Mind, People & Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

marți, 31 martie 2020

Un val de cazuri misterioase au loc in Suedia si afecteaza copii sub 10 ani. Acestia aluneca, intr-un mod gradual, intr-o stare de tipul comei. La inceput refuza comunicarea, apoi, dupa o vreme, refuza alimentatia, iar in final, par sa fi adormit cu totul.


o o o

Toata lumea ma intreaba ce as face daca as fi prim-ministru, si este de inteles aceasta preocupare. De asemenea, nu este o intrebare usoara. Se pare ca destinul (hai sa-i spunem asa) ne aseaza in fata unei provocari mai speciale. De unde eram noi ahtiati dupa castig, vezi citatul din Trump de mai jos, anul acesta ne da de ales intre doua rele. Banii sau viata? Cam asa stau lucrurile. Dar iata si citatul din Trump, ca sa ne mai descretim fruntile si sa ne amintim de tinerete, din 2016.

Vom castiga atat de mult. Veti obosi castigand! Imi veti spune: 'Te rugam domnule presedinte, ne doare capul. Te rugam sa nu mai castigam asa de mult. Este prea de tot! Iar eu voi spune: 'NU, caci trebuie sa facem America minunanta, iar. Imi veti spune: 'Te rugam'. Iar eu voi zice: 'Nu, nu. Vom continua sa castigam'.

Cam acesta era "decorul". Acum vine un virus care ne spune: ia uite ce spate lat am eu! Poate ca ne aflam intr-un "an de iarna", in care trebuie sa o luam mai usor si sa traim din ce am adunat. Eventual ascultand povesti la gura sobei - adica la Netflix. Un film deosebit de interesant pe care l-am gasit acolo este documentarul "Sindromul Resemnarii". Nu garantez ca v-ar interesa dar incerc sa ii fac publicitate asa cum ma pricep mai bine. 

E vorba despre un val de cazuri misterioase care au loc in Suedia si care afecteaza copiii, in special pe cei sub 10 ani. Acestia aluneca, intr-un mod gradual, intr-o stare de tipul comei. La inceput refuza comunicarea, apoi, dupa o vreme, nu mai mananca, iar in final, par sa fi adormit cu totul. Si asta poate sa dureze chiar si ani intregi. Parintii incearca sa ii miste, ca sa nu-si piarda functia motorie dar "buba" se afla in alta parte... Tare sau ce? Misterul pare absolut, in special daca nu esti un psihoterapeut adlerian. 

Imobilitatea acestor copii, altfel dragalasi si delicati, ma duce cu gandul la o chestie care se numeste catatonia, caracteristica pacientilor psihotici, sau celor cu depresie, tulburare bipolara sau stres post-traumatic. Dar nivelul de afundare in inconstient al micilor subiecti cu un "sindrom al resemnarii" ca acesta este mult, mult mai profund. In stupoarea catatonica spre exemplu, poti sa ramai in picioare sau in tot felul de pozitii stranii. Iar copiii respectivi chiar par a fi in coma.

Apoi imi amintesc de animalele care, sub amenintare, adopta acea aparenta de animale moarte - fiindca pradatorul care le ameninta, de regula, nu este interesat de un animal mort - stiti voi... virusi, boli, consecinte, etc. Cunoscandu-le povestea fiecaruia dintre acesti copii, vedem ca de fapt chiar aceasta ar putea fi logica din spatele starii de coma in care s-au refugiat - si nu intamplator spun ca s-au refugiat, fiindca, asa cum vom vedea, acesta este un mecanism de aparare. Si totusi... de la ce li se trage? Aparare fata de ce?

Sa fie de la o trauma suferita - cu alte cuvinte, o etiologie de tip psihologic? Sau poate ca este ceva de natura neurologica - o tulburare ce tine de centri nervosi? Sau, cine mai stie, vreun virus? Totusi, etiologia este psihologica, fiindca cercetatorii reusesc sa elimine repede toate celelalte variante iar cand incearca sa descopere sursele de stres din viata acestor copii, ele nu sunt tocmai greu de identificat. Pare ca toti copiii de la acest sanatoriu sunt "alesi pe spranceana".

Ei au in comun faptul ca provin din familii de emigranti, sau cei care au cerut azil politic in Suedia. Mamele lor au fost violate, spre exemplu, dupa care, in dulcele stil al musulmanilor radicali, erau umilite fiindca (fiind vioalate) au adus rusine barbatului (sot sau tata). Nu discutam logica acestor subiecti aici, doar incerc sa va exemplific. De asemenea, sunt familii formate din refugiati din zone de razboi sau prigoniti de regimuri totalitare. 

Cu alte cuvinte, daca am cauta surse de stres in viata acestor copii, nu ar fi greu de descoperit. Unii dintre ei chiar au asistat la crime "live" - in sensul ca le-au fost martori in 3D, la varste de 3, 4 sau 5 anisori. Nu cele mai constructive influente, daca ma intrebati pe mine. Dar, in fine, multi oameni trec prin multe grozavii si fiecare este influentat intr-un mod absolut subiectiv, dupa cum ii este capacitatea de rezistenta.

Ceea ce este cu adevarat interesant din povestea aceasta este nu faptul ca acesti copii au asistat la chestii iesite din comun ci faptul ca ei se integrasera frumos in societatea suedeza dupa ce au ajuns acolo. Unii excelau la materiile favorite sau erau sportivi. Totusi, la un moment dat, ceva se intampla si un factor misterios ii determina sa caute refugiu in aceasta stare care simuleaza moartea. Caci, s-ar parea, inconstientul poate sa preia controlul unei vieti, in situatii delicate. 

Ceea ce se intampla este faptul ca familiile respective sunt amenintate iar destinul lor este pus sub semnul intrebarii. Azilul politic nu le este acordat si risca sa se intoarca de unde venisera... adica la viol, crima si umilinta fara de sfarsit. Drept rezultat, copiii nu se mai ridica din pat si sunt alimentati cu ajutorul unui tub. Oare s-ar putea ameliora starea lor daca familiile lor nu ar mai fi amenintate sa se intoarca in iadul de unde venisera? 

Ei bine, da, pe masura ce apar "vestile bune" iar atmosfera emotionala a familiei este mai prietenoasa, fiindca si lumea din jur este mai prietenoasa cu familia, pare ca starea de coma a copiilor tinde sa ia sfarsit - ceea ce are loc, tot la fel, gradual, sub forma unui proces. Totul se leaga deci de aceasta "supa emotionala" pe care o familie o ofera copiilor. Daca supa este facuta din frica, indignare, neputinta, copilul nu poate sa devina psihologul parintilor, va imaginati. Cei foarte sensibili dintre copii pot sa se apere in felul acesta, cu beneficii deloc de neglijat. 

Iar aici trebuie sa il mentionam pe Alfred Adler care ne-a invatat sa acordam atentie nu atat cauzelor unei tulburari cat mai ales scopurilor acesteia, caci omul este o fiinta teleologica, orientata catre un scop. Beneficiile acestui sindrom ar putea fi "time-out-ul" pe care copilul si-l ofera de la realitatea cruda, atentia orientata asupra nevoilor sale pe care sindromul o confisca pur si simplu, si, nu in ultimul rand, sindromul reprezinta un argument destul de puternic in fata autoritatilor care pot sa decida daca aceasta familie ramane sau pleaca. 

Iata ce de scopuri si cat de "utila" este de fapt aceasta tulburare in logica unei fiinte sensibile si coplesite de neputinta. Si iata ca mai curand decat traumele din trecut, poate ca traumele din viitor sunt acelea care determina cele mai brutale forme de patologie psihica. Nu in ultimul rand, sa avem grija ce le transmitem copiilor in aceasta perioada cu incercari de tot felul! Cum spuneam, va recomnad acest film iar daca comentariile mele pe marginea lui va vor ajuta sa il intelegeti mai bine, nu pot decat sa ma bucur. Vizionare placuta! (Netflix - Sindromul Resemnarii).










