Mind, People & Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

vineri, 22 mai 2020

Pandemia si teoria conspiratiei merg mana-n-mana. In timpuri de incertitudine, conspirationistii simt oportunitatea si o insfaca numaidecat. Ei apar cu teorii si explicatii elucubrante dar oare ce primesc in schimbul lor? Ceva nu foarte evident, dar cat se poate de real. 


o o o

Una dintre particularitatile pe care cu siguranta ca le-ati observat cu ocazia acestei pandemii este dezvoltarea exceptionala a gandirii conspirationiste. Se spune ca teoriile conspiratiei ar avea mai multa priza la publicul cu o educatie ceva mai redusa iar un studiu efectuat in Olanda a demonstrat-o in mod riguros stiintific. Nu inseamna ca toate teoriile conspiratiei sunt neadevarate, doar pentru ca cei mai putin educati sunt pregatiti sa le imbratiseze. 

Poate ca persoanele care dispun de o educatie mai bogata au gandirea atat de bine "slefuita" in aparatul educational incat orice nu se potriveste cu realismul sec pe care il inoculeaza educatia, va fi exclus, fara drept de apel. Iar acesta ar putea fi un efect perves al educatiei: faptul ca ne ofera sabloane de gandire si ne interzice sistematic sa credem orice altceva. Pas cu pas, educatia primara, medie si superioara adauga caramizi in gandirea noastra iar acestea, dintr-un anumit punct de vedere, vor constitui un zid care ne va interzice "evadarea" si ceea ce se cheama "gandirea laterala", un concept popularizat de Psihologia Creativitatii.

Cu alte cuvinte, cei care "se ocupa cu teoria conspiratiei" ar putea avea o calitate pe care noi ceilalti am pierdut-o de mult timp. Si anume ar putea dispune de o creativitate in gandire, mult peste medie. Pot deci sa inventeze tot felul de chestii mai mult sau mai putin utile societatii - un potential creativ fantastic ce ar merita sa fie investit in ceva. Dar asa cum o mare parte din potentialul uman de felurite tipuri "se duce pe apa Sambetei" (oricare ar fi aceea), tot la fel se duce pe apa Sambetei si acest potential pe care cei care il poseda il investesc intr-o teorie a conspiratiei.

Caci da, este o mare diferenta intre a dispune de o abilitate sau un talent natural si a ajunge sa dezvolti, sa educi si sa folosesti acea abilitate. N-ar trebui sa va surprinda ca multi dintre cei care se ocupa cu aceste conspiratii sunt scriitori de SF si, poate, daca genul SF ar avea la fel de multi fani precum cei care sunt gata sa imbratiseze aceste teorii desucheate ale conspiratiei, poate ca  nici macar nu s-ar mai obosi vreunul dintre conspirationisti sa creeze asa ceva. 

Dar care este diferenta intre genul stiintifico-fantastic si "realitatea poetizata", asa cum este ea zugravita de conspirationisti? Pai as spune ca SF este arta si avem tendinta sa privim cu detasare asa ceva, in timp ce teoriile conspitatiilor sunt pretinse versiuni ale realitatii, ceea ce inseamna ca noi suntem expusi si vulnerabili. Astfel, suntem mult mai receptivi la ceva care se pretinde a fi "informatie pentru cei putini, privilegiati si norocosi" decat o poveste care ne promite ca peste cateva zeci sau sute de ani sa inspire cateva idei de explorare a spatiului sau cateva inventii utile societatii.

Conspiratia in schimb este ceva iminent, o chestiune de zile sau luni. Ea este stimulativa dpdv emotional fiindca, cel mai adesea vehiculeaza pericole imaginate si ne cere un nivel ridicat de receptivitate in scopul prepararii pentru supravietuire. Frica este un element cu certe virtuti motivationale si mai toate teoriile conspiratiei induc aceasta emotie. Teoria conspiratiei elecrizeaza si confisca atentia, ca orice lucru care ameninta fiinta si supravietuirea ei biologica. 

Pentru a sintetiza, teoria conspiratiei are urmatoarele trasaturi:

  • creativa, izvorata din bogatia noastra interioara
  • eliberata de "criticul interior"
  • este profund emotionala
  • un imbold motivational, te impinge la actiune
  • starneste instinctul de supravietuire
  • cucereste usor atentia - un super-star social
  • se dezvolta in virtutea principiului minimului efort

Date fiind toate aceste elemente care definesc conspiratia este usor de inteles de ce teoriile conspiratiei se bucura de un mare succes in randul unei parti importante a populatiei si de ce aceia care le zamislesc in laboratoarele obscure ale mintii lor, se bucura de centrul atentiei. Un conspirationist functioneaza in virtutea principiului minimului efort: maximul de beneficii pentru un minim efort creativ. Succesul este garantat fiindca teoriile conspiratiei au acele ingrediente necesare pentru a deveni virale: emotia, ineditul si, in final, acapararea atentiei. 

Daca conspirationistul ar fi pregatit pentru efortul si umilinta de a-si promova creatiile (SF) intr-o lume care nu mai citeste, in general, si in plus a renuntat mai de tot la genul SF, probabil ca multi dintre conspirationisti ar putea deveni scriitori de succes. Dar de ce sa devii scriitor de succes cand este mult mai simplu sa devii un conspirationist de succes, cu rezultate mult mai palpabile si rapide? Buna intrebare, nu-i asa?

Probabil ca exista mai multe feluri de a-i clasifica pe conspirationisti in functie, spre ex., de impactul teoriilor create, de cat de nocive sunt acestea si cat de mult adevar stiintific contin, pe langa ideile nastrusnice. Personal, am tendinta sa preiau urmatorul mod de a-i clasifica:

  • CREATORII - cei in mintea carora isi gasesc originea toate aceste elucrubatii abracadabrante. Acestia sunt "spirite libere", sunt creativi, inteligenti si mult mai rationali decat am crede. Ei vor atentie si stiu exact cum sa o obtina. Privesc viata ca pe un joc si, intr-un fel au ramas niste copii. Au si un talent pentru cercetare caci le face placere sa studieze reactiile celor care consuma rodul muncii lor, aduca conspiratiile. Probabil dispun si de o bruma minima de cultura caci e nevoie de asa ceva pentru a formula teorii "oarecum plauzibile" si de succes, prin imbinari de cunostinte. Intr-un fel, ei sunt niste genii neintelese si insingurate care au nevoie sa faca acest spectacol in scopul de  a-si exercita forta si semnificatia personala, a primi atentie, interactiune si admiratie, de ce nu. Pot sa dispuna si de o insemnata doza de carisma caci altfel nu ar putea sa influenteze atat de multi oameni.
  • RASPANDACII - cei care nu au creat niciodata o idee conspirationista dar totusi roiesc in jurul Creatorilor, avizi sa afla toate aceste pericole la care suntem expusi. Raspandacii sunt mai curand fiinte emotionale, vulnerabile si sunt buni ascultatori de povesti. Am tendinta sa ii vad si mai putin echipati dpdv intelectual. Pentru ei viata este o drama si teoriile conspiratiile nu doar ca le confirma temerile dar le si amplifica din moment ce cred in ele cu o naivitate de prescolar.

Motivele pentru care creatorii de conspiratii recurg la acestea probabil ca sunt mai multe. Ei pot sa produca teorii din pura plictiseala sau pentru ca au nevoie de un element magic care sa aprinda spiritele si sa ne apropie. Nu ma indoiesc ca exista creatori de conspiratii care produc conspiratii ca o reactie la stres sau ca o reactie la anxietatea de zi cu zi. Asa cum unii se imbata cu tot felul de substante (alcool, droguri, alimente, sex, etc), ca sa uite de necazuri si nelinisti, tot la fel, uneori, creatorii de conspiratii creaza conspiratiile in acelasi scop. Daca ar fi sa fac o sinteza a functiilor conspiratiilor as ajunge la lista urmatoare:

  • O FORMA DE PROCESARE A EMOTIILOR (PLICTISUL, ANXIETATEA, SINGURATATEA, ETC)
  • OBTINEREA DE SEMNALE DE VALIDARE (CUM AR FI ATENTIA, ADMIRATIA, INTIMITATEA CELOR CURIOSI)
  • EXERCITAREA CREATIVITATII, A RESURSELOR PERSONALITATII (CULTURA, INTELIGENTA, IMAGINATIA CREATOARE, ETC)
  • OBTINEREA UNUI STATUT PRIVILEGIAT (CACI DEVII ACELA CARE STIE CEVA IN PLUS SI "TE AJUTA SA TE ORIENTEZI")
  • MANIPULAREA SI URMARIREA DE SCOPURI OBSCURE (DACA O MAJORITATE CREDE ANUMITE LUCRURI, SE POT DETERMINA ANUMITE SCHIMBARI SOCIALE - SUSPENDAREA CARANTINEI SAU CADEREA UNUI GUVERN - VEZI "STATUL PARALEL" SAU "CORUPTIA UCIDE")
Dupa cum observati, exista multe beneficii, in special pe termen scurt, pentru cei care creaza conspiratiile. Dar pe cat de avantajos ar putea sa para rolul de creator de conspiratii, cel putin pe termen scurt si in ochii celor slab instruiti, acest rol se intoarce impotriva noastra atunci cand incercam sa ne "vindem gogosile" celor care dispun de echipamentul intelectual necesar distingerii adevarului de imaginatia creatoare. 

Cu alte cuvinte, daca ti-ai gasit nasul, este usor sa te descalifici incercand sa ii vinzi teorii ale conspiratiei unuia care obisnuieste sa ceara dovezi stiintifice pentru afirmatiile pe care le faci. Mai ales ca acestia din urma dispun si de un nivel mai ridicat de toleranta la incertitudine si nu sunt dispusi sa imbratiseze chiar orice teorii, doar de dragul de a avea explicatii semi-plauzibile la provocari pe care le considera inerente vietii. 








