Mind, People & Lifestyle





NOPTI ALBE & ZILE NEGRE
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

sâmbătă, 24 iunie 2017

Suntem dependenti de cumparaturi, succes, munca, tehnologie. Dar suntem dependenti si de oameni, iubire, sex, atentie, romantism. Iar in centrul vechi, suntem dependenti de cocaina si caviar. De unde vin dependentele noastre si unde se duc?




Un membru al familiei marcat de o suferinta psihica influenteaza mediul si atmosfera familiei in mod ireversibil si decisiv. Se naste in astfel de familii fenomenul de codependenta, caracterizat printr-o influenta reciproca exercitata intre nevrotic si familie. Familia este la randul ei si in aceeasi masura, dependenta de stilul de viata patologic al nevroticului, intrucat aceasta se adapteaza pentru a-l integra.

Dezechilibrul emotional accentuat si dificultatea de a-si controla emotiile, sunt compensate prin incercarea nevroticilor de a-i controla pe cei din jur. Mai mult, se observa la codependenti si un efect de "aspirator stricat", care atrage persoane, substante, bunuri, pentru ca acestea ofera iluzia controlului, o stare efemera de echilibru.

Golul afectiv in aceste cazuri pare a lua proportii uriase, iar pe cat de mare este, pe atat de neinspirata este tendinta acestor persoane de a-l umple cu ajutorul unor lucruri materiale. Asa cum stiti deja, daca cititi constant Psihopedia, secretul fericirii se afla in atitudinea mentala in relatie cu realitatea, iar incercarea disperata de a umple acest gol cu lucruri nu face decat sa accentueze patologia.

In timp ce co-dependenta nu e niciodata mentionata in certificatele de deces, co-dependenta extrema poate duce la depresii grave si la sinucidere. Rezistenta organismului slabește, datorita acestui stil de viata riscant, favorizand actiunea unor boli care, in mod normal, nu ar constitui o problema.

Multe dintre obsesiile si dependentele persoanei co-dependente, cum ar fi alcoolismul, abuzul de stupefiante, tulburările de nutriție sunt periculoase pentru viata bolnavului. Furia și violenta fizica, de asemenea, pot pune în pericol viata unor fiinte nevinovate.

Ca regula generala, comportamentul co-dependent se manifesta prin orice atitudine sau comportament excesiv, compulsiv, practicat in mod isidios si obsedant. Iata cele mai importante trasaturi ale personelor codependente:


  • Este dominată de una sau mai multe obsesii. Pot fi obsesii negative (alcool, droguri, agresiuni fizice, tulburări de nutriție, dependențe sexuale), dar altele pot fi pozitive (munca, mania de a aranja, curăța, etc) 
  • Persoana codependentă este marcată și suferă din cauza situației problematice din familia în care a crescut. Mesaje neșterse ale trecutului, au rămas in psihicul nostru ca urmare a experiențelor traumatice din copilarie.
  • Persoanele marcate de codependența au un foarte scăzut respect de sine și adesea trădează un foarte scăzut nivel de maturitate. Cât de multumit ești de tine insuți? Te aperi de criticile nefondate? Te simți lipsit de sprijin și prieteni? Ce îți spun aceste lucruri despre respectul față de tine insuți? 
  • Codependentul este sigur ca fericirea lui depinde de ceilalți. Fericirea unei persoane codependente depinde aproape în întregime de ceea ce fac sau gândesc ceilalți. Este nefericit dacă nu are un control deplin asupra a ceea ce fac cei din jur. Dar un astfel de control este imposibil. Ai nevoie de un tovarăș de viața perfect pentru a te simți împlinit? 
  • Persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalți. Părinții sunt responsabili pentru copiii lor în mod firesc. Nu vorbim aici despre acest fel de responsabilitate. Persoana dependentă se simte răspunzătoare pentru tot ceea ce se intâmplă cu ceilalți, pentru fericirea, sentimentele, gândurile, acțiunile lor, chiar și pentru puterea lor de discernământ. Ceea ce vreau eu este mai puțin important decât ceea ce se se așteaptă din partea mea. 
  • Relațiile dintre codependenți sunt tulburate de o lipsă de echilibru între dependență și independență, cu efecte extrem de nocive. Termenul opus codependenței este inter-dependența. Persoanele interdependente sănătoase isi pot permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalți și a-și arăta vulnerabilitatea, dar in același timp ele au o imagine de sine pe care o pot susține fără a avea nevoie de altcineva pentru a le-o întregi. 
  • Persoana codependenta este un adevarat maestru al negarii si al reprimarii. Acest lucru se reflecta in faptul ca persoanele codependente neaga caracterul viciat al actiunilor celor dragi, fiind convinse ca in sufletul lor, acestea erau niste persoane minunate, de la care au putut invata si lucruri bune. 
  • Persoanele codependente isi fac adesea griji pentru lucrurile pe care nu le pot controla si incearca totusi adesea sa le schimbe. Astfel devin frustrate incercand sa influenteze situatii sau persoane care sunt si vor ramane intotdeauna in afara influentei personale. 
  • Viata persoanei codependente se desfasoara intre extreme. Relatiile personale sunt marcate de suisuri si coboransuri extreme, de zile fierbinti si ingheturi. Certurile indragostitilor repun in scena al 2-lea razboi mondial iar impacarile lor il fac pe zeul grecesc Bachus (patronul orgiilor) sa para anost. 
  • Persoana codependenta cauta in permanenta acel ceva despre care crede ca ii trebuie sau ii lipseste in viata personala. “Ma invart de colo-colo cu senzatia ca am un gol imens in mine, ca si cum as fi gaura din mijlocul gogoasei. Ceva lipseste inlauntrul meu”.

Daca acestea sunt manifestarile cognitive si afectiv-comportamentale la codependenti, este interesant sa aflam cate ceva despre conditiile copilariei care par sa ii fi influentat pe codependenti intr-un mod atat de drastic, conditii pe care, s-ar parea ca, la un nivel neconstientizat, ei incearca sa le recreeze pe parcursul intregii lor vieti.

De ce sa recreem o copilarie care a fost mai curand plina de abuzuri si nefericire? Exista cateva ipoteze in acest sens: 1. Daca retraiesc evenimentele trecutului, de data aceasta le voi putea rezolva. 2. Pentru ca am fost "vinovat" de acea situatie dezastruoasa, trebuie sa fiu pedepsit. Suferinta mi se cuvine. 3. Dorinta de a avea in jur lucruri cunoscute, sigure.

Personal, consider ca acest ultim motiv sta in picioare - suntem obisnuiti nu doar cu o anumita atmosfera si cu un anumit tip de interactiuni, dar suntem obisnuiti si cu un anumit rol pe care ni l-am format pe parcursul copilariei, pe cand incercam sa ne gasim locul intre cei dragi. Aceasta este explicatia adleriana, de altfel.




Iata insa si cateva dintre elementele care au condus la formarea unei personalitati codependente:

  • Abuzuri active: ILEGALE agresiuni fizice evidente, usor de identificat. bataile, molestarile, abuzurile sexuale de orice fel, pana la contactul sexual. LEGALE: manifestari extreme ale furiei, violenta verbala, tipetele, acuzatiile violente si negandite (meritate sau nu, dar in general, nefondate) lasa urme si cicatrice care se vor simti, fara a se vedea. 
  • Abuzuri pasive: a fi prea ocupat pentru a fi la dispozitia copilului, fie datorita alcolului si a drogurilor, fie datorita obsesiei de a munci. Abandonul este o forma de abuz si apare fie prin intermediul deplasarilor permanente cu serviciul, fie prin divort sau deces. Abuzurile verbale sunt abuzuri pasive - a-ti indeparta copilul care are nevoie de atentie si de respect, a-i adresa jigniri prin afirmatii lipsite de delicatete care submineaza imaginea de sine a copilului. Lipsa de afectiune intre parinti. Lipsa contactului fizic plin de afectiune (imbratisarea).
  • Incestul emotional - cand copilul este obligat sa devina parintele parintelui sau. Cand, spre exemplu, parintele sufera de o depresie, copilul este nevoit sa renunte la copilaria sa in favoarea parintelui, caruia simte ca trebuie sa ii ofere ingrijire, atentie, suport. 
  • Visele neimplinite - de multe ori, copiilor li se atrage atentia asupra faptului ca parintele nu si-a implinit un anumit vis / o anumita dorinta, pentru ca a aparut copilul. Astfel copilul poarta povara vinovatiei. 
  • Mesajele existentiale negativiste - un parinte nevrotic sau lipsit de notiuni elementare de parenting ii transmite copilului tot felul de mesaje insidioase cu privire la ceea ce este si ceea ce poate fi el in aceasta lume. Copilul este incapabil sa discearna valoarea de adevar a spuselor parintelui si nu se poate apara de acestea, primind aceste observatii ca pe niste lovituri coplesitoare







(1) Imaginea Gimme Shelter, de Neil Moralee, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

vineri, 23 iunie 2017

Decizia de a incepe o relatie cu aceasta persoana si nu alta, se bazeaza pe o serie de testari succesive, cu tot felul de criterii de evaluare, aflate intr-o continua evolutie. 




De ce trei incercari - ca in poveste? Pentru ca asa spune teoria Stimul - Valoare - Rol, a lui Bernard Murstein. Iar cele trei incercari se refera de fapt la 3 etape ale testarii, cu prioritatile lor specifice. Criteriile noastre de selectie, s-ar parea, se schimba odata cu fiecare etapa a evaluarii.

Astfel, daca la inceput testul este unul legat de atractivitatea celuilalt si de stimulii prin intermediul carora interpretam prezenta sau absenta acestei atractivitati, ulterior, etapele care vor urma, isi au fiecare testele lor, si criteriile de selectie devin diferite.