(1) Imaginea Winter Wonderland, de PiConsti, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

miercuri, 18 martie 2020

Dupa cum ati observat probabil, societatea umana trece printr-o etapa destul de stranie, iar aceasta forma de viata numita coronavirus se poate mandri cu faptul ca si-a pus amprenta pe felul cum traim.


o o o

Fiindca traim niste vremuri unice, despre care ne vom aminti probabil peste ceva ani, la un pahar de ceva, alaturi de nepotii nostri, nici macar nu stiu cum as putea sa scriu despre altceva in acest moment si in acest an de gratie 2020. Spre exemplu, putem sa scriem despre aspectele psiho-sociale a ceea ce ni se intampla zilele astea.

Data trecuta povesteam, cu ironie, despre flexatul pe vreme de molima. De fapt eram ironic cu privire la tot ceea ce se intampla inainte de molima - si anume tot acest flexat GENERALIZAT, international. Si daca spuneam atunci ca exista si un flexat mai subtil, (legat de talente si aptitudini reale) trebuie sa recunoastem ca flexatul in ziua de azi nu este subtil absolut deloc, tocmai fiindca mustele nu se prind cu parfum frantuzesc.

Si daca este cumva in natura speciei acest flexat si, mai mult ca sigur, felul cum flexam spune ceva despre locul unde am ajuns ca specie si in ce moment al istoriei ne aflam, eu nu mi-am imaginat nici pe departe ce forma va imbraca acest "obicei stramosesc" de a te da mare, fiindca ce altceva poate sa faca un om sanatos, frumos, destept si bogat decat sa se dea mare, cu beneficiul ca poate atrage atentia oemenilor de treaba si dezavantajul ca poate atrage si atentia idiotilor (a se citi "persoanalitati dificile").

Revenind la tema de azi, am de facut cateva observatii legate de cateva fenomene psiho-sociale si de "noua normalitate" care caracterizeaza lumea, caci, iata, aceasta vietate meschina care este coronavirusul, poate, nu-i asa, sa flexeze cu faptul ca, ne place sau nu sa recunoastem, chiar a schimbat stilul nostru de viata, intr-o masura deloc de neglijat:


  • Corona - Rasismul - este un fenomen mult mai amplu decat am crede si nu se reflecta doar in incidentul de la metrou in care asiaticii au fost tratati ca ultimii oameni doar fiindca sunt asiatici. Si in liceele din State se intampla acelasi lucru si se intampla oriunde exista multa prostie, irationalitate sau rautate ce stau sa se reverse si abia asteapta motivul. 
  • Colectionarii de Mancare - i-am vazut si eu la supermarket pe acesti disperati, desi la noi in Brasov nu sunt agresivi sau nepoliticosi. Sunt in schimb avizi sa-si umple portbagajul cu de toate, si te privesc oarecum rusinati, pe sub sprancene, pe jumatate constienti ca nu toata lumea se afla "in filmul lor".
  • Flexatul de Provizii - un fenomen mai rar, dar totusi prezent este ceea ce gasim "la urmatorul nivel", unde, dintre persoanele care tocmai au cheltuit un salariu intreg pentru mancare, se aleg cei care vor sa se dea mari pentru asta. Cine stie, poate ca peste o saptamana, se vor inghesui blondele la ei in garsoniera pentru o relatie sincera, bazata pe iubire dezinteresata!
  • Societatea Obsesionala - Pare ca societatea umana, in intregul ei, tinde sa devina obsesiv-compulsiva iar stilul de viata patologic al celor care sufera de tulburarea obsesiv compulsiva este acum asumat ca fiind noua normalitate si cultivat ca si noul ideal de comportament. De unde am fost o societate narcisica, obsedata de putere, bani si faima, ne putem lua o vacanta bine-meritata acum. 
  • Manifestari de Solidaritate - sunt destul de frecvente, desi sunt bizare, la fel ca si cei care flexeaza cu proviziile de alimente si cei despre care voi vorbi mai jos. Lumea isi manifesta solidaritatea de la balcon, cantand, aplaudand medicii si cine mai stie ce manifestari vor mai aparea.
  • Bizarerii Onirice. EI bine da, pare ca traim intr-un univers paralel, unde totul este intors pe dos. Spre exemplu, mi-a atras atentia strangerea de mana care a fost inlocuita de atingerea manecii sau a cotului. Apoi in Timisoara, unul a iesit pe strada in costum de tip CSI (crime scene investigation), de teama contaminarii. Altul, in Italia, si-a scos chitara pe balcon si a inceput sa tina un concert cu muzica trupei Slayer. Ce altceva?
  • Efecte Pozitive Neasteptate - fiindca, tineti minte, nu-i asa, cum ne bateam capul cu poluarea din orasele romanesti in urma cu o luna... Ei bine, poluarea nu mai este de actualitate. Putem sa flexam la cerbii carpatini cu aerul pur pe care il respiram in orase. Cine s-ar fi gandit!? Un efect pozitiv neasteptat este si solidaritatea. 

Nu am mai mentionat despre faptul ca fiecare incearca sa evite apropierea de oricine altcineva, chiar si de membrii familiei. E mai rau ca in anii 80 cand se descoperise HIV si puteai sa iti suspectezi partenerul(a) ca te inseala si  asta nici macar nu era problema cea mai mare. Alt moment, alta paranoie, alta distractie bizara.

Si nu poti sa nu te intrebi care vor fi consecintele pe termen lung: vom ramane obsedati de curatenie? Ne vom mai strange mainile vreodata? Vom dezvolta cercetarea stiintifica, din nevoia de siguranta si predictibilitate? Va fi iar la moda genul SF, doar fiindca situatia de fata ne-a scapat pe unii de dictatura narcisismului iar pe altii ne-a miscat pana la trauma psihica?

Da, totul este ca un film SF, despre o societate bizara, distopica, cu strazile pustii si drone care iti cer tot felul de lucruri, cu autoritatile care iti pot restrange drepturile si, la nevoie, te dau in urmarire internationala fiindca esti incapabil sa intelegi pe ce lume te afli, in care dintre universurile paralele ai aterizat, doar asa, fiindca suntem in anul de gratie 2020. Dar hei, chiar avem ce sa povestim nepotilor, nu-i asa?








(1) Imaginea Just a Psychotic Girl, de Miru in SL, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

joi, 12 martie 2020

Daca esti adolescent probabil ca stii ce inseamna sa flexezi si toata viata ta graviteaza in jurul unor flexeri profesionisti. Dar nu te-ai gandit inca la ce foloseste acest stil de viata, care sunt implicatiile si la ce te expui pe tine si pe cei din jur atunci cand flexezi.


o o o

Cred ca obiceiul de "a flexa" este mult mai vechi decat ne dam seama si decat cred pustii din ziua de azi. Probabil ca exista o istorie a flexatului care incepe cu romanii ce incercau sa impresioneze lumea cu armatele lor. Probabil ca nici filosofilor greci nu le era strain obiceiul de a flexa - si anume nu cu barba lunga sau chelia care stralucea frumos in soarele elen ci cu toate cunostintele si capacitatea lor de a descoperi ce face lumea sa se invarta.

Incercand o definitie a flexatului v-as aminti despre copilarie, cand, habar n-am pentru ce motiv, copiii incep efectiv sa flexeze: tata este politist, fotbalist la Steaua Bucuresti, speaker motivational sau mama este manager la o multinationala, avocat sau chiar Ana Maria Prodan, intr-un caz ideal, desigur. Dar hai sa vedem cum defineste dictionarul urban flexatul. 

A Flexa - A-ti etala lucrurile de valoare intr-o maniera nu tocmai-umila.

Sau altfel spus, pe romaneste, "a te da mare" sau a-ti incorda muschii in public. In alte definitii din dictionarul urban, aceasta etalare este adesea mincinioasa, fiindca, desi poti sa te dai mare cu "una sau alta", nu inseamna ca acele lucruri iti apartin, in primul rand, iar in al 2-lea rand, nu inseamna ca acele lucruri chiar transmit ceva (real) despre tine. Cu alte cuvinte, daca eu mentionez despre armatele romane si filosofii greci nu inseamna ca stiu extrem de multe lucruri despre acestea. Iar un pusti care apare cu imbracaminte sau telefon de firma nu exclude posibilitatea ca el inca sa plateasca rate pentru ele. 

