre pinguin are in spate o utilitate practica, un origami sau un link catre un song de sezon, ori un articol despre pinguinii din Antarctica reprezinta mai curand un simbol cu o valoare practica limitata. 

Scopul insa nu este sa o impresionezi pe partenera visurilor cu valoarea materiala a darurilor facute. Scopul este, pe termen scurt, generarea unui pretext pentru a interactiona, iar pe termen lung, cladirea unei relatii. Tot un scop ar putea fi obtinerea unui esantion de reactie din partea partenerei: oare va aprecia pietrica pe care i-ai pregatit-o? O va refuza sau o va primi? Iar daca o va refuza, o va face cu raceala sau razand? De asemenea, daca o va primi, cum o va face? Este genul de lucruri care ii preocupa pe cei care isi doresc sa interactioneze cu genul opus si vor analiza temeinic orice astfel de interactiune, oricat de banala ar fi ea. Detaliile fac diferenta!

Cu alte cuvinte, aceasta pietricica (sau origami, sau link, sau meme) reprezinta un esantion de interactiune intre voi, prin intermediul caruia atat cel care daruieste pietricica, cat si cea care o primeste isi vor trimite reciproc o multitudine de semnale verbale (cuvinte, idei, convingeri), non-verbale (comportamente, mimica, postura, etc) si para-verbale (cele emise prin voce, dar nu prin cuvinte: de ex. tonul vocii, intensitatea si inflexiunile ei, care au un rol important in comunicare). De asemenea, aceste semnale pot fi constiente sau nu. In functie de aceste semnale, masculul nostru va sti daca are rost sa mai incerce cu pietricica, de cate ori si daca este cazul sa schimbe ceva la pietricica daruita ori la felul cum o daruieste. 

Ei bine da, acest mic joc de-a cadourile, care poate parea putin tampit, are un rol de auto si inter-cunoastere, dar si de testare a potentialei relatii - your vibe attracts your tribe. Nu in ultimul rand, cadoul oferit reprezinta o fereastra catre viitorul vostru. S-ar putea spune ca daruirea de pietricele este un adevarat test psihologic, daca avem patrunderea necesara sa observam si sa intelegem aceste mesaje care in cazul nefericit pot fi niste stegulete rosii legitime.

La ce foloseste daruirea de pietricele?

• FUNCTIA DE EXPRIMARE ~ Este vorba despre exprimarea personalitatii celui care daruieste - cadoul ales si felul cum il daruiesti il ajuta pe celalalt sa cunoasca ceva despre tine. Daruitorul aduce in ecuatie un mod de a se exprima creativ, un anumit simt estetic, niste preocupari si niste interese, niste valori, disponibilitatea si atractia pe care o simte. Oare va convinge?

• FUNCTIA DE PROVOCARE ~ Mai exact provocam o reactie din partea persoanei care ne intereseaza si pe care daruitorul de pietricele o curteaza. Astfel ajunge sa cunoasca ceva in plus despre persoana curtata: este deschisa si disponibila sau dimpotriva? Vorbeste frumos, scrie corect dpdv gramatical ori face dezacorduri si scrie fara cratima? Este politicoasa sau agresiva? A raspuns darului cu umor ori cu sobrietate? 

• FUNCTIA DE TESTARE A CHIMIEI ~ Cand spun chimie, ma refer la potentialul de inter-relationare dintre cei doi. In cazul fericit, ambele parti raman cu sentimentul ca acest experiment ar trebui repetat sau transferat din online in viata reala. In caz contrar, veti ramane cu sentimentul ca... acest apel video ar fi putut fi un e-mail. 

Fiindca tot vorbeam intr-un articol anterior despre Trecatorile Psihologice, cred ca oferitul de pietricele reprezinta o astfel de trecatoare psihologica din moment ce, putin cate putin, apare apropierea intre cel care ofera pietricica si cea care o primeste - este un proces care are drept rezultat trasformarea celor doi din colegi de birou sau prieteni pe Facebook sau, cine stie, din persoane care nu se cunosc, daca totul merge ca la carte, in iubiti si parteneri de cuplu. Evident, pietricelele nu rezolva problemele cu incompatibilitatea dar nici compatibilitatea nu schimba nimic fara aceste pietricele - fiindca la inceputul oricarui cuplu a fost seductia...

Cred ca intelege toata lumea ca, oricat de bune ar fi sansele ca doua persoane sa formeze un cuplu armonios, in absenta unui pretext pentru a interactiona, acel cuplu nu va deveni niciodata realitate. Si nu cred ca este necesar ca cel care ofera o astfel de pietricica, sa fie el, adica barbatul. O pot face si femeile daca simt ca se merita riscul, mai ales ca totul imbraca forma jocului deci este reversibil. Ca un detaliu picant, marturisesc ca in tinerete, pe cand aveam 20 de ani, am avut ocazia sa primesc o floricica de camp de la o americanca tinerica, venita in vizita la o biserica crestina din Brasov. Am ramas in Brasov si nu a fost sfarsitul lumii pentru niciunul dintre noi.  

Patternul acesta de tip daruitor - primitor de pietricele poate fi intalnit in multe alte situatii. Spre exemplu, in ziua de azi niste daruitori de pietricele sunt influencerii. Acestia folosesc internetul pentru a oferi continut sub forma de glume, opinii, meme-uri, imagini sau chiar comentarii mai complexe pe teme politice, religioase, psihologice, stiintifice ori tehnice. Cand produsele activitatii se exprima intr-o forma atractiva, acestea sunt primite cu interes, apoi se face simtita compatibilitatea de valori si interese dintre cele doua parti, iar relatia este una de succes. 

(1) Imaginea Rock Formation, de Michael Judkins, via Pexels

Continue reading

seductie

Psihologie Pozitiva

Unii vorbesc despre psihologia pozitiva ca si cand ar fi citit toate cartile lui Martin Seligman. Psihologia pozitiva nu este gandire magica si nici supra-estimarea propriilor abilitati. Si totusi, ce este psihologia pozitiva?

☆ ☆ ☆

Am observat ca numerosi oameni au auzit despre psihologia pozitiva, chiar si de Martin Seligman, principalul promotor al acesteia, dar folosesc intr-un mod cu totul nepotrivit termenul de psihologie pozitiva, tradandu-si astfel lipsa de cultura psihologica. Spre exemplu, este oare psihologie pozitiva daca cineva incearca sa puna o canapea intr-un portbagaj de Duster? Sau chiar mai dramatic decat atat: cineva care isi supra-estimeaza abilitatile de inotator si se avanta dincolo de geamandura pentru ca, in final, si cu mare dificultate, sa fie salvat de la inec de catre salvamar - oare o astfel de persoana a dat dovada de psihologie pozitiva? Dar o persoana care isi pune toate economiile la bataie fiindca simte ca si le-ar putea dubla la jocul de noroc?

Daca doriti sa folositi termenul de psihologie pozitiva pentru a ironiza pe cineva care crede in ponei roz si purcelusi zburatori atunci aveti simpatia si tot respectul meu. Dar nu pretindeti ca ati citit cartile lui Martin Seligman si stiti ceva despre psihologia pozitiva! O alta categorie de persoane care vorbesc despre psihologia pozitiva, fara sa stie ce este sunt cei care considera ca psihologia pozitiva este echivalenta cu gandirea magica, asa cum apare ea in documentarele si cartile despre succes din categoria The Secret, sau in discursurile motivationale perorate de speakeri motivationali in fata unor sali pline de visatori.

Gandirea Magica, caracteristica stadiilor infantile ale dezvoltarii congitive presupune stabilirea de legaturi de tip cauzal intre propriile dorinte, comportamente sau ritualuri si evenimentele realitatii, in absenta oricarei dovezi. Un tricou norocos sau o pisica neagra care iti aduce ghinion reprezinta cateva exemple de gandire magica. Tot gandire magica este si credinta in astrologie din moment ce nu exista posibilitatea de a se demonstra stiintific (prin metode de cercetare specifice) ca influenta astrelor este reala. 

Dar sfera gandirii magice este mai diversa decat atat. Fiindca oamenilor le plac lucrurile simple, care nu necesita efort insa dau rezultate (sau cel putin traim cu aceasta convingere), acestia si-au accesat latura magica a personalitatii si considera ca se pot face anumite vraji pentru rezolvarea unor probleme, inclusiv de sanatate mentala. In documentarul The Secret, in absenta unor dovezi stiintifice propriu-zise se promoveaza ideea ca omul isi poate controla destinul prin intermediul alegerii gandurilor sale - daca vizualizam anumite scenarii (pozitive) suficient de des, nu facem altceva decat sa le atragem in viata noastra! 

