Psihopedia



Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

vineri, 24 iunie 2022

Poate un tatuaj sa ne spuna ceva despre stima de sine sau moralitatea purtatorului? Desi nu v-ati fi gandit, dorinta noastra de a ne face tatuaje a fost studiata in mod minutios de oamenii de stiinta iar rezultatele obtinute sunt fascinante.



☆ ☆ ☆


Sunt la moda si toata lumea care doreste sa iasa in evidenta, in special in acest sezon, isi face rost de un tatuaj. Alegerea tatuajului este o problema in sine, mai ceva decat alegerea unei locuinte, nu-I asa, fiindca, spre deosebire de locuinta, de tatuaj se scapa mai greu in caz ca nu te mai satisface. Dar omul isi pune mintea la contributie si, la un moment dat, are acea revelatie privitoare la tatuajul care ar trebui sa spuna ceva despre purtator, sa transmita un mesaj, eventual sa-i aminteasca lui si lumii intregi despre o cauza pentru care lupta, un scop pe care l-a urmarit toata viata lui, sau despre o persoana draga, de care se leaga insasi identitatea purtatorului de tatuaj. Iata tot atatea functii ale tatuajelor!

Am mai vorbit despre functiile tatuajelor (vezi articolul numit Elemente de Identificare) si voi cita aici functiile identificate de mine la momentul respectiv.
  • Sa reveleze personalitatea persoanei respective. 
  • Sa obtina o anumita reactie sau sa influenteze comunitatea.
  • Sa distraga atentia de la alte aspecte ale personalitatii.
  • Sa reveleze anumite valori si sa le faca cunoscute. 
  • Sa produca interes pentru persoana respectiva. 
  • Sa aminteasca persoanei respective si lumii ceva anume. 
  • Sa atraga atentia lumii asupra unui aspect (ecologie, societate, politica, etc) 
  • Sa distreze si astfel sa atraga simpatia si prietenii, sa obtina adeziunea. 
  • Sa impuna respect, poate chiar frica (vezi tatuaje cu mesaj antisocial)
In acest articol insa mi-am propus sa analizez mai multe studii stiintifice legate de tatuaje si cei care le poarta, fiindca ar fi fost culmea ca lumea stiintifica sa nu reactioneze la acest adevarat curent social. Tatuajul, este o forma de art-terapie, din moment ce transmite un mesaj pe care purtatorul l-a identificat ca fiind reprezentativ sau demn de a fi transmis si util sub o forma sau alta. Din acest punct de vedere, unii profesionisti din aria sanatatii psihice au atras atentia asupra faptului ca tatuajele pot fi folosite chiar si in terapie ca mijloc de a investiga personalitatea purtatorului de tatuaj. 

O discutie despre un tatuaj poate deveni un instrument de mare eficienta si acuratete daca prin intermediul ei ajungem sa intelegem lucruri despre felul cum purtatorul de tatuaj se vede pe sine si lumea in care traieste, cu ce anume isi asociaza identitatea proprie si chiar sensul vietii sale. In mod interesant, intreband pe cineva care nu are niciun fel de tatuaje de ce nu are tatuaje, poti afla si in acest fel cate ceva. Spre exemplu, mi-a atras atentia declaratia lui Dave Mustaine, liderul grupului heavy metal Megadeth care, intrebat fiind de ce nu are niciun tatuaj, in conditiile in care artistii heavy metal pot avea extrem de multe tatuaje, ca mod de expresie, ei bine, acesta raspunde astfel:

Eu am fost invatat astfel, sa nu pun abtibilduri pe un Mercedes Benz. Dave Mustaine, Megadeth





Dar orice ar insemna asta, haideti mai bine sa ne intoarcem la cercetarea stiintifica pentru a vedea ce anume au descoperit oamenii de stiinta in legatura cu tatuajele:


  • STIMA DE SINE A FEMEILOR TATUATE ~ Un studiu vine sa demonstreze faptul ca intre femeile cu tatuaje si femeile fara tatuaje exista cateva diferente, cel putin in ce priveste personalitatea acestora: femeile netatuate stau (mult) mai bine la capitolul stima de sine. 
  • FEMEILE TATUATE TIN LA PREZENTA FIZICA ~ Asta n-ar fi asa de rau, doar ca atunci cand stima noastra de sine depinde de felul cum aratam, in conditiile in care corpul fizic este totusi perisabil si in continua schimbare, apar si unele probleme: cine suntem noi dincolo de aceasta imagine? 
  • ASOCIERE INTRE TRAUME SI TATUAJE ~ Un studiu deosebit de interesant demonstraza ca exista o relatie de covariatie intre abuzurile suferite in copilarie si tendinta de a-ti face tatuaje. Este vorba despre toate tipurile de abuzuri suferite (fizic, emotional, sexual, inclusiv neglijare). Cu alte cuvinte, atunci cand ni se pare ca tatuajele striga un anumit mesaj, ar putea fi si pentru ca avem nevoie sa ne facem auziti. In plus, si cu piercigurile lucrurile stau la fel.
  • INDOIALA DE SINE SI TATUAJE ~ Un studiu demonstreaza ca atat femeile cat si barbatii vor avea niveluri crescute ale satisfactiei privind imaginea corporala imediat dupa obtinerea tatuajului. Cu toate acestea, dupa 3 saptamani, in timp ce barbatii vor ramane cu un nivel ridicat al increderii in imaginea lor fizica, femeile vor avea mai multe indoieli cu privire la imaginea corporala dupa cele 3 saptamani. 
  • PERSOANELE CU TATUAJE SI MORALITATEA ~ Un studiu britanic atinge niste teme destul de sensibile legate de asocierea intre moralitate si tatuaje. Nici mai mult, nici mai putin, rezultatele studiului afirma faptul ca persoanele cu tatuaje, spre deosebire de cele fara tatuaje, erau mai putin constiincioase, mai extrovertite, cautatoare de senzatii si mai dispuse sa intretina relatii sexuale intamplatoare si fara obligatii implicite. 
  • TATUAJELE SI LOCUL DE MUNCA ~ Daca mai era nevoie de un studiu care sa demonstreze asta, tatuajele va pot diminua gama de locuri de munca pe care le puteti obtine. Si aici vorbim in special despre tatuajele vizibile, desigur, fiindca multe locuri de munca si angajatori ar prefera sa nu aratati ca niste pirati cu apucaturi dubioase. Domeniile cele mai sensibile la tatuajele vizibile sunt cele care implica contact cu publicul, industria ospitalitatii (hoteluri, restaurante) sau vanzarile.
  • APARTENENTA SOCIALA ~ Un studiu statistic minutios realizat in Olanda demonstreza urmatoarele: persoanele cu tatuaje nu doar ca sunt mai tinere, dar prezinta si anumite dizabilitati mai des, sunt mai curand muncitori (blue-collar workers), sunt mai curand fara o relatie, au mai putini copii, nu detin imobile, traiesc in zone urbane, cu o educatie incompleta, au apelat mai des la servicii de sanatate mentala in ultimele 12 luni, mai frecvent obezi, cu o sanatate precara, fumeaza si folosesc sedative, droguri usoare sau grele mai frecvent, cu mai multe probleme de sanatate mentala (depresie, anxietate), s-au simtit mai putin fericiti in ultima luna si sunt mai dispusi sa isi asume riscuri.
  • VIATA SOCIALA ~ Acelasi studiu realizat in Olanda ne informeaza ca nu exista diferente intre cei tatuati si cei netatuati in ce priveste posibilitatea lor de a se afla intr-o relatie. Cu toate acestea, un partener tatuat are mai putine sanse sa locuiasca impreuna cu partenerul sau partenera sa, cu atat mai putin daca tatuajul se afla intr-o zona vizibila (pe fata, gat, etc). De asemenea, relatiile celor tatuati sunt mai volatile, pot fi adesea divortati sau re-casatoriti, avand mai multe sanse de despartire decat cei netatuati. 
  • TATUAJELE SI AGRESIVITATEA ~ Un studiu a demonstrat faptul ca persoanele cu tatuaje nu sunt obligatoriu mai agresive fizic decat cele fara tatuaje, desi pot sa fie agresive verbal si mai furioase. Cu toate acestea, persoanele care au tatuaje cu mesaje sau imagini obscene au tendinta sa isi gaseasca sfarsitul ca urmare a unor cauze mai putin naturale si mai violente (droguri si alcool, sinucideri, accidente si omucideri). Mai mult de jumatate dintre subiecti (79%) si-au gasit sfarsitul ca urmare a unor cauze nenaturale.
  • ATRACTIVITATE, SANATATE, PARENTING ~ Un studiu efectuat de niste cercetatori polonezi descopera faptul ca atat barbatii cat si femeile considera barbatii cu tatuaje ca fiind masculini, dominantori si agresivi (Atentie: este doar o perceptie, nu o realitate). Pe de alta parte, femeile considera barbatii cu tatuaje ca fiind mai sanatosi decat cei fara tatuaje dar nu obligatoriu niste parteneri dezirabili, percepandu-i mai curand impulsivi si necooperanti, deci niste parinti nepotriviti. Cu alte cuvinte, acel tatuaj s-ar putea sa te faca mult prea barbat, pentru gustul ei. 
  • PERCEPTIA SOCIALA A FEMEII TATUATE ~ Un articol din publicatia online Psychology Today, face o sinteza a studiilor cu privire la perceptia sociala a femeilor cu tatuaje si ajunge la urmatoarele concluzii: atat barbatii cat si femeile atribuie insusiri mai curand negative femeilor cu tatuaje, in special daca sunt vizibile. Printre aceste insusiri se numara: promiscuitatea sexuala, lipsa atractivitatii fizice, consumatoare de mult alcool. Aceste perceptii devin si mai negative daca femeia respectiva este blonda si cu cat are mai multe tatuaje. Cu toate acestea, daca lucrati in industria sexuala, niste tatuaje i-ar putea incuraja pe barbati sa va abordeze, considerand, nu-i asa, ca nu o fac in zadar.