Cu alte cuvinte, fie si la un nivel neconstientizat, decizia de a incepe o relatie cu aceasta persoana si nu alta, se bazeaza pe o serie de testari succesive, cu tot felul de criterii diversificate, intr-o continua evolutie. Chiar daca se poate intampla sa treceti de prima etapa, aceea a stimulilor pe care ii transmiteti, nu va imaginati ca "evaluarea" s-a incheiat.

Intr-o prima etapa, ceea ce ne preocupa sunt stimulii pe care ii emite pretendentul ca partener eligibil: ceea ce spune, felul cum miroase, dar mai ales felul cum arata, vor face obiectul testului initial. Imi place sa cred ca este mai mult decat o evaluare (animalica) a prezentei fizice si ca sunt implicati si factori mai subtili cum ar fi energia pe care o emanam, emotiile si farmecul personal.




Mai apoi atentia si criteriile se muta pe ideea de similitudine intre posibilii parteneri, la valorile lor comune, pentru ca in final, sa ne intereseze masura in care stilul nostru personal se poate armoniza cu stilul celuilalt, sub forma de roluri ocupate cu succes.

In functie de felul cum ati facut aceasta evaluare, se ajunge mai apoi la mai multe tipuri de relatii, pe care un alt psiholog social (Robert Sternberg) le-a conceput in functie de modul in care se imbina 3 elemente de baza ale relatiilor: intimitatea, angajamentul si pasiunea.

  • Intimitatea - definita prin apropiere emotionala si conectare, solidaritate
  • Angajamentul - definit prin intelegerea imperativului stabilitatii "trebuie sa ramanem impreuna"
  • Pasiunea - definita prin intermediul preocuparilor sexuale si romantice


Iata in cate feluri se combina aceste elemente si cate tipuri de relatii se pot obtine pe aceasta cale:

  • Iubirea prieteneasca (Doar Intimitate) -- Simtiti ca ati devenit apropiati din punct de vedere emotional, dar, printr-o ironie a soartei, ati ramas in "friend-zone", lucru care obstructioneaza evolutia relatiei.
  • Iubirea Goala (Doar Angajament) -- Este atunci cand din atractia sexuala si din solidaritatea pe care le-ati simtit la inceput (sa speram), nu a ramas mai nimic, iar relatia continua in virtutea inertiei si a deciziei voastre de a nu o rupe. 
  • Iubirea Nebuna (Doar Pasiune) -- Este atunci cand, desi va preocupa sexul cu persoana iubita, simtiti ca nu aveti nimic altceva in comun si ca relatia nu prea are un viitor, din aceasta cauza si din cauza lipsei dorintei de a fi impreuna, in mod oficial.
  • Iubirea Romantica (Intimitate + Pasiune) -- Este atunci cand pur si simplu nu va preocupa oficializarea relatiei, si vi se pare inutil sa stricati frumusete de relatie cu niste acte lipsite de semnificatie, care s-ar putea sa va transforme si sa va faca de nerecunoscut.
  • Iubirea Tovaraseasca (Intimitate + Angajament) -- Este o relatie oficializata si serioasa, care insa are mult de suferit in ce priveste sexualitatea, pe care, daca a avut-o vreodata, ei bine, a pierdut-o pe traseu. 
  • Iubirea Stupida (Angajament + Pasiune) -- Probabil din invidie pentru vedetele de la Hollywood, Robert Sternberg a denumit acest tip de iubire, care le este caracteristic, cu acest termen denigrator. Si totusi... cat de stupid sa fii sa stai cu cineva, sa faci sex cu dansul, fara insa a incerca sa-l intelegi?
  • Iubirea Desavarsita (Pasiune + Intimitate + Angajament) -- Fiindca ati avut atat de multa rabdare cu idealurile proprii si ati trecut cu brio toate testele iubirii, fara a va multumi cu putin si eliminand fara mila majoritatea pretendentior, care v-ar fi oferit mai putin ca perfectul, ati obtinut o iubire ca in basme. Felicitari!

Ati trecut asadar cele 3 teste ale iubirii si ati ajuns intr-o relatie care seamana cu una dintre cele 7 descrise mai sus. Daca va mira aceasta configuratie a iubirii voastre este bine sa stiti ca ati ajuns la dansa pentru ca ati realizat o evaluare prealabila. Asa cum unii au fost mai preocupati de sexualitate si atractivitatea fizica, altii, au fost poate stimulati de anumite calitati mai de profunzime (capacitatea de solidaritate, spre exemplu si valorile comune).

Daca aspectul fizic a fost singurul lucru care a contat, probabil ca v-ati abonat din start la o iubire de tipul celei Nebune (doar Pasiune). Daca v-a preocupat si capacitatea celuilalt de a ramane alaturi de dvs, ati obtinut  o Iubire Stupida (Angajament + Pasiune). Iar daca ati avut criterii de selectie extrem de versatile, ati ajuns probabil la o Iubire Completa (Angajament + Intimitate + Pasiune).

In caz ca va uimeste lipsa pasiunii din relatia voastra, probabil ca nici macar nu a fost o prioritate pentru voi si atunci v-ati abonat din start la o iubire Prieteneasca (doar Intimitate). Sau poate ca in afara de intimitate, ati cautat un partener fidel si atunci nu trebuie sa va mire ca ati ajuns la o Iubire de tip Companionship (Angajament + Intimitate), dar hei, chiar si un caiine poate fi la fel de bun pentru asa ceva!

Lipsa intimitatii din relatie este un caz special, care conduce la formarea unor relatii de tip Stupid sau Nebunesc, sau o iubire lipsita de substanta (Iubirea Goala), lucru care s-ar putea sa devina o trasatura stridenta a relatiei voastre si sa starneasca compasiunea. Dar pentru voi nu va fi o problema, din moment ce intimitatea nu a reprezentat niciodata un criteriu de selectie.








(1) Imaginea Couple, de Ozzam Ajihil, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Murstein, B.I. (1970) Stimulus-value-role: A theory of marital choice, Journal of Marriage and the Family 32, 465-81

(3) Psychology Today, (acc. Iun 23, 2017), Which of the 7 Types of Love Fits Yours?; website: Psychology Today
Continue reading

miercuri, 21 iunie 2017

Mi-am dorit de multa vreme sa scriu un articol cu numele acesta, iar acum, in mijlocul crizei politice din PSD, mi se pare ca este un moment potrivit pentru a trata problema unui plan de guvernare care a devenit (mult) mai important decat cei care il aplica.




Dictatura - ne temem de ea dar, intr-un ungher al sufletului, ne si place. Intr-un regim totalitar, initiativele personale sunt limitate si descurajate, iar toata viata sociala se umple parca cu personalitatea mirobolanta a liderului suprem, singurul care are toate adevarurile, are si dreptul sa vorbeasca, sa gandeasca, sa isi asume responsabilitati si sa indrume.

De ce ne place dictatura? Tocmai pentru ca intr-un regim totalitar nu trebuie sa risti nimic, nu ai nevoie sa stralucesti sau sa te impui, iar eforturile sunt doar cele pe care ti le solicita liderul si, fireste, planul sau de principii, valori si obiective. Poate fi placut sa ramai in umbra cuiva si sa primesti din partea acelei persoane... totul. Totul, adica mijloacele, de regula modeste ale existentei, si planul sau de viata, in general.

Se vorbeste in ultima vreme despre dictatura din PSD si despre abuzul de putere. Nu am pretentia ca stiu despre ce este aceasta criza politica - ar putea sa nu aiba absolut nicio legatura cu ceea ce stim noi despre asta, dar este totusi o situatie ipotetica interesanta, pe care am putea sa o intalnim adesea in viata de zi cu zi - Ce se intampla atunci cand "toata puterea se concentreaza in bratele unui singur om"?

Inainte de a incerca sa dau un raspuns la aceasta intrebare, am sa va prezint cele cateva stiluri de leadership despre care vorbea psihologul social Kurt Lewin si care se suprapun pe stilurile abordate de profesori in carul mediului scolar, dar si pe stilurile abordate de  parinti in activitatea lor de parenting.

  • Laissez faire - Reprezinta un stil de leadership in care membrii grupului primesc foarte multa libertate in ce priveste modul in care lucreaza si ritmul de lucru. Controlul asupra proceselor si asupra oamenilor din subordine este cat se poate de limitat. Se apreciaza ca un astfel de stil de leadership ar fi mai potrivit pentru colectivele formate din persoane motivate si, in general bine calificate, cu o pregatire profesionala ridicata, dar nu si pentru colective alcatuite din persoane mai putin pregatite si motivate, unde va domni haosul.
  • Autocratic - Liderii autocratici iau decizii fara a-i consulta pe membrii grupului, chiar daca parerea lor ar putea fi utila. Acest lucru poate fi potrivit atunci cand doresti sa iei decizii rapide, cand nu este nevoie de consultarea membrilor si cand acordul membrilor nu este necesar pentru un rezultat de succes. Cu toate acestea, stilul autocratic se poate dovedi demoralizant si poate conduce la un nivel ridicat de absenteism si la o excesiva instabilitate a personalului.
  • Democratic - Liderul democratic ia deciziile finale insa in procesul decizional sunt inclusi membrii grupului. Acest tip de lideri incurajeaza creativitatea iar oamenii sunt implicati in majoritatea proiectelor si a deciziilor. Drept rezultat, membrii grupului au tendinta de a obtine un nivel ridicat de satisfactie si productivitate. Cu toate acestea, cand avem nevoie de decizii rapide, acest stil de leadership nu este tocmai eficient si cere timp.
.
Asadar, stilul democratic de leadership pare a fi un compromis intre supra-controlul si raceala stilului autocratic si, respectiv nepasarea si "destrabalarea" caracteristica stilului laissez-faire. Asa cum ati putut observa, fiecare dintre aceste stiluri are unele puncte vulnerabile, asa cum are si anumite calitati. 

In cazul stilului de conducere de tip autocratic, atitudinea de "Big Brother" a liderului este putin confortabila pentru acei membrii ai grupului care dispun de ceva mai multa personalitate, de un temperament mai instabil si un caracter puternic, de imaginatie sau creativitate - de aici si mobilitatea personalului.