Si, surpriza, nici aceasta nu este psihologie pozitiva, e doar o simplificare exagerata si o intelegere superficiala a succesului - in sensul ca atitudinea proprie genereaza succesul. Cu alte cuvinte, este gandire magica. Prin intermediul atitudinii, oamenii isi controleaza destinul intr-o anumita masura insa vor ramane intotdeauna lucruri greu sau imposibil de schimbat prin atitudine. Schimbarile devin posibile in masura in care datele realitatii le pot sustine: abilitatile noastre si ritmul in care le putem dezvolta, posibilitatea de a accesa anumite resurse, anumite oportunitati, etc. 

Bun, si atunci ce este Psihologia Pozitiva?

Adevarata psihologie pozitiva este mai putin despre succesul material si castig cu orice pret - winning. Este totusi despre atitudine si gandire, despre conectarea cu ceilalti, dar si despre auto-cunoastere, despre punerea in valoare a calitatilor personale, despre descoperirea sensului vietii, despre gratitudine si starea de bine ca mijloace de a ne spori satisfactia personala si fericirea, deci sanatatea psihica. In psihologia pozitiva a lui Martin Seligman este loc si pentru lucruri imposibile, din moment ce a scris o carte de cateva sute de pagini care se numeste Ce Putem si Ce Nu Putem Schimba, Va puteti imagina ca nu este plina de indemnuri naive de tipul Orice este posibil, asteapta-te la miracole!

Iar in speranta ca nu veti mai confunda niciodata psihologia pozitiva cu gandirea magica si idealismul tamp, va invit sa lecturati urmatoarele concepte de baza ale psihologiei pozitive:

• STIL EXPLICATIV ~ Se refera la interpretarile automate pe care fiecare dintre noi le practica in mod normal in relatie cu evenimentele de zi cu zi. Ei bine, la unii, stilul explicativ este de un pesimism patologic: evenimentele negative sunt vazute ca avand efecte permanente si predominante, in timp ce evenimentele pozitive sunt percepute ca fiind exceptii de la regula. Ca o solutie pentru stilul explicativ pesimist se propune contestarea acestor interpretari.

• NEPUTINTA INVATATA ~ Este un concept dezvoltat de echipa de cercetatori a lui Seligman care, prin intermediul unor experimente cu caini (da, stiu), a ajuns la concluzia ca psihicul animalelor ajunge sa invete neputinta si pesimismul atunci cand socurile (electrice) sunt prea multe iar animalul respectiv nu are posibilitatea de a le opri prin intermediul unor actiuni proprii - cum ar fi apasarea unei pedale.

• PSIHOLOGIA SANATATII ~ Seligman a observat faptul ca abordarile din psihologia medicala sunt focalizate mai curand pe boala, patologic si repararea lucrurilor nesanatoase. Acesta avanseaza ideea ca psihologia ar putea fi si despre educatie, munca, casatorie si chiar sport, lucruri care pot avea un impact asupra sanatatii psihice daca ar fi abordate cu mai multa atentie - pana sa tratam depresia ar fi cel putin la fel de util sa invatam ce este fericirea si cum o putem obtine.Ca un indiciu interesant - fericirea este despre a obtine ceva (fericirea naturala, trecatoare) dar si despre felul cum interpretam lucrurile: cu apreciere si / sau detasare (fericire sintetica, permanenta). 

• STAREA DE FLOW ~ Este un concept specific psihologiei pozitive si reprezinta acea stare speciala pe care o traim atunci cand practicam o activitate preferata (sportiva sau intelectuala) si prin intermediul careia ne putem manifesta calitatile personale. In starea de flow pare sa dispara notiunea de timp si spatiu iar atentia noastra este focalizata asupra activitatii respective.

• ALEGEREA SI DESTINUL ~ Seligman nu neaga faptul ca exista lucruri care nu pot fi controlate: bagajul genetic, parintii, mediul in care ne-am nascut. Totusi autorul atrage atentia asupra lucrurilor pe care le putem intr-adevar controla: atitudinea proprie, aprecierea, gratitudinea, iertarea, detasarea de trecut. 

• PLACERE, BINE, SENS ~ Viata Placuta consta in urmarirea emotiilor pozitive in relatie cu trecutul, prezentul si viitorul. Viata Buna se refera la punerea in valoare a calitatilor personale in vederea obtinerii de satisfactii mai profunde, prin intermediul starii de flow. Iar Viata cu Sens adauga o componenta in plus Vietii Bune: punerea calitatilor personale care te definesc in slujba a ceva mai presus de tine: Dumnezeu, omenirea, progresul, intelepciunea universala, etc. 

Am intalnit oameni pe internet care faceau comentarii zeflemitoare la adresa lui Martin Seligman si a psihologiei pozitive. Sigur, principala problema ar fi aceea ca vorbim despre lucruri la care nu ne pricepem. Unii dintre cei pe care i-am intalnit, cum ar fi dl. Dorian Furtuna, au probabil o pregatire temeinica in alte domenii, de exemplu Filosofia. Totusi daca as fi in locul unor astfel de persoane nu as emite teorii sau opinii cu privire la autori de tipul lui Martin Seligman inainte de a fi lecturat 3 sau 4 carti de psihologie pozitiva autentica, din scoarta in scoarta. 

(1) Imaginea Hand Stand, de Sam Kolder, via Pexels

Continue reading

seligman

Povestea Milli Vanilli

Va mai amintiti de Milli Vanilli? Un documentar aparut de curand pe retelele de streaming ne aduce in atentie povestea Milli Vanilli dar si povestea din spatele povestii. Fiindca din perspectiva psihologica, cele mai interesante povesti sunt cele care incep dupa sfarsit. 

☆ ☆ ☆

Pentru mine cel putin, nu exista povesti mai interesante decat cele adevarate. Iar una dintre acestea este povestea lui Rob Pilatus si a lui Fabrice Morvan. Presupun ca stiti cate ceva despre Milli Vanilli, chiar si daca ati deschis televizoarele mai tarziu, cum spune amicul Dorin Victor Vasile. In occident, grupul a reprezentat succesul bine-meritat a doi talentati artisti care s-au intalnit in Germania si au fost indrumati de un producator german experimentat pe nume Frank Farian. Acesta din urma, un fel de eminenta cenusie, a produs albumul care avea sa faca din cei doi super-staruri internationale, asa cum facuse cu o decada mai devreme din Boney M. Albumul Milli Vanilli se numeste All or Nothing (tr: Totul sau Nimic), un fel de declaratie de intentie care tradeaza in mod subtil lacomia capitalista a producatorului german.

Succesul in industria muzicala de la sfarsitul anilor '80 a fost unul rasunator asa incat Milli Vanilli au ajuns chiar sa primeasca un premiu Grammy pentru debut. Doar ca, din pacate, au trebuit sa-l returneze in acelasi an 1990. Dar aceasta este doar prima parte a povestii, nu-i asa? Poate ca dintr-o perspectiva psihologica, ceea ce urmeaza se afla intotdeauna dincolo de au trait fericiti pana la adanci batranete,  sau, in cazul nostru: asa s-a dus naibii Milli Vanilli. 

Milli Vanilli a reprezentat pentru mine produsul occidental tipic, perfect in simplitatea sa si tocmai de aceea demn de respect, cu toate ca numele trupei suna ca o marca de inghetata - fapt pentru care succesul lor a durat cam cat se topeste o inghetata intr-o zi fierbinte de vara, fiindca nu degeaba se spune pe la noi ca minciuna are picioare scurte. Muzica in sine depasea cu mult limitele gustului meu muzical si o gaseam banala, plictisitoare si neinteresanta, desi intelegeam ca avea trasaturile necesare pentru a veni in intampinarea publicului majoritar de oriunde. 

In documentarul despre acest super grup, pe care am avut ocazia sa il urmaresc pe reteaua de streaming Sky Showtime, l-am auzit pe membrul supravietuitor al grupului, artistul francez de culoare Fabrice Morvan afirmand urmatoarul lucru care mi-a atras atentia: 

Minciuna ia liftul dar adevarul trebuie sa urce scarile. Fab Morvan, Milli Vanilli

Este mult adevar aici fiindca, adesea, ceea ce obtinem prin minciuna nu poate fi realizat la fel de rapid intr-un alt mod si cu aceleasi rezultate, cel putin pe termen scurt. E ca si cand minciuna rezolva micile diferente intre ideal si realitate care de regula ne strica dispozitia si ne impiedica sa visam. Si pare ca dintr-o iluzie rezulta un entertainment de mai buna calitate. Povestea de succes a celor de la Milli Vanilli a fost, intr-adevar, una pe termen foarte scurt. In 1988 inca faceau foamea, desi erau dansatori foarte buni si se pricepeau sa faca atmosfera in cluburi. In Februarie 1990 au castigat un Grammy iar in Noiembrie, acelasi an, 1990, au recunoscut ca nu sunt ei cei care canta pe albumul All or Nothing.