Ca o concluzie generala a acestor studii, s-ar parea ca tatuajele nu va aduc obligatoriu noroc in dragoste, sau nu pe termen lung, iar cel putin in anumite tari, ele sunt mai curand un semnal al clasei sociale defavorizate, al sanatatii mentale precare si al dependentei de tot felul de substante. Nu in ultimul rand, daca va plac tatuajele vizibile, poate ar fi mai bine sa nu va cautati de lucru in industria ospitalitatii, in vanzari sau in relatiile cu publicul. Deosebit de negativa pare a fi perceptia sociala a femeilor cu tatuaje, noi toti facand inferente negativiste cu privire la acestea. Si da, tot in concluzie, lumea tatuajelor este fascinanta!

Pe de alta parte, trebuie sa intelegem faptul ca in acest articol a fost vorba despre studii care se bazeaza pe statistici. Cand vorbim despre statistici va exista intotdeauna o minoritate, uneori foarte consistenta si numeroasa, la care concluziile studiilor respective pur si simplu nu se potrivesc. Nu recomand nimanui sa porneasca de la aceste date pentru a face discriminari impotriva celor care se intampla sa poarte cateva tatuaje. Ar fi nedrept si superficial din partea dvs sa faceti asta. Chiar daca stiinta ne ajuta sa aflam lucruri interesante si sa fim cu un pas inaintea dezastrului, ea nu ne scuteste sa observam, sa gandim, sa analizam cu propria noastra minte.








(1) Imaginea Girl with a Globe, de Wellington Cunha, via Pexels

(2) NCBI, (acc. 23.06.2022), Do young women with tattoos have lower self esteem..., website: NCBI

(3) BMC Psychology, (acc. 23.06.2022), The association of childhood abuse and tattoos..., BMC Psychology

(4) National Library of Medicine, (acc. 23.06.2022), Marked for life? A prospective study of tattoos..., website: NCBI

(5) NCBI, (acc. 23.06.2022), Written on the body? website: NCBI

(6) Psychology Today, (acc. 23.06.2022), The true cost of a tattoo, website: Psychology Today

(7) IZA Institute of Labor, (acc. 23.06.2022), Tattoos, Lifestyle and the Labor Market, website: IZA

(8) Research Gate, (acc. 23.06.2022), Manner of Death in Individuals with Expletive Tattoos, website: Research Gate

(9) Psychology Today, (acc. 23.06.2022), Are women more attracted to men with tattoos, website: Psychology Today

(10) Psychology Today, (acc. 23.06.2022), Tattoos and sexual attraction, website: Psychology Today
Continue reading

sâmbătă, 18 iunie 2022

Realitatea are limite dar nu dorim sa auzim despre acestea. Ne-ar interesa mai mult niste miracole sau chiar niste vrajitorii. Realitatea este greu de acceptat, dar odata acceptata, devenim aliatii realitatii. Motiv de bucurie, caci realitatea castiga intotdeauna!



☆ ☆ ☆


Exista o opera literara cu care, intr-un mod aproape providential, m-am intalnit de-a lungul intregii mele vieti. M-a fascinat de prima data, cand am citit-o in liceu, prin implicatiile sale filosofice de o deosebita profunzime, care, pentru un motiv sau altul, au gasit in mine o rezonanta aparte. E vorba despre basmul Tinerete Fara Batranete si Viata Fara de Moarte. Este un basm romanesc, ceea ce ar trebui sa ne faca mandri, caci, dincolo de poveste in sine, de regula ramai pe ganduri si aceasta greutate de a intelege ce doreste sa transmita acest basm, este una fertila si favorabila celui ce doreste sa se dezvolte mental si emotional. 
 
Se considera prin manualele de profil sau in comentariile literare, ca basmul este despre conditia umana in Univers, dar fiecare dintre noi este liber sa inteleaga mesajul basmului asa cum doreste dansul. Mie personal, mi-a atras atentia, mai curand decat ideea conditiei umane in Univers, ideea limitarilor pe care ni le impune aceasta conditie umana si ceea ce numim in mod curent realitate. Fiindca da, a fi om inseamna a te confrunta cu tot felul de situatii in care ti se aminteste ca puterile tale sunt limitate, ca nu poti avea chiar orice si ca, pana la urma, una dintre cele mai importante lectii din viata este aceea de a invata sa pierzi. Mai presus de asta, uneori, invatand sa pierzi este singurul mod prin care castigi si/sau pastrezi ceea ce se afla in puterea ta. 

Dar pana sa vorbesc mai pe larg despre asta, as dori sa va amintesc putin basmul despre care discutam. 

Un împărat și o împărăteasă trăiau nefericirea de a nu avea copii. Ei ceruseră ajutorul vracilor, magicienilor și filosofilor, însă nimeni nu le putuse alunga nefericirea. După un timp, ei găsesc un unchiaș care le dă leacuri folositoare, avertizându-i că vor avea doar un fiu, numit Făt-Frumos, dar că nu vor avea parte de el. Totuși împărăteasa ia leacurile și in câteva zile îi vine sorocul să nască, dar copilul, nenăscut încă, începe să plângă de mama focului. Împăratul îi promite fătului împărății și fete de împărat, dar degeaba. Într-un final, împăratul îi promite copilului tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Atunci copilul tace și se naște. Însă, atunci când a ajuns la vârsta de 15 ani, prințul îi reamintește tatălui său să-și țină cuvântul dat.

Cum împăratul nu-i poate îndeplini dorința, prințul hotărăște să plece în lume pentru a găsi tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. El își alege un cal din grajd, știind că printre ei se afla unul fermecat. La sfatul acestuia, se pregătește minuțios: hrănește calul timp de șase săptămâni cu orz fiert în lapte, găsește hainele și armele lui tătâne-său din tinerețe și abia după aceea pornește în căutarea idealului său. Drumul prințului începe cu pustietatea și este un drum spre răsărit, pe care eroul trebuie să-l parcurgă fără alai împărătesc, adică în singurătate.

Primul obstacol pe care îl are de trecut este moșia Gheonoaiei, o ființă blestemată de părinți, pe care prințul o învinge și îi cere un înscris cu sângele ei pentru a consfinți astfel pacea. Gheonoaia are trei fete ca niște zâne și îl roagă pe prinț să-și aleagă una ca mireasă, însă eroul, având un ideal pe care nu vrea să-l abandoneze pleacă mai departe, ajungând pe moșia Scorpiei, sora Gheonoaiei, pe care o înfrânge, de asemenea. Cea de-a treia probă înseamnă confruntarea cu fiarele cele mai sălbatice din lume, care ziua și noaptea păzesc cu neadormire palatul tinereții veșnice. Ajutat de una dintre zânele care trăiesc în palat, el trece și de acest obstacol și își îndeplinește dorința.

Tinerețea eterna mult căutată este reprezentată de cele trei zâne, care îl primesc cu bucurie, iar prințul se căsătorește cu una dintre ele. Aici viața se desfășoară în pace și desfătare, însă există un loc primejdios: Valea Plângerii. Cel care ajunge acolo este cuprins de dorul de casă. Întâmplător, într-o zi de vânătoare, prințul intră în acest spațiu și, copleșit de amintiri, pornește spre casa părintească. În lumea părăsită de erou au trecut secole, s-au înălțat orașe, iar eroul îmbătrânește brusc. Înainte de a se despărți de calul călăuzitor, prințul face o promisiune surprinzătoare: „Du-te sănătos, că eu nădăjduiesc să mă întorc peste curând”.
 
Prințul găsește Moartea chircită de așteptare în chichița lăzii, în pivnița castelului părinților săi, acum în ruină, și se lasă secerat cu genunchii slăbiți tremurând de omeneasca teamă. Sursa: Wikipedia

Dupa cum observati, Fat-Frumos este un idealist. El nu se poate multumi cu orice si are asteptari suficient de mari. De ce? Poate pentru ca avand aceste asteptari, el obtine sentimentul ca viata sa este importanta, ca nu a trait in zadar. Tineretea fara batranete si viata fara de moarte reprezinta un simbol pentru o dorinta nu doar iesita din comun ci si lipsita de realism, in toata puterea cuvantului. Dar acest obiectiv coplesitor prin maretia sa ii ofera lui Fat-Frumos motivatia pentru a porni in aventura vietii. In acest profil de personalitate se regasesc multi dintre tineri care, nu-i asa, traiesc cu sentimentul ca sunt nemuritori si a-tot-puternici, ca nu exista nimic interzis ori imposibil.

Dar cu toate acestea, pe masura ce acumulam experienta de viata, ne dam seama ca exista extrem de multe lucruri imposibile, extrem de multa nedreptate pe aceasta lume, care nici macar nu poate fi indreptata, cel putin nu in mod rapid, si suficient de multe limite stabilite prin natura lucrurilor. Ei bine, da, realitatea are limite. Personajul central al basmului, inca de la inceput, are o problema cu acceptarea unui destin sters pe de o parte, iar pe de alta parte, chiar si atunci cand reuseste sa isi atinga scopurile lipsite de realism (basme...) si mai exista o singura limita (Valea Plangerii) care trebuie totusi respectata, el nu reuseste sa o respecte, Coincidenta? Nu cred! Aceasta dificultate se potriveste in profilul de personalitate al eroului. 