Ipoteza mea este ca in PSD stilul de conducere este unul autocratic, in acest moment, daca judeci dupa mobilitatea accentuata a rolurilor si functiilor. Este bine sa stiti ca stilul autocratic de leadership poate avea doua posibile consecinte asupra membrilor unui grup:

  • Depersonalizarea - datorita faptului ca acest stil de conducere inhiba dezvoltarea creativitatii, a gandirii critice, a originalitatii, fireste ca va aduna in jur mai curand persoane sterse, sau care se simt mai bine in prezenta unei autoritati de acest fel care a acaparat toata puterea si dicteaza pana in cele mai mici detalii "cum trebuie" sa stea lururile.
  • Actele de rebeliune - pe de alta parte, atunci cand stilul de conducere autocratic se intalneste cu personalitati ceva mai puternice, care isi doresc sa contribuie prin calitatile lor la dezvoltarea proiectelor, efectul este unul pervers, de crestere a haosului, de sporire a dezordinii, agresivitatii si actelor de revolta. 

Este posibil ca Liviu Dragnea sa fi ajuns la concluzia ca romanii si PSD-ul au nevoie de o mana de fier, care sa le directioneze destinele catre mai bine. Ideea de "plan de guvernare" pare insa a-l fi animat pe liderul socialist mai mult decat ideea de a cultiva relatiile cu fiintele umane care aplica acest plan de guvernare. 

Repet: nu vreau sa bag mana in foc ca asa stau lucrurile. Dar asta este ceea ce se vede din exterior. Si atunci criza politica din Romania este o criza a relatiilor si a comunicarii, specifica de altfel tuturor sistemelor autoritariste. Oricat de mult ne-am dori sa ducem la bun sfarsit un plan de guvernare, sa nu uitam totusi ca succesul depinde si de modul in care stim sa lucram cu "rotitele mecanismului" - adica oamenii. 

Pe mine, personal, ma intristeaza sa descopar ca exista o criza de comunicare si chiar de umanitate, as putea spune, la un partid animat de principii precum solidaritatea, cooperarea si respectul pentru om. Poate ca Dragnea are un program de guvernare genial si o sa-i multumim mai tarziu pentru el. Totusi, acest program nu este aplicat de roboti ci de oamenii, care au nevoie sa simta ca si ei conteaza, si ca sunt valorosi in felul lor. Asta e diferenta intre om si robot. Robotii se pot defecta. Iar omul se poate revolta cand este tratat fara umanitate.









(1) Imaginea Robot | Model: Maria, de TImothy Neesam, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

duminică, 18 iunie 2017

Fiecare dintre noi are un punct vulnerabil. A-ti transforma existenta intr-un priveghi vine parca "la pachet" cu pierderea. Si totusi, exista viata si dupa pierdere?




Eu cred ca omul nu a fost facut pentru a fi nefericit. Ca dovada a acestui fapt, avem bolile psiho-somatice, spre exemplu, care sunt suferinte fizice ce au cauze psihologice, mai precis, cauza lor este stresul psihic excesiv. Cu alte cuvinte, atunci cand suferinta este prea mare, apare imbolnavirea - boli de circulatie, dermatologice, ale tractului digestiv etc.

Daca suferinta ar fi fost un mod de a fi destinat omului, atunci probabil ca nu ne-am mai imbolnavi din cauza acesteia, am spus eu, in virtutea unei judecati logice. Si totusi, pare ca, in anumite momente, schimbarile care apar in viata noastra ne gasesc nepregatiti. Atat de nepregatiti incat nu ne-a ramas decat sa tragem ponoasele, pentru ... tot restul vietii?

Depresia pare a fi un scenariu rezervat acelora care au fost gasiti nepregatiti de incidentele survenite inopinat, ce au redefinit stilul lor de viata intr-un mod decisiv. Am intalnit opinia potrivit careia, daca lovitura este suficient de puternica, practic destinul nostru a fost hotarat - putem sa "bolim" tot restul vietii.

Daca, sa zicem, ne pierdem un copil, sau daca ne pierdem un partener mult iubit, dar mai ales daca ne pierdem un copil, ca urmare a unui concurs de imprejurari dramatic, ar fi parca "de bun simt" sa intram putin in depresie si sa bolim pana la sfarsitul vietii. Fireste, unii bolesc pentru motive mai putin dramatice - pierderea unei sume de bani sau a unui job, spre exemplu, a unui proiect important, etc.




Ceea ce doresc sa scot in evidenta este aceasta asociere indubitabila intre stimul (pierderea) si consecinta (boala psihica), ca si cand nu ar exista nici un fel de alte optiuni. Da, stiu, fiecare dintre noi are un punct vulnerabil si fiecare dintre noi are, in mod potential sanse de a se imbolnavi de o depresie, daca pierderea are dimensiunile, magnitudinea necesara.

Nici macar nu-mi doresc sa mi se intample o astfel de pierdere, doar asa, ca sa vad cum este sa pierzi. De altfel, am pierdut destul de multe lucruri in viata mea - pierderea este o componenta a vietii si este bine sa acceptam acest lucru. De asemenea, este bine sa avem o atitudine de tip "resourceful" - de constientizare ca viata ne ia multe lucruri, dar ne si ofera oportunitatea de a inlocui ceea ce am pierdut.

Si totusi, vine provocarea "cea mare" cand pierzi exact "acel lucru" pe care nu iti permiteai sa il pierzi. Ce este de facut? Am observat faptul ca exista astfel de situatii in care, s-ar parea, singura optiune ramasa ar fi "doliul" dar nu chiar orice fel de doliu - ci Doliul Fara Sfarsit. A-ti transforma existenta intr-un vesnic priveghi  vine parca la pachet cu pierderea "acelui lucru".

Pierderea are, de multe ori, acest efect devastator. In terapie, pierderea si doliul sunt privite ca si etape naturale in viata noastra, pe care le traim in mod necesar, datorita atasamentelor pe care le dezvoltam, dar care, in cazul omului "sanatos psihic", au totusi si un final - acesta nu se va zvarcoli pentru totdeauna, ci va gasi in sine insusi resursele pentru a opri acest travaliu.

Se mai gaseste insa cate o persoana pentru care semnificatia pierderii pare ceva cu totul iesit din comun, incomprehensibil, si, pentru astfel de persoane, ideea de a-si transforma restul vietii intr-un tribut adus pierderii, cu tot ce presupune asta, nu mai este o idee atat de iesita din comun.

Acest chin fara de sfarsit se poate manifesta printr-un stil de viata retras si sumbru, in care persoana nu mai iese din casa, vadeste suferinta si nepasarea in felul cum se imbraca si in felul cum traieste, in general. Poate, de asemenea, sa dezvolte o dependenta de substante, prin care isi ingrijeste suferinta psihica si, per total, emana boala prin fiecare gest, actiune sau micro-expresie.

Atunci iti explica cineva ca pe aceasta persoana a parasit-o iubitul, chiar inainte de nunta, sau i-a murit sotul din pricina unei boli teribile, sau, doamne-fereste, i-a fost rapit copilul in urma cu 5 ani de zile, iar de atunci nu a mai vazut-o nimeni zambind. Nu vreau sa credeti ca "m-am profilat pe stilul horror".

In psihologia adleriana, consideram ca omul traieste mai curand pentru a darui, decat pentru a primi, si punem un accent deosebit pe o anumita filosofie de viata in care cultivam ideea de datorie fata de comunitate. Spre exemplu, avem asa-numitele "Sarcini ale Vietii" (munca, intimitatea, prietenia, sinele), care presupun focalizarea omului pe ceea ce datoreaza universului, comunitatii si lui insusi.

S-ar parea ca atunci cand detinem un astfel de sistem de idei, suntem ceva mai protejati de suferinta psihica pe care am trai-o daca ne-am limita la a primi. Cand stima noastra de sine se bazeaza pe faptul ca ne straduim sa ne integram si sa slujim societatii, nu pe faptul ca avem un anumit job, un anumit partener, sau un copil frumos, suntem mai putin vulnerabili la un doliu fara sfarsit.

In cazul persoanelor cu tulburare de personalitate narcisica, avansarea in varsta si atingerea varstei mijlocii poate deveni un prilej de suferinta psihica, de doliu, am putea spune - ei isi constientizeaza neputintele, odata cu pierderea vitalitatii fizice, a atributelor tineretii si odata cu asta, pierderea sanselor pe care tineretea le oferea.

Vorbim aici despre o pofta de grandoare personala la care narcisistul ar face bine sa renunte, daca isi doreste sa se bucure de viata, chiar si dupa varsta mijlocie. Dar cum sa-i spui acelasi lucru unei mame care si-a pierdut odrasla? Cum sa ii spui sa isi accepte destinul acesta de neacceptat?

Ei bine, asa cum un narcisist are nevoie de un salt evolutiv pentru a se scuti pe sine de suferinta, la fel are nevoie si mama respectiva de un salt evolutiv, prin intermediul caruia sa se focalizeze mai mult catre ceea ce are de oferit, decat pe ceea ce i-a fost luat.Astfel de vulnerabilitati din mentalitatea noastra, nu ne iarta.

Stiu, este foarte mare tentatia de a trai pentru copilul tau, sau de a trai pentru iubirea pe care o primesti din partea unui partener romantic. Dar astfel de moduri de a-ti defini sensul vietii, te vor costa, la un moment dat. Cu cat suntem mai evoluati din punct de vedere spiritual, cu atat si vulnerabilitatile noastre scad.

Narcisistul sau dependentul si toate celelalte tulburari de personalitate, au scopuri atat de lipsite de realism incat suferinta este inevitabila. Cand insa viata ne aseaza in fata faptului implinit, multi dintre noi inteleg nevoia de a evolua spiritual pentru a ne cruta de suferinta. Avem dreptul la viata si chiar la fericire, chiar si daca ni s-a intamplat o nenorocire mare cat toate zilele.