Girl You Know it's True primul hit al grupului, privit din aceasta perspectiva pare o aluzie cinica la adresa dorintei noastre de a fi mintiti frumos. Si poate femeilor carora le este adresata in mod special muzica Milli Vanilli, mai mult decat altor genuri (:P), le place in mod special sa fie mintite frumos. Frank Farian, cu mintea lui de money-maker german a pus bucatelele de puzzle una langa cealalta si a rezultat acest proiect de music-industry numit Milli Vanilli, deasupra caruia plutea, ca un corb lacom, contractul misterios in care se stipulau, cu nono-litere, ca toata lumea trebuie, in dulcele stil german, sa-si faca treaba si sa-si tina gura: cei care canta, sa cante, cei care danseaza, sa danseze, iar cei care dau din buze, sa dea din buze. 

Pare ca afaceristul s-a gandit mai putin la aspectele morale ale afacerii sale si cu atat mai putin la aspectele psihologice, fiindca oamenii de afaceri au uneori tendinta sa ignore astfel de lucruri atunci cand se intreaba cum se pot face multi bani in timp record. Spre exemplu, Frank Farian nu s-a intrebat ce inseamna pentru niste tineri care provin din medii defavorizate, un succes de dimensiuni planetare. Sau ce inseamna pentru adevaratii solisti vocali sa vada succesul respectiv, ca si cand n-ar avea nicio legatura cu persoana lor. Sau ce inseamna sa iti intemeiezi afacerea pe o minciuna - una pe care o spui intregii planete. Sau ce se va intampla dupa ce toata lumea afla ca a fost o minciuna. 

Ma simt ca un tantar strivit. Rob Pilatus, Milli Vanilli

Cu toate acestea, pare ca producatorul Frank Farian, in afara de faptul ca a colectat drepturile de autor, a scapat ieftin de acest scandal urias. El a fost mereu in umbra si a manevrat papusile, pana cand papusile nu l-au mai ascultat si au inceput sa se comporte imprevizibil. Iar cand proiectul sau de suflet s-a dus naibii, pare ca nimeni nu l-a tras la raspundere pentru faptul ca a sedus si abandonat niste adolescenti cu foamea-n gat si i-a pus sa semneze un contract fara macar sa-l citeasca. In schimb Rob Pilatus si Fabrice Morvan, pe cat de multa dragoste si adulatie au primit cu un an inainte, pe atat de multa ura s-a indreptat impotriva lor dupa ce s-a aflat micul lor secret murdar, care valora miliarde de dolari, cu conditia sa ramana secret. 

La randul sau, publicul pare ca s-a comportat ca o adolescenta sedusa si abandonata, poate si fiindca era constituit in special din adolescente care lesina usor la concerte. Asta ar fi de inteles insa presa si cam toata suflarea din show-business pur si simplu i-a mancat de vii pe cei doi dansatori. Oare de ce? Daca te gandesti, acestia oferisera tot ce au avut ei mai bun pentru proiectul mincinos al producatorului Frank Farian, au transpirat la concerte si s-au chinuit sa realizeze o coregrafie care solicita o conditie fizica de invidiat. Nu in ultimul rand, cei doi s-au sacrificat pentru a deveni imaginea acestei afaceri si a infierbanta visele cu ochii deschisi ale adolescentelor. 

Doar ca emotiile umane nu trebuie sa fie logice, nu-i asa? Toata lumea a cazut de acord ca Rob si Fab erau principalii vinovati pentru deziluzia cauzata planetei, ca sunt niste impostori care trebuie sanctionati cu brutalitate, cu toate ca erau inca adolescenti. Uneori rautatea lumii te ia pur si simplu prin surprindere. A fost atat de rau incat cei doi aproape ca au plecat cu ochii in lacrimi de la conferinta de presa in care au recunoscut ca proiectul Milli Vanilli s-a bazat pe o minciuna. Aluziile taioase ale celor din corpul de presa veneau in rafale care nu se mai terminau - okay, ne-ati mintit, dar ati facut-o pentru bani? Si adevarul nu i-a eliberat, din pacate. Cu cat spuneau mai multe adevaruri cu atat primeau mai multe lovituri. Presupun ca singurul lucru mai dureros de-atat ar fi fost o bataie cu pietre. 

Faptul ca lumea te trateaza ca pe  o prostituata nu este ceva nou. E mai simplu sa fii insensibil si grosolan decat atent si empatic. Cere mai putine eforturi iar omul functioneaza pe principiul minimului efort. Adevaratul mesaj al acestei povesti apare catre final si se refera la felul cum doi oameni care au traversat aceeasi situatie, s-au priceput sa o gestioneze atat de diferit. Rob Pilatus isi pierde viata in lupta cu drogurile si alcoolul pe care le folosea pentru a-si amorti durerea sau poate pentru a protesta, in timp ce Fabrice Morvan (tipul cu o nuanta mai inchisa a pielii) se dovedeste a avea mai multa lumina in sine, isi descopera o vocatie surprinzatoare si in final, isi gaseste happy endul fericit in compania unei blonde care vede in el acea lumina, 

Care este vocatia surprinzatoare a lui Fabrice? Ei bine, acesta pare ca incearca sa ne convinga ca poate sa cante. In limbaj psihologic asta poarta denumirea de supra-compensare: cand cineva cauta sa isi i-a revensa pentru o inferioritate perceputa (a nu putea canta) tocmai incercand sa cante. Iar cand ne dedicam suficient de mult timp si resurse unui ideal realist, rasturnarile de situatie chiar sunt posibile. In ziua de azi toata lumea minte pe toata lumea pe Instagram iar in politica a aparut post-adevarul. Daca ar fi sa vorbim in termeni de post-adevar, Fabrice este un invingator, 

(1) Imaginea Intriguing and Disturbing, de Наталия Котович, via Pexels

Continue reading

Netflix

Atentia Dauneaza Grav Sanatatii

A primi sau a nu primi atentie - aceasta e-ntrebarea! Unii s-au maturizat repede si traiesc bine cu putina atentie, fiindca aparent se poate tine post de atentie. Dar altii au nevoie tot timpul de foarte multa si nu sunt dispusi sa plateasca pretul. Oare in ce consta pretul atentiei primite? 

☆ ☆ ☆

Cred ca nevoia de atentie este invers proportionala cu varsta: in absenta atentiei unui adult supravietuirea bebelusilor ar fi pusa in pericol. Cand bebelusul a mai crescut, atentia ramane o problema existentiala pentru el si adesea simti ca prescolarul se lupta literalmente cu tine pentru a-ti acapara atentia, ca si cand aceasta ar reprezenta o garantie a faptului ca viata lui este pe fagasul cel bun. Pe masura ce avansam in varsta, depindem tot mai putin de atentia primita iar adultul pentru care nevoia de atentie a ramas la fel de mare este considerat infantil si, probabil, va fi diagnosticat cu o tulburare de personalitate: cea histrionica sau narcisica de exemplu. 

La batranete, omul traieste cu sentimentul ca a devenit invizibil si ajunge sa-si ia ramas bun de la atentia celorlalti, in sensul ca nu-l mai preocupa daca o primeste sau nu - nu ca nu ar mai avea nevoie de atentie, dar este constient ca ar fi un efort prea mare si oarecum nejustificat sub raport cost-beneficii, ca sa mai incerce sa o obtina. Asa ajung batranii sa se imbrace ciudat: cu adidasi si cravata, de exemplu, ca niste hipsteri ai intamplarii, renunta sa se mai ingrijeasca, iar in final, obtin atentie tocmai din aceasta cauza. 

Atentia poate fi ieftina, atunci cand o obtinem usor: pentru ca frumusetea fizica atrage atentia celorlalti, sau poate fi scumpa - atentia pe care o acordam unor specialisti fiindca ei ne vor rezolva problemele dupa ce si-au investit ani intregi de munca in specializare si dezvoltarea de abilitati. De asemenea, atentia poate fi negativa, cum este atentia primita ca urmare a lucrurilor gresite pe care le facem (distrugeri, bullying, razboaie, terorism), dar si pozitiva - atentia pe care o primim ca urmare a realizarilor noastre: note bune, obtinerea unui job, finalizarea unor proiecte importante, etc. 

Atentia ca proces psihic poate fi involuntara (declansata automat ca urmare a caracteristicilor stimulilor: N0u74t3, intensitate, CONTrast, m i s c a r e, ASIm e t r ie, etc), voluntara (ca forma superioara, specific umana de mobilizare cognitiva cu un scop anume: acum vreau sa vad daca se intampla cutare lucru) si post-voluntara (rezultata in urma automatizarii atentiei voluntare si facilitata de factori afectiv-motivationali: mi-a atras atentia faptul ca am o notificare fiindca astept un mail important). 