Ce ne invata basmul?

Ne poate invata extrem de multe lucruri, printre care, si afirmatia din titlul acestui articol: uneori castigul real se afla pe calea unde apare renuntarea si acceptarea realitatii, asa cum este ea: a pierde inseamna uneori a castiga. 

  • REALITATEA ARE LIMITE ~ Este greu de inteles asta daca tot ce ti-ai dorit vreodata s-a indeplinit. De asemenea, tinerii inteleg cu dificultate faptul ca unele lucruri trebuie acceptate asa cum sunt. Chiar si de la psihoterapie se asteapta la lucruri magice, mai ales ca unii dintre cei din domeniu si-au obisnuit publicul sa astepte lucruri magice de la viata proprie, caci asta le aduce acestor profesionisti din  sanatatea psihica, atentie si, nu-i asa, le aduce profituri. Nimeni nu vrea sa dea piept cu realitatea la psiholog si totusi, aceasta este exact ceea ar trebui sa facem: reality check!
  • REALITATEA ESTE IMPORTANTA ~ Traim intr-o cultura idealista, in care se pune accent pe auto-realizare, competitivitate si succes. E o cultura narcisista, fiindca pare preocupata mai curand de obtinerea atentiei, a recunoasterii, a propriei propasiri. In acest fel, suntem formati mai curand sa ne servim pe noi insine, mai curand decat comunitatea si sa ignoram pur si simplu limitele realitatii, in baza ideii ca nimic nu e imposibil, daca vrei cu adevarat. Asta ne expune la foarte multa suferinta.
  • DORINTELE TREBUIE GESTIONATE ~ Tocmai fiindca realitatea are limite, dorintele trebuie evaluate cu atentie, in fiecare moment. Riscul la care ne expunem atunci cand nu o facem este unul colosal: acela de a-ti ruina resursele, aruncandu-le in niste lupte lipsite de sens. Cineva trebuie la un moment dat sa iti spuna NU, mai mult sau mai putin delicat, dar ferm, pentru ca in acest fel, sa inveti acceptarea. 
  • ACCEPTAREA REDUCE SUFERINTA ~ Sunt de acord ca unele dintre dorintele noastre reusesc sa faca diferenta in viata noastra, dar si a comunitatii. Asa apar inventiile, revolutiile sociale, visele devenite realitate: din faptul ca cineva nu a dorit sa accepte anumite limite. Cu toate acestea, prin acceptare, tot ceea ce experimentam ca fiind negativ si chinuitor, devine normal si inceteaza sa ne mai chinuie. Daca Fat Frumos ar fi acceptat ca Valea Plangerii este mai bine sa fie evitata, el s-ar fi bucurat de tineretea fara batranete pentru totdeauna. Dar nu a reusit sa faca asta. Nu ar mai fi fost el!
  • FIECARE PASARE PE LIMBA EI PIERE ~ Ei bine, chiar si revolutionarii de meserie au nevoie, pentru a conserva ceea ce le-a adus cutezanta si dorinta de afirmare si progres, sa respecte anumite limite. Din pacate insa, cei mai multi dintre ei, nu reusesc sa asimileze acest concept al acceptarii, iar spiritul lor revolutionar le aduce chiar si sfarsitul, ei fiind incapabili sa traiasca intr-o lume cu limite, asa cum este lumea noastra.
  • IMPRUDENTA COSTA SCUMP ~ In basmul TFB si VFM, modul in care Fat Frumos ajunge in Valea Plangerii nu este intamplarea ci imprudenta: el vaneaza un iepure si nu-si da seama ca a patruns deja in Valea Plangerii. Vanatul simbolizeaza idealul sau scopul lipsit de realism iar patrunderea in Valea Plangerii are la baza faptul ca idealul lipsit de realism devine, in mentalitatea eroului, mai relevant decat realitatea in sine - o cauza tipica a suferintelor de acest fel.  

Exista o multime de exemple de mare notorietate, prin care am putea sa ilustram situatia in care eroi si anti-eroi urmaresc idealuri care nu mai tin cont de niciun fel de date ale realitatii. Dorinta de maretie a unora ii determina pe acestia sa inceapa razboaie sangeroase, in care dramele personale sunt doar niste statistici. Dar a trai o iluzie este costisitor, pretul este piperat. Din pacate sau din fericire, aceasta imprudenta de a pune obiectivele personale mai presus de realitate, ne poate aduce sfarsitul, si nu doar al nostru. Fiecare dintre noi isi are propria Vale a Plangerii - acel spatiu al constiintei pe care este mai bine sa il evitam daca ne dorim sa conservam o situatie, daca nu perfecta, cel putin reala si satisfacatoare. Dar, stiti cum se spune: mai binele este dusmanul binelui. 








(1) Imaginea Possible, de Towfiqu Barbhuiya, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 18.06.2022), Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, website: Wikipedia

(3) Psychology Today, (acc. 18.06.2022), Acceptance isn't what you think, website: Psychology Today
Continue reading

vineri, 10 iunie 2022

Ne-am castigat dreptul sa ne casatorim din dragoste, si o facem. Dar in ciuda miturilor romantice, intensitatea sentimentelor fata de partener reprezinta un predictor indoielnic al rezistentei relatiilor. Care sunt adevaratii predictori ai fericirii in cuplu?



☆ ☆ ☆


O persoana pe care o apreciez pentru creativitatea sa debordanta este profesorul Sam Vaknin, un autor israelian care si-a dedicat cariera observarii si teoretizarii tulburarilor de personalitate, cu accent pe tulburarea de personalitate narcisica - fiind autorul lucrarii de referinta Iubirea Maligna de Sine. Ii ascult adesea conferintele publicate pe internet si la un moment dat aud o afirmatie pe cat de simpla, clara si de directa, pe atat de socanta: Dragostea nu este un motiv de casatorie. Da, chiar asa! Incerc sa inteleg ce a dorit sa afirme acest profesor de fapt. 

Dragostea este un sentiment complex care presupune emotii puternice de afectiune si tandrete pentru persoana iubita, senzatii placute in prezenta acesteia, devotament manifestat pentru buna-starea sa si sensibilitate fata de reactiile sale fata de noi. Desi iubirea ia multe forme, inclusiv iubirea fraterna, iubirea parinteasca sau iubirea erotica, iubirea de sine ori iubirea de Dumnezeu, teoria triangulara a iubirii (R. Sternberg), afirma faptul ca iubirea are 3 componente esentiale: pasiunea, intimitatea si angajamentul. APA Dictionary Online

Dar cautand mai multe detalii, imi dau seama ca, statistic vorbind, oamenii chiar se casatoresc fiindca se iubesc iar afirmatia lui Vaknin este in mod sever contrazisa de statistica. In special femeile par a-si fi luat foarte in serios emotiile si declara ca s-au casatorit din dragoste. Mai exact, 80% dintre femei spun ca s-au casatorit din dragoste. Desigur, dragostea nu este singurul motiv pentru care oamenii se casatoresc sau se muta impreuna, dar cu toate acestea, statistica si mai bine spus, realitatea, il contrazic pe Sam Vaknin. Atunci ce a dorit sa spuna acest profesor cand a afirmat ca dragostea nu este un motiv pentru a te casatori?



Fig 1. Genul de motive pentru care adultii casatoriti sau in coabitare au facut pasul respectiv (Ex: iubirea, compania, aspectele materiale, dorinta de a avea copii, asteptarea unui copil, etc) Cifrele indica procentul de adulti care au considerat motivele respective ca fiind foarte importante in decizia lor.




Fig 2. Un procent de 73% dintre respondenti considera ca dragostea a fost un motiv major pentru a se fi casatorit sau a se fi mutat impreuna. 80% dintre femei si doar 63% dintre barbati au identificat iubirea ca fiind motivul principal.



Atunci ne gandim ca poate prof. Sam Vaknin a dorit sa spuna ca, logic vorbind, in ciuda faptului ca ne casatorim mai toti din dragoste, dragostea nu ar trebui sa fie un motiv pentru a ne casatori, sau, in orice caz, nu ar trebui sa fie singurul motiv pentru a ne casatori sau a ne muta impreuna. Daca lucrurile stau asa, atunci cum am argumenta logic aceasta afirmatie? Imaginati-va faptul ca vorbiti cu un barbat de varsta mijlocie care este banuit de a fi avut o relatie cu o minora. Si el va spune ca, nu-i asa, au existat sentimente sincere, de ambele parti. Dar nimeni nu doreste sa auda despre argumentul acesta: Sentimente? Ce sentimente? E minora! Baga-ti sentimentele undeva si pleaca invartindu-te!