(1) Imaginea Wanderer between the Worlds, de Alice Popkorn, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0
Continue reading

luni, 18 mai 2020

Te-au fascinat reactiile oamenilor atunci cand au fost eliminate restrictiile. Dar mesajul nu este atat de complicat. Oamenii aleg sa uite ca se confrunta cu un pericol la adresa vietii lor, fiindca pare mai relevant faptul ca cineva chiar le-a limitat drepturile. Intreg procesul este tipic pentru leadershipul autocratic. 


o o o

Controversa dintre Catarama (doar el) si Curea + Gadea + intreg personalul medical "impartial" pe care l-a gasit dl Gadea in Europa mi-a pus neuronii pe bigudiuri, cum se spune. Si asa am intrezarit, printre randuri, de ce A3 mai este cunoscuta intre prieteni si ca ... (imi scapa acum, dar nu asta conteaza). 

Nu va ascund faptul ca A3 este postul meu preferat de stiri, (poate fiindca nu am de unde alege). Cu toate acestea, in cadrul dezbaterii am fost mai curand de partea lui Viorel Catarama. Mai precizez si faptul ca nu subestimez nici coronavirusul (cat de contagios si periculos este), nici eroismul medicilor, nici desenele reprezentand curcubeul ("Totul va fi bine") afisate la ferestre - fiindca, nu-i asa, uneori ai nevoie de minciuni frumoase. Nu subestimez nici cantecele cu mesaj moralizator si dansurile tematice ale asistentelor (fiindca aparent le arde de asa ceva, dansele neaflandu-se in somaj tehnic).

De asemenea, precizez ca nu am un IQ asa de mare incat sa fi absolvit facultatea de medicina si am lacune mari in ce priveste cunostintele de epidemiologie. Totusi, am un prieten pe nume Google si acces la datele obtinute in studiile care s-au facut de la inceputul acestei crize si astfel AM ALES SA CRED anumite lucruri despre situatia de fata, bazandu-ma atat pe aceste date, cat si pe anumite principii care m-au calauzit.

Iata doar cateva dintre aceste principii:


  • ESTE MAI IMPORTANT CE SE INTAMPLA PE TERMEN LUNG
  • LIPSA DE REALISM ESTE RADACINA CELOR MAI GRAVE PROBLEME
  • LEADERSHIPUL CARE SE BAZEAZA PE FORTA SE NUMESTE DICTATURA

Acum, revin la figura pe care a facut-o dl. Curea la televizor, si setea cu care l-a tocat marunt pe dl. Catarama. Ei bine, ceva ma face sa cred ca, peste un an, toata lumea va ajunge la concluzia ca nu a fost o idee asa de buna aceasta carantina prelungita. Si mi-e teama ca foamea le va fi influentat in buna masura "mindsetul" (valorile) multora dintre cei care azi, cand mai au ceva fonduri la dispozitie pozeaza in acesti mari promotori ai respectului fata de viata si fiinta umana. De asemenea, sunt aproape sigur ca dl. Curea nu se va afla printre cei care, coplesiti de cruntele privatiuni si de slabiciunile omenesti, se vor fi dedat la canibalism - dar hei, ati vazut ce talent are si cum i se citeste supravietuirea in ochi?

Desigur, aceasta este doar "o figura de stil", insa cine poate spune ce ne asteapta peste un an de zile? O parte buna a acestei crize este aceea ca ea "ne-a activat", ne-a facut mai implicati in viata cetatii si ne-a facut si filosofi, fiindca acum, iata, dezbatem cu totii care sunt valorile in care credem si ce anume ar trebui sa ne ghideze in viata - banii, viata (sau mustata)? Caci da, ni se cer decizii importante acum. Suntem o "Societate Filosofica", in caz ca ne doream una! De fapt oamenii devin filosofi in momentele critice ale existentei iar asta nu este obligatoriu un lucru bun caci emotiile te pot determina sa devii cinic sau nihilist.

Nu prea am inteles oamenii care sufera de acest idealism pueril, ce cred intr-un "pink pony" si ca  "banii cresc in pom". Din acest punct de vedere gandesc aproape ca un economist: "Nicio iluzie nu ramane nepedepsita". Daca va permiteti sa traiti cu iluzii, "be my guest" - doar ca... stiti voi... "genul prograului - DRAMA". Una dintre iluziile care ne bantuie zilele astea este, exact ca in desenele reprezentand curcubeul: "Totul va fi bine!". Totusi, cum? Cine poate sa imi explice si mie cum de "totul va fi bine"? Ah va referiti la acel "bine ca am scapat cu viata"? Dar oare mai ai timp sa constientizezi asta cand iti este cu adevarat foame? 

Avem un virus care nu da semne ca ar vrea sa ne paraseasca prea curand. Avem si un numar de someri care creste de la o zi la alta. Iar somajul inseamna nu doar saracie si lipsuri ci si probleme psihice considerabile - atat pierderea jobului (aspectul acut) cat si ramanerea in somaj (aspectul cronic) nu fac decat sa erodeze esafodajul personalitatii, accentuand cele mai negative tendinte ale acesteia. Cel mai rau lucru este ca somajul iti elimina demnitatea. Va spun asta pentru ca, probabil ati fost ocupati cu vizitele la spital (unde ati intalnit asimptomaticii, curcubeele si asistentele cu dansuri tematice) si, probabil, nu ati fost niciodata someri si nu intelegeti - ceea ce ma intristeaza, fiindca erati ultima mea speranta in umanitate.

Este interesant felul cum un incident izolat ne schimba conceptiile. Haideti, de exemplu, sa ni-l imaginam pe Mihai Gadea in calitate de somer. Oare in cat timp ar aparea visurile in care il consuma pe Arafat, la cina? Bine, acum sunt putin pesimist, dar hei, nu il subestimati pe Mihai Gadea! Este un supravietuitor si a dovedit asta in repetate randuri! BTW, toata aprecierea pentru activitatea sa de jurnalist - nu asta e problema. Doar vroiam sa sugerez ca impactul unui eveniment cum ar fi pierderea jobului poate fi "life-changing" si "mind-blowing".

E greu sa intelegi framantarile unora cand iti lipseste empatia si daca nu le intelegi, iti este mai usor sa le iei in balon, fiindca, in fond, pe tine te intereseaza ratingul, cifrele si mai putin "idiotii" care fac cifrele astea sa se intample. Si, culmea, nici macar nu ai absolvit AS-ul! Okay, am fost de acord sa le facem viata mai usoara medicilor si ne este usor sa fim generosi atunci cand avem de unde sa daruim. Ce se intampla insa cand nu mai ai de unde sa daruiesti? Ei bine, cred ca vei avea aceasta revelatie: "hei, poate ca putin egoism la timpul sau, nu ar strica!". 

Insa din punctul de vedere al statului lucrurile sunt simple. Atunci cand nu mai esti dispus sa daruiesti, din cauza de foame, spre exemplu, statul isi face simtita prezenta vindecatoare prin intermediul unui pumn in gura. Este o alegere buna oare? Strategia isi are partile sale de rezistenta: faptul ca, in cel mai bun caz, produce o populatie depersonalizata, gata sa execute ordine si care prezinta vadite semne de sindrom Stockholm. 

O alta reactie, dintre cele doua posibile este rebeliunea. Si cred ca toate manifestarile care au aparut in Occident, dar si la noi, dupa ridicarea restrictiilor sunt "self-explanatory". Oamenii, in loc sa inteleaga ca se confrunta cu un pericol la adresa vietii lor, ei au inteles ca cineva le-a limitat drepturile - tipic pentru leadershipul autocratic. Si pentru asta nu puteam decat sa multumim institutiilor de control social care au dovedit ca se pot transforma in timp record intr-un aparat de represiune cu o eficienta de smartphone de fite.  Cat de satisfacator trebuie sa fie sa ai acest smartphone la indemana si sa joci cum spune un amic de-al meu "tzurca cu destinul"!








(1) Imaginea Isolation, de Paul Domenick, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

miercuri, 6 mai 2020

Libertatea de alegere dauneaza grav fericirii. Persoanele care exploreaza sexual inainte de casatorie vor fi mai putin fericite in cuplu, mai putin satisfacute sexual si vor avea mai multe sanse sa dezvolte dependenta de droguri. 


o o o

Pentru cei foarte vigilenti, da, am mai scris un articol cu numele acesta, asa este. Ca sa fac o scurta recapitulare, am scris acolo despre descoperirile stiintifice legate de fericirea in cuplu. Descoperisem atunci vreo doua studii cu rezultate surprinzatoare, contra-intuitive. Unul dintre acestea spunea ca femeile care nu au explorat sexual inainte de casatorie sunt mai fericite in cuplu. Un al 2-lea studiu spunea ca femeile fericite in cuplu sunt si mai satisfacute sexual. Iar concluzia mea aparea sub forma unui silogism.

Daca femeile care nu au experienta sexuala sunt mai fericite in cuplu.
Si daca femeile fericite in cuplu sunt si satisfacute sexual.

Atunci inseamna ca femeile fara experienta sexuala sunt mai fericite si satisfacute sexual iar femeile care exploreaza inainte de casatorie sunt mai nefericite si mai putin satisfacute sexual.

Hocus-pocus preparatus, asa ne preparam noi fericirea si, respectiv, nefericirea in cuplu. Acum o sa facem un paragraf de teorie pe care va incurajez sa incercati sa o intelegeti fiindca, vorba lui Dan Diaconescu, nici macar nu stiti ce prierdeti. 

Cele doua studii nu stabilesc legaturi de cauzalitate ci covariatii. Pentru cei care nu inteleg acesti termeni, 

  •  RELATII DE COVARIATIE - A CRESTE ODATA CU B. De exemplu, Daca se inmultesc umbrelele de pe strada (A), se inmultesc si sansele sa ploua in ziua respectiva (B). Dar sansele sa ploua nu se inmultesc din cauza ca vecinii nostri au plecat de acasa cu umbrela, nu-i asa? Cauza este alta.
  • RELATII DE CAUZALITATE - A ESTE CAUZAT DE B. De exemplu, numarul umbrelelor (A) se inmulteste pentru ca se inmultesc si picaturile de ploaie (B). Oamenii deschid umbrelele exact fiindca incepe sa ploua - asta e cauza si este destul de evidenta.
In cazul nostru variabilele sunt A - fericirea in cuplu si B - experienta sexuala. Legatura intre acestea fiind o covariatie, asta inseamna ca se intampla ca fericirea in cuplu si satisfactia sexuala sa apara la cei care nu au experienta sexuala. Daca, spre exemplu, credeti ca evitand sa acumulati experienta sexuala veti fi fericiti in cuplu, ei bine, nu este obligatoriu adevarat. Este nevoie de o alta "variabila misterioasa" C care ar trebui sa apara pentru ca, intr-adevar, sa fiti fericit in cuplu. Care este aceasta "variabila misterioasa"?