Si totusi, de ce am afirmat ca atentia dauneaza grav sanatatii? In fond, poate fi demonstrat usor contrariul afirmatiei mele (ca atentia poate imbunatati sanatatea): pentru o persoana care sufera de o anumita boala, lipsa atentiei celor din jur, care vine sub forma de ingrijire, se poate dovedi fatala. Atentia primita nu dauneaza obligatoriu sanatatii dar fiindca universul nostru  este marcat de aceasta dualitate (bine - rau,  intuneric / lumina, cooperare / razboi, etc,) exista si situatii in care atentia poate atrage nenorocirea, la fel de bine cum atrage succesul.  

Atentie si Vanitate

In SUA exista asa numitele vanity plates - numere de inmatriculare auto contra-cost. Astfel poti sa selectezi anumite cuvinte sau mesaje cu caracter personal iar lumea va sti ceva in plus despre tine. Un om de afaceri si-a cumparat un astfel de numar de inmatriculare "money man" pe care l-a atasat pe limuzina personala pentru ca lumea sa stie ca sta bine cu banii si se afla intr-un punct bun al existentei sale. Dar oare este bine ca toata lumea sa stie ca stai bine cu banii? Ei bine, pe cand se afla la un club de strip-tease niste golani care nu stateau asa de bine cu banii s-au gandit sa il talhareasca tocmai fiindca le-a sarit in ochi limuzina cu numar de inmatriculare personalizat. Iar asa si-a gasit sfarsitul "money man", al nostru. 

Cu alte cuvinte, nevoia de atentie izvorata din vanitate poate dauna grav sanatatii. Este cunoscut faptul ca psihopatii au un talent de a-si selecta victimele in functie de trasaturile mersului acestora - psihopatul va sti din primul moment daca respectiva persoana reprezinta o victima usoara sau nu. Dar la fel de cunoscut este faptul ca unele dintre cele mai dificile persoane - cele diagnosticate cu tulburare de personalitate narcisica sau antisociala (psihopatie) sunt atrase de tot ceea ce este frumos si straluceste. Cand se ancheta uciderea lui Adrian Kreiner, milionarul din Sibiu, asta l-a determinat pe profesorul Tudorel Butoi sa le adreseze un sfat milionarilor carora le place sa epateze cu semnele succesului lor: domnilor, dar si Dacia merge pe drum si va duce la destinatie! 

Cand plecam in vacanta locuintele sunt vizate de spargatori. V-ar mira poate sa descoperiti ca cei care v-au spart locuinta va cunosc personal, stiu unde locuiti si v-au vazut pozele pe care le-ati postat pe Facebook, de pe o insula paradisiaca. Aceasta impaunare din obisnuinta se poate dovedi extrem de costisitoare cu toate ca o face toata lumea. Cu atat mai mult cu cat nu sunteti constienti care este scopul si ce anume doriti sa obtineti. Iar lucrurile stau la fel si in cazul celor care sunt dependenti de atentia primita pe retelele de socializare. 

Cand o femeie este urmarita de un stalker, care ajunge sa ii controleze existenta, sa o inspaimante si sa o obsedeze, n-ar trebui sa ne mire sa aflam faptul ca ea face in jur de 30 de postari pe zi: detalii despre viata ei privata, unde merge, ce consuma, ce face si cat a stat in fiecare loc. Ii va fi greu sa respecte regula numarul unu: fara postari pe social media, dar daca isi vrea viata inapoi, va trebui sa faca acest efort. Iar asta nu este despre invinovatirea victimei, ci despre rationalizarea atentiei de care are nevoie pentru a functiona normal. 

Stiu, nu ne place sa fim criticate. Dar daca ne dorim sa fim eficiente in lupta cu abuzul, poate ar fi mai eficient sa recurgem la postul de atentie, macar din cand in cand - stiu, e trist si revoltator, dar aceasta nu este o lume ideala si asteptarile noastre nu o vor face sa fie. Postul de atentie s-ar putea manifesta prin intermediul hainelor, accesoriilor si bijuteriilor pe care le purtam, postarilor pe care le incarcam pe o retea de socializare, a prezentei noastre la petreceri si a volumului de interactiuni virtuale si reale, in general. Iar aici, poate ca unii au nevoie de mai mult post de atentie decat altii, in functie de atentia pe care reusesc sa o atraga. Nu as vrea sa fiu inteles gresit: tocmai fiindca aveti darul de a atrage atentia, amintiti-va ca atentia este o arma cu 2 taisuri!

Unii invata repede aceasta lectie. Sunt miliardari care nici macar nu isi schimba masina dupa ce s-au imbogatit ori circula cu masini ieftine si se prezinta imbracati in haine simple: vezi Mark Zuckerberg, care afirma ca are mai multe exemplare ale aceluiasi tricou si ca imbracamintea simpla ii simplifica viata. (Let that sink in!). Cred ca aceasta este o forma de post de atentie si fiecare dintre noi are nevoie sa asimileze acest concept, chiar si fetele care nu sunt vinovate pentru ca poarta haine revelatoare in cele mai periculoase zone din oras dar cu toate astea suporta consecintele faptului ca, asa cum spune cantecul, pamantul este (foarte) departe de cer. 

Dar atentia le dauneaza si psihopatilor care activeaza in crima organizata. Exista un documentar pe Netflix despre John Gotti, capul mafiei din New York. Cu o statura impunatoare si cu o prezenta fizica care castiga rapid interesul tuturor, John Gotti nu poate sa anticipeze faptul ca tocmai slabiciunea sa pentru aceasta atentie ii va aduce ani grei de inchisoare. El poarta haine de designer care costa mii de dolari si conduce masini scumpe, intruchipand valorile metropolei americane ca nimeni altul. Si cu cat straluceste mai puternic cu atat si sfarsitul sau este mai aproape - caci oamenii vor sa vada legitimitate in stralucirea ta! 

In contrast cu John Gotti, Vincent Gigante, capul familiei Genovese a avut o abordare cu totul diferita: acesta nu dorea centrul atentiei (a desemnat pe cineva sa joace rolul sefului familiei) si a ales in schimb sa pretinda ca este bolnav psihic. Trecutul sau pugilistic ii permitea sa faca asta sub pretextul ca primise prea multi pumni in cap, care i-ar fi produs leziuni pe creier. Lumea il vedea pe Gigante in papuci si in pijamale, facandu-si nevoile fiziologice pe strada si vorbind singur. Atragea atentia pentru scurt timp, dar nu starnea invidia. Asta pana cand politia afla de la un informator ca Gigante era adevaratul lider a mafiei. Si totusi, manevra a functionat si a dat roade ani intregi!

Gigante a ramas seful familiei Genovese timp de 16 ani in libertate si 8 in puscarie. Cu greu s-a putut dovedi ca era perfect sanatos si juca rolul unui bolnav psihic pentru a putea evita condamnarile si a nu da de banuit. Gotti a dominat familia Gambino timp de 7 ani in libertate si 10 ani in puscarie - cifrele vorbesc de la sine. In ciuda atentiei primite, s-a chinuit permanent sa isi dovedeasca nevinovatia iar statul s-a aflat pe urmele sale zi si noapte. Apoi a primit o pedeapsa de inchisoare pe viata si a murit, de cancer, in puscarie.

Este oare mai bine sa adopti low-profile si sa traiesti independent de atentia celorlalti sau, dimpotriva, sa practici impaunarea si sa atragi privirile? Una te protejeaza de atentie si riscurile asociate dar lumea vrea sa vada putina stralucire, putina clasa si prestanta in timp ce femeile isi doresc sa poata visa la masculul alfa care va asigura protectia familiei si a copiilor. Pe de alta parte, aceasta stralucire poate deranja ochii privitorilor care se vor satura de ea. Am sa va las pe voi sa trageti concluziile si sa va exercitati creativitatea alegand una dintre cele doua si urmand sa culegeti roadele alegerii dvs. 

(1) Imaginea White Suit, de Yasin GDU, via Pexels

Continue reading

true crime

Noile Religii

Noul tip de societate ne cere un efort de toleranta. Unii spun ca numai uratul, minciuna si raul pot fi tolerate, in timp ce binele, frumosul si adevarul sunt, prin natura lor, usor de tolerat. Cu toate acestea, parca sarim cam repede la concluzii atunci cand intalnim diversitatea, pe care o etichetam drept urata. 