(1) Imaginea Mourning, de Ozge Gurer Vatanda, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

sâmbătă, 17 iunie 2017

Omul cu Resurse si Cersetorul Emotional sunt doua entitati care se afla in fiecare dintre noi, intr-un anumit procent. Descopera aceste personaje si constientizeaza influenta lor asupra propriei personalitati.




Mi-a atras atentia in ultimul timp un termen din limba engleza: resourceful. S-ar traduce prin persoana care are abilitatea de a descoperi cai rapide si inteligente de a surmonta dificultati. De regula, este tradus in limba romana simplu, prin intermediul unor termeni precum: ingenios, descurcaret, inventiv.

Nu ma multumeste aceasta traducere insa, si nici nu as incerca sa traduc termenul asociindu-l cu ideea de "om cu resurse". Oricum am incerca sa il traducem, pare ca pierdem ceva din sensul real al acestui cuvant. Pentru ca este adevarat, vorbim despre resurse, insa resursele nu sunt de ordin material ci mai curand emotional-caracterial si atitudinal - a trai cu sentimentul ca dispui de resurse.

Poate ca ati observat ca exista multi oameni care dispun de resurse considerabile, dar nu traiesc cu sentimentul ca aceste resurse exista cu adevarat. Prin aceasta atitudine de "saracie subiectiva", devenim niste vampiri emotionali - acele persoane care adopta o atitudine de "criza", prin intermediul careia ne manifestam disponibilitatea de a primi resurse din partea celorlalti.

O sa-mi spuneti ca este firesc sa fii slabit de o situatie stresanta si sa cauti ajutor in jurul tau. Dar eu ma refer la un aspect esential al personalitatii, si anume la atitudine. Aceste persoane devin slabe tot timpul, indiferent cat de important este factorul de stres si indiferent cat de bogate in resurse sunt in mod real. Pare ca se iveste "scuza potrivita" atunci cand au mai multa nevoie de ea.

Poti intalni o persoana care sta pe un munte de aur dar se simte ca un cersetor. Trairea sa subiectiva nu tine cont de prezenta muntelui de aur in viata sa ci mai curand de absenta unor lucruri - iar acest sentiment subiectiv de privatiune este a-tot-cuprinzator, si fara de sfarsit.

Pe de alta parte, exista Omul cu Resurse, cel care se afla realmente intr-o mare nenorocire, insa refuza sa o inteleaga si sa o interpreteze in acest fel. Poate fi un cersetor care se simte ca un milionar in euro, sau poate fi orice altceva care se simte in acest fel. Oare ce il determina sa adopte aceasta atitudine? Si care sunt avantajele acestui mod de a fi? Dar dezavantajele?




Cred ca ambele situatii isi au avantajele lor. Daca Cersetorul Emotional este scutit de responsabilitati, menajat si protejat de cei din jur, in fel si chip, consiliat, rasfatat, pasuit, ei bine Omul cu Resurse are o forta emotionala magnetica, ce fascineaza si o putere de munca de invidiat. In timp ce primul primeste, celalalt ofera.

Cersetorului Emotional ii este greu sa inteleaga datoria, sa o respecte si sa o onoreze. El considera ca ceilalti sunt datori sa il inteleaga pe dansul si sa ii ofere tot felul de facilitati sau conditii speciale, data fiind situatia sa dramatica de "persoana aflata in criza (pe termen nelimitat)". De ce pe termen nelimitat? Pentru ca asa este cel mai usor pentru dansul. Iar viata lui ar trebui sa fie usoara si distractiva, fireste.

Nu de putine ori mi-a fost dat sa descopar ca, fie si in cazul in care le arat acestor persoane cum anume sa se pozitioneze in raport cu realitatea si ce atitudine sa adopte pentru a deveni si ele "Oameni cu Resurse", sa am sentimentul ca aceste informatii le trec pe langa urechi, fara a schimba nimic. Uneori mi se spune de catre astfel de persoane ca "teoria o stiu" dar cu practica este mai greu.

Dar asa cum Cersetorul Emotional are avantaje, el are si dezavantaje: risca sa oboseasca pe cei care il sustin, prin depedenta sa accentuata de suport, lipsa de initiativa si sentimentul de a fi incapacitat. Strategia sa de succes este aceea de a demonstra ca se afla intr-o criza teribila si sa obtina suportul si atentia despre care vorbeam.

Nu este greu de recunoscut un Cersetor Emotional - se plange multe ore din zi si nu suporta singuratatea. Chiar si atunci cand sunt singuri, se pot plange prin telepatie la unu' sau la altu', deci nu va imaginati ca scapati de dansii cu una cu doua. Dar fiindca am laudat atata Omul cu Resurse... oare este el infailibil?

Poate ca nu... El simte potenta pana in venele sale si are o pofta teribila de viata. Cu toate acestea, o persoana atat de puternica, nu stie sa ceara ajutor - si da, chiar are nevoie de ajutor uneori. De asemenea, cei care il vad atat de dinamic, isi imagineaza ca nu duce lipsa de nimic - ceea ce este fals. Are nevoie de multe lucruri, la randul sau, dar nu va reusi niciodata sa ceara. Uraste asta din toata inima.

Omul cu Resurse va improviza intotdeauna ceva, repede si inteligent, va face adevarate minuni cu ajutorul mijloacelor sarace de care dispune, dar nu va reusi nicicand sa depaseasca aceasta limita colosala a personalitatii sale - rusinea de a cere. In timp ce Vampirul Emotional este orientat "pe relatie" - fara de care este pierdut, sau cel putin asa crede, Omul cu Resurse este orientat pe cultivarea propriei responsabilitati, pe eforturi personale de crestere.

Cersetorul Emotional are aceasta abilitate de a transforma absolut orice intr-o trauma psihica, intr-o provocare ce se afla mai presus de puterea sa de intelegere si de capacitatea sa de surmontare, in timp ce Omul cu Resurse neaga pur si simplu cele mai traumatice evenimente din viata sa. Si nu doar ca le neaga, dar aceste evenimente in sine, cu potentialul lor traumatic, sunt transformate in resurse existentiale cat se poate de valide.

In mintea fiecaruia dintre aceste personaje pare a se afla cate un interpret, un traducator care transforma fiecare eveniment in ceva cu o conotatie pre-determinata, indiferent de natura evenimentului. Nici macar nu mai exista evenimente inregistrate obiectiv, ca atare, caci fiecare dintre noi detine abilitatea de a prelucra datele realitatii in functie de ceea ce ele trebuie sa insemne, in functie de semnificatia pe care tot noi o alegem.

Pilde precum cea care urmeeaza incearca sa ne cultive gustul pentru a deveni Oameni cu Resurse, incurajand un anumit tip de interpretare a evenimentelor de zi cu zi.

Un taran isi ara ogorul cu ajutorul calului sau. Într-o zi insa, calul a fugit. „Groaznic, ce ghinion!”, a spus un vecin. „Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns fermierul. Dupa mai multe saptamâni, calul s-a întors, aducând cu el patru iepe salbatice. „Ce noroc nemaipomenit!”, au spus vecinii. „Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns taranul. Intr-o zi, pe cand incerca sa imblanzeasca iepele salbatice, taranul a cazut si si-a rupt un picior. „Ce ghinion!”, au spus vecinii. „Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns taranul. A doua zi insa, în sat a venit armata sa ia barbatii la razboi. Dar taranul era inapt, pentru ca avea piciorul rupt. Noroc, ghinion, cine stie?

Pe de alta parte, cam asa se deruleaza viata psihica a celor dependenti de relatii.

Un om insurat traia in aceasi casa cu soacra sa. Nevasta lui avea un copil dar era saraca cu duhul si soacra la fel. Intr-o zi, omul pleca cu treburi si nevasta puse copilul in albie langa soba, caci era iarna. Apoi femeile s-au speriat la gandul ca drobul de sare ar putea sa cada peste bebelus si sa-l omoare si au inceput sa planga.








(1) Imaginea I was just like you once, de AHD Photos, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
Continue reading

luni, 12 iunie 2017

Insomnia are la baza un cerc vicios, ca multe alte aspecte ale sanatatii psihice. Si in timp ce unele forme de insomnie nu prea au legatura cu stresul, ati putea sa "fentati insomnia" daca folositi aceste "trucuri".




Multe dintre problemele care au la baza tulburari de natura psihologica functioneaza sub forma de cerc vicios. Spre exemplu, in psihologia educationala, este cunoscut faptul ca rezultatele slabe la invatatura creaza un sentiment de blazare si credinte in incapacitatea de a face fata solicitarilor academice. Odata formate aceste convingeri, rezultatul va fi amplificarea problemelor si scaderea si mai accentuata a performantelor scolare.

In acelasi mod, la cei cu atacuri de panica se naste atacul de panica ce apare de teama atacului de panica, iar la cei cu depresie, blazarea este din ce in ce mai accentuata, odata cu trecerea timpului si odata cu amplificarea efectelor depresiei asupra eficientei personale. De curand vorbeam si despre disfunctiile sexuale ce apar din cauza fricii ca vor exista.

Cu alte cuvinte, in aceasta arie de preocupari, totul pare sa functioneze pe baza principiului bulgarelui de zapada si pe baza principiului cercului vicios. Ei bine, si in cazul insomniei, faptul ca apare o dificultate de a adormi, naste, de cele mai multe ori, o stare de pronuntata anxietate care nu ne ajuta sa adormim, ba chiar dimpotriva, nu face decat sa ne mentina intr-o stare de incordare, pentru tot restul noptii.