In primul meu articol "Razbunarea Virginelor" ipoteza mea era aceea ca "Variabila Misterioasa" care cauzeaza atat explorarea sexuala, cat si insatisfactia sexuala si maritala isi au originea in capacitatea de a ne sintetiza fericirea, mai bine zis, in lipsa acestei capacitati, care pare a fi destul de importanta in dinamica vietii noastre psihologice. De ce este asa importanta fericirea in viata noastra psihica si sociala? Destul de simplu: adesea luam decizia sa schimbam ceva (cum ar fi partenerul) fiindca suntem nefericiti. De asemenea apare decizia sa luam ceva (cum ar fi droguri) tot pentru ca suntem nefericiti.

Acum am sa va pun o intrebare: cine credeti ca este mai fericit cu alegerea sa: o persoana care are multiple optiuni (10 telefoane mobile dintre care sa aleaga unul) sau o persoana care are o singura optiune (un telefon mobil, probabil Huawei)? 

In mod contra-intuitiv, potrivit studiilor, persoana care nu are de ales, este mai fericita cu alegerea sa decat o persoana care are multiple optiuni si deci va fi framantata de problema "Oare nu era mai bun un iPhone? Sau poate un Samsung? Sau poate un Sony?". Ce-ar fi sa le incerc pe toate si sa vad care e mai bun? Dap.. Iar acum imaginati-va ca in locul telefonului se afla partenerul de cuplu! Cel care a avut de ales intre oricare dintre telefoane, cu conditia sa fie Huawei, este mai fericit fiindca stie ca nu este posibila o alta optiune. (De ce nu exista aceste optiuni alternative e o alta discutie, dar e clar ca pentru unii, religia sau nivelul angajamentului sau exemplul parintilor elimina alte optiuni, din start).

O persoana care are optiunea sa aleaga intre mai multi parteneri (fiindca sa zicem ca este bogat, frumos, destept, si de familie buna - caci infidelitatea si oportunitatea merg mana in mana) va fi mai nefericita cu partenerul pe care l-a ales decat o persoana care nu are decat o optiune, (fiindca este batran, sarac si stirb, deci naiba il mai ia). De aici rezulta ca aceasta mentalitate "de piata libera" dupa care ne orientam in ultimii ani atunci cand ne selectam partenerul nu este tocmai utila fericirii in cuplu din moment ce sunt mai fericiti (si chiar satisfacuti sexual) aceia pentru care explorarea sexuala nu este o optiune. 

Si astfel ajungem la "Variabila Misterioasa". Potrivit unui redutabil expert in problema fericirii, Dan Gilbert, de la Harvard University, fericirea umana este de doua feluri:

  • FERICIREA NATURALA - obtinuta ca urmare a implinirii dorintelor.
  • FERICIREA SINTETICA - obtinuta in ciuda faptului ca nu ni se indeplinesc dorintele. In conditii dure, in care optiunile lipsesc, poti totusi sa "fabrici fericirea". Cum se fabrica fericirea sintetica? Thanks for asking! (Ai intrebat pe cine trebuie.)

Dan Gilbert vorbeste despre 2 moduri de a fabrica / sintetiza fericirea: 1. prin aprecierea situatiei pe care nu o poti schimba si 2. dispretuind optiunile pe care nu le ai. Va imaginati deci ca este foarte usor sa fii nefericit daca traiesti intr-o continua reverie legata de ceea ce iti este inaccesibil. Spre exemplu, in situatia de carantina, poti aprecia faptul ca ai acum posibilitatea sa citesti si sa vezi toate filmele pe care nu ai avut timp sa le vezi. De asemenea, te poti gandi ca atunci cand mergeai la munca te trezeai greu dimineata si te intalneai cu o colega acra care asculta Magic FM (statie de tanjeala) care iti strica ziua cu toate confesiunile ei. 

Dar ce anume m-a determinat sa scriu inca un articol cu numele "Razbunarea Virginelor"? Fireste, tot un studiu. Acesta spune ca, in mod interesant, cu cat avem mai multi parteneri sexuali in tinerete, cu atat se inmultesc sansele noastre de a dezvolta o dependenta de substante (droguri). Acum, am in minte imaginea asta: un club in care se gasesc la discretie 2 lucruri: posibili parteneri sexuali si, desigur, droguri recreationale. De asemenea, ma gandesc la 2 tulburari de personalitate expuse abuzului de droguri: borderline (cu emotii extrem de instabile) si cea antisociala (care cauta senzatii tari).

Si nu-i asa, bun lucru ca de data asta ne sarbatorim 1 si 2 Mai, cumintei acasica, avand cafea. 

Poate ca in felul acesta citim Psihopedia si aflam chestii interesante despre fericire. Cei de la Psychology Today interpretau situatia asta in felul urmator: 

Natura sexului la voia intamplarii (casual sex) prezinta un risc. Aceste relatii sunt mai curand impersonale, lipsindu-ne de implinirea emotionala. 

Dar mi-e teama ca nu aceasta este explicatia reala a faptului ca ramanem neimpliniti, nesatisfacuti sexual si, iata, riscam sa ne apucam de droguri, desi, s-ar spune ca facem eforturi reale de a gasi ceea ce ne trebuie, caci exploram, si exploram si iar exploram, in stanga si-n dreapta, doar-doar vom gasi "acel ceva" care ne satisface toate nevoile, care umple golul din noi, cel in forma de Dumnezeu, cum spunea B. Pascal. Numai ca nevoile umane apar si dispar intr-un ritm ametitor si, din pacate, nu exista niciun partener (care nu e Superman) sa le satisfaca pe toate. Iar asta, in mod paradoxal, o stie, mai bine ca oricine, o persoana care se declara "fericita in cuplu".

Fiindca orice fericire de acest fel este, de fapt, un compromis bine inteles si asumat. Spre exemplu, multi cred ca nu exista posibilitatea satisfactiei maritale intr-un cuplu cu diferente mari de varsta - el 60 si ea 25, sau invers, de ce nu. Totusi, daca cei doi inteleg ca este vorba despre un compromis, in care au loc renuntari (caci de aceea ii spune compromis), si isi asuma aceasta situatie, fericirea (mai exact fericirea sintetica) este posibila. De fapt cuplul fara de compromis este o utopie. Nu suntem niciodata compatibili in proportie de 100%.

Atunci cand cineva se declara "fericit in cuplu", el spune despre sine ca este extrem de competent in ce priveste fabricarea fericirii, pe cont propriu. Oricat ar primi din partea celuilalt, primeste de zece ori mai mult din partea propriei persoane. Si anume primeste fericire sintetica, rezultata in urma aprecierii (voluntare) a partenerului si deprecierii (tot voluntare) a tuturor celorlalti posibili parteneri. In mintea acestei persoane, "iarba nu este mai verde de partea cealalta a gardului", dimpotriva! De ce? Fiindca asa alege sa creada! 

Ma indoiesc ca fericirea naturala supravietuieste macar lunii de miere. In mod ironic si la fel de paradoxal, cei care alearga dupa fericirea naturala, ajung sa o gaseasca intr-o chestie profund ne-naturala - si anume in droguri. De altfel, pentru aceasta categorie de parteneri se observa si faptul ca folosesc iubirea si pe partenerii lor ca pe niste "dealeri" care le furnizeaza chimicalele de care au nevoie. Dar, din pacate, dezvoltam toleranta fata de oricare dintre substante. Iar in acel moment se arata si finalul iubirii. 








(1) Imaginea The Man Who Ate Everything, de Ian Sane, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 06.05.2020), The Long Term Psychological Effects of..., website : Psychology Today
Continue reading

joi, 30 aprilie 2020

In Marea Britanie s-a observat ca, in statistici, apare un numar de aproximativ 2,500 de decese ne-asociate COVID-19 si care totusi sunt in plus fata de ceea ce s-ar fi inregistrat in mod obisnuit, fara pandemie si fara izolare. Care sa fie motivele cresterii mortalitatii?


o o o

Stiti momentul acela in care te-ai certat cu partenerul, v-ati enervat rau de tot, dar este ok pentru ca poti sa mergi la o plimbare? Sau nu. E momentul in care te-ai certat cu partenerul rau de tot, v-ati enervat, dar este ok, pentru ca acum scrii repede o declaratie pe proprie raspundere si iesi afara la o plimbare, ca tot e primavara. Da, dupa cum vedeti, s-au complicat putin datele problemei. 

Fiindca, la nervi uiti sa completezi declaratia, sau nu o completezi bine si stai cu frica in san tot drumul, ca te ia Politia la intrebari, si uite-asa se alege praful de plimbarea ta in aer liber, ca tot e primavara. In acest articol mi-am propus sa vorbesc despre toate modurile in care, potrivit documentarii pe care am realizat-o in vederea compunerii de fata, reiese ca asa-numitul "lockdown" (sau auto-izolarea la domiciliu), ne omoara si acesta, nu doar COVID-ul. Iar cifrele, acolo unde exista interesul si se fac statistici, nu sunt deloc de neglijat.