Sunt multe aspecte ale flexatului si m-as referi pentru inceput la cat de util este flexatul. Care ar putea fi functiile pozitive sau negative ale flexatului. De asemenea, ar fi interesant cum flexeaza barbatii si respectiv femeile. Si, in final, daca ne mai ramane timp, am putea vorbi despre cum puteti flexa in vremuri de molima: de unde va puteti cumpara dezinfectanti de firma, in ce sticlute extravagante ii puteti pastra si, de asemenea, cum puteti filma niste videoclipuri despre dezinfectarea unui telefon care costa mai mult decat apartamentul saracilor - succes garantat pe social media.


Functiile pozitive ale flexatului:


  • PROFESIONAL - stiinta despre influenta personala, mai comun spus, manipulare, are un principiu numit "Principiul Autoritatii". Acesta spune, in esenta, ca daca doresti sa influentezi deciziile celorlalti, este deosebit de util sa faci impresie. Daca spre exemplu apari cu haine, masini si telefoane de firma, oamenii vor crede ca esti o persoana de succes, ca ai fost recompensat pentru profesionalismul tau, alti oameni te-au recunoscut, esti validat de societate.
  • SENTIMENTAL - chiar si aici, sau mai ales aici, flexatul poate sa aduca beneficii importante. Va amintiti de dansul nuptial al paunilor? Exista "o aristrocratie a flexatului", care in epoca internetului poarta numele de "viralocratie". In primele etape ale unei relatii, cu alte cuvinte in etapa de seductie, este esentiala capacitatea cuiva de a face impresie, de a inspira incredere.
  • FAMILIAL - chiar si pe plan familial pot exista efecte pozitive ale flexatului. Spre exemplu, un tata care poate sa flexeze cu un automobil luxos sau cu o vacanta intr-un loc romantic al planetei, poate sa inspire incredere, admiratie atat din partea celorlalti tati (si mame) cat si din partea propriei familii. Pe fondul acesta, poate sa creasca sentimentul de siguranta, increderea si coeziunea membrilor familiei. Daca acel cap de familie nu stie sa produca impresie (desi ar putea si are resurse disponibile) membrii familiei se pot simti stersi si pot sa ramana blazati.
  • SOCIAL - cine nu doreste sa aiba un prieten care se poate "da mare" cu lucrurile pe care le poseda sau chiar cu lucrurile pe care le stie? Caci, iata, si flexatul poate fi de mai multe feluri, si voi mentiona mai jos despre asta. Lumea va priveste ca pe un intreg si, in plus, poti sa speri ca vei avea ceva de castigat din aceasta prietenie. 


Functiile negative ale flexatului


  • PROFITORII - cand ai cu ce sa flexezi este mult mai greu sa iti dai seama cine este langa tine pentru ca isi doreste sa cultive o relatie cu tine sau daca este acolo doar pentru ca vrea sa profite de pe urma ta. 
  • INVIDIA - este o realitate a zilelor noastre. Invidia joaca un rol destul de important intr-o societate narcisica cum este cea pe care o importam noi din occident. Flexatul are consecinte care se vad in emotiile celor din jur, iar cand flexezi, nu uita ca cineva isi baga unghia in gat. 
  • CONFLICTUL - se poate isca usor cand va place sa flexati caci flexatul are darul de a starni spiritul de competitie. Ce faceti daca persoana respectiva va este sef la serviciu? Poate ar fi mai bine sa va pastrati flexatul pentru acasa. Daca competitorul este o persoana morala si integra, va face eforturi oneste. Dar poate si sa aleaga o cale usoara, cum ar fi o altercatie, furtul sau distrugerea de bunuri. Doar asa, ca sa va dea o lectie despre maretia personala. 
  • ASTEPTARILE - cel care flexeaza face parada de forta si sanatate, poate atrage atentia, admiratia si adeziunea insa trebuie sa inteleaga asteptarile care se formeaza astfel. Ceilalti vor dori sa te vada flexand din ce in ce mai mult si vor fi deziluzionati usor daca maine apari intr-o forma proasta, "neflexata" corespunzator. 
  • TIMPUL - timpul poate fi un inamic in special pentru cei care aleg flexatul mincinos. Daca, spre exemplu, ati facut rost de clienti, de un partener sau de prieteni cu ajutorul flexatului, pe termen lung se poate dovedi destul de usor ca ati mintit, spre exemplu, ca hainele de firma erau imprumutate si ca totul era doar imagine, fara ceva consistent in spate, cum ar fi un cont in banca. 
Cum usor va puteti imagina, barbatii flexeaza cu masini de lux si haine sport de firma, in timp ce femeile pot flexa cu noua operatie de marire a sanilor, cu haine de designer, posete sau cu bronzul de la solar. In vremuri de molima probabil ca vor aparea mai multe masti in culori extravagante si recipienti interesanti de alcool sanitar. Exista dupa cum observati o latura destul de vulgara a flexatului, care se leaga de chestii in exclusivitate materiale: ceea ce se poate cumpara din magazine de lux sau din agentiile de turism si ceea ce se posteaza pe Facebook pentru likeuri. 

Dar a existat intotdeauna si o latura mai subtila a flexatului pentru ca este si o problema de valori umane. Unii flexeaza cu povestile de viata pe care le cunosc, cu experientele traite, cu lecturile lor, cu limbile straine pe care le vorbesc, cu muzica pe care o fac, si cu orice poate sa impresioneze, nu-i asa?  Cred ca si eu ma flexez aici de vreo 2 ori pe luna pentru vreo 3 likeuri. Pot sa ma flexez cu faptul ca dr. Cristian Andrei imi citeste articolele si imi da like pe Facebook, ceea ce va doresc si voua, desigur, daca "va tine". Glumesc. Cum? Cine este Cristian Andrei? :P









(1) Imaginea Center Locks, de Joseph Stevenson, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

joi, 27 februarie 2020

Profesorul Daniel David de la UBB din Cluj ne recomanda cateva lucruri in contextul pandemiei de coronavirus. Printre acestea, sa evitam catastrofizarea care, spune dansul, ne caracterizeaza ca si popor. Si totusi, exista oare parti bune ale acestei situatii?


o o o

Aveam adunate un numar de subiecte interesante pentru blog dar in acest moment orice subiect ar parea total desprins de realitate si penibil cu exceptia subiectului numit coronavirus. Prin urmare hai sa-i dam coronavirusului ce-i al lui, si anume atentie. Profesorul Daniel David de la UBB din Cluj, spunea intr-o interventie televizata ca noua, romanilor "ne place" sa vedem o situatie incerta ca fiind mai curand o catastrofa decat o oportunitate. Si de altfel, o situatie incerta este si un test de personalitate foarte bun. 

Asa numitele "teste proiective" se bazeaza tocmai pe acest principiu: o sarcina vag definita (deci care induce extrem de multa incertitudine) va fi realizata de catre subiect potrivit cu creativitatea de care dispune iar in realizarea sarcinii, trasaturile sale de personalitate se vor exprima liber, caci fiecare foloseste ceea ce are. Spre exemplu, un test proiectiv va poate cere sa desenati un copac, fara a va spune ce fel de copac este, anotimpul, sau daca radacinile sunt in pamant sau in aer.

Este mult mai simplu sa treci cu vederea un virus sezonier (viroza, gripa) care poate ucide anual un numar de persoane deloc de neglijat decat un virus care se comporta imprevizibil. Partea tulburatoare este aceea ca virusul este nou, a ucis cetateni, are o perioada relativ lunga de incubatie, in care poate fi transmis cu destul de multa usurinta si, iata, strabate continentele cu o lejeritate incredibila. Dar Daniel David ne sfatuieste sa tinem cont si de jumatatea plina a paharului daca dorim sa nu intram in panica. Totusi, e greu sa le spunem parintilor nostri care este jumatatea plina a paharului, nu-i asa?

Unii ajunsesera sa vorbeasca (in timp de pace, desigur) despre functiile pozitive ale razboaielor mondiale - ca genereaza locuri de munca, ca ne imputineaza si asta inseamna ca ne revin mai multe resurse "de caciula", dar probabil ca nu este un moment bun sa vorbim despre toate astea. Ar fi inuman, nu-i asa. Uman este, probabil, sa intri in panica si sa golesti magazinul fiindca vine sfarsitul lumii. 

Intre timp, profesionisti din aria sanatatii publice fac anchete contra-cronometru, incercand disperati sa il localizeze, merg pe urmele virusului ca si cand ar fi un evadat periculos, ori o fiara care a scapat de la gradina zoologica, in timp ce virusul se instaleaza bine-mersi in aparatul respirator al muritorilor care, eventual, fac poante despre virus sau sheruiesc memeuri pe aceeasi tema. Tu ce faci de molima asta?