Cu toate acestea, minora depaseste pragul psihologic de 18 ani iar lucrurile intra intr-o cu totul alta logica. Desi vor fi unii care au o problema ca acest cuplu in care diferenta de varsta este de vreo 20 de ani, acum faptul ca cei doi au sentimente unul fata de celalalt este privit cu mult mai multa indulgenta, iar indulgenta pare a fi direct proportionala cu resursele materiale ale tipului. Si totusi, nu au trecut decat cateva zile dupa majoratul ei...  Dar acesta este un exemplu extrem, nu-i asa? Exista un milion de cazuri in care in ciuda sentimentelor sincere ale celor doi, o relatie pare sortita esecului de la bun inceput. Iata cateva exemple:

  • LIPSA RESURSELOR MATERIALE ~ Este relevanta nu doar intr-o societate de consum. Atat cuplul cat si odraslele acestuia au nevoi biologice de hrana, adapost si siguranta. In lipsa acestora, este greu de imaginat cum se vor descurca. Desi ar fi frumos sa fie asa, dragostea nu le va oferi o locuinta si nu le va pune paine pe masa.
  • VIZIUNI DIFERITE ASUPRA FAMILIEI ~ Poate ca el isi doreste sa plece in Germania, la munca, iar ea isi doreste sa ramana in Romania, pentru a-si ingriji parintii bolnavi. Este doar unul dintre numeroasele exemple de nepotrivire de viziuni.
  • CERCURI DE PRIETENI INCOMPATIBILE ~ Ea ar putea sa aiba prieteni care se ocupa cu bursa ori cu arta plastica in timp ce prietenii lui sunt mecanici auto care iubesc fotbalul, semintele si berea. Nu afirm ca au zero sanse impreuna dar aceasta nepotrivire intre prietenii ei si prietenii lui nu va ramane fara consecinte.
  • NEPOTRIVIREA DE HOBBYURI ~ Va determina tulburari importante in ce priveste capacitatea lor de a se bucura de timpul petrecut impreuna: a avea un partener care isi doreste sa faca exact ceea ce pe tine te lasa rece sau ti se pare vulgar, inutil si suparator va fi o adevarata corvoada rezervata exact pentru momentele in care ti-ai dori sa te relaxezi.
  • NEPOTRIVIREA DE CAZIERE ~ Poate ca ti-ai dorit sa ai un partener cu muschi, in preajma caruia te simti in siguranta iar ceilalti masculi sa te respecte, dar nu ti-ai dat seama ca acest tip are prea multe cunostinte in lumea interlopa si problemele lui cu legea incep sa te oboseasca. 
  • INVALIDAREA UNOR NEVOI ~ Unii parteneri ne atrag prin anumite atribute dezirabile dar, pe masura ce ii cunoastem mai bine ne dam seama ca nu vom obtine niciodata o vorba de incurajare, o mangaiere sau un gest frumos din partea lor. 
  • NEPOTRIVIREA STILURILOR DE VIATA ~ Iubirea ta e fara margini si crezi ca il va vindeca pe partenerul tau de aceasta dependenta de droguri care l-a transformat intr-o leguma. Oare vei mai face om din el? Sau poate ca esti genul sportiv si ti-ai dori sa faci miscare impreuna cu partenerul tau, care are 120 de kg, iubind Coca-Cola si shaorma. E greu de crezut ca veti reusi sa gasiti un teren comun, nu-i asa? 

Toate aceste exemple vorbesc in principiu despre un subiect deosebit de vast - acela al incompatibilitatii. Caci indiferent cat de frumoase sunt sentimentele noastre, in fond ele nu fac nimic pentru cuplul vostru. V-au adus impreuna, poate, dar nu va pot tine impreuna, din pacate. Si rezultatul nu este altul decat o pierdere de timp si un chin reciproc care ai fi preferat sa nu existe. Asa ajungem sa intelegem de ce Sam Vaknin afirma faptul ca dragostea nu ar trebui sa fie (singurul) motiv pentru care ajungem sa formam cupluri, in ciuda faptului ca dragostea chiar reprezinta mai mereu (poate singurul) motiv pentru care formam aceste cupluri. 

Si cu toate ca in ziua de azi casatoriile in lumea civilizata nu mai sunt aranjate de parinti, cum erau in trecut, pentru ca acestia sa beneficieze de tot felul de avantaje ca urmare a legaturilor formate prin casatoria odraslelor, pare ca nici casatoriile din dragoste nu sunt obligatoriu un criteriu exceptional pentru formarea cuplurilor. Este cunoscut faptul ca in jur de 50% dintre casatoriile din SUA se termina cu un divort. Asta in conditiile in care americanii se casatoresc din dragoste. In plus, daca te-ai casatorit intre 20 si 25 de ani, sansele sa ajungi la divort sunt de 60%. 

Printre motivele care se ofera in mod normal: lipsa angajamentului, certurile excesive, asteptarile nerealiste, infidelitatea, a te fi casatorit prea tanar, lipsa egalitatii, lipsa pregatirii pentru casatorie, violenta domestica. Iata provocarile cu care se confrunta indragostitii in contact cu realitatea incompatibilitatii lor! Certuri si abuzuri care au la baza o iubire atat de mare si niste asteptari atat de lipsite de realism: fiindca all we need is looooove. Iar dragostea va salva planeta. Oare exista si lucruri care ne-ar putea ajuta, cel putin statistic, protejandu-ne de un divort? Ei bine, da.

Iata o lista de lucruri care spun ceva despre riscul de a ajunge la un divort.

  • VARSTA. S-ar parea ca o prima casatorie dupa varsta de 25 de ani iti schimba in mod fundamental sansele de reusita in cuplu, reducand riscul divortului considerabil.
  • RELIGIOZITATE. Riscul de a ajunge la divort pare a fi mai mic pentru cei cu convingeri religioase puternice. 
  • STUDIILE SI EDUCATIA. Cei care au abandonat studiile si nu au reusit sa termine liceul sunt mai expusi divortului decat cei care au studii superioare. 
  • INTELIGENTA. Sunt in mod semnificativ mai expusi divortului cei care au un IQ mai mic decat media, spre deosebire de cei care au un IQ mai mare decat media, care sunt protejati de divort. 
  • LOCUL INTALNIRII. In mod interesant, daca ti-ai intalnit iubirea in scoala, liceu sau la universitate, exista sanse ca relatia voastra sa nu ajunga la divort. Daca v-ati intalnit intr-un bar in schimb, sansele de longevitate a relatiei nu sunt exceptionale.
  • VIRGINITATEA. Potrivit acestor statistici, atat femeile cat si barbatii care si-au pierdut virginitatea in adolescenta ar avea un risc ridicat de a ajunge la divort, spre deosebire de cei care si-au pierdut virginitatea mai tarziu, dupa varsta de 18 ani.
  • PORNOGRAFIA SI FACEBOOK. Da, par niste lucruri diferite dar studiile arata ca ambele iti pot creste riscul de a ajunge la un divort. 
  • RELATIA PARINTILOR. O relatie fericita a parintilor pare sa iti diminueze riscul de a cunoaste divortul.
  • COPILUL TIMPURIU. Un copil avut inainte de casatorie pare a fi un predictor al divortului, in multe dintre cupluri.
  • NEINTELEGERILE FINANCIARE. Certurile care au la baza banii si problemele financiare ridica riscul de divort.
  • LIPSA RESURSELOR MATERIALE. S-ar parea ca in America, un cuplu care dispune de 10.000 de dolari de la inceputul relatiei, este mai protejat de divort decat un cuplu care nu are astfel de resurse.
  • FUMATUL. Este un predictor serios al divortului in cuplurile cu un singur fumator, in special daca fumatorul este ea. Exista sanse ceva mai bune pentru cuplurile in care fumeaza ambii.
  • ALCOOLISMUL. Este un predictor al divortului destul de important iar riscul creste direct proportional cu cantitatea de alcool pe care o consumati. Totusi, daca ambii parteneri sunt alcoolici, exista sanse mai bune sa ramana impreuna.
  • SANATATEA MENTALA. Bolile psihice nu va protejeaza deloc de divort, dimpotriva, iar dependenta de substante, depresia si stresul post-traumatic va expun in mod serios divortului. Dependenta de jocuri este tot mai des mentionata in ultimul timp ca motiv de divort.

Ceea ce putem intelege din aceste date este faptul ca riscul de divort nu pare sa depinda mai deloc de intensitatea sentimentelor pe care le nutrim la un moment dat fata de partener, asta in ciuda miturilor romantice in care credem cu totii, in special cei care nu au implinit inca 25 de ani. Dar longevitatea relatiei depinde in schimb de cat de maturi suntem, de cat de sanatosi suntem din punct de vedere mental, de cat de sanatoase ne sunt reperele morale si capacitatea de auto-control. Da, pare ca norocul in iubire este cam la fel ca si norocul in viata... au noroc cei care stiu ce vor, au capul pe umeri si cred in ceva. 








(1) Imaginea Engagement Ring, de Zara Hamdane, via Pexels
Continue reading

sâmbătă, 28 mai 2022

Ea face atacuri de panica in drum spre serviciu. Are un sef care o abuzeaza sexual. Daca, prin intermediul tehnicilor de relaxare ea lasa in urma atacurile de panica, nu mai dispune de niciun mijloc de a comunica drama pe care o traverseaza iar atunci, probabil ca seful ei va fi multumit si el.



☆ ☆ ☆


Exista o intreaga stiinta a relaxarii terapeutice. Ea cuprinde tehnicile de relaxare (vezi Antrenamentul Autogen Schultz, Metoda Jacobson, etc), dar si meditatia. Daca largim sfera mijloacelor de relaxare la cele care implica activitati de creatie sau activitati care ne sunt foarte dragi, fiecare dintre acestea indeplinesc aceeasi functie de a ne ajuta sa ne relaxam. Exista acest sfat universal-valabil pe care il veti primi in revistele pentru fete si care suna simplu: Fa ceea ce iti face placere! El este adresat adesea persoanelor urmarite de tristeti apasatoare si chiar depresii nediagnosticate fiindca omul comun, in dorinta sa de a face bine, iti va recomanda ceva ce a functionat in cazul sau.