  • VIOLENTA DOMESTICA. In 3 saptamani de "lockdown", ca un rezultat direct al acestei situatii, in UK au fost ucise 16 persoane, in urma violentei domestice. Victimele sunt in majoritate femei, la care se pot adauga copiii. Ca sa va faceti o impresie despre influenta lockdownului, numarul acestor crime s-a dublat. La acestea se adauga situatiile tensionate care au facut ca apelurile la liniile de urgenta sa se dubleze si acestea. 
  • LOCKDOWNUL DESCURAJEAZA PACIENTII. Spre exemplu, daca suferiti cu inima, poate chiar va aflati in mijlocul unui infarct, veti avea o retinere in a chema salvarea. Motivele sunt multiple: nu vreti sa va expuneti infectarii sau doriti sa acordati prioritate celor (asimptomatici de exemplu) cu coronavirus. In felul acesta fie sunati prea tarziu, fie nu sunati deloc la salvare rezultatul fiind decesul. 
  • LOCKDOWNUL AGRAVEAZA SANATATEA. Teoretic stim cu totii ca trebuie sa evitam "triunghiul bermudelor" (pat - frigider - internet), dar practic nu prea ne iese, nu-i asa? Cu alte cuvinte, lockdownul nu ne ajuta cu stilul de viata. Sedentarismul si supra-alimentatia (pe fond nervos) nu pot sa prevesteasca nimic bun iar cei care sufera deja de probleme cardiovasculare, de ex, sunt cei mai expusi. Se vorbeste despre cresterea mortalitatii in aceasta perioada, excluzand decesele cauzate de COVID-19.  
  • ANIHILATORUL DE FAMILIE. A reaparut fenomenul numit "Family Annihilator" - care se refera la acei barbati ce, pe fondul unei patologii avansate, ca urmare directa a dificultatilor financiare rezultate din pierderea surselor de venit, isi fac planuri de viitor, cum ar fi sa termine repede cu aceasta criza, ucigand pe toti membrii familiei. Nici macar animalele de companie nu scapa. In perioade de criza, frecventa acestui fenomen creste, in special daca lipsa de perspective persista si datoriile se inmultesc. 
  • SINUCIDEREA. In special in tarile in care masurile de protectie sociala sunt putine, sinuciderile au crescut foarte mult. Un studiu publicat de Bankok Post sustine faptul ca 38 de sinucideri au survenit pe fondul auto-izolarii, pierderii joburilor si inchiderii afacerilor. In India, in primele 100 de ore de lockdown, au survenit 7 sinucideri. Motivul? Erau dependenti de droguri care nu mai aveau acces la substante. De multe ori m-am intrebat cum ii va fi afectat asta. 
  • ISTERIA IN MASA. Vorbim despre isterie in masa atunci cand nu exista temei real pentru frici si reactii comportamentale extreme, acestea avand un impact asupra unor grupuri mari de persoane. Iar o buna parte dintre fricile noastre nu au temei real in perioada actuala. In Italia, un tip pe nume Antonio de Pace si-a ucis iubita, de profesie medic, fiindca credea ca i-ar fi dat COVID19. La analize, nici el si nici iubita lui nu au iesit COVID- pozitivi.



Lorena Quaranta, Antonio de Pace


Un fenomen observat in Marea Britanie, este acela ca, in mod inexplicabil, numarul deceselor in perioada de fata a crescut pentru toate celelalte cauze care nu au absolut nicio legatura cu pandemia. Cresterea nu este deloc de neglijat. Se vehiculeaza un numar de 2,500 de decese in plus decat s-ar fi inregistrat fara COVID-19 dar, si fara lockdown, desigur. 

Probabil ca lista pe care am alcatuit-o mai sus explica o buna parte dintre aceste decese, unele dintre puncte atarnand mai greu decat altele. Spre exemplu, probabil ca mai putine persoane au murit fiind ucise de un anihilator de familie, dar mai multe au murit ca urmare a stilului de viata bolnav pe care l-am imbratisat cu totii - supra-alimentatie pe fondul stresului sau ca urmare a sedentarimului - caci omul nu a fost facut sa stea in pat.




O mana de ajutor ne da probabil si statul, cu amenzile colosale pe care ni le arde fara pic de mila atunci cand ne prinde pe afara fara declaratii sau cu declaratii prost facute, dupa timpul dedicat de autoritati pentru a ne invata cum sa le completam. Eu spre exemplu, nici in momentul de fata nu stiu daca trebuie sau nu trebuie sa trec intervalul orar in declaratia pe proprie raspundere. Daca da, unde se trece? Poate ma ajutati cu un comment, pana nu ma ajuta Politia cu o amenda. 

Daca acestea sunt problemele pe care le ridica lockdownul, in sine, este util sa ne intrebam care vor fi efectele pe termen lung ale acestuia. Se estimeaza ca o criza precum cea din anul 2008 a creat conditiile pentru pierderea a 900,000 vieti, potrivit Daily Mail Online. Iar criza care se prefigureaza acum pare sa fie mai mare decat cea din 2008, desi, speram cu totii ca dupa lockdown ne vom gasi cu totii de lucru, poate mai usor decat in 2008-2009.










(1) Imaginea Death, de Lint01, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Mirror, (acc. 30.04.2020), Parents of Builder Whi "killed family"..., website: Mirror

(3) InProportion2, (acc. 30.04.2020), 2,500 Extra non-COVID Deaths, website: In Proportion2

(4) Daily Mail Online, (acc. 30.04.2020), Italian Nurse Strangles Girlfriend... website: Daily Mail Online

(5) Bankok Post, (acc. 303.04.2020), Study Links Virus Fallout to Suicides website: Bankok Post
Continue reading

joi, 23 aprilie 2020

Scandalul ce sta sa izbucneasca, in care o multime de state vor sa ceara socoteala Chinei, cred ca nu este intamplator. El atrage atentia comunitatii internationale la cat de aberanta este directia in care a pornit acest stat. Si nu as vrea sa fiu inteles gresit. Am un respect deosebit pentru poporul chinez.


o o o 

Se intampla in viata ca, pe cat incerci sa ignori anumite aspecte ale realitatii, pe atat acestea incearca sa isi faca simtita prezenta. Asa cum italienii ignorau Sicilia iar in anii 80 Sicilia a inceput sa "ceara atentie" asa incat fiecare emisiune de stiri vorbea despre un atentat cu bomba pus in scena de Cosa Nostra. Tot la fel si la noi, de unde ignoram cu totii Oltenia, de acolo si Oltenia a izbucnit ocupand primele pagini si ore intregi la toate televiziunile.

In Psihologie exista acest concept numit "atentie negativa". El provine din Psihologia Copilului si a Adolescentului, fiindca acestia par a avea mai multa nevoie de atentie decat alte grupe de varsta, desi, probabil, nevoia de atentie a adultului se exprima in alte moduri. Ce este atentia negativa? In teorie, copiii, atunci cand sunt ignorati de parinti, fac in asa fel incat sa obtina "firimituri de atentie", prin intermediul nazbatiilor.

Nazbatiile pe care le fac copiii, care in adolescenta pot sa fie destul de mari, confisca atentia parintilor si asta asigura o anumita nevoie de interactiune cu parintele. Cu alte cuvinte, copilul, daca suntem dispusi sa ii intelegem mesajul, il trage pe parinte de maneca pentru a-l face atent la datoria sa de parinte ce consta in a-i oferi copilului acea imbinare de iubire si disciplina de care acesta are nevoie ca si de aer. Cand parintele nu ii asigura acest combustibil vital odraslei, aceasta "si-o cere".

Dar sa revenim la China. Nu stiu daca sunteti la curent cu ceea ce se intampla in China, din punct de vedere politic, social, spiritual sau din punctul de vedere al drepturilor omului. Si probabil ca nimeni din Occident nu este cu adevarat la curent cu toate astea. Pe cat incerci sa afli mai multe despre China, pe atat ti se zburleste parul in cap mai tare. Si daca va ganditi la cenzura pe care Partidul Comunist Chinez -PCC- o realizeaza in ce priveste mass-media, considerati ca asta e problema cea mai mica a chinezilor.

Sigur, e o problema mare, daca te gandesti mai bine, fiindca de aici porneste manipularea si reprimarea oricarei tendinte sanatoase a maselor. Un regim totalitar sau o secta, fiindca cele doua se aseamana din foarte multe puncte de vedere, se ingrijeste in special ce fel de informatii ajung la oameni sau, respectiv, la membrii sectei. Daca nu ai un punct de vedere alternativ, nu poti sa iti pui problema schimbarii sau, respectiv, insanatosirii, iar liderul de secta (caci Partidul Comunist Chinez este asa ceva), are toata libertatea de a-si conduce supusii catre cele mai aberante directii.

Se considera ca majoritatea liderilor de secta sufera de anumite tulburari de personalitate, cum ar fi psihopatia sau tulburarea de personalitate de tip narcisic, care ii face "apti" sa isi trateze supusii ca pe niste obiecte (obiecte sexuale de multe ori), prin intermediul carora isi satisfac poftele cele mai degenerate. Tot la fel si PCC are majoritatea trasaturilor unui lider de secta narcisist. Iata spre exemplu doar cateva dintre acestea:

  • AVIDITATEA PENTRU VALIDARE - PCC nu prea ii suporta pe cei care nu ii ofera validare neconditionata. Spre exemplu, pe cei care, fara a se ridica impotriva partidului, au viziuni diferite asupra lucrurilor ii vaneaza cu o aviditate de animal de prada. 
  • SPATIUL PATOLOGIC -Narcisistii au de regula "un club de suporteri" care au misiunea de a-l lauda pe narcisist: cat de frumos, destept, moral este acesta. Aici depinde cum isi doreste narcisistul sa fie privit, dar in esenta diferenta nu exista. 
  •  SINELE FALS - Se refera la acea imagine falsa pe care o vede Narcis in oglinda apei si pe care ceilalti o idealizeaza. Nu are nimic in comun cu realitatea, fiind o constructie ideala pe care, spre exemplu PCC o impune supusilor sai. Si aceasta imagine pare a spune asa: "PCC este de o frumusete neasemuita, niciodata egalabila".
  •  TEAMA DE INTIMITATE - PCC nu se apropie de nimeni. Popoarele din jur, ce sa mai vorbim despre Occident, sunt priviti ca niste dusmani. Si pe buna dreptate, fiindca daca s-ar apropia cineva de PCC si de China, s-ar speria si ar fugi cat il tin picioarele. 
  •  PRAPASTIA GRANDORII - Este distanta dintre realitate si imaginea ideala proiectata de PCC. Aceasta prapastie se face simtita in momente precum cel de fata, in care, PCC vrea sa se creada ceva despre el, dar realitatea este ca multe state ar vrea sa dea in judecata China pentru felul cum a gestionat pandemia de coronavirus. 
Mai sunt si alte trasaturi in aceasta lista dar consider ca le-am numit pe cele mai semnificative. Si va marturisesc ca sunt socat, la randul meu de aceasta potrivire "manusa" intre PCC si tulburarea de personalitate de tip narcisic. Dar, din pacate, PCC are si trasaturi care te duc cu gandul la tulburarea de personalitate de tip anti-social. Daca v-a preocupat catusi de putin situatia din China, probabil ca stiti de unde are PCC organe "proaspete" pentru a dezvolta o adevarata "industrie" a transplantului de organe.