Ministerul Sanatatii: 10 elemente comportamentale care trebuiesc urmate:

1. Spălați-vă mâinile de multe ori;

2. Evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute;

3. Nu vă atingeți ochii , nasul si gura cu mâinile;

4. Acoperiți-vă gura și nasul daca stranutați sau tușiți;

5. Nu luați medicamente antivirale si nici antibiotice decât în cazul în care va prescrie medicul;

6. Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool;

7. Utilizați masca de protecție doar în cazul in care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave;

8. Produsele ”MADE in CHINA” sau pachetele primite din China nu sunt periculoase;

9. Sunați la 112 dacă aveți febră, tușiți sau v-ați întors din China sau zonele in carantina din Europa de cel puțin 14 zile;

10. Animalele de companie nu transmit coronavirus

Eu personal invat cu greu sa tusesc in incheietura mainii, deci nu in palma si realizez faptul ca niciodata nu mi-am dat seama cat de greu este sa nu duci mana la figura - deodata, in mod interesant, pare mai usor sa rezolv logaritmi si matrici decat sa evit asta. In final, ma resemnez cu ideea ca nu ai cum sa scapi de virusu asta - e prea nou, prea contagios, prea potent si, probabil, mi-as duce manile la figura chiar si daca ar fi legate la spate. Doar asa, fiindca nu e voie. 

Vorba moldoveanului... "fiecare pasare pe limba ei pere". Dintr-o data cei care sufera de o tulburare obsesiv - compulsiva si care se spala pe maini nu doar pana li se increteste pielea ci si pana le da sangele, devin niste adevarati campioni ai supravietuirii si ajungi sa le invidiezi resursele adaptative. Dar nu va lasati pacaliti de asta. Daca asa se comporta ei intr-un univers non-pandemic, imaginati-va cum se comporta in vremuri de molima! ("Nu mai tineti toaleta ocupata ca vrem si noi sa ne dezinfectam vreo 3 ore!")

Este si un virus meschin, fiindca pare sa le fie fatal celor fara aparare si suferinzilor. E, altfel spus, o intruchipare a raului: nevazut, pervers, nemilos, imprevizibil si nedrept. Desigur, pentru ca lucrurile nu sunt inca destul de grave - caci asa iti dai si seama cat de grava e o situatie, unii critica guvernul pentru ca a aparut coronavirusul in Romania, iar guvernul, fireste, da vina pe "ciuma rosie". Dar pe masura ce situatia evolueaza, din pacate nu in bine, parca toate celelalte preocupari intra intr-un con de umbra. Care preocupari, mai exact?

Pai democratii din America incep sa uite cat de narcisist si bolnav este Trump, iranienii par sa fi uitat cat de ticalosi sunt americanii, iar incet, incet, Iohannis va folosi PSD-PSD-PSD de mai putine ori pe minut. Este o predictie pe care o fac acum, cand stiu ca s-a descoperit primul caz de coronavirus pe teritoriu romanesc. Poate ca mai sunt si alte efecte paradoxal pozitive ale acestei molime.

Spre exemplu, poate ca toti cei mentionati mai sus si multi, multi altii, vor realiza cat de neinsemnate sunt preocuparile lor de zi cu zi, cat de lipsiti de aparare suntem in calea fatalitatii si a universului cand se infurie acesta, si cu ce prostii ne pierdem timpul pretios care ne-a fost acordat pe acest pamant. Un dusman comun are darul de a uni persoane care altfel ar fi inamici de moarte. Aceasta intruchipare a raului care este coronavirusul, lucreaza totusi pentru omenire... 

Daca tot am facut paralela intre coronavirus si raul absolut, sau cu devianta sociala, cum i-am spune raului daca am fost la facultate, iata, potrivit manualului, o sinteza a catorva functii pozitive ale coronavirulsului:


  • PUNE IN LUMINA CAT DE JOS AM CAZUT CA SPECIE - fiindca istoria pare sa ne fi adus intr-un loc in care preocuparile noastre sunt mai curand penibile, rusinoase sau vrednice de dispret, in care am uitat cu totul ce inseamna cooperarea, respectul si armonia
  • NE DA SANSA DE A PROMOVA VALORI REALE - caci la ce foloseste puterea pentru care ne batem ca chorii daca ne pierdem sanatatea si viata? Avem acum ocazia sa ne afirmam resursele adaptative intr-o situatie limita, sansa la un eroism real. In plus, putem fi recunoscatori pentru sanatate sau alte lucruri aparent mici, cum ar fi o conserva de peste.
  • MARESTE SOLIDARITATEA SI UNITATEA - fiindca dezbinarea si agresivitatea gratuita devenisera parca omniprezente iar inversunarea de care dau dovada unii este demna de o cauza mai buna
  • GENEREAZA SCHIMBAREA SOCIALA - caci odata re-definite limitele comportamentului acceptabil, putem acum sa evoluam catre orizonturi mai putin sarace din punct de vedere spiritual

Dar toate astea s-ar intampla la modul ideal, fiindca, aparent, pe unii, coronavirusul ii solidarizeaza impotriva asiaticilor, ceea ce este nu doar trist dar si rusinos - vezi incidentul de la metrou. Caci vedeti, fiecare isi intelege experientele intr-un mod personal si nu obligatoriu inspirat. In plus, nu m-ar mira ca unii sa inceapa sa se lupte in magazinele alimentare pentru alimente in caz ca isteria continua.                          

 






(1) Imaginea Life Form, de Philippe Put, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Digi24, (acc. 27.02.2020), Revoltator.Un tanar asiatic a fost batut..., website: Digi24

(3) Turliuc, M., (2007), Psihosociologia Comportamentului Devianta, editura Institutul European
Continue reading

sâmbătă, 15 februarie 2020

Romania a devenit, potrivit unui studiu, o uriasa "Sala de Asteptare". Asteptam pentru ca meritam mai mult decat acest job rau platit, acest partener fara de cal alb si acesti prieteni fara relatii in lumea buna. 


o o o

Am avut in facultate o colega romanca care vorbea greu romaneste, fiind stabilita in Hawaii de zeci de ani. Ea imi spunea ca filmele americane nu descriu realitatea acestei natiuni ci ofera mai curand o imagine ideala, catre care tind ei. In naivitatea noastra, am ajuns sa credem "in filmele americane" - cele cu happy end, in care Bruce Willis salveaza pe toata lumea. Si asa am devenit o "Sala de Asteptare", unde putem sa asteptam lucruri mult mai bune decat traim in mod curent. 

Carevasazica, in Romania chiar exista cercetare, fie aceasta si in scopuri economice. Unlock Market Research sunt niste baieti (si/sau fete) despre care mi-ar placea sa aud mai multe in viitor. Acestia fac cercetare in Romania si au iesit anul acesta cu un studiu despre cateva tendinte ale societatii romanesti, pe care voi incerca sa le interpretez dintr-o perspectiva cat mai psihologica. 

Asadar, cercetarea noastra spune, in esenta, ca romanii sunt anul acesta hiperselectivi în decizii, independenti emotional, mai toleranti si preocupati de mediu. Cei care au mai vorbit despre studiul acesta, au observat ca a aparut un trend nou in stilul nostru de viata: independenta emotionala. Dar adevarul este ca toate trendurile despre care vorbesc oamenii acestia sunt, intr-un mod vadit, de import. 

Cu alte cuvinte devenim din ce in ce mai cosmopoliti, mai europeni, mai civilizati, mai integrati in familia europeana. Sau poate, daca privim jumatatea goala a paharului, am inceput sa copiem tot mai mult ceea ce promoveaza occidentul, prin asta, pierzandu-ne ceva din identitatea nationala. Cum vreti s-o luati. Stiu sigur ca exista suporteri pentru ambele variante. Dar hai mai bine sa vedem ce au descoperit cei de la Unlock Market Research.