☆ ☆ ☆

Exista oare un mod corect de a fi, a ne comporta si de a face lucrurile? Este o intrebare dificila care poate primi raspuns din multiple perspective: cea morala, cea medicala, cea juridic-legala, cea statistica, asa cum si normalitatea este de mai multe feluri. Voi vorbi mai jos despre aceste moduri diferite de a definiti normalitatea insa as vrea sa observ faptul ca, in sistemele autocratice pare ca exista o idee mai fixa clara privitoare la ceea ce este corect. Fiindca autocratul isi aroga tot felul de roluri care, intr-un sistem democratic nu i se cuvin: (mare) preot, (ilustrul) savant, (mare) intelept, (primul) economist, (exceptionalul) strateg militar, etc. O autocratie nu este doar o simpla forma de organizare a unui stat, ci este si un cult in sine, sau o secta daca va place mai mult termenul acesta. 

Astfel, autocratul se trezeste vorbind despre sexualitatea oamenilor dar si despre cum ar trebui sa se dezvolte economia, despre strategii militare si aparare nationala dar si despre educatie si prioritatile acesteia. Nimeni nu este expert in toate aceste domenii dar autocratul considera ca detine aptitudinile si cunostintele necesare pentru a-si da cu pararea sau chiar a lua decizii in domenii pentru care nu detine o pregatire propriu-zisa. Iar faptul ca o face cu atat de multa stapanire de sine ii determina pe ceilalti sa il ia in serios, mai ales ca, adesea, nici macar nu au o alta optiune. 

Devianta consta in multitudinea comportamentelor cu caracter ofensator care genereaza fata de autorii acestora dezaprobare, ostilitate si diferite sanctiuni. Turliuc. M.N.

Dar sa revenim la discutia despre normalitate! Ea este relevanta in relatie cu autocratia fiindca autocratul foloseste diferitele fatete ale normalitatii pentru a restrange libertatile individului. De ce ar face asta? Ei bine, niste oameni prea liberi ar ameninta stabilitatea regimului sau. Sau cel putin asa considera el. Dar experienta noastra arata ca toate aceste constrangeri venite din partea statului-secta creaza foarte multa tensiune in sanul societatii, care, la randul ei, poate ameninta stabilitatea regimului autocratic. Iata cate feluri de a defini normalitatea am intalnit in literatura de specialitate:

• Normalitatea Statistica ~ se refera la media comportamentelor celorlalti iar devianta presupune deci o abatere de la media comportamentelor celorlalti. In acest fel, deviantii pot fi atat inferiori mediei cat si superiori acesteia - de unde si conceptul de devianta superioara. Dar majoritatea nu are dreptate intotdeauna, asa cum a demonstrat istoria - vezi povestea lui Eppur si muove. Din aceasta perspectiva, devianta statistica nu este sinonima cu anormalitatea. 

• Normalitatea Social - Normativa ~ se refera la respectarea normelor de convietuire sociala iar comportamentul normal este acela care se desfasoara in limitele normelor existente. Prin urmare, deviantii sunt aceia care incalca regulile bunului simt instituite in special prin influente religioase de generatiile anterioare. 

• Normalitatea Juridic - Normativa ~ se refera la respectarea legilor unui stat, comportamentul normal fiind acela care se desfasoara in limitele normelor legale. Spre exemplu, adulterul nu este obligatoriu anormal desi din perspectiva bunului simt, mentionata mai sus, adulterul este anormal. In schimb tulburarea linistii publice sau furtul sunt anormale din ambele perspective. 

• Normalitatea Medicala ~ respectiv anormalitatea medicala se refera la capacitatea unei persoane de a respecta norme sociale sau legale prin prisma sanatatii sale fizice sau psihice respectiv ca urmare a prezentei unor deficiente de ordin genetic sau medical. Din aceasta perspectiva, unele comportamente anormale au devenit normale odata cu progresul societatii: homosexualitatea este un exemplu la indemana dar stiati ca pe vremea cand sclavia negrilor era o realitate in SUA, negrul preocupat sa scape din sclavie era considerat bolnav psihic, conform DSM? 

Discutia despre normalitate este necesara in relatie cu noul tip de societate care mai ca ni s-a impus din vest: societatea liberalista in care avem de-a face cu tot felul de oameni cu trasaturi, obiceiuri si comportamente care ne sunt straine. Idealul acestei societati este toleranta si armonia intre noi si ceilalti, in baza ideii ca aceasta armonie este posibila si de dorit si cu asteptarea ca in acest fel sa putem avea de castigat cu totii. Pericolul este acela ca ne vom pierde identitatea, reperele morale mostenite din strabuni si, poate, vom ajunge intr-o deriva sufleteasca - sau cel putin asta este temerea traditionalistilor. 

Se naste intrebarea ce este toleranta? Este aceasta o dovada de civilizatie care ne va permite sa existam intr-o societate diversa, de tip nou, sau, dimpotriva, o dovada de slabiciune, lipsa de personalitate si o cale sigura catre disolutie si decadenta? Unii se grabesc sa spuna ca doar uratul, minciuna si raul trebuie tolerate iar pentru bine, frumos si adevar nu avem nevoie de eforturi suplimentare. Si totusi, uneori frumosul este in ochii privitorului si uram ceea ce nu intelegem. Frumosul in sine ca si concept si construct mental este rezultatul unui tip de socializare - o comunitate intreaga a lucrat zi si noapte pentru a ne forma gustul pentru frumos. 

Poate ca societatea aceasta de tip nou, aparuta in urma contactului cu atat de multe influente culturale venite din toate colturile pamantului ca sa se bucure de prosperitatea occidentala, este un pas prea mare pentru Gheorghe si Ion, pentru Elena si pentru Maria. Acestia din urma refuza sa accepte ca frumosul ar putea cuprinde barbatii cu gleznele goale si femeile cu barba, barbatii cu turban si femeile cu fata acoperita, etc. Iar atunci Gheorghe, Ion, Elena si Maria vor respinge aceste forme de diversitate, prin zeflemea, sarcasm si cu un aer de superioritate, fara sa se intrebe cum ar putea contribui barbatii cu fusta la dezvoltarea societatii. 

Ar putea ei oare sa plateasca pensiile parintilor nostri? Sau ar putea sa realizeze un transplant care sa le salveze viata lui Ion ori lui Vasile? Pare ca acest aspect ne intereseaza mai putin, nu-i asa? Poate ca felul cum intelegem fiecare dintre noi binele, adevarul si frumosul nu reprezinta niste repere suficiente pentru a intelege viata noastra prezenta si noile forme pe care aceasta le imbraca. Si pare ca ne sunt suficiente niste elemente de suprafata pentru a respinge si a umili persoane despre care, in fond, nu stim chiar totul. Iar daca lasam in urma vechile modele de intelegere a binelui si frumosului ce am putea pune in loc? 

Nu vreau sa fiu inteles gresit: cred ca exista lucruri care n-ar trebui tolerate. Din punctul meu de vedere nu ar trebui tolerat nimic dintre lucrurile care lezeaza interesele, sanatatea emotionala sau fizica a membrilor societatii - abuzul sub toate formele sale. Cum ar fi abuzul impotriva adolescentilor gay care sunt trimisi in tabere de conversie a homosexualitatii unde sunt chinuiti sistematic ca si cand asta ar fi leacul stiintific al homosexualitatii sau al trans-sexualitatii, dar de unde nu se intoarce nimeni convertit, dimpotriva, unii se intorc cu grave probleme de sanatate mentala iar altii nu se mai intorc deloc. 

Cred ca toleranta este instrumentul prin intermediul caruia ni se aminteste ca binele si frumosul sunt relative iar universul este mai divers, bogat si interesant decat poate concepe gandirea noastra marginita, ca rezultat al unei experiente de viata sarace, a unei educatii deficitare si a unor conceptii osificate in timp. Personal, nu m-am simtit in mod special legat de o anumita cultura. Chiar si cand eram rocker inrait in adolescenta, mi-am facut timp sa ascult un album Depeche Mode si, culmea, a meritat! De atunci fac experiemente de acest fel mereu si incerc sa gasesc la celelalte grupuri ce anume au de oferit mai curand decat ceea ce ne face diferiti. 

Si cred ca trebuie sa intelegem cu totii ca democratia si libertatea implica contactul cu tot felul de grupuri, cu tot felul de obiceiuri si o diversitate infinita de persoane - cam la fel ca o gospodarie care invita prieteni in fiecare weekend. Nu trebuie sa copiem tot ce fac acestia dar merita sa-i ntampinam cu respect si pornind de la prezumtia ca ar putea avea ceva care noua ne lipseste. Orasele romanesti s-au umplut de persoane de culoare venite din Africa sau Asia la studii sau pentru a munci la noi. Iar daca ne purtam suficient de frumos cu acestia, ei chiar reprezinta o solutie pentru sistemul de pensii falimentar din Romania.