Ei bine, poate ca ati ramas impresionati de felul cum arata orasele chinezesti, si pe buna dreptate. Chinezii sunt cunoscuti in toata lumea pentru capacitatea lor de munca, chiar daca, poate ca nu exceleaza la capitolul imaginatie creatoare, multumindu-se sa copieze si chiar sa fure de la altii si fiind campioni la furtul de proprietate intelectuala. Nu e vina chinezilor - ei fac ce li se spune. Dincolo de aceasta frumusete fara seaman a ceea ce a construit PCC in China, se ascunde insa o mentalitate de un pragmatism care frizeaza psihopatia.



In China, mai mult decat oriunde altundeva in lume, "scopul scuza mijloacele". Stiu, este o expresie care a intrat in uzul comun. Numai ca, in lumea omului moral si civilizat, scopul nu scuza niciodata mijloacele. Daca ar fi asa, raspunsul corect la testul urmator ar fi cu totul altul:

O tanara a avut un deces in familie si la inmormantare a intalnit un domn care, pentru ea ar fi putut fi "iubirea vietii sale". La sfarsit, si-a dat seama ca nu i-a cerut numarul de telefon si se prefigura posibilitatea sa nu-l mai intalneasca niciodata pe acel june. Peste o saptamana, aceasta tanara si-a ucis sora. INTREBARE: De ce si-a ucis sora?

In mod normal, ai raspunde la asta cu ceva de genul "fiindca este complet dusa". Dar unii dintre noi vor vedea legatura intre cele doua elemente (iubirea si crima) si ar raspunde ca si-a ucis sora fiindca spera sa isi reintalneasca "iubirea vietii sale" la inmormantarea surorii sale. Se considera ca cei care gasesc aceasta legatura si inteleg acest proces, sufera ei insisi o tulburare de personalitate de tip antisocial (psihopatie). Desigur, lucrurile sunt intotdeauna mai complicate decat par, si faptul ca intelegi cum functioneaza mintea unui psihopat nu inseamna obligatoriu ca esti psihopat.

In China, se pare ca scopul scuza mijloacele si daca se intampla sa ai nevoi spirituale, PCC va considera ca in felul acesta ii ignori doctrina si sistemul de convingeri, ceea ce este luat ca o insulta de o gravitate extrema. Este deja de notorietate felul cum sunt tratati practicantii de Falun Gong.

Persecutia practicantilor de Falung Gong este o campanie anti-religioasa initiata de PCC pentru a elimina practica spirituala de Falun Gong in China, in scopul de a mentine doctrina ateista de stat. Aceasta campanie de propaganda include mai multe fatete, printre care un program de conversie ideologica dar si o varietate de masuri coercitive cum ar fi arestul, munca silita si tortura fizica, rezultatul fiind adesea decesul. WIKIPEDIA

Iata deci cu ce se ocupa PCC in indepartata China. Daca nu va pare nimic iesit din comun, voi atrage atentia ca tot ce am spus mai sus inseamna incalcarea drepturilor omului, realizata intr-un mod care iti aminteste de alte momente ale istoriei, cum ar fi poate Era Sclavagista sau Inchizitia, in care China chiar se afla in momentul de fata, din anumite puncte de vedere. Dar ca sa aveti o masura pentru dispretul si ura PCC fata de inamicii sai, trebuie sa stiti si faptul ca regimul de la Beijing, nu doar ca ii condamna la moarte pe acesti oameni, dar le vinde organele in toata lumea, pentru transplant.

Fireste ca, pe masura ce Occidentul descopera de unde provin aceste organe, problema etica devine un obstacol tot mai mare in procurarea acestor organe. Scandalul ce sta sa izbucneasca, in care o multime de state vor sa ceara socoteala Chinei, cred ca nu este intamplator. El atrage atentia comunitatii internationale la cat de departe a ajuns persecutia in acest stat. Si nu as vrea sa fiu inteles gresit. am un respect deosebit pentru poporul chinez. Articolul acesta nu doreste a denigra acest popor greu incercat si asuprit. Chinezii merita compasiunea noastra, fiindca, in fond, ei nu au nicio vina. Oricine poate gresi si invata din greseli. PCC insa "nu poate sa greseasca" - si asta e problema lui cea mai mare. 








(1) Imaginea Nan Lian Garden, de Gavin Andreson, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

miercuri, 22 aprilie 2020

Atunci cand anchetatorilor le lipseste talentul si disponibilitatea de a descoperi adevarul despre o crima, ei pot folosi tehnica lui John Reid, prin intermediul careia ne oferim o scurtatura catre ceea ce ne intereseaza cu adevarat, cum ar fi o prima si un concediu. In ce consta aceasta tehnica odioasa?


o o o

Tehnica Reid este o metoda de interogare care a fost creata si dezvoltata de catre americanul John E. Reid in anii '50. Reid a fost psiholog, expert in testul poligraf si fost politist. Cei care folosesc tehnica aceasta sunt de parere ca aceasta este utila in extragerea de informatii de la suspecti altfel nedispusi sa colaboreze cu Politia. Criticii tehnicii Reid sunt de parere insa ca printre minusurile acestei forme de interogare se afla, deloc de neglijat, faptul ca unii suspecti, in special minorii, ajung sa faca confesiuni care nu corespund realitatii.

Tehnica, ca sa zic asa, este luata la misto de fapte, fiindca, pe cand Reid se bucura de succesul strategiei sale in interogarea unui suspect de crima, despre care se credea ca si-ar fi ucis sotia, fortandu-l practic sa recunoasca ceva ce nu a facut, adevaratul vinovat rasufla usurat in timp ce deschidea o doza de bere. Numai confesiunea acestuia din urma a reusit sa rastoarne reputatia lui John Reid, precum si faptul ca statul american a trebuit sa plateasca o frumoasa despagubire de $500.000 celui care a infundat puscaria nevinovat.

Pentru mine, aceasta tehnica este doar un fel de "folclor" pe care este bine sa il cunosti din cel putin cateva motive: pentru ca in felul acesta intelegi cum poate cineva mai slab de inger sa fie determinat sa minta, poate chiar si in conditii de juramant, dar si pentru a intelege cat de complex este procesul judiciar si cat de dificil este sa gestionezi o ancheta profesionista care nu violeaza drepturile persoanei, fie aceasta si o persoana in calitate de acuzat.

Asadar, tehnica Reid, se desfasoara pe baza unei scheme bine determinate, care consta dintr-un proces alcatuit din 3 faze:

  • ANALIZA FAPTELOR
  • ANALIZA COMPORTAMENTULUI
  • CEI 9 PASI AI INTEROGATORIULUI

Daca in primele etape ale anchetei (analiza faptelor si cea comportamentala) reiese posibilitatea ca suspectul sa fi comis crima respectiva, urmeaza interogatoriul, in care abordarea anchetatorilor devine acuzatoare si urmareste, nu-i asa, sa obtina o confesiune. In acest scop sunt folosite, spre exemplu, intrebari cu varianta de raspuns care insa elimina din start varianta ca suspectul este pur si simplu nevinovat. Iata cum suna o astfel de intrebare:

Ai planuit crima din timp sau a fost o chestie de moment?

Intrebarile de acest fel sunt puse cu un ton intelegator si cu "duhul blandetii", pentru a-l determina pe suspect sa se simta confortabil in postura celui care martusiseste. Asta corespunde in Psihologia Umanista la ceea ce se numeste "acceptare neconditionata". Fiindca se considera ca atunci cand psihologul te abordeaza astfel devii mult mai dispus sa "te deschizi" si sa participi la terapia lui. Si probabil ca nu este intamplator faptul ca tehnica Reid a aparut tocmai in perioada in care se dezvolta Psihologia Umanista a lui Carl Rogers. De altfel, in 1946, Rogers devenea presedintele APA (Asociatia Psihologilor Americani).