Dar exista o problema cu genul acesta de sfaturi. Trebuie sa tinem cont de faptul ca depresivilor nu le mai face placere sa faca lucruri pe care le faceau cu placere inainte iar acesta este un criteriu de diagnostic al depresiei, in sine. Ceea ce inseamna ca sfaturile care cuprind, in esenta fa ceea ce iti face placere, isi au limitele lor. Iar limita cea mai importanta este data de gravitatea problemelor cu care ne confruntam. Spre exemplu, este oare utila o tehnica de relaxare atunci cand aflam ca au trecut granita niste rusi cu niste tancuri? Probabil ca nu. In astfel de situatii, pare evident ca avem nevoie de cu totul alte masuri sau strategii. 

Dar acesta este un exemplu extrem. In viata noastra de zi cu zi se intampla lucruri la o scara mai mica si tot abuzuri se numesc. Suntem victime ale unor astfel de abuzuri dar unele dintre aceste abuzuri le facem chiar noi. Indiferent de care parte ne situam la un moment dat, de partea abuzatorilor sau cea a victimelor, este evident ca tehnicile de relaxare nu reprezinta tocmai cea mai inspirata strategie. Distragerile, din randul carora face parte relaxarea sunt solutii pentru probleme mici. Adica probleme care nu implica schimbari importante care se cer facute.

Impedimente in Calea Relaxarii

Pe termen scurt si foarte scurt, relaxarea poate functiona, daca persoana respectiva chiar isi doreste sa incerce o distragere intr-o situatie critica. Dar nu este ca si cand ar fi disparut problema cu care se confrunta. Cel mai mare impediment in calea relaxarii este tulburarea emotionala in sine. Emotia este o energie de o forta coplesitoare care nu apare intamplator in psihicul nostru. Ea creaza contextul si motivatia schimbarii. Tocmai fiindca suntem atat de tulburati, vom atrage atentia aspra dramei pe care o traim, identificand astfel aliati pretiosi si, probabil, vom incepe sa actionam pentru a schimba ceva. Iata cat de importanta este emotia (da, emotia negativa) intr-o situatie de criza!

Intr-un astfel de moment apare un bine-voitor care iti recomanda sa te relaxezi si sa faci ceea ce iti face placere! Numai ca tuburarea emotionala refuza sa te paraseasca si ai sentimentul ca daca te-ai relaxa pur si simplu, ar fi ca si cand te-ai lega singur la ochi. Dar daca in fata ta e un tigru? Aceasta descriere metaforica si plastica a situatiei este cat se poate de fidela multora dintre situatiile cu care ne confruntam. Din punct de vedere al adaptarii la mediu, emotiile asa-zis negative (furia, frica, tristetea) pot fi considerate adaptative si chiar pozitive, din moment ce ele ne ajuta spre exemplu sa castigam aliati, sa ne comunicam drama, sa ii motivam pe ceilalti sa actioneze in favoarea noastra si chiar sa ne energizam pe noi insine pentru actiune.

Iata care sunt functiile emotiilor, inclusiv ale emotiilor asa-zis negative:


  • Comunicare - transmiterea unor informatii cu caracter personal si subiectiv, prin viu grai sau prin intermediul limbajului non-verbal
  • Influenta - posibilitatea de a obtine o anumita modificare in comportamentul celuilalt. De ex. copilul care plange obtine mai mereu ceva din partea adultilor
  • Contagiunea - proprietatea emotiilor de a contamina persoanele din jur, sau chiar persoanele aflate la departare (tine mai mult de parapsihologie dar nu ar trebui neglijata aceasta proprietate a emotiilor).
  • Modulare afectiva - accentuare sau diminuare a starilor afective. De exemplu, prin plans unii se descarca dar altii se incarca si mai mult cu stari afective negative
  • Energizare - emotiile sustin comportamentul, facilitand realizarea unor actiuni sau inhiband realizarea altora. Prin emotie suntem motivati sau, dimpotriva, impiedicati sa realizam anumite activitati.
  • Feedback existential - prin intermediul emotiilor ne putem da seama cat de multumiti suntem in relatie cu aspectele realitatii

Acum am sa va pun o intrebare: cate dintre aceste functii raman active in cazul in care devenim experti in relaxare si respectiv distragere? Raspuns corect: zero functii. Cu alte cuvinte, nici problemele grave cu care ne confruntam nu se rezolva si nu mai avem nici vant in panze (adica emotii) care sa ne ajute sa identificam solutii adevarate. Ce este de facut intr-o astfel de situatie? Caci se pare ca relaxarea nu este o solutie. Ei bine, in opinia mea, nimic nu ne aduce mai multa relaxare decat rezolvarea problemelor cu care ne confruntam, pe de o parte, iar pe de alta parte acceptarea faptului ca anumite probleme pur si simplu nu au o solutie. Am sa va ofer exemple de astfel de situatii, din ambele categorii.

  • PROBLEME GRAVE REZOLVABILE [PGR]: un loc de munca unde suntem abuzati, un loc de munca in care nu ne regasim sau pentru care ne lipsesc competentele, un partener care ne abuzeaza, un partener cu care nu suntem compatibili, o forma de scolarizare (facultate) in care nu ne regasim si pentru care nu avem interes sau abilitati, un examen pe care nu l-am luat, etc
  • PROBLEME GRAVE NEREZOLVABILE [PGN]: pierderea unui copil, decesul partenerului, un iubit sau o iubita care nu doreste sa aiba de-a face cu noi, pierderi de resurse pe care nu le putem recupera cum ar fi timp, bani, joburi, proiecte, imobile, etc
In niciuna dintre aceste situatii, adica nici in cazul unei probleme grave rezolvabile si nici in cazul unei probleme grave nerezolvabile relaxarea sau distragerile nu reusesc sa faca diferenta. Motivul este simplu: pentru ca ne confruntam fie cu situatii in care este nevoie de actiune curajoasa (cazul PGR), fie cu situatii in care este nevoie de acceptare detasata (cazul PGN). Cu alte cuvinte, avem nevoie sa privim problema respectiva in fata, sa ne confruntam cu ea si sa luam o decizie. Pana nu vom face asta, ne vom chinui a-la-longue sa ne relaxam, fara absolut niciun succes si, daca-mi dati voie, fara absolut niciun sens. Nu, in astfel de situatii nu este nevoie de relaxare ci de confruntare, decizie si actiune.

O persoana care se afla in dezechilibru emotional nu isi doreste obligatoriu sa se linisteasca si nici nu va reusi sa o faca. Fiindca emotiile sale nu se afla in dezechilibru in mod intamplator. Ea isi doreste sa schimbe situatia cu care se confrunta iar emotia este instrumentul asigurat de evolutia noastra filogenetica in acest sens. Persoana X face atacuri de panica in drum spre serviciu. Descoperim faptul ca are un sef care o abuzeaza emotional sau sexual. Daca, prin intermediul relaxarii aceasta persoana lasa in urma atacurile de panica ea nu mai dispune de niciun mijloc de a comunica drama pe care o traverseaza in organizatia unde activeaza. Iar atunci, probabil ca seful ei va fi multumit si el, caci nu mai exista nimic care sa atraga atentia asupra stilului sau de leadership.

Cu alte cuvinte, in multe dintre situatii, nu doar ca nu exista o motivatie pentru a imbratisa aceste metode de relaxare ceea ce le face zadarnice, dar relaxarea in aceste situatii este una dintre cele mai ilogice strategii de lupta cu stresul. Ceea ce va propun in schimb este sa va intrebati daca situatia cu care va confruntati se poate schimba sau nu. Daca se poate schimba, aveti nevoie de curaj pentru a o schimba. Daca nu se poate schimba, aveti nevoie de liniste pentru a o accepta. Cineva mi-a spus la un moment dat ca are nevoie de curaj pentru a accepta un anumit lucru. Caci da, uneori este nevoie de curaj si pentru asta. 

Da-mi Doamne curajul pentru a schimba ceea ce pot schimba, linistea pentru a accepta ceea ce nu pot schimba si intelepciunea pentru a face diferenta intre ele. Serenity Prayer





Iata o lista de lucruri, poate neasteptate, care va vor ajuta sa va relaxati atunci cand nicio metoda de relaxare nu o va putea face:


  • A incepe sa schimbi ceva ~ O situatie care nu te multumeste dar pentru schimbarea careia nu faci nimic, va continua sa roada din tine pana in momentul cand vei lua atitudine.
  • A avea asteptari mai realiste ~ Sunt multe: sa crezi ca toata lumea trebuie sa te iubeasca, sa crezi ca toti oamenii sunt datori sa-ti faca pe plac si sa stie ce te supara fara a le spune. Pana nu iti vei schimba asteptarile, realitatea va ramane pentru tine o trauma fara sfarsit.
  • Aprecierea partilor pozitive ~ Este incredibil de relaxant sa poti sa observi ca in viata ta se intampla si lucruri pozitive. De prea multe ori, uitam sa facem asta, din pacate.
  • Detasarea si Acceptarea ~ Adica a renunta la ce nu poti avea. Este o componenta importanta a fericirii umane. Poti sa decizi ca nu ai cu adevarat nevoie de anumite lucruri si din acel moment viata ta devine mult mai relaxata si fericita, desigur. Uneori, pana nu vei accepta ca anumite lupte au fost pierdute pentru totdeauna si ca nu mai are rost sa investesti in anumite proiecte, nu vei cunoaste relaxarea.
  • Optimismul ~ Gandurile optimiste au consecinte la nivelul proceselor biochimice din organismul uman. Ele activeaza emisiile de opioide endogene si creaza un fel de betie a sufletului de care uneori avem nevoie. Siempre hay esperanza!