Si ca un gand de final, atunci cand vedeti un barbat cu fusta sau o femeie cu barba sau o parada a homosexualilor sau un tip la costum, cu gleznele goale si mergand pe trotineta, amintiti-va ca toate acestea nu sunt niste insulte la adresa dvs ci mai curand niste manifestari unice ale diversitatii, creativitatii, ale bucuriei de a trai in libertate si democratie. Nu inseamna ca trebuie sa fiti la fel sau ca felul dvs de a fi este mai prejos. De asemenea, chiar si daca gustutile nu se discuta, s-ar putea ca intr-o buna zi, viata dumneavoastra sa fie in manile unui medic gay ori trans-sexual. Faptul ca nu stiti asta despre el, fiindca se teme de Putin, nu il face mai putin gay iar pe dvs nu va face o persoana mai civilizata.

(1) Imaginea Photo of Hands, de Cottonbro Studio, via Pexels

(2) Tuliuc, M.N., (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

Continue reading

homosexualitate

Locatie de Senzatie

Uneori nu putem alege unde sa ne stabilim si unde putem incepe viata de la zero. Dar daca totusi ai putea face asta, ai de ales intre o multime de locuri cu trasaturi naturale unice si cu specificul lor cultural. Un articol care te-ar putea ajuta sa intelegi ce anume cauti si cum ai ajuns asa. 

☆ ☆ ☆

Nu stiu daca va mai preocupa locuinta visurilor dvs, dar in timp ce faceam revista presei internationale de profil am gasit mai multe articole care faceau referire la legatura intre anumite elemente ambientale si sanatatea fizica, respectiv mentala, asa ca mi-a venit ideea de a le reuni intr-un proiect Psihopedia in care sa prezint datele stiintifice privitoare la acest subiect. Asadar, cum arata si mai ales unde ar trebui sa fie amplasata la modul ideal o locuinta care ne promite sanatate fizica si mentala. Desigur, este vorba despre aspectele statistice, cele obtinute in urma cercetarilor. 

Probabil fiecare dintre noi are o viziune individuala, subiectiva cu privire la acest subiect. Dar aici nu este vorba despre ce ne dorim iar titlul articolului ar putea sa va induca in eroare. Este mai curand vorba despre ce ar trebui sa ne dorim, fiindca unele dintre aceste rezultate ale cercetarilor in domeniu sunt contra-intuitive, potrivit zicerii ai grija ce-ti doresti - ar putea sa se-ntample. Este oare mai bine sa traiesti la munte sau pe o campie? Este oare mai sanatos sa traiesti intr-o aglomeratie urbana sau aerisit, in suburbii? Ne ajuta in vreun fel verdeata ori prezenta unei ape in apropierea locuintei?

In acest articol ma voi limita la elementele exterioare urmand ca, pe viitor, daca exista interes, sa ma ocup si de detaliile privitoare la ceea ce se afla in interiorul locuintei: prezenta sau absenta partenerului, a animalelor de companie, a copiilor. etc. Dar sa trecem nu la fapte ci la date, urmand ca ulterior, eventual, sa folositi lucrurile invatate pentru a lua decizii privitoare la felul cum alegeti locatia de senzatie a visurilor dvs. 

• VESTUL EUROPEI ~ Okay, vreti sa va spun ceva nou, nu-i asa? Fiindca toata lumea vrea sa mearga in vest, inclusiv africanii si sirienii, inclusiv cei care si-au facut o cana de birou cu poza lui Vladimir Putin pe dansa, dar exista motive si o atractivitate specifica a tarilor din vestul Europei. Ma voi rezuma sa va amintesc ca, in fiecare an, locuitorii din vestul Europei, America de Nord si Australia raporteaza cele mai ridicate niveluri de satisfactie personala. Trebuie sa stiti insa ca, in afara de mitul vietii bune din occident se profileaza si tari din alte regiuni ale lumii care, in urma proceselor de democratizare, dezvoltare economica si promovare a drepturilor omului, raporteaza un nivel tot mai ridicat al satisfactiei personale si da, Romania se afla printre acestea. 

• LANGA O APA ~ Oamenii si-au dorit intotdeauna sa gaseasca apa si cand au gasit-o si-au intemeiat o asezare acolo, nu obligatoriu pentru priveliste, cat pentru resursele care vin la pachet: hrana, transport, comert, relaxare, etc. Studiile demonstreaza insa ca prezenta apei sub forma de rau, lac, ocean sau mare are un efect pozitiv asupra sanatatii noastre mentale. Este adevarat si faptul ca pretul locuintelor poate fi ridicat in astfel de locuri, tocmai pentru ca ele promit foarte mult. Efectele psiho-fiziologice pozitive ale apei sunt incontestabile si pot fi puse in valoare in variate forme de terapie. 

• PREZENTA VEGETATIEI ~ Cel putin la fel de pozitiv este si efectul vegetatiei in proximitatea locuintei. Probabil ca nu trebuie sa va spun eu ca va simtiti mai bine daca va aflati in mijlocul naturii si respirati aer proaspat dar exista studii in domeniu care demonstreaza de exemplu ca strazile cu verdeata imbunatatesc calitatea somnului si ne sporesc nivelul fericirii. Sper ca astfel de date ajung si la cei care proiecteaza orasele si noile cartiere, iar dezvoltatorii imobiliari inteleg acest adevar simplu ca omul vine din natura si prezenta naturii confera nu doar culoare ci si sens si implinire vietii noastre. 

• ORAS VS SUBURBIE ~ Unii considera ca nu exista un lucru mai de pret pe care sa-l putem cumpara cu bani decat spatiul personal si distanta. Spatiul pare a fi legat de confort printr-o legatura logica: nu trebuie sa stie toata lumea ce faci tu la tine acasa, ce muzica iti place sa asculti la maxim si ce discutii porti cu partenera cand va aflati in camere diferite. Cu toate acestea, un studiu demonstreaza faptul ca a locui intr-o zona populata este mai sanatos pentru corp si minte. S-ar parea ca in suburbii oamenii au tendinta sa devina supra-ponderali si depresivi. Eu unul nu i-am inteles niciodata pe americanii care se plang ca orasele lor sunt deprimante, nu au trotuare si arata la fel. Totusi, ceva or avea ei pe suflet...

• MUNTE VS CAMPIE ~ Probabil ati observat anumite diferente intre oamenii care locuiesc in asezari montane si cei care locuiesc la campie. Cu toate acestea, v-ar fi greu sa spuneti in ce constau aceste diferente. Ei bine, un studiu a demonstrat faptul ca persoanele care locuiesc in vecinatatea muntelui au valori mai curand conservatoare, cum ar fi traditia, siguranta si conformismul, spre deosebire de cei care locuiesc la campie, care sunt preocupati de putere, hedonism si succes personal. 

• CLIMAT RECE VS CALD ~ In aceeasi ordine de idei, s-au facut studii si cu privire la modul in care climatul influenteaza personalitatea si s-a ajuns la concluzia ca in regiunile cu climat aspru, rece, oamenii au tendinta sa devina globalisti si bine-voitori, spre deosebire de zonele cu un climat arid unde oamenii au tendinta sa devina mai curand intoleranti si agresivi, ceea ce se simte si in statisticile privind criminalitatea. Teoria din spatele acestor date este urmatoarea: cand climatul este aspru, oamenii cauta caldura sociala si sunt dispusi sa treaca peste diferentele dintre ei. 

• PLOAIE VS SOARE ~ Nu am statistici propriu-zise cu privire la acest subiect dar este cunoscut faptul ca lipsa luminii solare are un efect puternic asupra psihicului si in special a sistemului endocrin. Lumina solara favorizeaza secretia de serotonina si dopamina, hormoni asociati cu starea de bine. De asemenea, in zilele ploioase, cu cer gri, lipsa luminii solare pacaleste sistemul psihic, care intelege ca este timpul sa intram in hibernare si declanseaza productia de melatonina, hormon care ne va face pofta de somn. Ei bine, in anumite orase din Vestul Europei, care beneficiaza de climat temperat oceanic, numarul zilelor ploioase ar putea fi prea mare pentru gustul dvs determinandu-va sa dormiti ca niste depresivi. Aviz celor meteo-sensibili.

Am sa ma opresc aici cu aceste date si cred ca v-am oferit suficiente indicii cu privire la genul de localitate care vi s-ar putea potrivi. Probabil ca este imposibil de gasit o asezare omeneasca care are doar avantaje dar fiecare decide in final cu ce poate trai si ce n-ar putea accepta vreodata. De asemenea, acum aveti probabil revelatii cu privire la comportamentul si dispozitia dvs emotionala in relatie cu toate aceste lucruri, poate chiar si cu valorile pe care le-ati adoptat, fara macar sa va dati seama de ce. 

Chiar si daca nu aveti acum posibilitatea sa va mutati intr-un alt oras, aveti poate optiunea sa calatoriti sau sa va petreceti concediul in locuri care ar putea rezona mai bine cu felul dvs de a fi si care ar putea sa va incarce bateriile pentru un an intreg. 