Insomnia este un tip de tulburare a somnului in care persoana are dificultati in una dintre urmatoarele arii ale somnului: a adormi, a ramane in starea de somn pe parcursul noptii sau a nu fi capabil sa adormi iar dupa trezirea in timpul noptii. Pentru a putea fi diagnosticata, aceste simptome trebuie sa se mentina pe parcursul a cel putin 3 nopti pe saptamana, iar problemele cu somnul sa dureze pe parcursul a cel putin o luna. Efectul insomniei este somnolenta pe parcursul zilei, dificultatea de a ne concentra, iritabilitatea si diminuarea performantelor in domeniile semnificative ale existentei: profesional, personal, social, etc.

Asadar, nu este de gluma cu insomniile, mai ales ca, dintre persoanele care sufera de insomnie, o mare parte sunt, in acelasi timp si depresive, depresia facandu-se simtita in toate ariile stilului de viata: alimentatie, miscare si odihna. Exista depresivii care dorm prea mult, dar exista si depresivii care nu prea reusesc sa adoarma. Cu toate acestea, insomniile sau imposibilitatea de a adormi, nu sunt intotdeauna de origine psihica.




Iata doar cateva cazuri in care insomnia sau dificultatea de a adormi are cu totul alte cauze decat gestionarea defectuasa a stresului psihic:


  • O masa de seara condimentata si abundenta, luata cu putin inainte de ora culcarii sau consumul excesiv si inoportun de cofeina.
  • Materiale media cu caracter tulburator, consumate inainte de culcare: muzica ritmata sau filme horror, spre exemplu
  • Galagie ambientala: o petrecere care are loc in vecini, calea ferata din spatele blocului, cainele ce latra la trecatori, sau, de ce nu, un partener care sforaie foarte tare.
  • Schimbarea fusului orar poate sa aiba drept efect o insomnie episodica, pana la acomodarea cu noul fus orar.
  • Perturbarea ritmului circadian - adica schimbari ale regimului de veghe-odihna la cei care lucreaza in schimburi spre exemplu sau la cei care au o activitate profesionala si un stil de viata neregulat si imprevizibil.
  • Graviditatea sau anumite perioade ale vietii in care schimbarile hormonale reprezinta o trasatura specifica: menopauza sau menstruatia, spre exemplu.
  • Consumul anumitor droguri sau administrarea de medicamente care au drept efect secundar insomnia.
  • Anumite probleme medicale cum ar fi cele de circulatie, artrita, Parkinson si Alzheimer, leziuni ale creierului, etc. 
  • Alte cauze: genetice, spre exemplu, o minte hiperactiva sau o preocupare mentala care suporta cu greu amanarea. Chiar si iubirea poate sa va impiedice sa dormiti uneori.

Fireste, in functie de natura acestor cauze, dupa ce le identificam pe cele reale, avem de luat masuri adecvate. Dar pentru ca pe mine ma preocupa cazurile de insomnie in care cauza este stresul psihic gestionat intr-un mod defectuos (care sunt si cele mai complexe si mai dificil de abordat cazuri) am sa ma refer tocmai la aceste situatii. 

Acum, lesne de inteles, pentru a rezolva o insomnie in care la orgine se afla stresul psihic, avem nevoie de anumite abilitati de gestionare a stresului psihic. Eu unul nu prea cred in "trucuri" - adica in acele "smecherii" prin intermediul carora reusesti sa "fentezi" insomnia si alte probleme din ce in ce mai complexe, printre care figureaza si depresia. Cum suna asta: "hai sa fentam depresia". Suna putin nerealist, cred. 

Iata cateva dintre aceste trucuri pe care unii le recomanda in cazul insomniei si care pe multi dintre noi ne lasa reci, fiindca problemele noastre sunt prea mari pentru a ne permite sa dormim:

  • Igiena Somnului - acest termen bombastic reuneste cateva masuri cum ar fi respectarea orei de culcare, asigurarea unei ambiante propice odihnei si evitarea "puiului de somn" de dupa-amiaza, ori a filmelor horror sau alcoolului si tigarilor inainte de culcare - da, s-ar parea ca tigarile fumate inainte de culcare pot sa afecteze calitatea somnului. Calitatea somnului in cazul fumatorilor ar putea avea de suferit datorita efectului stimulant al nicotinei si, respectiv, datorita simptomelor lipsei nicotinei din sange.
  • Tehnicile de Relaxare - uneori pot fi de folos astfel de tehnici, in special daca le cunoasteti si sunteti dispusi sa le folositi. Relaxarea fragmentata pe grupe de muschi (Antrenamentul Autogen Schultz, sau, dupa preferinta, Metoda Jacobson) reprezinta o solutie, daca dispuneti de disciplina necesara aplicarii unor astfel de tehnici. 
  • Meditatia - la acest punct intalnim acele "chitibusuri" importate din orientul indepartat, mai ales ca ele si-au dovedit eficienta in combaterea stresului, dar tot la fel, cu conditia sa dispunem de disciplina necesara aplicarii lor. Meditatia are drept principiu universal focalizarea atentiei asupra unor aspecte specifice ale experientei. Personal sunt un mare fan al meditatiei care se focalizeaza pe oprirea gandurilor. Rugaciunea este considerata de unii tot o forma de meditatie.
Atunci cand stai, pur si simplu, fara sa urmaresti un scop sau un beneficiu personal, daca postura, respiratia si starea ta mentala se afla in armonie, vei intelege adevarul Zen; vei intelege natura lui Buddha. (Taisen Deshimaru)
  • Depunerea Armelor - este o tehnica mentala prin intermediul careia recunoastem ca nu avem raspunsul la problema care ne framanta dar si faptul ca nu foloseste la nimic sa ne zvarcolim in continuare pentru ca apoi sa ne propunem sa lasam framantarile pentru ziua urmatoare - "pentru acum, lucrurile sunt OK, asa cum sunt ele. Maine ma framant iar." Depunerea Armelor poate fi folosita impreuna cu una dintre celelalte metode de abordare a nesomnului, din aceasta lista. 
  • Folosirea Imaginatiei si Auto-hipnozei - daca aveti puterea de a renunta la ingrijorari pentru a imbratisa lumea imaginatiei, merita sa deveniti creativi in acest sens: Poate fi utilizat un simbol creativ al framantarilor (un balon de culoare gri) caruia ii permitem sa fie luat de vant. De asemenea, poate fi util sa vizualizati locuri dragi inimii voastre (creati o imagine-resursa) care vor contribui la linistirea psihicului. Sau mai puteti sa vizualizati o furtuna care se linisteste gradual si lasa loc unui calm desavarsit.
  • Interventia Paradoxala - pentru ca insomnia are drept trasatura esentiala aceasta crestere progresiva a dezechilibrului emotional, pe fondul ticaitului amenintator al ceasului care ne aminteste ca ne irosim un timp pretios pe care ar trebui sa ni-l petrecem dormind, unii terapeuti recomanda interventia paradoxala, prin intermediul careia "incercam sa ramanem in stare de veghe", lucru care, fireste ca ne calmeaza. Din aceasta stare de calm este foarte posibil sa trecem intr-o stare de somn propriu-zis. In plus, calmul este odihnitor in sine. 
  • Medicatia hipnotica - sau pilula de dormit, mai pe romaneste. Stiti ca eu nu prea cred in medicamente pentru ca pe de o parte, ele dezvolta toleranta si devin total ineficiente pe termen lung, iar pe de alta parte dezvolta si o mentalitate de dependenta de mijloace exterioare, care inhiba vointa si resursele nelimitate ale personalitatii. 




Oricare dintre metodele de facilitare a somnului descrise mai sus pot sa reprezinte o solutie. Pe termen lung insa, "trucurile", asa cum le numesc eu, se dovedesc a fi ineficiente. In plus, in cazul depresiei spre exemplu, care este un fenomen complex, pacientii depresivi se pot dovedi total refractari la orice astfel de metoda superficiala, lucru care face necesara interventia terapeutica - ma refer aici la terapii mai profunde decat cea cognitiv comportamentala care poate risca sa para o inginerie searbada, uneori.

Cert este faptul ca insomnia este, atunci cand are o etiologie psihogena, un semn al faptului ca persoana respectiva dispune de o capacitate modesta de a gestiona stresul, lucru care permite aceasta permanentizare a starilor emotionale ce impiedica somnul. In plus, asa cum spuneam la inceput, pe masura ce trec orele noptii, agitatia este tot mai mare, pentru ca la problemele nerezolvate se mai adauga inca una  - destul de semnificativa: lipsa odihnei. 








(1) Imaginea Sleepless, de Daniel Gasienica, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Science Direct, (acc. Iun. 11, 2017), The Relation between cigarette smoking and sleep disturbance, website: Science Direct

(3) Medical News Today, (acc. Iun. 11, 2017), Insomnia: Causes, Symptoms and Treatments, website: Medical News Today

(4) Zen Buddhism, (acc. Iun. 11, 2017), How to practice zen meditation, website: Zen Buddhism
Continue reading

sâmbătă, 10 iunie 2017

Viata privata a iubitei naste incertitudini uriase. Ce faci? In ultima vreme intalnesc tot mai multi oameni care au iluzia ca ar putea controla viata privata a celorlalti. Nu isi pot controla insa propria viata emotionala.  




Ma fascineaza persoanele care nu suporta incertitudinile si incep anchete cu detectivi privati sau fac astfel de anchete pe cont propriu. Este adevarat, situatia de a suporta incertitudinea este unul dintre cele mai odioase scenarii din viata unui om si fiecare dintre noi o gestioneazea, dupa propriile posibilitati. E bine sa stiti ca incertitudinea de la nivel mental se transforma in anxietate la nivel emotional - de unde si suferinta.