Bine, imi veti spune, dar cat de confortabil sa te simti la interogatoriu? Eventual pana ajungi sa spui o minciuna, doar ca sa scapi de morisca asta alcatuita din intrebari binevoitoare care te afunda in mlastina unei false vinovatii. Ei bine, da. Iata si cei 9 pasi, ai tehnicii Reid, asa cum i-a conceput cel care a produs aceasta minunatie a psihologiei judiciare:


  • CONFRUNTAREA POZITIVA - Nu prea inteleg ce este "pozitiv" in faptul ca ii spui unui suspect ca ai dovezi clare impotriva lui, desi nu ai. Cu alte cuvinte "il minti, pozitiv", fiindca il minti cu duhul blandetii. De asemenea, ii oferi ocazia sa-si explice faptele. 
  • MINIMIZAREA VINOVATIEI - Este o chestie pe care o folosesc in general cei "certati cu legea" fiindca ii ajuta sa traiasca cu ei insisi. In psihologie apare sub forma de mecanism de aparare (rationalizare). E un mod de a-ti handicapa propria constiinta care, in final iti permite sa dormi linistit noaptea, desi ai la activ 500 de crime. Spre exemplu, poti sa arunci responsabilitatea pe cineva sau pe un set de circumstante neprielnice. 
  • REDUCEREA NEGARII FAPTELOR - Cu alte cuvinte, aici, agenda anchetatorilor consta in a-ti micsora rezistenta la BS, pentru ca in final sa ti se para atractiv faptul ca ancheta, si toti cei care participa la ea, se afla intr-un mare BS, ceea ce reprezinta o manipulare grosolana.
  • MOMENTUL MOTIVARILOR - De regula, in acest punct, acuzatul aduce argumente pentru care nu ar fi putut comite fapta, din moment ce lucrurile devin mult mai clare in mintea lui. Dar anchetatorul este orientat sa "o tina pe-a lui" si sa ofere motive pentru care ar fi putut totusi sa comita fapta.  
  • RECOMPENSAREA SINCERITATII - Cu alte cuvinte, suspectului i se vaneaza orice detaliu care corespunde cu versiunea anchetatorilor pentru a crea sentimentul de validare. 
  • CUMINTIREA SUPECTULUI - Apare in cele din urma o etapa in care, probabil obosit de toate insinuarile dulcege facute de anchetatori, incepe sa se instaleze resemnarea iar suspectul incepe sa se obisnuiasca cu ideea ca orice este mai bun decat acest interogatoriu care ii violeaza drepturile, chiar si un pui de somn in celula, care dureaza 20 de ani.
  • INTREBAREA CU VARIANTE DE RASPUNS - Este cea despre care am amintit mai sus si care, de fapt, nu are variante de raspuns, fiindca ti se da de ales intre mere ionatane si mere golden, dar in esenta, altcineva a hotarat in locul tau ce desert vei avea. Este, dupa cum observati, un moment foarte delicat al interogatoriu, in care oboseala este accentuata si riscul de a admite o forma de vinovatie, eventual mai usoara, (de ex. omor prin imprudenta) este urias. Timing! 
  • ASUMAREA VINOVATIEI - In aceasta etapa, suspectul este manipulat pentru a colabora cu organele si a recunoaste orice, ajutand organele de ancheta sa puna "cap la cap" toate elementele incidentului si oferind confesiuni pe banda rulanta, realizate inclusiv in prezenta martorilor.
  • DOCUMENTAREA - In aceasta ultima etapa, dupa ce lucrurile au fost puse cap la cap, se incearca constituirea unei variante oficiale, bine inchegate, dupa care suspectul este pregatit sa ofere declaratii ce vor fi inregistrate audio-video pentru a putea fi folosite in proces.    


Dupa cum observati, tot acest circ este bine pus la punct si gandit parca special pentru a usura munca anchetatorilor. Adevarul pare sa nu conteze la fel de mult precum faptul ca cineva a recunoscut crima, prin urmare putem sa ne bagam in seama cu reporteritele sexy de la 7 canale de televiziune care ne vor aborda cu ochii plini de admiratie si respect pentru nobila meserie de slujitori ai statului. De asemenea, putem sa ne vedem de problemele noastre, cum ar fi noua colega de la biroul Resurse Umane, sau poate o partida de pescuit bine-meritata, impreuna cu colegii de birou. 

Fiindca domnul John Reid nu a fost destept degeaba! Si in felul acesta avem raspunsul la intrebarea de ce unii chiar marturisesc crime pe care nu le-au comis niciodata. Daca toti muritorii functioneaza pe principiul minimului efort, care presupune sa ai maximul de beneficii obtinut prin intermediul unui minim efort, ei bine, de ce nu ar fi loc de o asemenea mentalitate chiar si in randul celor care servesc statul? Nu vreau sa insinuez ca toti cei care servesc statul cred  in tehnica Reid. De altfel, nu ma indoiesc ca ei studiaza asa ceva in timpul formarii lor profesionale, pentru a evita astfel de situatii.




La prima vedere este doar un alt discurs plictisitor de la Ted Talks, dar, in ciuda faptului ca dureaza aproape 20 de minute, cred ca merita efortul. Veti afla aici cum alegerea de a recunoaste o crima pe care nu ai comis-o pare logica cand esti intr-o situatie de ancheta in calitate de suspect si, de asemenea, care sunt cei care sunt expusi la a recunoaste crime pe care nu le-au comis: imigrantii, care nu cunosc limba, cei care apartin unor minoritati vazute rau, cei cu deficiente mentale, cu boli psihice, dependentii de droguri (chiar si nicotina) sau adolescentii a caror personalitate este in formare si nu stiu la ce sa se astepte.








(1) Imaginea Prison, de Lennart Takanen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 22.04.2020), Reid Technique, website: Wikipedia
Continue reading

miercuri, 15 aprilie 2020

"Cercetatorii britanici", avand resurse  materiale si timp liber, descopera motive mai putin evidente pentru care ai posta fotografia aceea de cuplu, pentru ca apoi sa o transformi in poza de profil. Care sunt cele doua motive pentru care unul dintre parteneri, sau ambii, ar putea face acest lucru? 


o o o

Scriam in urma cu ceva timp un articol despre felul in care internetul revolutioneaza modul in care ii privim pe ceilalti. Dar s-ar parea ca revolutioneaza si modul cum ne comportam noi insine, din moment ce tot ceea ce facem offline poate ajunge online, cu consecintele cele mai grave pentru viata noastra personala sau profesionala.

Oare mai evaluam o carte in functie de coperta?  (...) Cred ca a devenit un reflex ca in momentul cand te intereseaza o persoana sa dai, inainte de toate, un search pe Google si sa vezi, doar asa, preventiv, ce lucruri interesante poti sa descoperi despre aceasta: poate ca este cautat de politie, sau poate ca are cazier, sau poate ca este un impostor sentimental, cine stie?

Astfel poti sa descoperi niste articole interesante si entryuri de blog in care cineva isi face datoria fata de societate si impartaseste cunostinte pretioase despre fostul sau fosta, care obisnuieste sa dispara cu obiecte de valoare, dupa ce ti-a servit o poveste suculenta, ori poate obisnuieste sa seduca fete de liceu si sa le duca "la produs".

Un prieten imi povestea ca a fost curios in legatura cu o potentiala partenera si a descoperit pe internet ca aceasta a avut o relatie cu un tip notoriu, dar flirtase si cu fratele acestuia. Prietenul meu a fost nevoit sa renunte la idee pentru ca si el avea un frate si nu dorea sa isi transforme viata personala intr-un circ.

Asadar tehnologia si stiinta chiar ne-au schimbat viata. Suntem atat de obisnuiti sa cautam pe Google orice ne-ar putea interesa, incat probabil ca putini mai sunt aceia care incep o relatie sau incep munca la o anumita societate, ori se muta intr--un oras / cartier nou, fara sa dea un search pe Google, sa vada daca nu cumva ar putea gasi ceva interesant acolo. Dar cum se rasfrange asta asupra comportamentului nostru? Caci nu poti sa actionezi la fel, stiind la ce esti expus.

Un studiu aparut pe situl Research Gate a descoperit de curand ceea ce, poate, anticipam si noi de ceva timp: data fiind aceasta expunere universala "de care ne bucuram" online, care face posibil sa se afle in doar cateva secunde cele mai picante informatii despre persoana noastra, noile generatii devin mult mai prudente in ce priveste conduita lor offline. Ce inseamna asta de fapt?

Am descoperit faptul ca, dupa cum ne cenzuram ipostazele in care ne prezentam online, tot la fel ne putem cenzura comportamentul offline. Spre exemplu, oamenii evita sa fumeze sau sa ia droguri cat timp este pornita o camera de luat vederi sau pot sa se indeparteze de persoane care ar putea sa ii faca gelosi pe partenerii lor, evitand astfel sa apara impreuna in social-media. Aceste descoperiri au fost intarite prin intermediul unui experiment din care a rezultat faptul ca barbatii ar evita sa mearga intr-un club de noapte, daca ar exista posibilitatea ca anumite fotografii sa apara online.  Research Gate

Poate ati observat ca fiecare dintre noi este extrem de atent la felul cum se prezinta online. Ce anume postezi, in ce ipostaze apari, cu cine ai aparut, in ce videoclip, cine te-a "taguit" in ce locatie s.a.m.d. Nu vrei ca toata lumea sa stie chiar orice despre tine, tocmai fiindca ai anumite interese, de tot felul, incepand cu cele sentimentale si terminand cu cele profesionale. Daca lucrezi in Politie, seful tau nu va dori, spre exemplu, sa te vada cu vecinul tau, care este intamplator un interlop periculos. Iar partenera ta nu va dori sa vada ce fel de stagiare se vantura prin biroul tau, nu-i asa?

Si atunci devenim cu totii mult mai atenti nu atat la ceea ce se posteaza online ci si la felul cum ne comportam offline. Nu de alta, dar ceea ce facem offline poate ajunge oricand online, pe negandite. Si asa te trezesti intr-o dimineata, cand nici nu ti-ai baut cafeaua bine, ca au aparut poze de la mini-party-ul tinut cu colegii de birou seara trecuta, si, te-miri-de-unde, si-a bagat capul in poza o blonda pe care nici macar nu o cunosti! Cum vei explica asta? Da, iata cum vietile noastre s-au complicat destul de mult, in special daca preocuparile noastre nu sunt intotdeauna cele mai ortodoxe.

Un alt studiu, prezentat pe situl Psychology Today vine sa analizeze un comportament online al celor care se afla intr-o relatie si au grija sa posteze tot felul de fotografii sau selfie-uri, privind viata sentimentala a cuplului. Ei bine, daca pana acum se credea ca facem acest lucru pentru a supracompensa un sentiment de neimplinire si nesiguranta pe care unul sau ambii parteneri il traiesc in cuplul lor, s-a descoperit ca postarea asta "in nestire" a unor "marturii" despre viata cuplului, mai are si alte functii. 