Iar daca nu aveti posibilitatea sa plecati in concediu, cunoscand astfel de lucruri despre psihic si relatia sa cu natura, puteti face exercitii de vizualizare care va pot incarca si acestea bateriile, chiar mai eficient decat prin experienta directa. Daca ai un loc favorit, real sau imaginar, oriunde s-ar afla acela, poti sa te intorci la el in reverie ori-de-cate-ori poftesti, iar psihicul tau va reactiona, se va pune pe treaba, producand starea de bine. Daca ai timp imi poti lasa un comentariu in care sa-mi spui care este locul tau preferat. 

(1) Imaginea Sea Under Cloudy Sky, de Lua Morales, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 26.03.2024), World Happiness Report, website: Wikipedia.org

(3) Science Direct, (20.05.2024), Happiness is greater in natural environments, website: ScienceDirect.com

(4) Science Direct, (20.05.2024), Green space exposure on depression and anxiety outcomes, website: ScienceDirect.com

(5) Science Daily, (20.05.2024), Greener streets linked to better sleep, website: ScienceDaily.com

(6) News Medical, (acc. 20.05.2024), Study shows link between living in suburban areas and depression risk, website: NewsMedical.net

(7) Bloomberg, (acc. 20.05.2024), Obesity thrives in suburbs, website: Bloomberg.com

(8) Psychology Today, (20.04.2024), Do mountains make us less hedonistic, website: PsychologyToday.com

(9) British Psychological Society, (20.04.2024), Weather and behavior, website: BPS.org.uk

Continue reading

Timpul Post Adevarului

In timpul post-adevarului cel mai important lucru nu este evenimentul si nici macar daca evenimentul este real sau nu. In astfel de vremuri, mai importante decat faptele, sunt interpretarile. Caci din interpretare decurge emotia iar emotia te impinge la actiune. Dar esti oare beneficiarul propriilor tale actiuni?

☆ ☆ ☆

Va mai amintiti de Seinfeld? E vorba despre acel sitcom despre nimic in care 4 prieteni pierd vremea discutand despre nimicuri. Totusi, modul in care se intampla aceste interactiuni ne poate invata foarte multe lucruri despre chestiuni mult mai profunde, cum ar fi adevarul, obiectivitatea, manipularea ori natura umana. Asa am invatat eu despre post-adevar dintr-un episod Seinfeld in care personajul principal Jerry Seinfeld poate fi observat in doua momente diferite spunand lucuri care se contrazic reciproc, in functie de interesul care sta in spatele fiecareia dintre aceste afirmatii. 

Asadar Jerry Seinfeld este nemultumit pentru ca parintii lui s-au mutat in New York, orasul in care locuieste si el, iar acum simte ca si-a pierdut independenta din cauza apropierii de parinti. Cum parintii lui locuiesc in apartamentul unchiului Leo, tot ce-i ramane de facut este sa-l convinga pe unchi sa se desparta de iubita lui, fiindca astfel acesta s-ar fi intors in apartamentul propriu. In final, sotii Seinfeld, ne-mai-avand unde sa locuiasca vor trebui sa praraseasca orasul, lasandu-i lui Jerry zona tampon de care are atat de multa nevoie. Zis si facut: Jerry se apuca sa ii spuna unchiului Leo ca n-ar trebui sa se limiteze la o singura femeie, deoarece potentialul sau ca barbat este mult mai mare.

Un barbat ca tine... sa te limitezi la o singura femeie... Nu stiu, nu e treaba mea. Dar un barbat ca tine ar putea avea femei cu 20 de ani mai tinere. Am vazut cum se uita femeile la tine! Cand te-ai uitat ultima data in oglinda? Esti un Adonis! Ai trasaturi frumoase, ten catifelat... Esti in floarea varstei! Ar trebui sa zbori din floare-n floare! Daca as fi in locul dumitale i-as spune Lidiei "Este destul", m-as muta inapoi in cuibul meu de nebunii si mi-as pune un semn pe usa pe care scrie "Deschis pentru afaceri". Seinfeld, Ep. 15, S7.

Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ iar, printr-o rasturnare de situatie cum numai intr-o piesa de Shakespeare si la OTV poti vedea, parintii lui Jerry Seinfeld, dupa ce au ajuns cu bine in Florida, afla ca si parintii lui George au hotarat sa faca pasul cel mare de a se muta in Florida, unde clima este prietenoasa cu pensionarii. Nu in ultimul rand, Frank Constanza, tatal lui George, are acum posibilitatea sa le demonstreze sotilor Seinfeld, pe care ii considera niste infumurati, ca este complet ticnit. Dar sotii Seinfeld simt primejdia venind catre ei si iau decizia sa se mute inapoi in New York, si nu oriunde ci in micutul apartament din Manhattan al lui Jerry, fiindca si ei au nevoie de o zona-tampon in relatie cu sotii Constanza.

Cu alte cuvinte, s-a zis cu zona-tampon si cu independenta lui Jerry! Prin urmare se schimba si tactica, iar acum Jerry Seinfeld incearca sa il convinga pe unchiul Leo sa se impace cu prietena sa Lidia si sa se mute la ea, pentru a elibera apartamentul unde, cu putin noroc, vor merge sotii Seinfeld. Nu e ca si cand ar avea o zona tampon suficient de mare, care sa-i asigure independenta dar, dintr-o data, cei cativa kilometri castigati arata mult mai bine decat initial, cand Jerry se simtise sufocat. de prezenta parintilor sai. Iata deci cum se schimba discursul lui Jerry, care il baga in ceata pe unchiul Leo:

Trebuie sa te muti inapoi la Lidia! Esti norocos daca poti avea o relatie cu orice femeie! Cum sa umbli din floare-n floare? Ai innebunit? Uita-te la tine: esti dezgustator! Ai chelie si burta, corpul tau scoate tot felul de sunete tot timpul. Daca te suporta vreo femeie mai mult de 10 secunde ar trebui sa te agati de aceasta ca de-un colac de salvare!  Seinfeld, Ep. 15, S7.

Iata deci cat de mult se poate schimba opinia unei persoane in functie de interesele sale si in functie de scopul urmarit! Si iata cat de greu poate fi uneori sa intelegi care este adevarul obiectiv al unei anumite situatii. De fiecare data cand i-a vorbit unchiului Leo, Jerry nu a facut altceva decat sa incerce sa il manipuleze pe unchiul sau si niciuna dintre afirmatiile sale nu au legatura cu ceea ce crede personajul, in mod real. Si chiar daca exista un adevar obiectiv in ce priveste atractivitatea unchiului Leo si succesul sau real la genul opus, pare ca acel adevar nu il preocupa de Jerry, 

Trecand acum la lucruri mai serioase, trebuie sa ne intrebam daca nu cumva se intampla astfel de lucruri la o scara mai mare decat relatiile din familia Seinfeld. Exista oare persoane pentru care adevarul nu conteaza si ne vor spune lucruri numai in functie de impactul emotional pe care il vor avea asupra noastra? Din pacate, pot sa confirm, exista numeroase astfel de persoane si entitati care beneficiaza de o organizare de invidiat si care propaga informatii nu pentru a-si ajuta publicul sa cunoasca adevarul si astfel sa se adapteze mai bine la realitate ci dimpotriva, pentru a influenta acest public si a profita de pe urma actiunilor sale. 

Post Adevar ~ se refera la situatiile in care apelul la emotie si convingeri personale sunt mai eficiente in formarea opiniei publice decat faptele in sine. Dictionarul Oxford

Este ca si cand v-ati afla intr-o excursie in natura iar ghidul turistic v-ar spune ca sarpele pe care l-ati vazut era de fapt un bat. Sau dimpotriva, v-ar spune ca batul pe care l-ati vazut era de fapt un sarpe. Cand ai un ghid care ofera o astfel de indrumare, usor de inteles, capacitatea dvs de a intelege conotatia situatiei in care va aflati este total sabotata, consecintele posibile fiind dintre cele mai grave. Nu stii ca te afli in prezenta unui pericol mortal din moment ce ghidul are grija sa fii relaxat, in conditiile in care n-ar fi chiar momentul potrivit pentru asa ceva. Sau poate crezi ca te afli intr-un pericol urias desi acesta lipseste cu desavarsire... de aici o reactie de panica extrema cu efecte dezadaptative: de exemplu accidente sau stres post-traumatic. 