  • Independenţa Emoţională - 69% dintre români simt din ce în ce mai mult nevoia de spaţiu personal şi fac eforturi să se ataşeze emoţional mai puţin de oameni, branduri, lucruri şi locuri de muncă. Românii amână mai mult luarea unei decizii, acest comportament fiind amplificat de multitudinea de opţiuni la îndemână şi de mitul perfecţiunii. Astfel, hiper-selectivitatea poate genera un blocaj, un efect de „sală de aşteptare" care se răsfrânge asupra tuturor aspectelor vieţii. Ca exemple de comportament, ei învaţă că ei sunt propria lor familie, călătoresc şi merg la evenimente şi în locuri publice singuri pentru că aşa se simt mai bine.
  • Românii devin mai toleranţi - cu un discurs europenizat şi incluziv (69% au confirmat acest lucru), iar 66% constată o hiperselectivitate în luarea deciziilor, fie că este vorba despre locul de muncă, fie că este vorba despre parteneri de viaţă.
  • Mediul, o preocupare majoră - O amploare medie (61%) o are de exemplu preocuparea pentru problemele de mediu, în creştere faţă de 2019. Asta se traduce nu doar prin faptul că oamenii reciclează mai mult (sticlă, plastic, hârtie) în ciuda percepţiei generale cum că în România sistemele pentru sustenabilitate nu funcţionează, ci şi prin recursul la organizaţii şi companii private care se ocupă de reciclare (ulei, electronice, mobilă etc).
  • Teama de dezumanizare - 71% dintre români confirmă redescoperirea bucuriei micilor plăceri, fie că e vorba de o vacanţă petrecută acasă sau relaxarea pe care le-o dă gătitul. 
  • Cautarea Autenticitatii - 63% dintre ei constată o tendinţă de căutare a autenticităţii, inclusiv prin reinventarea portului popular şi apetenţa pentru produse hand-made.
  • Deschidere si Autodezvoltare - 66% dintre romani confirmă trendul vulnerabilităţii, asta însemnând de la deschiderea pentru couchsurfing şi până la programe educaţionale care se concentrează asupra dezvoltării inteligenţei emoţionale.

Vestile, sunt bune, in mare parte, desi, dupa cum stiti, fiecare alegere isi are dezavantajele sale. Dar ceea ce observ, este o maturizare a societatii. Cand depinzi mai putin de ceilalti (job, partener, branduri, etc) se numeste ca esti mai constient de responsabilitatea personala si de importanta alegerilor proprii. Efectul de "sala de asteptare" este totusi o trasatura a tranzitiei romanesti, prin urmare, nu as zice ca e tocmai "un trend nou". 

Sala de asteptare este aici de cateva decenii. Pare ca asteptam cu totii, pana se iveste ceva mai bun, mai frumos, si perfect daca s-ar putea. Cu alte cuvinte, noi chiar traim intr-un basm iar "sala de asteptare" ne permite sa ramanem in basmul respectiv, pana cand se iveste oportunitatea mult dorita. Avantajul este ca, in timpul asteptarii, poti sa clarifici mai bine care iti sunt asteptarile si daca nu cumva acestea sunt nerealiste. Poti sa inveti chiar si despre inteligenta emotionala. 

In cazul unora, asteptarea este proactiva: se manifesta prin munca, studii, etc. Copiii asteapta sa termine liceul si sa plece in Spania. Tinerii asteapta sa plece avionul sau sa le trimita parintii niste bani. Angajatii asteapta sa descopere un job mai bun. Fetele batrane asteapta calaretul pe cal alb iar pensionarii asteapta sa se mareasca pensia. Si astfel, Romania a devenit o uriasa sala de asteptare. 

Sala de asteptare nu iti provoaca sentimente de afectiune fiindca nu doresti sa ramai aici, cu salariul actual, cu partenerul actual sau cu tara actuala. Dar exista speranta: un loc mai bun decat aceasta se afla pe undeva, dincolo de peretii impersonali ai salii de asteptare. Probabil ca o reactie la aceasta orientare salbatica catre oportunitate, a aparut cautarea autenticitatii si ceea ce autorii studiului au numit "teama de dezhumanizare". In plus, strainii vor sa vada ceva nou in tine, nu doar o copie "de la tara" a lor insile. 

Cred ca occidentul ne-a invatat, printre altele, sa gandim in "termeni absoluti". Adica, ne-a invatat sa fim idealisti. Presupun ca si in occident se gaseste un segment de populatie care se afla in "sala de asteptare", cu alte cuvinte sunt naivi si visatori. Totusi, gasesc ca o importanta parte din societate a atins un nivel de maturizare odata cu realizarea faptului ca societatea de consum promoveaza chestii irationale iar implinirea umana se gaseste mai curand in relatii, prieteni si joburi imperfecte.












(1) Imaginea Waiting, de Fabrizio Sciami, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) News.ro, (acc. 15.02.2020), Romanii in 2020, website: News.ro
Continue reading

luni, 10 februarie 2020

Atat barbatii cat si femeile, sunt mult mai dispusi sa condamne infidelitatea atunci cand aceasta le apartine barbatilor. Nu doar ca infidelitatea femeilor este mai greu de descoperit dar ea si este primita cu mai multa indulgenta. 


o o o

Infidelitate... eterna poveste. Cauzele infidelitatii sunt diverse, incepand cu prezenta oportunitatii, continuand cu moralitatea sau maturitatea emotionala deficitare si terminand apoteotic cu alcoolul si faptul ca, orice-am face, latura pragmatica a iubirii  — cea cu datorii la intretinere, batiste folosite si miros de transpiratie — o consuma in stil canibal pe cea romantica — cu fluturi in stomac si gesturi elegante. Dar nu pe-acest cantec trist mi-am propus sa-l cant aici.



S-a facut un studiu in 2019 prin care s-a descoperit faptul ca suntem disponibili pentru mai multa indulgenta fata de femeile care inseala decat fata de barbatii infideli. Acum, daca acesta este rezultatul studiului si l-ati primit asa, "pe tava", nu este la fel de usor sa explicam de ce stau lucrurile asa, si tocmai in asta sta abilitatea celui care incearca sa inteleaga natura umana. 

"Un barbat de 50 de ani a recunoscut in fata dvs ca are o relatie extraconjugala, desi este casatorit de 20 de ani. El isi regreta alegerea si va roaga sa ii dati un sfat. El va explica faptul ca relatia sa (oficiala) nu a fost exceptionala in ultimii ani. Sotia sa a fost critica la adresa lui si nu au mai avut contacte sexuale de peste un an. El se simte respins." 

Acesta ar fi un item al studiului despre care v-am vorbit si pe care l-au primit jumatate dintre subiecti. Cealalta jumatate a primit cam acelasi text cu exceptia faptului ca, de data aceasta, persoana infidela era femeie. Subiectilor le-a fost dat sa aleaga dintre cateva variante de sfaturi, cum ar fi:

"Ai facut un legamant pe care nu ar fi trebuit sa-l incalci si ar trebui sa iti para rau. Ar fi trebuit sa faci mai multe eforturi pentru a-ti imbunatati relatia."

sau

"Daca aceasta relatie (extraconjugala) te face fericit(a), atunci este cel mai bine sa faci ceea ce te face fericit(a)." 

Dupa cum observati, primul "sfat" este mai mult o judecata si chiar o "punere la zid", in timp ce al 2-lea este mai curand o aruncare la gunoi a responsabilitatii personale. Doar asa, ca o precizare de natura etica, un psiholog (consilier / psihoterapeut) nu v-ar oferi niciunul dintre aceste sfaturi. Ce am face in schimb ar fi sa ajutam clientul respectiv sa recunoasca ceea ce vrea, care sunt costurile, si sa isi asume responsabilitatea pentru costuri, in caz ca este dispus sa le plateasca.

Dar sa revenim la tema noastra. Studiul citat de situl Psychology Today spune ca 55% dintre barbati si 62% dintre femei au afirmat ca ar alege primul sfat (cel dur) pentru un barbat: "TREBUIA SA FACI MAI MULTE EFORTURI", in timp ce numai 48% dintre barbati si 45% dintre femei i-ar oferi unei femei care inseala sfatul "aspru", citat mai sus. Observati ca femeile care inseala, beneficiaza de un tratament mai bland atat din partea barbatilor, cat si din partea femeilor, dar mai ales din partea acestora din urma.