Cand crezi ca 2+2=5, realitatea devine o trauma fara sfarsit. Fiindca realitatea se transforma intr-un clown care se afla mereu langa urechea ta si iti aminteste mereu, in stil umilitor, insensibil, obsedant si suparator ca nu este corecta credinta ta. Este inutil sa incerci sa te relaxezi, oricat de sofisticat ar suna faptul ca folosesti Antrenamentul Autogen Schultz pentru a te relaxa. Relaxarea isi are timpul ei dar probabil ca si lupta isi are timpul ei. Tot la fel si acceptarea isi are timpul ei. Sa nu asteptam din partea relaxarii mai mult decat ne poate oferi! Acesta este mesajul articolului de azi.









(1) Imaginea Beautiful Blond Screaming, de Nenad Stojkovic, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 
Continue reading

miercuri, 25 mai 2022

Pe masura ce imbatranim, pare ca devenim nu doar mai intelepti ci si mai... umani, sau chiar feminini as indrazni sa afirm, intrucat preocuparile celor de varsta mijlocie seamana intr-o anumita masura cu precuparile generoase ale femeilor.



☆ ☆ ☆


In articole precedente v-am prezentat cartea Toata Lumea Minte, scrisa de Seth Stephens-Davidowitz, in care sunt analizate datele pe care le ofera motoarele de cautare. Aceste date sunt relevante inclusiv din perspectiva psiho-sociala deoarece, asa cum am vazut, ceea ce cautam pe internet, in intimitatea locuintei noastre, la adapostul anonimatului, s-ar putea dovedi mai sincer si relevant in ce priveste preocuparile, valorile si interesele noastre decat, sa zicem, un chestionar pe care l-am completa sub presiune si cu unica motivatie de a-l finaliza cat mai repede, ca sa ne ocupam de ceva care ne intereseaza cu adevarat. 

Si daca in articolele trecute am vorbit despre ingrijorarile cele mai jenante ale barbatilor (dimensiunea organului sexual) si respectiv ale femeilor (stiti voi care) in articolul numit Toata Lumea Minte, cat si despre cele mai utilizate cuvinte de catre barbati (injuraturi, jocuri si sporturi) sau cele mai utilizate cuvinte de catre femei (pace, armonie, flori, iubire, etc), in articolul numit Venim de pe Planete Diferite, mi-am propus ca in articolul de fata sa va prezint cateva date de psihologia varstelor, care se vor dovedi a fi cel putin la fel de interesante ca si cele referitoare la cele doua genuri. Asadar, ce ne preocupa pe noi, in functie de varsta, conform datelor pe care le ofera motoarele de cautare?


19 - 22 ani. Sa bem!

Deci, sa bem! Sau cel putin asta a retinut autorul, in mod nedrept, as spune eu, desi, daca stai sa te gandesti, reprezinta unul dintre elementele care diferentiaza aceasta grupa de varsta de restul varstelor studiate. Insa urmariti plansa de mai jos si veti observa, ca in afara de a bea si de a petrece, tinerii aflati la varsta studiilor superioare mai sunt preocupati si de scoala, de cursuri si seminarii, de psihologie, de studiu in general, de gasirea unei locuinte si a unui coleg de apartament, de profesori si examene. Ceea ce are destul de mult sens pentru aceasta varsta, reprezentand provocari si situatii care le sunt specifice. 




23 -29 ani. Sa muncim!

Dupa finalizarea studiilor si patrunderea inevitabila pe piata muncii, tinerii adulti par a fi extrem de preocupati de sursele lor de venit, de gasirea unui job si viata organizationala (birou, companie, interviu, job, salariu, etc) desi incat se simte si preocuparea pentru a petrece si a-si trai tineretea, mai ales ca petrecerile sunt mai serioase atunci cand esti independent d.p.d.v. financiar (bere, vin, bautura, cina, vacanta, relaxare). Totul este mai serios cand ai un job, inclusiv datoriile (factura, cumparaturi, chirie, rufe) dar si relatiile (casatorie, sot, etc). Si asa se scrie povestea vietii noastre la varsta adultului tanar, alcatuita din cuvinte bine determinate si, daca suntem onesti, destul de stereotipe. 
 



30 - 65 ani. Sa ne rugam! 

Iar cercul se completeaza, dupa varsta de 30 de ani, cand probabil in urma confruntarilor dureroase cu lucrurile aflate dincolo de controlul si influenta noastra, ajungem sa credem mai putin in ceea ce se poate face prin fortele proprii si cautam sprijinul si echilibrul existential in rugaciune si legatura cu divinitatea, asociata cu protectia celor dragi si continuitatea. Dar cei care au depasit varsta de 30 de ani se disting nu doar prin viata religioasa, asa cum adolescentii nu se disting doar prin petreceri. Printre preocuparile persoanelor de varsta mijlocie se regasesc foarte frecvent cele legate de familie si copii, parinti si prieteni, dar si cele care privesc valorile nationale, patria, veteranii si datoria sfanta fata de familie si patrie. 




Cu alte cuvinte, pe masura ce imbatranim, pare ca devenim nu doar mai intelepti ci si mai... umani, sau chiar feminini as indrazni sa afirm, intrucat preocuparile celor de varsta mijlocie seamana intr-o anumita masura cu precuparile generoase ale femeilor, despre care am vorbit in articolul precedent. Daca la varsta colegiului ne preocupa chestiuni privitoare la distractia (proprie), locuinta (proprie), educatia (proprie), sau fericirea (proprie), odata cu avansarea in varsta pare ca ne intoarcem catre ceilalti si, daca observati cu atentie aceste planse foto, oamenii injura mult mai putin decat in adolescenta iar intoarcerea catre ceilalti se face nu in scopul de a gasi parteneri pentru distractie, ca in adolescenta ci mai curand pentru a ne asigura ca acestia (fiica, fiul, parintii) sunt in siguranta iar nevoile lor nu sunt ignorate. 




A afla varsta unei persoane este, cel putin pentru un psiholog un indiciu extrem de relevant: varsta reprezinta acel detaliu care te ajuta sa intelegi tipul de provocari cu care se confrunta o persoana, nivelul de experienta psiho-sociala de care beneficiaza dar si valorile si preocuparile acesteia. Psihologia Varstelor poate sa para o materie psictisitoare, intrucat nu face decat sa insire o droaie de clisee pe care le intuim sau le cunoastem prea-bine in legatura cu stilul de viata al persoanelor de fiecare varsta. Totusi, ea este utila din perspectiva intelegerii individului, cu toate ca, in fond, nu suntem cu totii la fel, chiar daca avem varste similare.








(1) Imaginea A Family Looking at Camera, de Cottonbro, via Pexels

(2) Stephens-Davidowitz, S., (2018), Everybody Lies: what the internet can tell us about what who we really are, Harper Collins Publishing, USA
Continue reading

luni, 16 mai 2022

Femeile vin de pe Venus iar barbatii vin de pe Marte. Si ne intalnim cu totii pe internet. In acest timp, internetul este atent la felul cum vorbim si ne ajuta sa facem statistici in care atat barbatii cat si femeile vor descoperi ce inseamna sa fii barbat si ce inseamna sa fii femeie.



☆ ☆ ☆


Cele doua genuri, adica barbatii si femeile, se diferentiaza unul de celalalt prin destul de multe aspecte legate de anatomie, functii sociale traditionale si chiar prin valori si interese. Dar marturisesc ca niciodata pana acum nu am fost atat de surprins de diferentele colosale dintre barbati si femei. Descoperirile fascinante ale celor care analizeaza modul cum folosesc internetul cele doua genuri reusesc sa scoata in evidenta aceste diferente. Desigur, exista stereotipuri culturale: barbatii sunt mai curajosi dar adesea iresponsabili iar femeile sunt generoase dar emotiile le joaca feste.

Cu aceste stereotipuri culturale in minte, am pornit in cautarea adevarului. Iar cartea Toata Lumea Minte, scrisa de Seth Stephens-Davidowitz si care vorbeste despre felul in care internetul si modul in care il folosim ofera tot felul de indicii despre cele mai stranii realitati ale existentei si intereselor umane, are un capitol in care aflam cat de multe diferente exista intre barbati si femei in ce priveste preocuparile, valorile si interesele lor de zi cu zi. Personal consider ca astfel de informatii reprezinta exact reperul de care avem nevoie pentru a intelege cat de reale sunt stereotipurile culturale de gen.

Femeile sunt de pe Venus

Asa cum afirma si autorul, probabil ca nu era nevoie de o echipa de cercetatori sa va spuna ca femeile vorbesc despre cumparaturi si despre parul lor mai mult decat barbatii, care par a fi mai preocupati de sporturi si jocurile pe XBox. Dar alte informatii par a fi ceva mai interesante decat atat: femeilor le place sa foloseasca cuvantul maine, dovedindu-si astfel tendinta de a se gandi la viitor si consecinte. Este o calitate, desigur, fiindca avem nevoie sa ne gandim inainte sa alegem sau sa actionam, dar poate fi si o problema atunci cand incercam sa controlam ceea ce nu poate fi controlat. De aici intelegem si problemele cu anxietatea si chiar cu dificultatea de a accepta orice nu se potriveste cu asteptarile noastre.