Una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit vreodata a fost scrisa de un roman Catalin Zamfir, si dezbate aspecte legate de existenta incertitudinii si rolul ei in viata noastra. A fost interesant sa aflu, spre exemplu modurile in care diferiti oameni isi gestioneaza incertitudinea: apelul la propriile cunostinte sau la propriile emotii, daca sunt foarte increzatori in astfel de resurse personale, sau, daca nu au atat de multa incredere in ei insisi, absorbtia incertitudinii se face prin intermediul apelului la instante exterioare:
  • bunul simt comun si traditia - decidem in functie de "ce se face"
  • carisma - cautam un raspuns la un lider carismatic din cadrul grupului
  • criteriile mascate de alegere aleatorie - consultam horoscopul sau mergem la vrajitoare
  • sfatul expertului - luam legatura cu un psiholog, avocat, inginer, profesor, etc
  • recursul la norme - consultam regulile, regulamentele, normele si codurile de legi

Asadar, fiecare scapa de incertitudine asa cum se pricepe. Dar Catalin Zamfir, cred ca a omis cateva modalitati de a scapa de incertitudine, poate si pentru ca, la vremea cand a fost scrisa aceasta valoroasa lucrare, nu erau atat de raspandite. Eu insa constat ca la momentul prezent oamenii incearca tot mai mult sa scape de incertitudine in aceste 2 moduri ce nu se incadreaza in niciunul dintre punctele de mai sus: 1. recursul la o ancheta particulara (cu detectivi particulari) si 2. inceperea unei anchete proprii, pe internet.

Ambele situatii de mai sus, s-au raspandit in ultima vreme pentru ca, in trecut, cand nu existau firme de detectivi particulari si cand lumea nu incarca tot felul de date cu caracter personal in mediul online, toate informatiile pe care le-am putea afla in aceste moduri intrau la categoria "incertitudine ireductibila". Dat fiind ca societatea umana a evoluat, o mare parte din incertitudinea de zi cu zi a devenit "reductibila" - adica o incertitudine pe care o putem limita prin cautare de informatii suplimentare, nu obligatoriu cu ajutorul Google.

In conditiile actuale, primeaza abilitatea de a lucra cu informatiile care se afla pe internet, uneori la discretie, alteori, doar la discretia celor pentru care o parola nu reprezinta o bariera de netrecut, adica cei care au studii in domeniul informaticii, recunoscute oficial sau nu, sau care au prieteni in acest domeniu. Nu de putine ori am intalnit oameni care au spart parole ale unor conturi pe retele de socializare pentru a se convinge ca partenerul lor nu are o relatie in paralel cu o alta persoana.




Pe de o  parte, stii ca este putin exagerat, din perspectiva bunului simt, sa faci asa ceva. Pe de alta parte, nu poti sa nu admiri aceasta abilitate. Dar, daca te gandesti bine, aceasta "dezvoltare personala" in domeniul informaticii, se face cu pretul capacitatii noastre de a gestiona situatii cu incertitudine accentuata. Aveti grija deci in caz ca partenerul vostru este un "computer genius", in special daca este gelos din fire - puteti fi sigur ca va cunoaste toate secretele de pe internet. Nu exagerez.

Cealalta situatie despre care am vorbit - aceea de a angaja detectivi particulari pentru a face rost de certitudinile de care aveti nevoie, este similara, am putea spune, cu cea pe care tocmai am descris-o. Ambele sunt incisive, invazive si aproape la fel de lipsite de scrupule. Pe alocuri, ambele pot sa violeze cadrul legal, nu ca asta ar fi o problema atunci cand chiar... TREBUIE SA STII.

Dar stiti ceva? In final chiar vei sti. Ce vei face dupa aceea? Vei putea sa traiesti cu adevarurile descoperite? Ipoteza mea este ca nu iti va fi usor. Daca incertitudinea si anxietatea care te-au adus in aceasta situatie sunt atat de greu de suportat pentru tine incat ai fost nevoit sa recurgi la parghii care duc lucrurile atat de departe in viata privata a unor persoane care, s-ar putea ca nu iti (mai) datoreaza nimic (fosti parteneri, spre exemplu, ori persoane perfect necunoscute), mi-e greu sa cred ca vei reusi sa gestionezi emotiile care isi vor face loc in viata ta emotionala, in locul incertitudinii initiale.

De aceea, credinta mea este ca aceste actiuni disperate si riscante, nu sunt Solutia de care aveti nevoie in astfel de situatii, desi, imi dau seama ca recurgeti la ele pentru ca va stau la dispozitie. Sunt riscante pentru ca intr-o buna zi partenerul vostru s-ar putea sa afle ca i-ati spart parola si sa isi doreasca sa va demonstreze ca nu puteti controla ce simte el, chiar daca aveti iluzia ca puteti controla ce face el  pe internet sau in viata privata, la care are dreptul.

Apoi este riscant sa faceti asta si pentru ca sunteti incapabili sa va gestionati incertitudinile, anxietatea si, in general emotiile, lucru care se accentueaza pe masura ce descoperiti adevaruri neconfortabile. Oamenii fac multe lucruri exagerate atunci cand emotiile lor se afla in dezechilibru accentuat, cum ar fi actiunile auto-vatamatoare sau razbunarile. Ambele strategii lasa urme, iar unele dintre ele pot lasa urme chiar si pe un cazier judiciar. Nu stiu daca va doriti asta.

De la iluzia ca detii puterea pe internet, pana la iluzia ca detii controlul asupra vietii celuilalt nu este o distanta atat de mare. Oare, aceasta iluzie, ce te-ar putea determina sa faci data viitoare? Nu vreau sa va dau idei. Acest articol doreste sa va atraga atentia la ce altceva ati mai putea face in afara de incercarea de a controla viata privata a partenerilor sau a fostilor parteneri, ori a unor persoane pe care nici macar nu le-ati cunoscut inca.

Si, fireste, recomandarea mea este sa invatati sa va gestionati emotiile si sa invatati sa respectati regulile bunului simt, ce reprezinta un aspect primordial al relatiilor. In locul invadarii spatiului privat al acestor persoane, ati putea sa invatati sa acceptati anumite evidente pe care comportamentul lor vi le ofera oricum, si ati putea sa invatati sa va cereti drepturiile in cadrul acestor relatii, prin intermediul unui comportament afirmat. Nu in ultimul rand, cand gelozia si anxietatea va creaza probleme, nu uitati ca exista si psihologii, psihoterapeuti sau consilieri, care va pot sprijini in masurile voastre de amelioare a acestor aspecte ale personalitatii.










(1) Imaginea Intersections, de Giorgia Pallaro, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Zamfir, C., (1990), Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica, editura Stiintifica, Bucuresti.
Continue reading

marți, 6 iunie 2017

9 din 10 cazuri de disfunctie erectila au etiologie psihogena. Emotii precum furia, teama, nelinistea sau anxietatea le interzic barbatilor accesul catre satisfactia sexuala, dar, mai grav, ii priveaza de oportunitatea de a demonstra "ca sunt barbati".




Nu sunt multe lucruri prin care ne definim identitatea personala: banii, cultura, prietenii... Printre ele se afla si sexul, nu-i asa, la loc de cinste. Intr-o societate in care "sexul vinde" si se asociaza cu puterea, este limpede de unde provine aceasta obsesie pentru sex si aceasta tendinta de a ne auto-evalua prin intermediul a cat de atractivi suntem din punct de vedere sexual.

Esti oare un obiect sexual de succes? In absenta "barbatiei" nu poti fi barbat - si, probabil, nu poti fi nimic. De aici si dramatismul situatiei de a nu reusi sa performam in dormitor, din cauza, spre exemplu, a accidentului de erectie. 

Pentru ca accidentul de erectie este cu predilectie un eveniment psihic, sau cel putin asa il considera medicul Gerard Leleu care afirma ca 9 din 10 dificultati de a avea si a mentine erectia au cauze psihologice, nu putem sa nu ne ocupam de acest aspect al vietii noastre de relatie.

Daca accidentul de erectie se repeta, sau, mai rau, se instaleaza permanent, consecintele acestui fapt sunt dintre cele mai grave. Mai intai pentru viata sexuala: intr-o prima faza, barbatul pastreaza speranta. Dar esecurile se acumuleaza, renunta sa mai faca dragoste si chiar evita femeia. Pentru cuplu, urmarile sunt funeste: pentru a-si testa capacitatea erectila, barbatul comite cateva infidelitati; pentru a-si testa capacitatea de a fi dorita si pentru a trai placeri compensatorii, femeia are si ea cateva aventuri extra-conjugale, starea de spirit este din ce in ce mai proasta, conflictele izbucnesc din orice, apare ura, cuplul este in pericol. In sfarsit, pentru impotent consecintele psihice sunt dramatice: pierderea stimei de sine, pierderea increderii in sine, pierderea calitatii vietii, stari depresive, distrugere. Unii sfarsesc prin a se sinucide. (G. Leleu)

Desigur, medicul Leleu a zugravit in tonurile cele mai intunecate aceasta situatie neplacuta. Poate ca versiunea despre care vorbeste dansul apare in cazurile cele mai disperate si poate ca multi dintre noi reusim sa gasim o cale de a ne impaca cu o astfel de situatie. Nu sunt de parere ca impotenta este incompatibila cu fiecare cuplu si nu cred ca viata de relatie se reduce la viata sexuala.

De asemenea, nu sunt de parere ca "barbatia" se reduce la virilitatea sexuala, dar cine sunt eu sa stabilesc valorile in care cred oamenii din jur? Nu am aceasta calitate, insa pot sa observ ca multi nevrotici isi doresc lucruri nerealiste - spre exemplu, un tip imobilizat intr-un scaun isi dorea sa fie salvator montan. Cu alte cuvinte, isi dorea sa fie depresiv.

Dar pentru ca, asa cum am spus, 9 din 10 "accidente de erectie" au o etiologie psihogena, merita sa intelegem acest fenomen, in special atunci cand, nu-i asa, depinde putin si de noi ceea ce ni se intampla in dormitor. Iar un principiu de baza aici pare a fi acela ca sexul si adrenalina nu prea "se pupa".