Si daca aceste situatii sunt posibile sau chiar probabile intr-o lume imperfecta precum cea in care traim, este oare posibil ca dezinformarea de acest tip sa devina o politica de stat, cu efecte dintre cele mai grave asupra unor populatii de sute de milioane de locuitori? Nu vreau sa credeti ca am intrat pe modul de propaganda pro-occidentala si nu am dovezi cu privire la afirmatiile pe care le fac si va voi lasa pe voi sa descoperiti afirmatiile facute de doamna Olga Skabeyeva la un discurs tinut in fata studentilor rusi care, nu-i asa, au nevoie sa invete si ei cum se practica post-adevarul, mai ales daca aceasta invatatura vine de le profesionistii absoluti ai post-adevarului, adica jurnalistii rusi. Ogla Slabeyeva este ca un magician care isi divulga trucurile - vedeti minutul 37:00 al urmatorului videoclip.

Nu conteaza ce anume se intampla propriu-zis. Ceea ce conteaza cu adevarat este modul cum interpretam evenimentele respective. In lumea noastra moderna acest lucru poarta denumirea de "era post-adevarului". Adevarul este prezent dar poate fi si absent. Spre exemplu, chiar daca un atac a avut loc in realitate, nu acesta este aspectul cel mai important. Ceea ce conteaza este modul cum reactionam la eveniment si modul cum formam opiniile. Ceilalti spun ca atacul nostru in Harkov este un act de agresiune. Dar noi interpretam atacul respectiv ca o actiune de igienizare. (...) Daca ne consideram patrioti, noi trebuie sa imbratisam punctul de vedere al guvernului si sa lucram pentru acesta. Este adevarat, unii numesc asta propaganda. Olga Skabeyeva, propagandist. 

Deci nu conteaza daca Ucraina este sau nu o tara adevarata, important este felul cum interpretam noi aceasta situatie: Ucraina nu este o tara adevarata, fiindca nu se poate apara de noi. Iata ce se intampla cand propagandistii descopera puterea interpretarii! Adevarul (stiintific) este ca interpretarea situatiilor reprezinta diferenta intre boala si sanatate psihica robusta. Cei care lucreaza ori s-au specializat in psihoterapie stiu asta mai bine ca oricine. Din pacate, asa cum folosim interpretarea in psihoterapie pentru a vindeca anumite rani si a da sens anumitor evenimente, exista si persoane care folosesc interpretarile pentru a corupe inocentii si a-i trimite sa ucida ori sa fie ucisi in numele unor ambitii care le sunt straine. Si asta suna a abuz de la un capat la celalalt... 

(1) Imaginea Puppet Costume, de Kitsune99, via Pexels

Continue reading

mass-media

Incepe Eurovision 2024

Chiar daca este un concurs politizat si adesea dus in ridicol de catre organizatorii de la EBU, exista ani in care observam o calitate mai buna a cantecelor de la Eurovision. Sa fie anul 2024 unul dintre ei? Am sa va las pe voi sa decideti.

☆ ☆ ☆

Va mai amintiti de Eurovision? Este alive and kicking si trebuie sa marturisesc ca am ascultat cantecele concurente de anul acesta, avand cateva surprize placute. In legatura cu acest Eurovision am simtit tot felul de chestii de-a lungul timpului, mai mult sau mai putin placute. In prezent pot afirma ca am o relatie de tip love-hate cu acesta. Deziluziile au culminat in 2022 cand desteptii care organizeaza acest asa-zis concurs de creatie au reusit sa transforme acea editie intr-o mare cacialma. Pur si simplu au inventat niste pretexte absurde pentru a elimina niste voturi pe care apoi le-au pus in slujba idealului lor personal de a oferi trofeul Ucrainei. 

Rusia nu poate participa iar Ucraina castiga! Ce poate fi mai sublim de-atat, s-au gandit cei de la EBU, ca niste cumnati de la CC al PCR. Ai spune ca vremurile disperate cer masuri disperate dar oricat de mult as iubi curajul poporului ucrainean de a se opune agresiunii din Absurdistan, mi-a picat foarte prost gestul organizatorilor. Nu in ultimul rand, stiu ca exista tari care contribuie decisiv la sponsorizarea evenimentului (Spania, Franta, UK, Italia si Germania ~ Big Five) dar chiar si asa, comportamentul lipsit de logica, transparenta si corectitudine al EBU nu a facut altceva decat sa tradeze si sa murdareasca toate principiile ori valorile in care credem in aceasta parte de lume. 

Dar acest articol nu este despre deziluzia mea. Asa cum ati avut ocazia sa observati, sunt un iubitor de muzica, film si orice vine pe suport audio-video. Indiferent cat de politizat este concursul Eurovision, m-a interesat muzica trimisa de Europa la acest eveniment si pot spune ca mi-au atras atentia niste cantece pe care le-am inclus in playlistul primaverii 2024. In acest an Romania nu a participat, ceea ce mi se pare atat justificat cat si intelept, in relatie cu situatia relatata mai sus. Totusi, iata cantecele care mi-au placut, intr-o ordine aleatorie:

• OLANDA ~ "Europapa" ~ Un cantec catchy si putin stupid dat totusi catchy si care beneficiaza de un videoclip ce pune in valoare toate stereotipurile pe care le urasc traditionalistii de rit vechi si foarte vechi, intr-o forma ridicola si oarecum amuzanta. 

 

• ITALIA ~ "La Noia" ~ un cantec care imi imaginez ca se poate difuza in heavy rotation la un radio din Italia si care imi transmite genul de pasiune latina cu parfum interlop. Angelina Mango pare ca intelege ce este cool in sudul Europei si stie cum se tulbura linistea publica in serile tarzii din Napoli cand mafiotii sparg geamurile din cartier cu o boxa nesimtita. 

• BELGIA ~ "Before the Party's Over" ~ Este un cantec sensibil si sentimental incarcat de rafinamentul belgian al autorilor. Nu sunt un mare fan al pieselor sentimentale la Eurovision si nici evenimentul in sine nu le avantajeaza fiindca oamenii vor sa se distreze, nu sa mediteze la nemurirea sufletului. Totusi, cantecul mi-a vorbit si mi-a trezit interesul. 

• AZERBAIJAN ~ Özünlə Apar ~ Orice ar insemna acest titlu, cantecul trimis la concurs de Azerbaijan face parte din aceeasi categorie a cantecelor sentimentale, avand si un groove specific cu parfum oriental. Piesa are deci un farmec al ei si merita ascultata. 

• MAREA BRITANIE ~ "Dizzy" ~ Este o compozitie interesanta si plina de pasiune, interpretata asa cum trebuie de Olly Alexander. Sunt curios pe ce loc se claseaza aceasta piesa, mai ales ca britanicii par sa se fi aflat intr-o tragi-comica lipsa de sincronizare cu restul continentului: mai toate piesele trimise de ei au rezultate slabe in concurs. 

• POLONIA ~ "The Tower" ~ O piesa cu potential de earworm pe care m-am trezit si eu fredonand-o in timp ce faceam curatenia de Pasti si care imi aminteste de un colind de Craciun numit Magic Moments. Totusi, este un cantec pozitiv si simti ca are puterea de a-ti face ziua mai frumoasa.

• SPANIA ~ "Zorra" ~ Un imn al femeilor care se reinventeaza dupa ce au fost seduse si abandonate si recunosc ca este piesa mea preferata din aceasta editie. Nu este un cantec ieftin sau usor de uitat, nici tipic pentru Eurovision, mai ales ca artista este o femeie trecuta de 50 de ani. Cu placere! Eu unul nu mi-am dat seama, fiindca imi placea prea mult refrenul. 

• UCRAINA ~ "Teresa & Maria" ~ Este un cantec cu motive populare, cu trimitere catre cele sfinte si plin de durere, asa cum ne-am obisnuit sa ascultam la Eurovision cantece pline de durere venite din Ucraina. Durerea este explicabila fiindca in aceasta lume unii au mai mult ghinion decat altii iar Ucraina are destul de mult ghinion. Totusi, durerea poate fi o sursa de inspiratie.

Acum ca v-am aliniat chakrele la vibratia continentului european si v-ati luat doza de femei puternice si barbati efeminati, probabil ca puteti sa va bucurati de sfintele sarbatori cu alt spor. De asemenea, au mai fost cantece interesante care se afla in play-listul primaverii dar nu le-am inclus in articol, poate si fiindca imi inchipui ca aveti alte gusturi. Nu in ultimul rand, concursul Eurovision va avea loc in saptamana urmatoare. Probabil il veti putea urmari in direct pe YouTube si nu se va difuza pe TVR1 dat fiind faptul ca Romania nu participa in acest an. Vizionare placuta si poate imi spuneti si mie ce cantece v-au placut anul acesta sau daca va incanta piesa castigatoare pe care o vom descoperi impreuna in doar o saptamana, imediat dupa marea finala care va avea loc Sambata seara. 

(1) Imaginea Woman Beside Woman, de RDNE Stock Project, via Pexels

Continue reading

muzica