 
Iata cateva dintre cele mai folosite cuvinte de catre femei: Cumparaturi, maine, diseara, iubire, dragut, copil, par, ziua de nastere, familie, prieteni, rochie, iubit, recunoscator(oare), binecuvantat(a), fericit(a), minunat(a), dor, sot, sotior, dragalas(a), abia astept, ciocolata, catelus, adorabil(a), entuziasmat(a), curatare, uimitor, te iubesc, cea mai buna prietena, sora, nepot, frate, multa distractie, asa mult, mandru(a) de, indragostit(a), nou(a), dulce.

Observatii: Sunt multe cuvinte pozitive care transmit o viziune idealista si tendinta de a crea o lume in nuante pastelate, plina de frumos, dragoste, armonie si grija pentru ceea ce este viu. De asemenea, se observa si preocuparile legate de familie, prieteni si tot ce inseamna oameni, ceea ce confirma probabil toate stereotipurile culturale pe care le stim despre femei. Cu alte cuvinte, daca toti am fi femei, probabil ca viata pe pamant ar tinde catre mai multa armonie si grja fata de celalalt. Dar in acest mod se creaza si vulnerabilitatile: ce facem atunci cand ziua de maine este imprevizibila sau cand universul nu se manifesta in aceste nuante de pastel care le sunt atat de dragi femeilor? 

Sunt limite cu care femeile se confrunta atunci cand viata devine provocatoare, chiar absurda si mi-e teama ca femeile nu sunt tocmai pregatite pentru a da piept cu asa ceva - in lumea lor venusiana nu e loc pentru nori si zile ploioase ori pentru nuante de gri! Cu toate acestea, astfel de lucruri exista iar negarea lor, trimiterea lor in Umbra, nu reprezinta o solutie, dimpotriva.


Barbatii sunt de pe Marte

Pentru habar n-am ce motiv, barbatilor le place sa foloseasca cuvinte licentioase, adica injuraturi, ca si cand ar trai cu aceasta convingere ca barbatul se cunoaste dupa injuratura si limbaj licentios. Este posibil ca tendinta barbatilor de a folosi injuraturi are in spate incercarea de a intimida, de a transmite dominatie si agresivitate, doar asa, pentru orice eventualitate: sa nu zica lumea ca nu esti barbat. Un barbat care injura este un barbat dotat corespunzator pentru conflict, el poate sa-si afirme personalitatea in contact cu provocarile de zi cu zi si specific masculine, sau cel putin acesta este mecanismul prin care barbatul incearca sa transmita toate astea.



Desigur, este indoielnic faptul ca o injuratura te-ar ajuta mai mult decat sa zicem, dau un exemplu la intamplare, niste muschi bine antrenati sau o statura impunatoare, ori un curs de auto-aparare. Iar in cazul in care conflictul este de natura legala, injuraturile ajuta chiar si mai putin: este mai util sa cunosti legea si sa actionezi ca atare. Sau poate ca este vorba despre un conflict inter-personal cu un minor care ar putea sa fie fiul sau fiica ta. In acest caz ai nevoie de asertivitate si de competente in parenting iar injuraturile probabil ca nu vor face decat sa otraveasca relatia barbatului cu acea persoana.

Cu toate acestea, comportamentul masculin al stramosilor din preistorie pare sa-si spuna cuvantul: ei nu aveau nevoie sa isi domoleasca furia, dimpotriva trebuia sa o transmita, sa o exprime, fiindca granitele si limitele comportamentale se marcau prin injuraturi, nu prin asertivitate si negociere civilizata. Apropo: stiati ca tastaturile au acest aspect straniu QWERTY, fiindca acesta este preluat de la masinile de scris mecanice de pe vremuri, care se blocau din cauza suprautilizarii unor taste dispuse in ordine alfabetica? Ei bine, azi tastaturile nu mai sunt mecanice si nu s-ar mai bloca dar am ramas la QWERTY doar fiindca ne-am obisnuit cu aceasta dispunere a tastelor. Asa au ramas si barbatii la injuraturi doar fiindca s-au obisnuit sa injure, desi, in ziua de azi, injuraturile nu prea mai folosesc la nimic. Ah bine, poate daca esti sofer. :P

Iata si cateva dintre cele mai folosite cuvinte de catre barbati (in afara de injuraturi): fotbal, xbox, guvern, buget, economie, cupa mondiala, victorie, batalie, a castiga, a se juca, jocuri, infrangere, infrant, a intalni, nfl, fifa, democratie, politic, drepturi, libertate, tara, putere, sporturi, sezon, jucator, uman, natiune, stat, echipa, fantezie, antrenor, youtube, razboi, razboi modern, barbierit,  online, inamic, taxe, gandeste, campionat, arsenal, presedinte, lupta, mintea lui, fani, inginerie, prietena mea, nevasta mea, plata, datorie, nba.

Observatii: Asadar, si cuvintele preferate ale barbatilor reusesc cu brio sa confirme majoritatea stereotipurilor culturale privitoare la preocuparile  barbatilor pentru probleme legate de putere, drepturi si lupta. Desigur, hobbyurile sunt importante, asa ca tot ce este legat de sporturi si jocuri reprezinta chestiuni de viata si de moarte, iar nu in ultimul rand, barbatii par a fi precupati de o singura persoana: iubita sau nevasta lor. Ah, era sa-l uit pe presedinte, care ii intereseaza probabil pentru cu totul alte motive. In mod surprinzator, printre cuvintele preferate de barbati nu am gasit cuvantul bere. Nu-i asa ca asta e o surpriza de proportii? Trebuie sa fie o greseala pe undeva.

As dori sa observ ca, in ciuda simplitatii aparente din gandirea barbatilor, ei par a avea ceva ce femeile nu au, cel putin nu in aceeasi masura: preocuparea pentru nuantele de gri si acele lucruri care nu ne fac placere: dusmanii, pierderea, infrangerea si lupta in sine, care nu este obligatoriu ceva confortabil dar pe barbati ii preocupa. Asta ar putea inseamna ca barbatii sunt mai pregatiti sa dea piept cu situatiile mai putin agreabile, mult mai pregatiti decat femeile, ceea ce in termeni psihologici se numeste rezilienta. Asta ar fi si o explicatie pentru faptul ca depresia este de doua ori mai intalnita in randul femeilor, sau cel putin asta ne spun statisticile.

Cu toate acestea, suferintele barbatilor au legatura cu pierderea partenerei (singura fiinta care ii intereseaza) dar si cu problemele legate de dreptate sociala, drepturi, libertati si justitie, abuzuri si inechitate. Desigur, pe barbati ii afecteaza si pierderea banilor ca simbol al puterii in lumea moderna. Nu in ultimul rand, se observa si realismul pragmatic al barbatilor in discutiile despre taxe, economie, guvern si buget. Pentru a sintetiza, femeile par ca isi doresc armonie, ca rezultat al grijii lor generoase fara de toti ceilalti si in special fata de membrii familiei, in timp ce barbatii isi doresc justitie sau democratie ca mod de distribuire echitabila a puterii.

Un lucrul la fel de interesant care vorbeste despre diferentele dintre noi, sunt diferentele dintre diversele grupe de varsta care se manifesta atunci cand folosim motoarele de cautare sau retelele sociale. Daca vi se par interesante aceste analize, voi reveni cu un articol despre psihologia varstelor, inspirat din aceeasi carte, in care voi vorbi despre felul cum diversele grupe de varsta folosesc internetul si despre felul cum imbatranirea ori maturizarea influenteaza comportamentul, valorile si limbajul nostru. 








(1) Imaginea Happy young couple doing purchase, de Adrea Piacquadio, via Pexels

(2) Stephens-Davidowitz, S., (2018), Everybody Lies: what the internet can tell us about what who we really are, Harper Collins Publishing, USA
Continue reading

luni, 9 mai 2022

Elon Musk, un personaj care dispune de resurse considerabile dar si de opinii interesante, declara ca scoala nu isi prea are sensul in zilele noastre, din moment ce totul este disponibil pe gratis. Opinia sa mi-a trezit interesul si mi-am propus sa gasesc argumente pro si contra acesteia. 



☆ ☆ ☆


Scoala din ziua de azi... ei bine, poate fi multe lucruri. Depinde pe cine intrebi, nu-i asa? Ea poate fi un izvor de informatie structurata si un mod de a dezvolta abilitati si competente de tot felul. Dar probabil ca poate fi si un mod prin care unii dintre studenti isi risipesc potentialul, prin contact cu influente negative, de care nu ducem lipsa, in special in zilele noastre, cand putem observa in randul tinerilor un proces de infantilizare si rasturnare a valorilor, poate mai pregnant decat la generatiile trecute. Dar sa luam lucrurile pe rand.