Amintiti-va ce am spus atunci cand am studiat erectia: adrenalina provoaca starea flasca a penisului, facand sa se contracte arteriolele care aduc sangele in corpii cavernosi. Constrictia vaselor aferente = diminuarea debitului = caverne plate. Emotiile cele mai contrare erectiei sunt frica, anxietatea, angoasa, nelinistea, stresul, mania, agresivitatea. Orice situatie care declanseaza astfel de emotii, este fatala erectiei. (G. Leleu)

Iata in lista care urmeaza cei mai importanti factori care sunt asociati cu "accidentul de erectie":

  • patologia psihica: depresie, anxietate, care vin cu un bagaj emotional aflat intr-un dezechilibru accentuat, dramatic si decisiv
  • prima data: un nou partener sexual poate sa reprezinte o sursa importanta de anxietate, in special in cazurile unor subiecti anxiosi sau perfectionisti, pentru care sexul si performanta sexuala sunt esentiale
  • momente incarcate cu factori de stres: schimbari in viata profesionala sau conjugala, pierderi, provocari, boala, somaj, conflicte inter-personale, etc
  • antecedente de pana erectila care au creat o teama de esec - se formeaza un cerc vicios ce mareste teama si, in consecinta, si dificultatea de a obtine / mentine o erectie
  • partenera "impresionanta" - in mod paradoxal, o femeie foarte frumoasa, foarte desteapta, dominatoare si pretentioasa, sau care produce o impresie puternica asupra barbatului, poate sa contribuie, fara sa-si dea seama, la accidentul de erectie. 




In cazul accidentului de erectie, ca si in cazul ejacularii precoce, anxietatea joaca un rol decisiv. Nu de putine ori am intalnit barbati care de teama accidentului de erectie au ajuns tocmai la asa ceva. Nici macar nu conteaza de ce te temi - trebuie sa retineti faptul ca teama in sine are acest efect nedorit asupra erectiei. Fireste, daca aveti o natura anxioasa, accidentele de erectie, dar nu doar acestea, se vor tine lant.

De aici si necesitatea de a va ocupa de anxietatea voastra. Stiu, acum va vin in minte solutii "rapide" cum ar fi alcoolul si alte droguri. Va recomand sa le stergeti din lista de optiuni - nu sunt compatibile cu erectia. Alegeti in schimb cateva sedinte de psihoterapie, prin intermediul carora veti intra in posesia resurselor voastre si veti invata sa va alegeti si sa va dozati emotiile, in functie de ceea ce este util sa simtiti intr-un context sau altul.








(1) Imaginea Intimate Anxiety, de Rob Wright, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Leleu, G., (2011), Barbatul de azi, explicat femeilor, editura Trei, Bucuresti.
Continue reading

luni, 5 iunie 2017

Taylor Swift, faimoasa cantareata americanca ar putea fi... vocea unei generatii. Iar daca este asa, am putea spune despre orice tanara care ii urmeaza exemplul, ca face... Taylor Swifting.




Cei doi realizatori ai celebrului serial de desene animate South Park (Trey Parker si Matt Stone) au fost cei care, s-ar parea ca au introdus termenul de "Taylor-Swifting". In viziunea lor, Taylor-Swiftingul descrie un comportament ce consta in a-ti tara fundul gol pe jos, ceea ce are doua trasaturi destul de evidente: durerea si spectacolul.

Si totusi, de ce sa numesti acest spectacol dureros cu termenul "Taylor-Swifting"? Cu alte cuvinte, ce legatura are nu mai putin celebra cantareata pop din Statele Unite cu acest comportament vizibil deviant, promovat de Trey Parker si Matt Stone? Ei bine, daca este sa gasim o cat de mica legatura intre Taylor Swift si Taylor-Swifting, probabil ca ar trebui sa reflectam la viata intima tumultoasa a tinerei.

Iar Taylor-Swiftingul ar deveni in aceste conditii un fel de metafora a modului in care Taylor Swift intelege sa isi desfasoare viata intima, astfel incat sa ii inspire viata artistica. S-a spus spre exemplu ca Taylor Swift isi submineaza in mod intentionat viata intima pentru a obtine aceasta inspiratie, lucru care nu ar reprezenta o noutate pentru mine.

Oamenii isi submineaza viata intima pentru ratiuni mult mai putin profitabile decat o viata artistica prodigioasa. Adesea nici macar nu ne dam seama ca ne subminam viata intima - comportamentul are acest rezultat evident insa ratiunile sale ne scapa cu desavarsire.

Dar daca ar fi sa extindem sensul Taylor-Swiftingului, atunci cand ne sabotam viata intima pentru atentie, si chiar pentru celebritate, prin intermediul unui comportament care implica durerea oarecum auto-provocata, inseamna ca suntem mult mai multi aceia care practica Taylor-Swiftingul.




Asa cum ati putut observa in acest desen animat, Taylor-Swiftingul presupune / implica existenta unui public care incurajeaza astfel de comportamente usor idioate. Si mi-e teama ca tocmai existenta acestui public reprezinta cheia comportamentelor respective, de ruinare a propriilor relatii.

Nu este exagerat sa afirm faptul ca o femeie frumoasa, poate si un "barbat bine", are intotdeauna un public asigurat. Iar daca femeia are probleme in dragoste, publicul respectiv se delecteaza cu o adevarata telenovela. Pentru a nu fi acuzat de misoginism, imi vine in minte acum Marcel Toader (fostul partener al Gabrielei Cristea) care facea el insusi Taylor-Swifting la o emisiune televizata.

Poate ca barbatii care fac Taylor-Swifting sunt totusi mai rari - si tocmai de aceea sunt si speciali. Pentru a sintetiza, Taylor-Swiftingul presupune urmatoarele elemente:

  • "Vanatoarea" - a intra intr-o relatie in care cel putin unul dintre parteneri este celebru
  • "Intriga" - a submina relatia prin tot felul de gesturi puerile (flirturi cu alti posibili parteneri, cum ar fi fratele iubitului, blocarea subita a comunicarii, etc)
  • "Publicarea" - adica a te intoarce la publicul tau si a-ti face publica povestea

Este, dupa cum observati un adevarat proces, pe care Matt Stone si Trey Parker l-au zugravit intr-un mod simbolic dar cuprinzator, prin intermediul metaforei posteriorului tarat pe strada. Probabil ca si voi cunoasteti cel putin o persoana care prezinta acest "sindrom" si e bine sa stiti ca ea se comporta astfel datorita atentiei pe care o acordati acestui comportament tarat. 

Poate ca vi se pare interesant sa vedeti o femeie frumoasa care isi submineaza relatiile pentru atentie, dar nu va imaginati ca ii faceti vreun bine. Ea va continua sa faca asta atata vreme cat va exista atentia (care este o "intarire pozitiva" clasica - adica o recompensa). Nu ar fi rau sa va intrebati cum ati putea sa incurajati alte tipuri de comportamente la astfel de persoane.

Spre exemplu, ati putea sa ii atrageti atentia asupra unor persoane care si-au dezvoltat anumite talente si au realizat lucruri iesite din comun in domeniul artei, stiintei sau al afacerilor, sau ati putea sa ii acordati atentie cand face ceva util. E bine sa stiti ca astfel de comportamente sunt asociate tulburarii de personalitate de tip histrionic, ce are urmatoarele trasaturi:

  • nevoia de a se afla in centrul atentiei
  • toleranta scazuta la frustrare sau la intarzierea gratificatiei
  • stari emotionale schimbatoare ce le par exagerate celor din jur
  • tendinta de a considera ca relatiile lor sunt "mai intime" decat sunt cu adevarat
  • decizii luate in graba
  • limbajul vag, evaziv, sarac in detalii
  • imbracamintea provocatoare
  • invinovatirea celorlalti pentru dezamagiri si esecuri personale
  • sunt usor de influentat de cei care le trateaza aprobator
  • sunt exagerat de dramatice si emotive

Cu un astfel de buchet de trasaturi, nu este de mirare ca persoanele de acest fel isi saboteaza relatiile, pentru ca mai apoi sa "puna in valoare" aceste relatii ruinate, pentru efectul lor de atragere a atentiei generale. Poate ca ati recunoscut cateva trasaturi feminine, dintre cele care reprezinta "partea intunecata" a identitatii de gen. Este adevarat, tulburarea este, statistic, mai raspandita in randul femeilor.










(1) Imaginea Drama Queen, de Michelle Vachon, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) WIkipedia, (acc. Iun. 05, 2017), Taylor Swift, website: Wikipedia

(3) Urban Dictionary, (acc. Iun. 05, 2017) Taylor Swifting, website: Urban Dictionary

(4) Psych Central, (acc. Iun. 05, 2017) Histrionic Personality Disorder, website: Psych Central
Continue reading

miercuri, 31 mai 2017

Te privesti in oglinda si ochelarii tai au lentile colorate in roz. Criticul Tau Interior a fost... pus pe liber. Unde ar putea sa duca drumul tau, in absenta acestui personaj providential care te trage de maneca?  




Da, ati observat... Toata lumea vrea sa scape de anxietate, daca s-ar putea. Chiar si eu mi-am dorit multa vreme acest lucru, trebuie s-o recunosc. Anxietatea ma incurca in majoritatea situatiilor si in relatie cu majoritatea provocarilor vietii. Dar abia de curand mi-am dat seama ca anxietatea mi-a fost si un prieten de pret. 

Nu am de gand sa pretind ca am fost insotit de anxietate, ca de un camarad nedespartit si m-am "imprietenit cu ea". Nu a existat niciodata aceasta prietenie, propriu-zisa. Doar de curand am realizat faptul ca anxietatea a reprezentat un atu pentru mine ca persoana dornica sa evolueze. De fapt nici macar nu ne dam seama cat de multe ii datoram anxietatii...

Tema centrala a subiectului anxios este anticiparea unei catastrofe. (Jean Cottraux)  

Am intalnit intr-un workshop dedicat creativitatii un exercitiu destinat celor creativi si dezvoltarii creativitatii lor. El presupunea, in prima faza, eliberarea creativitatii de Criticul Interior - un personaj care blocheaza creativitatea. In primele faze ale procesului creativ, acest critic este mai bine sa nu se prea faca simtit. Cu toate acestea, dupa ce am cristalizat o idee, a fost invitat Criticul Interior pentru "a-si da cu parerea" - oare unde este vulnerabila ideea noastra?