As avea de facut 2 observatii:


  • Barbatii tind sa judece infidelii intr-un mod mai "egalitarist" — fara discriminare pe criterii de gen. 55% ar fi duri cu barbatii si 48% ar fi duri cu femeile.
  • Este impresionant faptul ca femeile sunt mult mai indulgente fata de femeile care inseala decat fata de barbatii care inseala. 62% ar fi dure cu barbatii si 45% ar fi dure cu femeile. 

Daca ar fi sa interpretez "situatia creata" in termeni de resurse umane, as spune ca femeile stau mai bine cu PR-ul, ceea ce nu este o noutate. Adica se descurca mai bine in a "face imagine" si a atrage adeziunea si sustinerea, in ciuda faptului ca infidelitatea este savarsita in aceleasi conditii. Imi aminteste de acele concursuri de talente in care unii primesc premiul doar pentru ca au anumite dizabilitati ori dezavantaje (nu vad / nu aud / vorbesc prin semne / sufera de o chestie incurabila / sunt orfani / au crescut fara mama / etc.).

Si totusi, cum s-a ajuns aici? Nu de alta, dar manifestand genul acesta de diferentiere in atitudinea fata de cele doua genuri, nu facem altceva decat sa "handicapam" genul care aparent este avantajat — in cazul de fata, pe femei. Ca atunci cand parintele face lectiile in locul copilului si, in consecinta, copilul ajunge sa nu mai priceapa nimic din materia respectiva si sa depinda de parinte pentru totdeauna. Sau chiar ajunge sa creada ca are drepturi in plus, cum ar fi dreptul la un sclav personal care da piept cu viata in locul sau.

Caci da, in caz ca femeile infidele beneficiaza de un tratament mai bland, ele nu vor intelege niciodata lectia responsabilitatii personale. Vor invata in schimb faptul ca pot folosi scuze (relatia nu mergea si nu mai faceam sex de multi ani) pentru a se scuti de responsabilitate. Probabil ca nu va este usor sa va imaginati care este diferenta intre a fi iertat si a plati pentru un geam spart dar rezultatele vin, de regula, pe termen lung. Caci este inutil sa castigi un concurs de talente daca talentul tau este sa iti plangi de mila. 

Dar care sunt motivele pentru care femeile beneficiaza de acest tratament mai bland? In mod traditional, vedem femeile ca fiind "relationship-oriented", cu alte cuvinte, cred mai mult in relatiile lor decat in job, (deci barbatul a ignorat-o, fiind mai curand vina lui), sunt percepute ca fiind mai intelepte decat barbatii (prin urmare tindem sa avem incredere in alegerile lor) si mai sensibile decat "genul tare" (prin urmare tindem sa le protejam de "ce e mai greu" — cum ar fi responsabilitatea). 

Cu toate ca societatea a stabilit ca infidelitatea este demna de dispret, ii tratam pe cei vinovati de infidelitate in mod diferit. Pe barbati ii putem condamna si critica pentru comportamentul lor infidel, caci intr-un barbat poti sa lovesti, fiindca el e "mai nesimtit" si duce mai mult. Ai unde "sa dai" caci barbatul e facut ca sa reziste.     








(1) Imaginea Infidelity, de Petras Gagilas, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 10.02.2020), Are Women and Men More Likely to Punish Male Cheaters?, website: Psychology Today
Continue reading

miercuri, 29 ianuarie 2020

Potrivit unui studiu, starurile porno au o parere buna despre sine si sunt mai fericite decat noi, ceilalti. Desi, in acest business, listele cu morti premature nu se mai sfarsesc. Dar oare stima de sine rezista in timp sau se ofileste la prima adiere mai neprietenoasa? 


o o o

Daca ati rasfoit carti de psihologie motivationala, probabil ca ati descoperit cateva pasaje lungi despre importanta stimei de sine. De fapt, a fost o vreme in care se considera ca toate problemele de adaptare ar avea o legatura cu stima de sine. Iar rationamentul era urmatorul: daca stima de sine este insuficienta, atunci, cu siguranta vei avea probleme in viata.

Exista insa voci, cu suficienta autoritate in domeniu, care aduc argumente impotriva acestei teorii. Patru dintre acestea sunt ale celor 4 autori ai popularei lucrari 50 de Mituri ale Psihologiei Populare, fiecare dintre acestia fiind doctor in psihologie ce activeaza in domeniul universitar. Ei au inclus in respectiva lucrare un capitol care debuteaza cu relatarea oribilului incident provocat de 2 adolescenti americani, la data de 20 Aprilie 1999.

Cei doi (Eric Harris si Dylan Klebold), inarmati pana-n dinti cu arme si chiar bombe, au deschis focul asupra colegilor de la liceul Columbine din Littleton, statul Colorado, bilantul fiind unul funest: 12 copii ucisi si un profesor. Incidendul a devenit notoriu in istoria asa numitelor "school shootings" care par ca au devenit o traditie in Statele Unite. Motivele sunt, de fiecare data complexe: disponibilitatea armelor, sansa la "celebritate ieftina", parentingul neadecvat si asa mai departe. 

Cei care, dupa obicei, apar la TV si incearca sa formuleze explicatii, au fost de parere ca totul ar trebui sa aiba legatura cu stima de sine scazuta. In lipsa unor teste de stima de sine aplicate celor doi adolescenti, explicatia ramane la stadiul de ipoteza. Si nu suna tocmai rau, fiindca cei care aud asta invata ca... "hei, daca am suficienta stima de sine, nu ajung sa cobor atat de jos".  Ceea ce s-a aflat mai tarziu a fost faptul ca cei doi erau nazisti si nu stateau rau la capitolul stima de sine.

La nivelul perceptiei comune exista de altfel aceste doua "explicatii universale", care sugereaza ca (1) traumele din copilarie si (2) stima de sine scazuta, vor contribui mai tarziu la "tot ce e mai rau", incepand de la abandon scolar si ajungand pana la adictii, violenta, anxietate si depresie. Desigur, lumea are nevoie de explicatii simple... dar totusi.

Situatiile penibile nu au intarziat sa apara: in scoli, la competitiile sportive spre exemplu, toata lumea primeste un trofeu, pentru a se evita situatiile cu potential traumatic care sa lezeze stima de sine in formare a participantilor care au pierdut. Nu vrem sa vina cu un pistol automat la scoala a 2-a zi, nu? Anumite jocuri (cum ar fi "Prinselea") au fost interzise in scoli fiindca anumiti elevi nu se simteau ok jucandu-le, fireste fiindca nu prea excelau.  Si atunci, de ce sa le ranim sentimentele si sa le afectam stima de sine, nu-i asa?  

O adevarata miscare sociala de imbunatatire a stimei de sine a fost declansata in Statele Unite iar vanzarile la carti despre asta au explodat. Intr-o astfel de carte suntem consiliati sa le permitem copiilor sa isi alega modul cum vor fi pedepsiti. In aceeasi idee, unele companii au introdus ceea ce se cheama "Celebration Voice Mailboxes" prin care asigurau tot felul de laude destinate angajatilor. De asemenea, se pot achizitiona sau darui boluri de cereale cu afirmatii "inspirationale" de tipul "Sunt talentat(a)". Cu alte cuvinte, toata educatia s-a transformat intr-un fel de "bal al stimei de sine".

In ciuda acestei intregi legende care s-a construit in jurul stimei de sine, autorii lucrarii afirma ca, in realitate, studiile realizate in privinta stimei de sine nu au avut rezultate care sa ii maguleasca pe cei care tin mortis sa asocieze "totul" cu stima de sine scazuta. 