Iar primul lucru pe care l-as face este sa ii permit lui Elon Musk sa isi exprime opinia. Este un om cu foarte multi bani deci opinia lui devine interesanta, prin natura lucrurilor. Vrem sa stim ce ii face diferiti pe cei cu foarte multi bani de noi restul oamenilor care ne dorim si noi sa avem multi bani, facem tot ce ne sta in putinta sa ii obtinem si cu toate acestea, nu prea ne iese. Un studiu care isi propunea sa descopere profilul psihologic al celor foarte bogati folosea celebrul test Big Five pentru a intelege ce anume din personalitatea lor ii face pe bogati sa fie asa bogati. Concluziile au fost urmatoarele: 

  • Nevrotismul ~ Bogatii sunt mai stabili emotional decat majoritatea, deci sunt mai putin nevrotici, adica chinuiti de suferite psihice. Probabil un mod de a spune ca sunt puternici.
  • Extraversiune ~ Bogatii sunt mai curand extrovertiti decat introvertiti, ceea ce inseamna ca sunt in elementul lor socializand si formand relatii.
  • Deschiderea ~ Bogatii sunt deschisi la experiente noi. Cu alte cuvinte, stau bine la capitolul curaj si asta ii ajuta sa foloseasca oportunitatile, chiar si atunci cand ele vin la pachet cu riscuri - ceea ce se intampla mai mereu.
  • Agreabilitatea ~ Bogatii nu se disting prin asta, dimpotriva, au tendinta sa fie mai curand aspri si demni decat ceea ce se cheama people pleaser, adica persoane care fac tot posibilul sa iti faca pe plac.
  • Constiinciozitatea ~ Si nu in ultimul rand, bogatii sunt constiinciosi, caci in viata profesionala este important sa inspiri incredere si sa ai o reputatie, daca nu impecabila, cel putin decenta. 



Destul de cinica pozitia lui Elon Musk: Facultatea este pentru distractie, un loc in care pierzi timpul, ca o scuza perfecta pentru a evita sa intri pe piata muncii. Singurul lucru pe care il recunoaste ca fiind pozitiv in legatura cu virtutile formative ale scolii este educarea abilitatii de a lucra pentru a duce la bun sfarsit anumite sarcini educationale. Dar eu nu sunt neaparat de acord cu asta. Scoala poate fi mult mai mult decat atat si cred ca sunt lucruri pe care miliardarul le-a trecut cu vederea, oricat de mare ar fi diferenta intre sistemul de educatie din Romania si cel de peste ocean. Si poate ca este o diferenta mare atat intre sistemele de educatie cat si intre tinerii pe care acestea ii formeaza.

Iata motivele pentru care gasesc ca Elon Musk are o viziune mult prea cinica:

  • INFORMATIE STRUCTURATA ~ Este foarte dificil sa identifici pe internet un curs universitar despre care stii sigur ca este de actualitate si ca este exact ceea ce ar trebui sa studiezi pentru a te dezvolta intr-un anumit domeniu. Iar aici obstacolul psihologic este destul de mare: oare studiez ce trebuie? S-ar putea sa fii nevoit sa citesti toate cursurile disponibile pe internet pentru a putea face diferenta. Si cine are timp pentru asa ceva?
  • DEZVOLTAREA DE ABILITATI PRACTICE ~ In orice domeniu exista un set de abilitati practice, legate de tehnologie specifica domeniului sau de chestiuni pur logistice: cum se face un anumit lucru? La scoala de regula ai sansa sa descoperi cum se face spre exemplu o anamneza sau cum se desfasoara o activitate de grup si ce se poate intampla in astfel de situatii. Aceasta experienta are un impact asupra celui care participa.
  • DEZVOLTAREA COMPETENTELOR SOCIALE ~ Daca doresti sa studiezi singur, acasa, in dormitor, cu jaluzelele trase, ca sa nu te deranjeze lumina, s-ar putea sa pierzi poate cea mai importanta componenta a procesului: contactul cu oamenii. Caci in marea majoritate a activitatilor profitabile ai contact cu oamenii si felul cum decurge acest contact este decisiv. Lipsa contactului cu oamenii constituie bazele unui deficit inter-personal pe care il vei simti in campul muncii, dar si in plan social si personal.
  • DEZVOLTAREA AUTO-CONTROLULUI ~ Nu intotdeauna si nu toti elevii reusesc sa dezvolte asa ceva in timp util, din pacate. Dar cu toate acestea, pentru cei mai multi dintre ei, contactul zilnic cu provocari inter-personale si educationale genereaza nevoia unei mai bune adaptari la mediul scolar si, in cele din urma genereaza solutii, mai bune sau mai putin bune, cu perspectiva imbunatatirii acestora. Dar pentru cineva care studiaza intre 4 pereti, acasa, lipsa unor astfel de provocari nu face decat sa intretina vulnerabilitatea care apare adesea sub forma de tulburari de anxietate. In plus, faptul ca nu participi la activitatile tipice sistemului de invatamant poate constitui o permanenta sursa de inferioritate perceputa, deci un chin. 
  • OBTINEREA DE EVALUARI SI CONFIRMARI ~ Cand studiezi pe cont propriu, si atat, este foarte dificil sa dezvolti o incredere in fortele proprii, pe care s-ar putea baza o eventuala cariera intr-un anumit domeniu. Daca nu ti-a spus nimeni, niciodata ca te pricepi la o chestie iar alte chestii lasa de dorit, si daca nu ai primit niciodata note pentru a sti unde te afli din punct de vedere al cunostintelor este ca si cand ai fi lipsit de un organ de simt si vei avea mereu nevoie de eforturi suplimentare pentru a te putea orienta.
  • A FI AUTO-DIDACT NU E PENTRU TOTI ~ Desi este o componenta importanta a procesului de formare, foarte multi dintre noi invata mai curand prin impartasire cu ceilalti decat izolandu-se si aprofundand materia. Intervine deci un factor personal destul de important care ar reduce numarul celor care se pregatesc pe cont propriu in mod drastic. 
  • ASIMILAREA DE INFORMATIE NU E TOTUL ~ Probabil v-ar surprinde sa aflati faptul ca, in urma unui studiu longitudinal, cei mai de succes absolventi nu s-au dovedit a fi cei care aveau notele cele mai bune ci aceia care aveau abilitatea de a-si face prieteni si relatii. Asa cum spuneam mai sus, cand lucrezi cu oamenii ai nevoie sa-i si intelegi, sa-i poti motiva sa faca anumite alegeri, sa-i poti coordona sau sa le sugerezi solutii, s.a.m.d. Iar asta nu se invata prin studiul pe cont propriu. Cu alte cuvinte, pentru a putea folosi informatiile pe care le detii, vei avea nevoie sa intelegi oamenii. 
  • ACCESAREA PIETEI MUNCII E PROBLEMATICA ~ Oricat de multe ai sti despre un anumit domeniu, esti luat de amator daca nu ai acea diploma trecuta in CV. Exista domenii in care poti intra mai usor, fara o educatie formala, asa cum exista domenii in care este ilegal sa activezi fara o diploma. Cunosc personal un tip pe care l-am admirat intotdeauna fiindca a lucrat numai in domeniul IT, fara a fi absolventul unei facultati de profil. Mi-a spus ca nu este chiar un campion al IT-ului dar in domeniu nu e nevoie doar de genii ci si de persoane care fac chestiuni de baza pentru anumite firme. Cand l-am intrebat prima data ce a absolvit mi-a spus ca a absolvit Google! Deci se poate si asa! 
  • SCOALA CA SURSA DE INSPIRATIE SI MODELE ~ Contactul cu oamenii iti pune la dispozitie tot felul de resurse, dar si amenintari. In ziua de azi vedem o criza a valorilor in care cred elevii si studentii, vedem ca aspectele superficiale precum petrecerile, hainele si viciul in sine sunt considerate un atu in ce priveste afirmarea intre prieteni. Pe de alta parte, scoala iti ofera si alternativa de a cunoaste tot felul de oameni care te pot influenta din punctul de vedere al carierei sau care iti pot deschide noi orizonturi culturale, prfesionale si umane. 

Poate ca pentru Elon Musk scoala este doar o pierdere de timp pe care majoritatea studentilor o folosesc pentru distractie mai curand decat pentru a se pregati pentru viata profesionala. Dar nu toti suntem Elon Musk si nu toti activam in acelasi domeniu ca si el. Cred ca exista tot felul de variabile care au un rol aici, desi nu se poate nega faptul ca atingerea obiectivelor educationale depinde in buna masura de factorul personal mai curand decat de scoala, in sine. De asemenea, daca ar fi atat de simplu sa faci performanta fara scoala, probabil ca ar fi mult mai multi cei care s-ar afirma in acest mod. 

Am observat ca in ziua de azi escrocii folosesc acest mit urban al geniului care renunta la scoala pentru a incepe o afacere de miliarde de dolari - vezi cazul de notorietate al fascinantei blonde Elizabeth Holmes. Drept concluzie, as spune ca lucrurile sunt ceva mai complicate decat le-a prezentat Elon Musk. Iar ceea ce este bun si adevarat pentru unul, se poate dovedi fals ori complet catastrofal pentru o alta persoana. Suntem foarte diferiti intre noi, avem personalitati diferite iar, daca chiar doresti sa reusesti prin studiu individual, fara vreun contact cu scoala, ai nevoie poate de mai multe eforturi (de tot felul) decat daca ai merge pur si simplu la scoala, pentru a obtine o diploma. 

Desi exista ceva adevar in cele afirmate de miliardar, in sensul ca la scoala intalnesti tot felul de persoane care nu se afla acolo pentru a se pregati pentru viata profesionala ci pentru diverse alte motive (pentru a-i face mandri pe parinti, de ex.), nu trebuie sa devenim un cliseu si fiecare dintre acesti studenti poate sa dea un sens timpului petrecut la facultatea unde studiaza, mai ales daca exista o constientizare a pericolelor care exista oriunde exista si viata, nu-i asa?


 





Photo People Celebrating by Misho Cha from Pexels
Continue reading