Cred ca se intampla ceva similar in viata fiecaruia dintre noi. Ne facem un "proiect de viata", in functie de ceea ce credem despre noi insine, despre aptitudinile noastre si despre lumea in care traim. Dam frau liber imaginatiei creatoare si ii permitem "Sa zburde" in voie. Apoi, facem apel la realismul din noi ori cerem pareri in jur, ne intrebam daca ideea noastra este fezabila si are sens. Din pacate insa, la unii dintre noi, acel moment al punerii la indoiala pur si simplu nu apare niciodata.

Cred ca exista doua tipuri de patologii ale Criticului Interior, dupa nivelul de anxietate pe care il genereaza: cand criticul interior este "prea treaz" sau, dimpotriva, cand acest critic interior "doarme".

  • NU MAI SCAPAM DE CRITICUL INTERIOR. Vorbim despre o situatie destul de neplacuta. Creativitatea noastra, ca si puterea de munca si capacitatea de a ne bucura de viata sunt amenintate cu disparitia. Un critic prea treaz nu face decat sa ne saboteze activitatea, oricare ar fi aceea, intervenind cu tot felul de sugestii negativiste referitoare, pe de o parte, la ceea ce suntem, la ceea ce putem si, pe de alta parte, ceea ce este si permite lumea in care traim. Criticul Interior este o catastrofa in sine, prin obisnuinta sa de a ne povesti despre toate aceste catastrofe pe cale sa apara in viata noastra. 
  • CRITICUL INTERIOR CARE A ABDICAT. Nici aceasta nu este o situatie mai fericita, din pacate. Am avea tendinta sa consideram ca o persoana lipsita de Critic Interior este libera si isi poate da frau liber imaginatiei, reusind in acest mod sa creasca si sa fie creativa. Dar adevarul este ca avem nevoie de contributia acestui Critic Interior si nu il putem pune pe liber, pur si simplu. Mi-e teama ca abordarea psihiatrica este de natura sa tranchilizeze Criticul Interior, pe termen nelimitat. In special atunci cand medicul, din ratiuni pur materiale, incurajeaza dezvoltarea unei dependente de tranchilizante. 


Stiti, in ziua de azi, trebuie sa dai impresia ca esti... buricul targului si le stii pe toate. Multi oameni cad in ridicol in felul acesta, pentru ca dezvolta o auto-suficienta de-a dreptul gretoasa. Si din auto-suficienta lor nu iese nimic bun, din pacate. Este situatia persoanei auto-tranchilizate, printr-un mecanism de aparare care desfiinteaza si invalideaza orice sugestie critica venita din interior sau din exterior. Va este dor de vremurile in care erati putin anxiosi? Ar cam trebui.




Persoanele anxioase, luate separat, oricat de mult potential ar avea, nu reusesc sa ajunga prea departe, caci acel Critic Interior, necrutator, le tine pe loc. Iar apoi apare psihiatrul si "le ajuta sa nu le mai pese", ceea ce este ca si cand ai trece dintr-o extrema in cealalta. In general, tranchilizantele se prescriu pentru perioade limitate de timp (doar cateva luni). E bine sa stiti asta. Nu traim cu tranchilizante toata viata - desi poate aveti impresia ca este mai usor asa, decat sa invatati sa va gestionati emotiile, cu ajutorul unui psihoterapeut. 

Articolul acesta mi-a fost inspirat insa nu de nepasarea pe care o dezvolta cei dependenti de tranchilizante, ca efect secundar al acestor medicamente, ci de nepasarea pe care o dezvoltam noi insine, in circumstatele vietii in care ar fi fost poate mai intelept sa ne inducem stari de neliniste si sa ne intrebam... "oare unde este vulnerabila ideea mea?". Iar curentul este in crestere, din pacate, la nivel macro-social. Iata doar cateva metode de a amorti Criticul Interior:

  • Comparatiile "in jos" - cand te compari cu persoane care au o prestanta mai modesta decat tine in variate domenii ale vietii sociale, nu iti ramane decat sa te relaxezi si sa te bucuri de implinirile si realizarile tale, oricat ar fi ele de neinsemnate. Daca cineva este mai rau / prost / nesimtit  etc., decat tine, atunci merita sa petreci pentru asta, tot restul vietii tale.
  • Rationalizarea - prin rationalizare, in special psihopatii realizeaza ceea ce se cheama dezumanizarea victimei. Cu alte cuvinte, ei denigreaza si scot in evidenta rautatea unei persoane pentru a o putea victimiza fara sa le pese. Fireste, in acest "film" din mintea psihopatului, el devine eroul ce realizeaza dreptatea, iar victima este doar o personificare lamentabila a ticalosiei.
  • Invalidarea Sursei - in aceeasi ordine de idei, daca apar voci din exteriorul nostru care ne critica sau atrag atentia asupra aspectelor mai neconvenabile ale propriei personalitati, putem oricand sa punem la indoiala validitatea argumentelor sub pretextul ca respectiva persoana este fie bolnava, fie indragostita, fie a abosolvit o universitate privata, sau este misogin, budist, ardelean, etc.
  • Confectionarea de Scuze - prin intermediul acestui mecanism de aparare, chiar daca recunoastem slaba noastra performanta si esecul, avem in schimb pregatita o scuza foarte buna, care ne ajuta sa ne suportam pe noi insine, si, din pacate, ne ajuta sa ne mentinem in starea de ignoranta si pasivitate. Spre exemplu, nu trebuie sa iti gasesti un loc de munca fiindca parintii tai nu au investit in tine si nu ai o pregatire de doamne-ajuta sau nu poti sa iti intemeiezi o familie fiindca esti indragostit(a) de o persoana inaccesibila.

Acestea sunt cele mai relevante moduri prin intermediul carora nu facem decat sa amortim Criticul Interior, scutindu-ne astfel de eforturi pentru a indrepta situatia problematica sau pentru a ne depasi conditia si propriile limite.

Pe de o parte, cei siguri pe ei, au aceasta arma "infailibila" care este nepasarea, lucru care ii ajuta sa obtina puterea si sa devina modele existentiale pentru toata lumea. Pe de alta parte se promoveaza atat de multa incultura si non-valoare incat nu poti decat sa fii mandru de tine insuti si sa iti trimiti Criticul Interior la culcare. Poate ca va distreaza sa vedeti unul mai prost decat voi. Dar oare poti sa il iei drept reper in viata?

Daca deschideti un televizor va vor umple cu sugestii de acest fel. Fie ca se numeste Cronica Carcotasilor, fie ca se numeste Las Fierbinti, oricum s-ar numi, un program de succes din Romania pare a fi acela care te convinge ca esti frumos, destept, bogat, ai simtul umorului si un succes nebun in viata... in comparatie cu... ei. Cine sunt ei? Idiotii, fireste, Idiotul Colectiv, sa-l numim.


Exista o caricatura care scoate in evidenta felul cum se vad barbatii pe sine in comparatie cu felul cum se vad femeile. Cred ca multi romani au devenit "barbati", adica auto-suficienti si orbi cu propriile defecte de caracter, in timp ce altii, se zbat la polul opus, al "femeilor" care nu reusesc sa perceapa vreo calitate la propria persoana, rezultatul fiind aceasta auto-brutalizare venita prin intermediul unui Critic Interior hiper-activ.

Dar in timp ce "femeile" vin sa se trateze pentru probleme de anxietate, "barbatii" nu vor face niciodata asa ceva. Poate doar in momentul in care realitatea le demonstreaza, in sfarsit, ca au trait pe un norisor roz, si asta nu i-a invatat absolut nimic, dimpotriva, i-a adancit intr-o stare de blocaj bine deghizat. 

Oamenii de valoare au avut intotdeauna mijloace de a se auto-nelinisti, de a-si zugravi propriul ideal de o maniera care sa ii trezeasca din amortire. Se spune spre exemplu ca o persoana care stie sa citeasca dar nu o face, nu este cu nimic mai buna decat o persoana care nu stie sa citeasca. Iar daca vrei sa devii bun, trebuie sa incepi prin a te considera rau. 

Cel mai mare dusman al cunoasterii nu este ignoranta ci iluzia cunoasterii. Stephen Hawking


As vrea sa vad si eu primul client care vine la mine pentru ca... este prea linistit, prea multumit de sine - l-as intelege si l-as felicita pentru ca a inteles cat rau isi face singur.

Studiul relatiilor dintre angoasa si performanta ne arata ca "putina angoasa" creste nivelul performantei, dar ca "prea multa" va diminua performanta. De exemplu, anxietatea este necesara pentru o sexualitate reusita. De altfel, de multa vreme a fost deja consemnat amestecul de anxietate si dorinta care preceda apropierea si actul sexual. Angoasa moderata insoteste escaladarea dorintei, in timp ce excesul diminueaza performanta. 
In timpul procesului de invatare, activitatea emotionala se afla in relatie cu performanta, a carui grafic ia forma de "U" rasturnat. Cresterea activitatii emotionale (a anxietatii) va mari performanta dar numai pana la un anumit punct, caci excesul de activare emotionala va diminua performanta. (Jean Cottraux)








(1) Imaginea Houston Life, de Melted Plastic, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Cottraux, J., (2003), Terapiile Cognitive. Cum sa actionam asupra propriilor ganduri., editura Polirom, Iasi

(3) Narconon, (acc. Mai 31, 2017), Effects of Traquilizer Drugs and Addiction, website: Narconon

(4) Psych Central, (acc. Mai 31, 2017) Rationalization, website: Psych Central

(5) Study, (acc. Mai 31, 2017) Social Comparison Theory: Upwards vs. Downwards, website: Study 
Continue reading