  • PERFORMANTA SCOLARA. Un astfel de studiu a reusit sa asocieze stima de sine cu performanta scolara dar relatia nu este de tip cauzal ci o simpla covariatie. 
  • ADICTII, SUCCES POPULARITATE. Stima de sine scazuta nu este asociata nici cu insuccesul interpersonal, nici cu fumatul si nici cu abuzul de droguri si alcool. 
  • DEPRESIE. S-a pus in lumina o moderata asociere intre stima de sine scazuta si depresie. Cu alte cuvinte, stima de sine scazuta nu este tocmai o trasatura obligatorie in tabloul clinic al depresivilor - "stima de sine scazuta nu este nici necesara si nici suficienta pentru aparitia depresiei".  
  • PERSISTENTA SI FERICIRE. Daca s-au descoperit totusi beneficii ale stimei de sine, acestea nu sunt solide, de tip cauzal, ci doar covariatii. De ex., se intampla ca persoanele cu o inalta stima de sine sa fie in acelasi timp si persistente, sa nu se descurajeze cand apar obstacole si, de asemenea, se intampla ca persoanele cu stima de sine ridicata sa fie mai fericite si reziliente din punct de vedere emotional. 
  • INTELIGENTA, ATRACTIVITATE, POPULARITATE. In mod interesant, faptul ca cineva se vede pe sine ca fiind mai bun, mai frumos, mai destept decat restul, deci sta bine cu stima de sine, aprecierile respective raman iluzorii, fiindca in conditii de evaluare obiectiva, rezultatele acestor persoane nu sunt obligatoriu mai bune la capitole precum inteligenta, atractivitatea sau popularitatea. Lucrurile devin chiar si mai complicate cand vorbim despre violenta. 
  • VIOLENTA INTERPERSONALA. Potrivit studiilor, atat stima de sine scazuta cat si cea ridicata sunt asociate cu violenta. De fapt, persoanele cu stima de sine ridicata, dar instabila sunt la cel mai mare risc de a fi violente. Voi preciza imediat ce este stima de sine ridicata, instabila. 

Legatura intre violenta si stima de sine ridicata a fost destul de bine determinata in cazul copiilor cu trasaturi narcisice. La acestia, in absenta asa-zisei "validari narcisice", care este atat de necesara pentru echilibrul psihic (fragil) al narcisistului, apare "rana narcisica" care, poate produce o reactie violenta sau o razbunare. Aceasta poate sa nu includa violenta fizica, propriu-zisa, dar vine tot din furie si apare sub forma abuzului emotional, spre exemplu. 


In experimentele facute cu copii agresivi (bully), s-a observat faptul ca acestia isi supraestimau nivelul de popularitate in grupul de elevi. Intr-un alt experiment, unui grup de elevi i s-a cerut sa scrie un eseu despre avort. Evaluatorii, in mod prestabilit, au avut reactii aspre, de tipul "E cel mai slab eseu pe care l-am citit vreodata".  Intr-o faza ulterioara, copiii puteau sa reactioneze (prin zgomote) fata de evaluatorii lor aspri. S-a observat ca cei care au protestat mai zgomotos dintre copii aveau si o parere buna despre sine. 

Stima de sine instabila

Ei bine, stima de sine nu este de un singur tip. In functie de motivul pentru care ai o parere buna despre tine, stima de sine poate fi de doua feluri:


  • STIMA DE SINE INALTA, STABILA - este stima de sine "adevarata", fiindca ea nu depinde de validari externe si nu determina reactii violente si razbunari in cazul in care validarile intarzie sa apara. Cu alte cuvinte, persoana care detine o astfel de stima de sine, este mult mai in contact cu realitatea obiectiva si isi cunoaste valoarea reala. 
  • STIMA DE SINE INALTA, INSTABILA - depinde de realizarile subiectului. In absenta acestora, sau in absenta validarii venite din exterior, la persoana cu stima de sine instabila, apare "prabusirea edificiului", unul dintre efecte fiind violenta, spre ex., cu formele sale (hetero sau auto-agresive).


Psihiatrul Cristophe Andre vorbeste despre 3 componente ale stimei de sine: iubirea de sine (1), increderea in sine (2) si conceptia despre sine (3). Dincolo de aceasta viziune romantata, specifica autorilor de limba franceza, trebuie sa spunem ca stima de sine are intotdeauna o componenta cognitiva, una emotionala, una fiziologica si una comportamentala.


  • COGNITIVA - se refera la lucrurile pe care le stim / invatam / credem despre noi insine - o componenta pur informationala.
  • EMOTIONALA - de fiecare data cand credem anumite lucruri despre noi insine acestea au un impact asupra a ceea ce simtim. De aceea, este normal ca o persoana care are o parere buna despre sine sa se si simta mai bine, sa fie mai fericita mai putin anxioasa, etc - componenta energetica.
  • FIZIOLOGICA - pentru ca pe langa faptul ca simtim anumite lucruri in legatura cu propria persoana, in functie de ceea ce credem despre noi, in corpul nostru se continua desfasurarea efectelor credintelor noastre, in functie de acestea (hormoni de stres - cortizol, adrenalina - spre exemplu cand credintele nu ne sunt validate sau endorfine, dopamina cand primim validari externe). 
  • COMPORTAMENTALA - se refera la modul in care se manifesta convingerile noastre la nivel comportamental (comportament non-verbal, alegeri si atitudini pe care le adoptam in diverse situatii) - o componenta materiala, ca si cea fiziologica.



In anii trecuti, aparuse un studiu care inainta urmatoarea concluzie: starurile porno au o stima de sine inalta si sunt mai fericite decat restul femeilor. In acelasi timp, apareau acele liste destul de lungi cu persoane ce activeaza in acest domeniu si care isi pierdeau viata in circumstante dramatice: SIDA, sinucidere, accidente (provocate de droguri si alcool), supradoze, etc.

Acum, dupa cum unele firme sponsorizeaza studiile care, desigur, trebuie sa iasa in favoarea produselor proprii, nu m-ar mira ca si astfel de studii, sa fie "stimulate" de industria porno care este o afacere de dimensiuni astronomice, cum bine stiti. Dar trecand peste asta, eu simt nevoia sa stiu daca cei care le-au evaluat stima de sine starurilor porno care au participat la studiul respectiv au descoperit o stima de sine stabila (bazata pe cunoastere de sine) sau instabila (bazata pe banii castigati usor). 

Evident ca persoanele care au murit prematur nu au fost intrebate daca au o parere buna despre sine. Alfred Adler obisnuia sa afirme ca personalitatea se reveleaza in situatii critice. In pornografie, spre exemplu, atata vreme cat esti activ, succesul poate sa tina loc de stima de sine. Intrebarea este ce fac aceste persoane cand sunt scoase din joc - dupa 30-35 de ani? Tineti cont ca pornografia este si un mod de a te compromite social fiindca societatea, cel putin in ziua de azi, nu este dispusa sa te respecte in orice conditii. 









(1) Imaginea Dead Before Blossoming, de Madame Psychosis, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Lilienfeld, S; Lynn, S; Ruscio, J; Beyerstein, B; (2010) 50 de mituri ale Psihologiei Populare, editura Trei, Bucuresti

(3) Andre, C.; Lelord, F; (2000), Cum sa te iubesti pe tine, editura Trei, Bucuresti

(4) Psychology Today, (acc 29.01.2020), The Personalities of Porn Stars, website: Psychology Today 
Continue reading

duminică, 5 ianuarie 2020

De unde vine sensibilitatea la respingere? Este o intrebare buna. Dar o intrebare si mai buna a fi: la ce foloseste sensibilitatea la respingere. Oficial, nu foloseste la nimic. In ciuda acestui fapt, ai conservat-o timp de multe decenii... 


o o o

Sensibilitatea la respingere a fost asociata cu problemele inter-personale si psihopatologia. Daca va intrebati psihologul de unde provine sensibilitatea la respingere, probabil ca va va spune ca aceasta este legata de modul cum ati fost tratat in copilarie de catre parinti. Logica ar fi urmatoarea: daca parintii si-au sustinut copilul, atunci acesta nu a dezvoltat o sensibilitate la respingere. Daca, dimpotriva, parintii nu si-au sustinut copilul din punct de vedere emotional, atunci acesta va dezvolta o mare sensibilitate la respingere.

Este o viziune aproape poetica cu privire la modul cum dezvoltam sensibilitatea la respingere, asa cum, din pacate, sunt multe dintre teoriile care inca domina Psihologia. Ceea ce nu stiti insa este faptul ca nu exista niciun studiu longitudinal care sa confirme aceasta teorie. Dimpotriva, exista un studiu, definitivat anul trecut de cercetatori din New York (2019) care sustine ca sensibilitatea la respingere nu are nicio legatura cu sustinerea emotionala primita din partea parintilor. De aici si stupefactia cercetatorilor.