Ce au descoperit cercetatorii de la Universitatea din Pittsburg. PA. despre rolul pozelor de cuplu:


  • RESPINGERE DE PRETENDENTI NEDORITI - In special daca te preocupa felul cum arati, probabil ca ai destui fani pe toate retelele de socializare. Dintre acestia, unii au trecut deja "la urmatorul nivel", adica sunt stalkeri (admiratori incomozi, de care nu poti sa scapi si care evoca in tine tot felul de emotii, printre care dispretul, frica sau ambele).
  • RESPINGERE DE RIVALI SEXUALI - Ne dorim sa indepartam rivalii sexuali. Oricine ar fi interesat de partenerul tau, si de regula se gaseste cate cineva, va afla astfel ca el "este luat", prin urmare, orice obstacole ar fi existat pana acum, se mai adauga unul, deloc de neglijat -  persoana ta si faptul ca a aparut acest videoclip ce i-a stricat ziua in timp record, ca nimic altceva.

Imi amintesc ca aveam o prietena in urma cu ceva timp, care imi facea confesiuni in legatura cu relatia ei. Ea se plangea de faptul ca partenerul ei nu parea dispus sa arate lumii faptul ca se afla intr-o relatie (cu ea). Cu alte cuvinte, daca ai fi accesat contul lui de Facebook spre exemplu, nici macar nu ti-ai fi dat seama ca tipul chiar "era luat", cel putin in mintea prietenei mele. Si atunci aceasta fata a facut un gest de mare curaj, simtind probabil ca ajunsese intr-un moment in care nu risca prea mult, si a facut un "Tag" cu o fotografie a celor doi, intr-o ipostaza suficient de intima, care chiar transmitea "uite, acesta este un cuplu!". Fotografia a aparut pe paginile ambilor si, de acolo, nu a prea mai fost loc de intors. 

Si uite asa, fetele "isi marcheaza teritoriul", atunci cand baietii nici macar nu se astepta. Acum, desigur, cercetarea este intotdeauna o chestie "cu procente". Iar asta inseamna ca vor exista mereu motive neasteptate, desi, poate mai putin frecvente, pentru care unii fac anumite alegeri. Astfel, poate ca unii apar in poze cu anumite persoane, pentru ca asa s-a nimerit, sau poate pentru a produce oftica sau pentru a-si lua revansa. Spre exemplu, poate ca o tanara femeie apare cu un coleg de munca doar pentru ca sora ei s-a casatorit si simte ca... stiti voi, a pierdut startul. 




Poti sa apari cu cineva pentru a seta standarde si nivele de asteptare. Sau cineva, poate sa apara cu un "tip bine" pentru a-si determina adevaratul iubit sa faca "marele pas" si sa o ceara de sotie. Nu stiu daca isi va atinge scopul in felul acesta, dar probabil ca va determina anumite interogatii retorice si anumite "miscari tectonice" care, mai departe, vor accelera lucrurile intr-o directie sau alta.  Sunt convins ca exista mult mai multe motive pentru care lumea apare impreuna cu altii pe retelele de socializare.

In acest articol mi-am propus deci sa va fac atenti la motivele pentru care apareti, constient sau mai putin constient, pe retelele sociale, impreuna cu altii. Poate ca uneori nu va imaginati ce anume declansati in constiinta privitorilor, asa cum adolescentele nu isi imagineaza ce mesaje transmit cand apar sumar imbracate (desi ar vrea sa stie). De asemenea, chiar iti doresti sa transmiti asta?









(1) Imaginea Couple, de Neil Gaudet, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0 

(2) Psychology Today, (acc. 15.04.2020), Why Do People Show Off... website: Psychology Today

(3) Research Gate, (acc. 15.04.2020), Social Media Extends its Self-Censoring Effect Offline, website: Research Gate

(4) Psihopedia, (acc. 15.04.2020), Te Cunosc de Undeva?; website: Psihopedia
Continue reading

luni, 13 aprilie 2020

Modelul italian sau modelul olandez de carantina? Este suficient sa ne intrebam care ni se potriveste mai mult sau este nevoie sa ne intrebam care dintre aceste modele este mai logic si cu beneficii pe termen lung?


o o o

Observati ca intreaga planeta tinde sa intre in carantina. Toata lumea "sta linistita" pregatindu-se, pe de alta parte, sa vada "nota de plata" pentru ceea ce au ales autoritatile - si anume sa inchida totul "pentru a salva vieti". Nu mi-a suras ideea carantinei nici pana acum, dar am zis ca... hai, poate ca pe o perioada scurta de timp...

Ceea ce nu stiam eu este ca asta nu este o strategie de termen scurt. Dimpotriva. Principiul pe care se bazeaza strategia "complete lockdown" presupune limitarea la maximum a transmiterii virusului prin distantare sociala totala. Totusi, nu stiti ca daca am pune capat starii de urgenta maine, toata "strategia", cu ghilimelele de rigoare, s-ar duce naibii.

Psihologic vorbind, aceasta este o strategie disperata, lipsita de realism si care ii trateaza pe cetateni ca pe niste copii lipsiti de responsabilitate. Tot psihologic, cele mai vulnerabile fiinte reactioneaza la amenintare printr-o chestie numita "freeze" (inghet). Nu te mai misti, faci pe mortul, poate ca astfel "pradatorul" te confunda cu o piatra si te lasa in pace. Perfect inconstient si primitiv, caracteristic fiintelor disperate, neajutorate.

De ce spun ca este lipsita de realism? In psihoterapie nu exista "pacat mai mare" decat dorintele lipsite de realism, sau pe romaneste "sa traiesti intr-un basm". Cand oamenii traiesc intr-un basm, din ignoranta sau lipsa de informatii, realitatea actioneaza ca un dispozitiv de traumatizare ce te impunge sistematic, ca sa te atentioneze ca nu iti poti permite asa ceva. Nu pe aceasta lume.

Cred ca guvernele care si-au blocat economia chiar traiesc intr-un basm. Este un basm in care lumea nu doar ca traieste pana la adanci batranete dar nici macar nu mai moare vreodata. Guvernele nu vor accepta niciodata ca vor exista pierderi umane "pe tura lor" - asta nu se potriveste cu planul de a ramane la putere  pentru totdeauna. "Cum? Noi care respectam individul cu drept de vot?"

Prin urmare se vand gogosi electoratului care, de asemenea, ar trai bucuros intr-un basm, daca i s-ar oferi ocazia. Un basm cum ar fi "...VIATA FARA DE MOARTE". Si am putea intelege faptul ca unii au decis sa SABOTEZE economia statelor pe care le conduc, din disperare. Dar cand avem datele in fata, nici disperarea si nici carantina nu se mai justifica. Care sunt datele, mai exact?

Daca ati observat, strategia de "total lockdown" isi are originile in sudul Europei, unde predomina spiritul latin - pasional si predispus toanelor. Cred ca Italia a fost prima tara care a recurs la aceasta strategie, desigur, in disperare de cauza, fiindca faimosii octogenari italieni incepeau sa devina faimosi pentru cu totul alte motive.

Pana la aceasta data in Italia au decedat "ca urmare a infectarii cu coronavirus" 17,916 de persoane. Sigur, e trist ca au murit atatia oameni si e si mai trist ca atatia oameni au devenit "un numar intr-o statistica".

  • 14,937 cu varste cuprinse intre 70-100 de ani; 
  • 2,000 cu varste intre 60-69 de ani;
  • 692 cu varste cuprinse intre 50 si 60 de ani.

Numarul celor cu varste de sub 50 de ani care au decedat in Italia este de 211, potrivit unei statistici disponibile publicului la linkul urmator: STATISTICA.com Aceste date ilustreaza genul provocarii cu care ne confruntam: un virus provoaca o boala care secera pe cei mai vulnerabili membri ai societatii. Punct.

Nu cunosc cat de sanatosi erau cei 211 de tineri care au decedat dar inteleg ca majoritatea nu excelau la capitolul acesta, fiind cunoscuti cu afectiuni cardiace sau diabet. Fiecare dintre aceste persoane sunt membri ai societatii, au drepturi egale cu toti ceilalti si merita sa fie protejati. Putem intelege asta. Totusi, cum ii protejam? Fiindca mi-e teama ca, metaforic vorbind, guvernele au atacat paianjenul de pe masuta din sufragerie, cu ciocanul. 

Donald Trump era intrebat care este numarul de decese care poate fi considerat acceptabil? Iar el, baiat inteligent, a raspuns "Zero, daca asta e intrebarea ta!" Si asta reflecta aspiratiile si valorile noastre ca societate de oameni sanatosi la cap si care nu se bucura cand moare cineva, fiindca nu este o bucurie sa iti pierzi bunicii sau parintii, decat daca suferi de o tulburare mentala grava.

In tarile nordice, inclusiv in UK, abordarea a fost sensibil diferita. In UK am vazut o "rasturnare de situatie" ca urmare a faptului ca autoritatile s-au speriat de avalansa de cazuri care au inundat sectiile de urgenta. Acolo, potrivit unei statistici aparute in 2 Aprilie, lucrurile stateau astfel:

Noile date, bazate pe decesele anuntate de spitalele din Anglia, la data de 02 Aprilie 2020, reflecta faptul ca 1,749 (53%) din 3,302, decese inregistrate reprezentau decesele persoanelor cu varsta de peste 80 de ani iar 1,291 reprezinta numarul decedatilor cu varste cuprinse intre 60 si 79 de ani. METRO.co.uk

Cu alte cuvinte, 92% dintre resursele umane pierdute de societatea britanica reprezinta persoane cu varste cuprinse intre 60 si 100 de ani. Iarasi, asta ne da ceva de inteles despre inamicul cu care ne confruntam. Nu spun ca nu trebuie sa luam absolut niciun fel de masuri pentru protejarea acestor oameni care, repet, ne sunt egali in drepturi si le datoram respectul si pretuirea noastra. Ei ne-au dat viata si ne-au crescut. Insa, repet, cum ii protejam?