Dar hai sa vedem mai intai cum anume se defineste sensibilitatea la respingere. Exista 3 parametri in functie de care putem spune ca cineva este sensibil la respingere:
  • anxietate de anticipare - te astepti sa fii respins si devii anxios
  • perceptia respingerii - se cauta, inconstient, dovezi ale faptului ca esti respins
  • reactia disproportionata - semnele respingerii iti cauzeaza o reactie disproportionata. 
In ce consta aceasta reactie disproportionata? Ea se manifesta pe mai multe paliere, dupa cum si fiinta umana este multi-dimensionala: creierul (care interpreteaza stimulii intr-un anumit fel), emotiile (care ne ajuta sa constientizam natura situatiei si sa ne pregatim pentru aceasta), reactiile fiziologice care faciliteaza comportamentul si, in final, comportamentul (alegerile pe care le facem, data fiind situatia respectiva). In situatia unei persoane cu o astfel de sensibilitate, aceste paliere se vor manifesta astfel.


  • CREIERUL - interpreteaza stimulii externi si ii eticheteaza (RESPINGERE), dupa care, in fractiuni de secunda, declanseaza reactiile de lupta sau fuga.
  • REACTII FIZIOLOGICE - ca urmare a alarmei declansate de creier, apare incordarea, inrosirea fetei, transpiratia, tremurul membrelor si al glasului, etc
  • EMOTIILE - apar ca urmare a acestei interpretari si ca urmare a "inundarii" canalelor sanguine cu hormoni ai stresului (adrenalina, cortizol). Ele "ne insufletesc": ne ajuta sa constientizam in ce situatie ne aflam (de RESPINGERE) si ne cer un raspuns comportamental. Vorbim de furie, de rusine de sentimentul de a fi fost ranit, etc
  • COMPORTAMENTUL - poate fi de 3 feluri (lupta, fuga sau "inghet" / blocaj). Acesta depinde de tipul de temperament si personalitate (colericii au tendinta sa lupte, in timp ce melancolicii au tendinta sa fuga / sa se blocheze). 


Am mentionat colericii si melancolicii dar nu i-am mentionat pe sangvinici si pe flegmatici. Asa este, ati fost vigilenti. Pentru ca, asa cum vom vedea, aceste doua tipuri de temperament nici nu prea manifesta sensibilitatea la respingere, fiind din categoria tipurilor "stabile". Si de fapt, aceasta este si descoperirea cea mare a acestui studiu: sensibilitatea la respingere este asociata cu "afectul negativ" (tendinta de a experimenta mai curand emotii negative, cum ar fi furia, frica si tristetea).

Iata o sinteza a rezultatelor studiului mentionat si realizat de cercetatori de la Stony Brook University, NY:

  • Suportul din partea prietenilor / colegilor de aceeasi varsta la 9 ani, este asociat negativ cu sensibilitatea la respingere dezvoltata in preadolescenta (12 ani). Cu alte cuvinte, daca ati fost sustinuti de prieteni la 9 ani, veti fi mai putin sensibili la respingere in preadolescenta. 
  • Cu cat relatia parintilor este de o calitate mai buna cu atat si sensibilitatea la respingere dezvoltata in preadolescenta este mai mica.
  • Afectul negativ este asociat cu sensibilitatea la respingere. Altfel spus, daca aveti tendinta de a simti mai curand emotii negative, veti fi si mai sensibil la respingere.

Iata deci ca rolul parintilor de a-ti contura acea voce interioara care te sustine sau nu, a fost preluat, potrivit acestui studiu, de catre prieteni si colegi de joaca. Desi, as avea motive serioase sa ma indoiesc de aceasta concluzie: fiecare copil intalneste respingerea si modul cum reactioneaza la respingere se formeaza mult mai devreme de varsta de 9 ani. Nu e ca si cum ai "iesit la joaca" complet "virgin" din punct de vedere psihologic, cu un creier de nou-nascut, care nu a invatat absolut nimic despre relatii si cum se reactioneaza la diferiti stimuli, pana la varsta de 9 ani. 

Totusi, retin din acest studiu portretul pustiului nevrotic: cu parinti care nu se prea inteleg, si probabil ca din cauza asta e si putin trist sau furios si, iesind la joaca, ce sa vezi, "surpriza", pustii nu mor dupa el: de ce este asa de sensibil si de ce are asa de multe toane, prin urmare il resping. Ceea ce "va duce" la frica de respingere chiar si mai tarziu. Am pus "va duce" in ghilimele fiindca, mi-e teama ca cercetatorii astia au luat un simptom drept cauza a sensibilitatii la respingere. Este o greseala destul de intalnita in statistica: a confunda o covariatie cu o cauzalitate.

E ca si cand, sa zicem, te-ai udat la picioare si ai considera ca asta nu se datoreaza ploii ci faptului ca ai calcat in 100 de balti. Dar in cazul nostru, respingerea colegilor nu vine "din senin" doar fiindca ei sunt rai. Pot fi si rai, dar rautatea se canalizeaza de regula catre cei mai vulnerabili, fiindca asa se obtine cel mai puternic efect. Si daca nevoia copiilor vulnerabili este sa fie sustinuti, ei primesc exact contrariul in grupul de prieteni. 

Nu prea e dreptate pe lume, nu-i asa? Sau, mai curand, dreptatea se imparte dupa niste criterii stranii: cei deja puternici (emotional) sunt sustinuti mai mult. De ce? Fiindca copiii isi doresc in jurul lor camarazi puternici, care le inspira incredere si, eventual, ii vor ajuta la nevoie. Ii resping in schimb pe cei slabi, care nu le sunt de folos si care le cer sustinere. E o problema legata de felul cum administrezi resursele, nu-i asa? Vrei langa tine pe unul care ofera resurse, nu pe unul care iti cere resurse. 

Dar asa cum udatul la picioare nu se datoreaza baltii in care ai calcat ci ploii care a format balta, slabiciunea pustiului nevrotic (tristetea, instabilitatea emotionala) nu vine de la prietenii de joaca, ci din familie. Cum asa? Pai in familie are niste parinti care nu se inteleg si asta il mentine intr-o stare de tensiune nervoasa. Daca parintii sunt ocupati cu neintelegerile dintre ei (caci e greu sa fii prea disponibil pentru copil cand te certi cu partenerul), evident ca le ramane putina energie pentru a-l ajuta pe copil sa isi gestioneze propriile emotii.

Se considera ca ne atasam de anumite emotii pentru ca, in forul nostru interior, acestea ne vor fi de folos. In forul interior al copilului nevrotic, emotii precum furia, tristetea si frica, ii sunt de folos. A copiat aceste emotii de la parinti si, in acelasi timp, incearca, prin intermediul emotiilor sale, sa atraga atentia asupra sa. Caci un copil nu are un alt capital la dispozitie decat emotiile. Si, probabil ca aceasta investitie in emotii negative ii si aduce anumite beneficii in familie: de ex, reuseste sa atraga atentia.

Din punctul meu de vedere, a fi sensibil la respingere inseamna si a fi nepregatit pentru respingere. Daca i se poate reprosa ceva unei familii cu atmosfera nevrotica, care reuseste sa il infurie, sperie sau sa il intristeze pe copil, este faptul ca nu l-a pregatit pentru respingere. De fapt, copilul reactioneaza prin emotii negative la toate situatiile in care este pus - aceasta este pregatirea lui pentru viata, capitalul si investitia lui. In fond, asta a vazut la parinti si se inspira de la ei. Dar unde il vor duce emotiile negative?

Abia acum intelegem preocuparea Psihologiei pozitive de a studia emotiile pozitive si felul cum le putem genera. Pe mine personal, m-a precupat multa vreme cum sa pun capat suferintei emotionale. Si asa am descoperit "The Serenity Prayer", cea care spune, in esenta ca nu merita sa suferi pentru ceva ce nu poti schimba, iar daca poti schimba, ce mai astepti? O persoana care sufera este ca si o masina cu rezervorul spart. Si, daca durerea este inevitabila, suferinta este optionala. 

In mod paradoxal, in mintea persoanei nevrotice, suferinta este un atu. Asta e cea mai mare iluzie posibila. Dar din moment ce nu ai cunoscut nicio persoana fericita, nu ai de unde sa stii cum este sa functionezi cu un rezervor care nu pierde energie in mod inutil. 

Da-mi Doamne curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, linistea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele. (Serenity Prayer)








(1) Imaginea Running, de Chris Blakely, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 03.01.2020), Rejection Sensitivity, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. 03.01.2020), Where does rejection sensitivity come from?; website: Psychology Today 
Continue reading