Doua state europene ne atrag atentia prin faptul ca par a fi reactionat in mod diferit la pandemia aceasta, care le-a pus gand rau pensionarilor - Olanda si Suedia. Nu merg chiar impotriva curentului (de distantare sociala) insa se lauda cu atitudini "inteligente" si cu faptul ca cetatenii lor sunt maturi, prin urmare sunt tratati ca niste adulti, nu ca niste copii iresponsabili.

o o o

Iata un text pe care l-am gasit pe un site oficial al Ministerului Sanatatii din Olanda:

CELE TREI SCENARII


Noul coronavirus s-a raspandit in Olanda. La momentul actual, exista trei posibile abordari pentru cum ar putea sa raspunda tara noastra. De la interventia televizata a primului ministru Mark Rutte, au fost denumite "cele 3 scenarii". Ce presupun acestea?

1. CONTROLUL MAXIM AL VIRUSULUI. Aceasta este abordarea statului olandez. Presupune sa conlucram pentru a ne asigura ca populatia respecta regulile de igiena, evita localurile publice (cum ar fi cafenele) si mentin distantarea fizica intre persoane. Aceste masuri sunt menite sa ingreuneze infectarea populatiei cu noul coronavirus. Sunt cunoscute sub numele de "distantare sociala". Virusul nu se va raspandi rapid, desi se va raspandi, pe termen lung. Asta va duce la o raspandire controlata in randul persoanelor care nu se afla in grupele de risc. Exista 3 avantaje strategice ale acestei abordari:
  • Majoritatea persoanelor vor resimti simptome minore si se vor recupera fara suportul medical
  • Majoritatea persoanelor isi vor forma imunitatea iar virusul va avea sanse mai mici de a-i imbolnavi pe altii. Acest fapt reprezinta un zid protector pentru grupele vulnerabile (varstnici si cei cu alte probleme de sanatate)
  • Spitalele si serviciile de suport social nu vor fi coplesite si capacitatea acestora nu va fi epuizata. 

2. A PERMITE VIRUSULUI SA EVOLUEZE NECONTROLAT. Raspandirea va fi rapida si fiecare pacient va infecta inca 2 persoane, in medie. Dezavantajul este reprezentat de faptul ca sistemul medical va fi total blocat si va ceda. 

3. BLOCAREA RASPANDIRII VIRUSULUI. Aceasta abordare este numita si "lockdown" (carantina). Presupune sa inchidem totul si sa le impunem cetatenilor sa ramana in casa. Poate parea o optiune tentanta, cel putin initial. Dezavantajul este ca ea trebuie mentinuta pe o perioada indelungata, pentru a fi eficienta. Nu doar zile sau saptamani. Va fi nevoie de o blocare a intregii societati pe durata unui an sau chiar mai mult. Consecintele vor fi uriase pentru scoli, economie, etc. Mai mult decat atat, este foarte posibil ca virusul sa inceapa sa se raspandeasca iar, odata cu terminarea carantinarii. Cu alte cuvinte, carantinarea societatii si toate eforturile populatiei ar fi  ramas lipsite de sens. Riscul ramane pana la momentul aparitiei unui vaccin.


o o o 

Fireste ca oficialii italieni au ales sa faca "o mare scena", in stil perfect latin cu privire la "tradarea Olandei". Dar Olanda isi vede de treaba constienta ca nu traim intr-un basm in care nimeni nu moare, niciodata. In Suedia, relaxarea pare sa fie si mai pronuntata. Scolile functioneaza in mod normal, cu toate ca adunarile de peste 50 de persoane sunt interzise iar campionatul de fotbal oricum nu incepea mai devreme de Aprilie. 

Un articol neprietenos publicat pe Euronews.com, spune ca in Suedia, spre deosebire de celelalte state scandinave, numarul deceselor creste rapid. Dar evita sa precizez cate decese s-au inregistrat in Suedia pana acum. Am descoperit ca au decedat 900 de persoane in timp ce vecinii din Danemarca au pierdut 300 de persoane in conditiile in care populatia Suediei este de doua ori mai numeroasa.

In Suedia, in ciuda recomandarilor oficiale, barurile erau pline, spun cei de la Euronews iar suedezii, in afara de faptul ca nu au voie sa se adune prea multi, sunt pe terenul de sport, asa cum ii stim.  Fac conditie fizica, fiindca imunitatea se bazeaza si pe elementele stilului de viata. Cetatenii suedezi sustin aceasta strategie mai ales ca sunt genul de popor care functioneaza pe principiul "ori la bal ori la spital". 

Experimentul suedez, ca si cel olandez, sunt o idee buna daca ma intrebati pe mine. De ce? Pentru cel putin un motiv. Poate ca intr-o zi vom descoperi cu totii ca ori cu carantina, ori fara carantina, pe termen lung, cam tot atatea pierderi omenesti vom avea. Sigur, pe termen scurt, pare ca vecinii Suediei sunt mai castigati. Dar cat credeti ca poate rezista un stat in carantina? Si ce credeti ca se intampla dupa ce nu mai rezista?

Pai s-ar putea sa se intample asa: vor pierde (rapid) octogenarii pe care i-au pierdut suedezii si italienii si toate celelalte state si, in plus, vor constata ca sistemul de sanatate nu prea mai are resurse sa faca fata cazurilor noi pentru simplul motiv ca o carantina universala, vrem, nu vrem sa recunoastem, chiar costa. Si cine contribuie la buget daca i-am obligat pe toti sa stea in casa?




Un reportaj extrem de interesant care a aparut pe canalul de youtube al emisiunii 60 minutes Australia indica semne de activitate cerebrala pe indepartatul continent insular. Realizatorii, sfatuindu-se cu oamenii de stiinta, au descoperit ca extrem de multe decizii luate de statele aflate in carantina nu au absolut niciun sens, din punct de vedere stiintific, in afara de faptul ca vezi-Doamne, "ne incordam muschii" cu masuri apocaliptice, doar ca sa nu se vada ca suntem disperati. 

Metaforic vorbind, sefii de stat au ales in criza coronavirusului sa omoare paianjenul  de pe masuta de cristal, cu ciocanul. Masuta de cristal reprezinta desigur economia si esafodajul societatii. Asta denota disperare, ignorarea imaginii de ansamblu, ignorarea datelor disponibile si o totala lipsa de perspectiva pe termen lung. 

Intre timp, frustrarea creste, fiindca oamenii gandesc si, pe traseul acesta intre computer, frigider si pat, le vin in minte tot felul de revelatii si intrebari. Oare ce vom face maine? Ce se va intampla cu noi toti? Oare noi, cei care nu suntem vulnerabili la coronavirus, nu suntem si noi egali in drepturi cu cei vulnerabili? Nu avem si noi dreptul sa fim sanatosi fizic si la cap?

Cei de la 60 minute Australia fac o analogie interesanta: daca dorim sa nu mai moara absolut nimeni pe sosele, putem reduce viteza legala la 5 km/h. De ce nu o facem? Haideti sa o facem chiar maine, caci decesul oricarei persoane este inacceptabil. Vreau si eu o ordonanta de urgenta care sa reduca viteza legala la 5 km/h. De asemenea, as dori o ordonanta de urgenta care interzice sedentarismul, localurile fast-food, fumatul si alcoolul... fiindca toate astea suprasolicita sistemul medical si ne distrug sanatatea. Iar daca nu esti de acord cu mine, atunci cat de mic e sufletul tau? 

De asemenea, este greu de dovedit de ce este mai util sa ramai in casa decat in aer proaspat si soare, in parc. Oare infectionistii inteleg aceasta masura cand se stie ca virusilor nu le prieste lumina solara si caldura? Sunt convins ca unii vor intelege din povestea asta interminabila de pe blogul meu, faptul ca mie nu imi pasa de viata unor persoane vulnerabile.

Cu toate acestea, daca privesti lucrurile in perspectiva si pe termen lung, realizam ca o carantinare a intregii planete nu foloseste nici macar persoanelor vulnerabile. Daca nimeni nu contribuie la produsul intern brut, cum se vor mai plati pensiile, de exemplu? Sau cine va sustine sistemul medical? Cu ce bani? S-a vehiculat un termen de 3 luni in care un stat ca Romania ar rezista in carantina, platind somaj tehnic. 

Indiferent care este adevarul, stim sigur ca o carantinare universala este doar o iluzie. Nu "cumparam timp". Nimic nu se poate intampla magic in 3 luni. De fapt SE PIERDE TIMP. Asta nu ar fi o problema, dar pierdem mult mai mult decat timp. Din fericire statele incep sa inteleaga si se gandesc sa termine cu povestea asta TOTAL neinspirata.

In ce ii priveste pe cei vulnerabili la acest coronavirus, pe ei ii putem proteja si fara a distruge intreg esafodajul societatii. Mai mult decat atat, carantina aceasta reprezinta crearea de noi segmente de populatie vulnerabila, cu privirea goala, cu datorii, cu sanatate fizica si psihica la pamant, lipsiti de resurse si de perspective.

Iata un set de masuri care chiar ar avea sens, din punctul meu de vedere:

  • As opri imediat starea de urgenta si as relua activitatea in toate sectoarele economiei, promovand responsabilitatea personala, igiena, regulile de distantare si portul echipamentelor de protectie (masti, manusi), in special in ariile de activitate care se bazeaza pe interactiune. 
  • Un decret prin care intre orele 11:00 si 13:00, au prioritate la cumparaturi persoanele de peste 65 de ani, sau cu probleme de sanatate, iar toti ceilalti, daca sunt gasiti la magazin in acest interval, sa suporte inclusiv consecinte de ordin financiar (amenzi). La fel si cei care ii servesc. 
  • Si pentru ca vorbim de persoane inactive, ele pot sa ramana in carantina, exact cum au facut si pana acum. Daca le pasa, sa se protejeze ori sa ceara ajutor! Spre exemplu, serviciile sociale de la primarie pot sa continue sa ofere suport acestor persoane, ca si pana acum. 

Cred ca strategia Olandei este una inspirata si demna de urmat. Este total inutil, ca sa nu spun nesanatos, sa blochezi toata populatia activa a unui stat, in casa. Cat despre Italia, poate ca a venit timpul sa le ofere ceva  spatiu batranilor, nu as relua prea curand campionatul de fotbal, nici pupicurile pe obraz.    








(1) Imaginea Isolation, de Darvolteau, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading