Un Tata de Imprumut

Un tata de imprumut va lua decizii in locul tau si iti va permite sa copilaresti mai departe. Este si cazul lui Larry Ray, protagonistul documentarului Tinerete Furata. Pana la urma, a fost sau nu secta?

☆ ☆ ☆

Am mai afirmat faptul ca, daca ar fi ceva de admirat la secte si liderii de secta, ar putea fi creativitatea si capacitatea de a concepe si a pune in fapt un nou stil de viata. De ce este nevoie de asa ceva? Cred ca, in special la varsta adolescentei, multi tineri realizeaza ca societatea in care traim isi are limitele sale. Unele dintre aceste limite sunt de bun simt si au un rol pozitiv, mentinand ordinea si predictibilitatea vietii - de ex, nevoia de a fi independenti financiar, de a participa la viata sociala si de a respecta legea. Dar societatea are si limite care poate n-ar trebui sa existe: promiscuitatea, deschiderea catre droguri si preocuparile superficiale.

Iar cand lucrurile nu merg asa cum trebuie, orice ar insemna asta, apare un lider de secta care iti ofera solutii si un stil nou de viata. Caci in fond nu trebuie sa fim cu totii la fel iar unii dintre noi se regasesc pe sine in sanul unui grup cu precupari si comportamente usor bizare, dar nu obigatoriu inferioare celor practicate de restul membrilor societatii. Progresul spiritual este de cele mai multe ori lozinca sau make-up-ul care ascunde munca in folosul liderului, deposedarea de resurse financiare, deprivarea de odihna si alimentatie sau favorurile sexuale facute liderului. 

Cam la fel stau lucrurile si in cazul cultului organizat de catre Lawrence "Larry" Ray cu studentii de la colegiul Sarah Lawrence din statul american New York. Incepand din 2011, dupa ce a fost eliberat din inchisoare, Larry (50) isi gaseste un camin alaturi de fiica lui Talia Ray in campusul colegiului, printre colegii fetei. La drept vorbind, nu prea avea ce cauta acolo de la bun inceput dar administratia colegiului declara ca nu cunostea nimic despre prezenta lui Larry Ray in campus. Ceea ce il face unic pe Larry Ray in lumea liderilor de cult este subtilitatea actiunilor sale si forta de convingere iesita din comun. Alte culte au un obiect de activitate, o credinta religioasa, o baza ideologica daca doriti. 

Ei bine, Larry Ray nu a avut nevoie de o baza ideologica. Singurul lucru pe care il oferea grupul sau era asa zisa lui experienta de viata si intelepciune, iar pozele in care apare cu lideri ai lumii cum ar fi presedintele SUA sau URSS, ar trebui sa ne faca atenti la ceea ce are de zis. Nimic altceva. Ceea ce are sens de cand am aflat ca Larry a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate narcisica si histrionica. De altfel, membrii grupului de studentii nici macar nu constientizau faptul ca sunt membri de cult! Initial barbatul este introdus in grup si, fiind un bun bucatar, ii cucereste pe cei din campus cu retele sale ca la mama acasa, ceea ce probabil a creat o atmosfera pozitiva pe fondul mirosului de mancare buna. A fost o bila alba. 

La asta s-a adaugat influenta pe care barbatul cu aer de tatic ideal parea sa o aiba asupra Isabellei Pollock - studenta marginala cu tendinte depresive. Cred ca nu realizam cat de importanta este putina atentie si indrumare pentru o tanara care simte ca nu apartine si nu si-a gasit locul in aceasta lume, dar Larry Ray a putut sa foloseasca aceasta vulnerabilitate pentru a castiga credit - precum Isus care vindeca orbii si aducea mortii la viata. El ajunge sa foloseasca spatiul gol din viata acestor tineri pentru a le oferi un tip de indrumare care pare sa functioneze, pana la punctul in care toti membrii grupului stiu ca daca au vreo problema ne-rezolvata Larry este cel care le va oferi solutia. Puteti urmari un film documentar despre acest cult pe reteaua de streaming Hulu, sau daca nu locuiti in America, il puteti urmari gratuit (cu traducere) la acest link: Stolen Youth

Exista asa zisi terapeuti care nu fac altceva decat sa incurajeze regresia functionala a clientilor lor - ei devin tatucul providential si isi incurajeaza clientii sa devina cat mai dependenti de el. Pe fondul componentei de narcisism din personalitatea lor, rolul li se potriveste perfect. Rezultatul insa este benefic mai curand pentru buzunarul lor decat pentru clienti si dezvoltarea lor propriu-zisa. Prin regresie functionala se intelege intoarcerea la o etapa de dezvoltare anterioara, mai confortabila - cum ar fi copilaria, atunci cand deciziile erau luate de parinti iar resursele erau gestionate tot de acestia. De altfel, una dintre membrele grupului, Felicia Rosario, absolventa de Harvard si medic psihiatru in formare, cazuta prada acestui proces, ajunge ulterior sa recunoasca regresia despre care vorbeam. 

As dori sa ma opresc aici cu detaliile despre acest cult si sa va indemn sa vizionati documentarul unde puteti descoperi singuri cum se manifesta narcisismul la liderii de cult si consecintele devastatoare asupra fostilor membri. Unii dintre ei inca se afla intr-o profunda confuzie, tocmai fiindca exista o parte din noi care ar fi mai confortabila cu exploatarea propriei persoane atata vreme cat nu trebuie sa luam decizii si putem sa ne continuam copilaria, intr-o forma sau alta. Desigur, unii dintre studenti au putut sa constientizeze inca de la inceput ca ceva nu este in regula cu acest stil de viata. Dar ce te faci cu cei care nu au avut parte niciodata de apreciere si apartenenta, cei marginalizati si privati de cele mai elementare nevoi? Probabil ca ei inca se mai intreaba daca chiar a fost cult sau nu...

(1) Imaginea A Wooden Dummy, de Marco Bianchetti, via Unsplash

(2) Wikipedia, (acc. 29.05.2023), Larry Ray Scandal, website: Wikipedia.org

Continue reading

tulburari de personalitate

Romanii se Maturizeaza

Da, stiu, aveati nevoie de o veste buna. Iar eu sunt in posesia acesteia! Acest comportament financiar care, pana nu de mult ne era strain noua romanilor, tradeaza maturizarea noastra ca societate. Te astept in acest articol cu toate informatiile de care ai nevoie!  

☆ ☆ ☆

Cum psihicul instrumenteaza existenta sociala a fiecaruia dintre noi, orice tulburare la nivel psiho-emotional isi va avea consecintele asupra celor mai multe dintre ariile vietii noastre. Ne este usor sa observam impactul tulburarilor psihice asupra relatiilor noastre personale sau de serviciu (certuri, nervozitate, dificultatea de a veni in intampinarea nevoilor celorlalti sau de a stabili limite in relatie cu acestia, etc). Dar aceste tulburari au un impact masurabil si in ce priveste aspectele materiale ale existentei: capacitatea de a castiga, de a promova ierarhic, de a veni in intampinarea solicitarilor profesionale elementare sau complexe, de a ne adapta la schimbari s.a.m.d. 

De asemenea, tulburarile emotionale au un impact asupra comportamentului nostru financiar: capacitatea de a economisi, de a ne organiza cheltuielile, de a ne plati la timp facturile, de a evita datoriile sau de a le solutiona in mod adecvat. Daca ati observat, fiecare tip de personalitate isi are propriul sau mod de a da gres, de a esua in plan financiar, si propriile sale confruntari cu specific personal. Unii dau gres fiindca nu se pot abtine de la chentuieli si au un comportament financiar haotic, altii intra in datorii fiindca au nevoie sa cumpere lucruri prin care sa atraga atentia iar altii nu fac altceva decat sa isi predea resursele si economiile celor care pretind ca ii protejeaza. 

Iata o scurta sinteza a acestor comportamente financiare de risc:

• EGOISTUL (Tulburare de Personalitate Antisociala / Psihopatie) ~ (Moto: Scopul Scuza Mijloacele) ~ 

Desi psihopatul nu este chinuit de remuscari, anxietati sau depresii, realitatea ii demonstreaza acestuia ca scopul nu scuza mijloacele aproape niciodata. Meseria psihopatului este riscul, in special riscul care apare in lupta sa pentru imbogatire si acumularea de putere cu orice pret. Asa ajunge psihopatul sa descopere ca jocurile de noroc, fara-de-legea si abuzul impotriva celorlalti nu sunt un mijloc realist de a face bani, dimpotriva, acestea reprezinta un mod de a te afunda in datorii si probleme financiare cu consecinte dintre cele mai brutale, inclusiv pierderea sanatatii fizice sau a vietii. 

• SACRIFICATUL (Tulburare de Personalitate de Tip Borderline) ~ (Moto: Dau viata mea pentru iubire) ~ 

Comportamentul impulsiv al persoanelor cu tendinte de tip borderline le expune pe acestea la cheltuieli haotice si capricii imposibil de gestionat ceea ce le aduce numeroase probleme financiare. Jocurile de noroc pot pune la fel de multe probleme iar la asta se adauga si dependenta de droguri folosite pentru gestionarea durerii emotionale ceea ce, de asemenea, ruineaza starea materiala si capacitatea de a castiga. In cazul cel mai fericit, facturile pe care persoana borderline le achita pentru a-si trata problemele de sanantate psihica ori accidentele fizice sunt la fel de piperate. 

• SCAIUL (Tulburare de Personalitate Dependenta) ~ (Moto: Pot sa sun un prieten?) ~ 

Persoanele dependente (de celalti) pot avea dificultati in a se afirma pe cont propriu si a obtine o sursa de venit care sa le permita independenta financiara, cu toate ca unele dintre acestea obtin un job in stil old school - pile si relatii. De asemenea, daca nu cumva fac parte dintr-un cult, in care liderul le spune ce sa faca cu banii (adica sa-i predea imediat liderului), prietenul providential care le asigura protectia mult dorita ii poate la fel de bine deposeda de orice resursa materiala mai ales ca personalitatea dependenta este convinsa ca oricum nu ar sti ce sa faca cu banii si se bucura cand prietenul providential isi face planuri cu banii lor.

• DIAMANTUL (Tulburare de Personalitate Narcisica) ~ (Moto: Veniti sa luati valoare!) ~ 

Asa cum va puteti imagina usor, o persoana cu acest specific va ajunge sa faca asa-zise investitii in scopul de a-i impresiona pe ceilalti si a crea aparenta de statut privilegiat. Cu toate ca nu si le permite cu adevarat sau sunt cumparate cu bani pe care nu i-a castigat inca, persoana narcisica va face tot posibilul sa etaleze haine, ceasuri, bijuterii, telefoane, masini de firma sau vacante de vis, lucruri de care este atasata prin insasi identitatea sa si care ii pot oferi unele oportunitati fiindca traim intr-o lume a aparentelor si a imaginii. Asta nu inseamna ca nu are probleme financiare din cauza cheltuielilor si ca echilibrul financiar nu este adesea unul extrem de fragil.

V-am oferit doar cateva exemple de moduri prin care structura de personalitate poate influenta comportamentul financiar. Atunci cand gluma se ingroasa iar tendintele auto-distructive ale personalitatii sunt scapate de sub control, poate aparea si o tulburare afectiva propriu-zisa (anxietate, depresie, etc) ca urmare a dificultatii de a mentine sau restabili echilibrul intre castig si cheltuieli sau homeostazia financiara daca i-am putea spune asa. Dintre toate comportamentele financiare care au un impact pozitiv asupra sanatatii mentale tendinta de a economisi este probabil cea mai importanta. Aceasta apare la cei care se bucura de sanatate mentala suficienta iar economiile realizate au la randul lor efectul de a imbunatati sentimentul de siguranta, care este esential in rezilienta personalitatii si mentinerea sanatatii psihice.

Cu alte cuvinte, se creeaza astfel de cercuri de tip cauza-efect atat in ce-i priveste pe cei cu probleme psihice mai accentuate cat si in ce-i priveste pe cei care se bucura de o sanatate psihica satisfacatoare. Si daca la primii problemele psihice creaza probleme financiare (cheltuieli haotice, comportament impulsiv si de risc, investitii paguboase, etc) care nu fac decat sa exacerbeze problemele psihice, la ceilalti sanatatea psihica creaza obiceiuri financiare sanatoase (economisire, lista de prioritati, cheltuieli prudente, etc) care la randul lor imbunatatesc nivelul de satisfactie, de fericire si de sanatate emotionala. Dar am si o veste buna pentru dumneavoastra - cel putin am tendinta sa o interpretez ca fiind o veste buna. 

Publicatia online Bursa.ro ne anunta de curand ca romanii au inceput sa faca economii - ceea ce, pana nu de mult reprezenta o problema pentru noi ca natiune. Psihologii au observat ca nu prea ne pricepem la asta si nu era o chestie care sa ne faca cinste, dimpotriva. O persoana care nu economiseste este o persoana care se gandeste putin la viitor, nu are ambitii si planuri iar in acest profil ne incadram si noi romanii. Indiferent care este motivul pentru care romanii au invatat sa economiseasca (unii spun ca au crescut dobanzile la depozite sau ca ne ingrijoreaza razboiul din Ucraina), faptul ca economisim ma determina sa observ maturizarea societatii romanesti si nu poate decat sa ma bucure. 

Un popor care economiseste este mai dificil de ingenuncheat atunci cand apar problemele inerente existentei. De asemenea, este si un popor care a invatat sa isi tina sub control tendintele de a cheltui haotic, impulsiv si necugetat, are respect pentru resursele sale si intelege ca acestea nu pot fi tratate in mod superficial. Daca ar fi sa fac o paralela intre resursele personalitatii si cele financiare, s-ar putea spune ca economiile noastre sunt echivalente cu stima de sine - asa cum stima de sine ne protejeaza de comportamente auto-distructive si ne da rezilienta la stres, tot la fel si economiile noastre au un rol de stabilizare a existentei noastre materiale. Iar asta, nu-i asa, va consolida si mai mult stima noastra de sine, caci totul este un cerc de cauze si efecte interdependente. 

(1) Imaginea Girl With Money, de Bermix Studio, via Unsplash

(2) Very Well Mind, (acc. 23.05.2023), Managing money with borderline personality disorder, website: Verywellmind.com

(3) Ziarul Bursa, (acc. 23.05.2023), Teama de vremuri mai grele si dobanzile marite au crescut economiile populatiei, website: Bursa.ro

Continue reading

sanatate

Sublimare Vs Radicalizare

Cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi iar frustrarile sunt uriase, unii aleg sublimarea in arta in timp ce altii aleg radicalizarea, care le promite nemurirea si cele 7 virgine din rai. Sper ca te vei gandi bine inainte sa alegi. 

☆ ☆ ☆

Probabil ca nimeni nu ajunge la partea intunecata, (the dark side, vezi Star Wars) fiindca totul in viata sa merge ca pe roate. Dar ar putea ajunge acolo atunci cand lucrurile au mers ca pe roate o buna perioada de timp iar apoi, ca urmare a unei rasturnari semnificative de situatie, totul se blocheaza brusc iar persoana respectiva, neavand experienta frustrarii, a gestionarii acesteia, clacheaza si tinde sa isi ia revansa. Este ceea ce psihologii sociali au numit frustrare relativa, un fenomen care explica destul de bine o mare parte dintre cazurile cand oamenii recurg la criminalitate si terorism, in ciuda faptului ca viata lor nu a fost obligatoriu una dificila sau marcata de privatiuni. De ex. muncitorii fruncezi care ieseau la pensie la 62 de ani sunt mai furiosi decat cei romani, care se pensioneaza la 65. 

La baza frustrarii relative se afla desigur furia si perceptia nedreptatii. Simtim furia de fiecare data cand ceea ce consideram ca ni se cuvine, ne este luat. Este o emotie care se leaga de teritorialitate. Ea nu vine din senin, fiind asociata, pe de o parte cu situatiile in care ne este violata proprietatea, iar pe de alta parte, cu incapacitatea de a accepta ca astfel de situatii fac parte din viata. Vorbim deci de un factor de context social (factorul de stres) si de un factor personal (capacitatea proprie de a gestiona respectiva situatie), care interactioneaza si ne conduc la un anumit rezultat. Solutia poate fi, in cazul fericit, acceptarea pierderii si reducerea treptata a tensiunii.

Aceasta acceptare poate fi de bun augur fiindca resursele personalitatii se activeaza si putem, intr-un interval oarecare de timp, sa ne redobandim pozitia si chiar sa o depasim. E ca si in cantecul acela din copilarie in care se spune podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat, vom face altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos. Acceptarea presupune o anumita mentalitate si niste convingeri sanatoase - de ex. ca universul e plin de resurse, la fel si noi, pierderea face parte din viata si ea face viata mai interesanta. Daca aceasta acceptare nu intervine, frustrarea creste pe zi ce trece si cauta un mijloc de a iesi la suprafata, la fel cum un vulcan erupe pentru a elibera tensiunea din adancuri. 

Acea tensiune exista pentru a alimenta comportamentul nostru - mai exact forta tensiunii va contribui la reglarea nedreptatii percepute. In absenta acestui foc interior probabil ca oricine ar putea sa comita orice nedreptate fara ca cel nedreptatit sa reactioneze, fara revolutii, fara confruntari agresive si fara razboaie. Cu toate ca focul interior poate fi util in anumite situatii pentru a regla nedreptatile si a imbunatati viata, in alte situatii nedreptatile respective sunt mai presus de capacitatea noastra de a le regla, tinand de lucruri precum conditia umana, sau contextul politic international si legislatia unui stat. Altfel spus, limitele realitatii. Astfel de situatii nu pot fi schimbate usor ori sunt imposibil de schimbat. Si atunci ce facem cu frustrarile? 

As vrea sa va spun doua povesti adevarate despre doua astfel de situatii care au la origine frustrari uriase pentru cei implicati. Una are loc in Brazilia iar cealalta in Statele Unite. Intamplator, ambele povesti sunt despre cate doi frati. Doi frati inseamna adesea dublarea posibilitatilor si a resurselor personale. Fratii isi inteleg durerea si isi ofera ajutor reciproc, fie pentru bine, dar, din pacate, si pentru rau. De multe ori, doi frati sunt o forta implacabila in sens pozitiv sau negativ, poate mai mult decat doi prieteni sau doi parteneri de cuplu. Este mult mai greu sa iti tradezi fratele decat prietenul sau partenerul de cuplu iar toate astea fac relatia dintre frati sa fie una solida, indisolubila si speciala in felul ei.

1. Povestea fratilor Cavalera

Ambasadorul Italiei in Brazilia, Graziano Cavalera, (41), relativ tanar, fara vicii si probleme de sanantate, sufera un infarct in orasul brazilian Bello Horizonte si nu se mai ridica de jos. Lasa in urma o familie indurerata si care, la drept vorbind era dependenta de el pentru stilul de viata. Cei doi fii ai diplomatului, Massimiliano Antonio si Iggor, de 9 si respectiv 8 ani nu primesc prea bine vestea ca si-au pierdut tatal si devin niste copii problema, sunt exmatriculati in mod repetat, locuiesc in conditii jalnice si sunt nevoiti sa isi gaseasca joburi, devreme, pentru a-si ajuta familia. Zece ani mai taziu Massimiliano devine Max Cavalera, seful trupei Sepultura (in lb. portugheza: mormant) fiind ajutat la baterie de catre Iggor, fratele sau. Max declara ca decesul tatalui a avut un impact major asupra familiei si asupra lui si inca mai are chiar si in prezent. 

Dupa ce a murit, Iggor si cu mine am devenit furiosi si frustrati. Uram faptul ca ramaseseram fara nimic in timp ce atat de multi altii pareau sa aiba totul. Am fost exmatriculati din scoli fiindca eram neastamparati. Asa am descoperit muzica punk si metal fiindca reflecta exact ceea ce simteam pe atunci.  Max Cavalera

 2. Povestea fratilor Tsarnaev

Povestea fratilor Tsarnaev nu are un final la fel de fericit precum cea a fratilor Cavalera. Tamerlan Tsarnaev, nascut in Cecenia, este un sportiv profesionist promitator si practica boxul. La varsta de 18 ani emigrase in SUA pentru o cariera sportiva. Dupa ce parintii sai, ajunsi in SUA cu o viza de turisti de 90 de zile au primit azil politic pentru presupusele persecutii din Federatia Rusa si dupa ce ajunge impreuna cu fratele sau Dzhokhar in SUA, Tamerlan incepe chiar sa studieze la un colegiu din Boston, Massachusetts, dorindu-si sa reprezinte SUA la Olimpiada si alte competitii. Va renunta la facultate fiindca si-a dorit sa se concentreze pe cariera sportiva. Din pacate pentru el, nu este primit in lotul national, nefiind cetatean american iar de aici lucrurile se complica tot mai mult. 

In documentarul Netflix American Manhunt: Atac cu bomba la maratonul din Boston, aflam povestea fratilor Tsarnaev si pare ca exista o asociere intre momentul in care aspiratiile sportive ale lui Tamerlan (fratele mai mare) sunt naruite, si radicalizarea acestuia. Provenind dintr-o familie de musulmani, Tamerlan avea deja preocupari ascetice nefiind un mare fan al stilului de viata american. Cand insa i-a fost respinsa participarea in echipa nationala de box a SUA, pare ca nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa-si ia revansa impotriva tarii care, desi il primise, nu era dispusa sa il trateze ca pe un egal. Documentarul merita vazut fiindca el vorbeste despre esecul in a gestiona frustrarea si efectele dezastruoase ale acestuia. 

V-am spus cele doua povesti pentru a scoate in evidenta cat de diferite pot fi modurile de a interpreta si gestiona nedreptatea lumii in care traim. Caci da, lumea si viata sunt nedrepte uneori si da, trebuie sa gestionam asta fiindca viata si chiar fericirea sunt posibile in acest cadru de referinta. Si daca pe unii nedreptatea lumii ii determina sa isi exprime frustrarile prin muzica si sa devina staruri internationale din asta, altii pot in schimb sa isi canalizeze frustrarile in cele mai distructive directii - cum ar fi jihadismul. Avem de invatat ca, asa cum obisnuiesc sa afirm pe acest blog, in mintea noastra se afla o mica (dar importanta) fabricuta care primeste materie prima (frustrari) si genereaza un anumit produs (arta, terorism, etc) 

O vaca bea apa si o transforma in lapte. Un sarpe bea apa si o transforma in venin. Proverb Japonez

De asemenea, mai avem de invatat faptul ca societatea si comunitatea in care activam ne ofera anumite patternuri de comportament prin intermediul valorilor si modelelor existente in cadrul acestora. Avem astfel solutii pentru frustrarile noastre gata ambalate, iar comunitatea ne invata ce este de facut atunci cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi. Din pacate, in cadrul comunitatilor musulmane exista solutia radicalizarii, tot la fel cum in comunitatile de adolescenti din Brazilia a existat solutia artei si a muzicii rock. In psihanaliza, canalizarea frustrarilor intr-o anumita activitate artistica sau sportiva se numeste sublimare, fiind un mecanism de aparare benefic pentru sanatatea noastra psihica. Va recomand deci mai curand sublimarea si mai putin radicalizarea!  

(1) Imaginea Man in Black Hoodie, de Sander Sammy, via Unsplash

(2) Wikipedia, (acc. 15.05.2023), Tamerlan Tsarnaev, website: Wikipedia.org

(3) Louder Sound, (acc. 15.05.2023), Max Cavalera, my life story, website: LouderSound.com

Continue reading

terorism

Serbia si Cultul Armelor

Cu cat transpiri mai mult in timp de pace cu atat sangerezi mai putin in timp de razboi spune Norman Schwarzkopf. Fiindca a construi cere mai multe eforturi decat a darama. 

☆ ☆ ☆

Ca si multi dintre voi, m-am simtit miscat de evenimentele care au avut loc in aceasta saptamana in Serbia si care au avut drept rezultat un ingrijorator numar de 17 morti si 21 de raniti, in majoritatea lor tineri si foarte tineri (copii). Dupa cum stiti, in doar 2 zile au avut loc cele doua incidente de tip mass shooting - o raritate in spatiul balcanic. Cu toate acestea cred ca merita sa vorbim despre aceste evenimente din perspectiva psihologica si psiho-sociala: ce reprezinta ele, care sunt cauzele si particularitatile acestui tip de incidente si in special al celor din Serbia.

O prima obsevatie care merita facuta de la bun inceput este ca ambele incidente au cateva lucuri in comun: violenta fara margini desigur, respingerea perceputa de catre autori (bullying) si preocuparile revansarde ale acestora, accesul facil la mijloace de lupta si aparare cu potential distructiv major (arme de foc). De asemenea, lipsa capacitatii autorilor de a gestiona probleme inter-personale reale dar care puteau fi solutionate in multe alte moduri, cu mai putine pierderi si consecinte negative, chiar si pentru acestia, caci presimt ca ii astepata ani lungi de re-abilitare. Am putea observa, nu-i asa, si faptul ca ambii autori sunt foarte tineri si apartin genului masculin. 

Fiindca in anii de masterat m-a preocupat in mod deosebit devianta ca fenomen social, v-as propune o scurta incursiune in teoriile deviantei, in special cele care par a fi confirmate de cele intamplate in Serbia. Desigur, la modul general vorbim despre (sfanta) triada constituita de (1) genetica - (2) mediu - (3) educatie, care explica (insuficient as spune eu) majoritatea lucrurilor, dar putem aprofunda.

• CULTURA VIOLENTEI ~ Este un fenomen real: ne rezolvam multe dintre probleme in stil old school, adica prin violenta si agresivitate. Filmele in care se descriu solutiile extreme sunt spectaculoase avand succes de box office si ne delecteaza in fiecare seara iar gamerii prefera jocurile in care nu doar ca se exprima violenta dar se si educa gustul nostru pentru violenta. De asemenea, Serbia este unul dintre putinele state in care exista o sustinere larga pentru invazia Rusiei ceea ce vorbeste despre imbratisarea unor anumite modele si valori. Cultura este o sursa de inspiratie si ne ofera un repertoriu de solutii pentru momentele critice. 

• IMITATIA SI INVATAREA SOCIALA ~ Imitatia se face simtita chiar si in succesiunea celor doua evenimente care, aparent, nu au vreo legatura intre ele (cei doi autori nu se cunosc personal si nu au planuit nimic impreuna) dar cu toate acestea pare evidenta influenta primului incident asupra celui de-al 2-lea. Nu in ultimul rand, se simte influenta tuturor incidentelor de acest fel care au loc in mod constant in SUA, in conditiile in care America reprezinta pentru foarte multi dintre noi o solida sursa de inspiratie in ce priveste stilul de viata, valorile modelele culturale si, implicit, solutiile practicate pentru rezolvarea unor probleme, chiar daca vorbim despre solutii care nu sunt obligatoriu de succes. 

• PERSONALITATEA DE MASS-SHOOTER ~ Vorbeam mai sus despre succesul solutiilor de acest tip. Dar succesul este un concept relativ si subiectiv. Pentru niste adolescenti lipsiti de stima de sine, profund tulburati de emotiile lor scapate de sub control ca urmare a respingerii si bullyingului suferit, o solutie de succes este probabil cu totul altceva decat pentru niste adulti cu experienta de viata, intelepciune si echilibru emotional. Mass-shooterii nu sunt niste singuratici, cum ati fi tentati sa credeti iar majoritatea nu sunt nici bolnavi mental - dimpotriva, ei sunt niste sociabili esuati. Esecul acesta creaza perceptia nedreptatii, furia si in final violenta. Desi nu sunt bolnavi mental ei pot prezenta o tulburare de personalitate de tip borderline, anti-sociala sau narcisica care ii face dificili si instabili emotional. S-a mai observat la mass shooteri si dorinta de notorietate: a lasa un semn in obrazul societatii asa cum unii cioplesc copacii din padure sau deseneaza pe un perete proaspat vopsit, ca sa stie toata lumea ca ei au trecut pe-acolo.

• OPORTUNITATEA VIOLENTEI ~ Am fi naivi sa credem ca regimul armelor din SUA, atasamentul cultural pentru arma de foc si faptul ca este tara cu cele mai multe incidente de tip mass shooting este o simpla coincidenta. Armele sunt usor de procurat legal sau ilegal iar asta le da idei celor care au probleme nerezolvate, ca sa zic asa. De altfel, singurele incidente care implica uzul abuziv de arma in restul lumii (chiar si la noi) sunt mai mereu legate de cei care au acces la arme prin  natura profesiei. Cu alte cuvinte, cand ai un contact cu armele de foc ai tendinta sa iei in consideratie solutionarea unor probleme de natura personala cu ajutorul acestora. Nu zic ca este valabil in toate cazurile dar acolo unde maturitatea emotionala este deficitara si resursele / rezilienta personalitatii sunt limitate, poate aparea o astfel de tentatie. 

As fi putut sa va vorbesc despre pulsiunea mortii, in stil psihanalitic, ca explicatie pentru teribila saptamana care tocmai se incheie dar probabil ca n-ar folosi la absolut nimic. Ceea conteaza este sa intelegem felul cum tendintele sociale scapate de sub control au consecinte care ne ingrozesc si cum obiceiurile pe care ni le facem si preocuparile pe care le avem ajung in final sa isi spuna cuvantul atunci cand ne coplesesc problemele. Cred ca cele doua incidente sunt simptomul a ceva si anume a directiei catre care evoluam si ele ar trebui sa ne determine sa constientizam anumite lucruri.

Nu sunt de parere ca orice poate fi preintampinat si ca orice victima poate fi salvata. Ar fi nerealist sa gandim astfel. In schimb putem incepe sa constientizam ce s-a intamplat cu noi in ultimii ani si sa ne gandim ce ar fi de schimbat daca ne dorim un viitor diferit. Lectiile ne-invatate se vor repeta la infinit cam la fel cum se repeta incidentele de mass shooting peste ocean. Stiati ca pana in acest moment au existat peste 180 de incidente de acest fel doar in anul curent 2023? Practic au fost mai multe atacuri decat zile!  

Am mentionat mai sus faptul ca autorii celor doua atacuri sunt adolescenti si sunt de gen masculin. De altfel este mai rar ca auorii de mass shooting sa fie femei tot la fel cum femeile nu se inghesuie sa devina criminali in serie. Conform studiilor din domeniu hormonii masculini si functionarea sistemului endocrin la barbati are un impact asupra agresivitatii masculine si implicit asupra incidentelor de mass shooting. Si daca in trecut, barbatul agresiv avea tot felul de oportunitati de adaptare la mediu, imperechere si transmitere a genelor, nu acelasi lucru se intampla in prezent cand agresivitatea scapata de sub control este pedepsita, reprimata si respinsa, aducandu-ne tot felul de probleme si consecinte. 

De aici si necesitatea de a ne pune in valoare alte resurse ale personalitatii: dezvoltarea inteligentei emotionale, a disponibilitatii la cooperare si negociere, a aptitudinilor sociale si a capacitatii de a gestiona pierderea si nedreptatea societatii in moduri mai constructive. Mi-ar place sa vad mai multe eforturi in acest sens dar deocamdata, nu-i asa, ramanem sa admiram violenta in arta, joc si relatii inter-personale. 

RIP.

(1) Imaginea Gun and Ammunition, de Jey Rembert, via Unsplash

(2) Carnegie Endowment, (acc. 06.05.2023), Untarnished by war, website: CarnegieEndowment.org

(3) New Personality Self Portrait, (acc. 06.05.2023), Is there a mass-shooting personality, website: Npsp25.com

(4) ABC News, (acc. 06.05.2023), There have been more mass shootings than days in 2023, website: ABCNews.go.com

Continue reading

devianta

Exploratorul din Tine

Esti sanatos si iti place sa explorezi. Curiozitatea ta este fara-de-margini! Dar exista si lucruri care n-ar trebui explorate? Ei bine, da, exista astfel de lucruri si ele ne aduc cele mai mari probleme! 

☆ ☆ ☆

M-a impresionat videoclipul acela cu time-lapse in care vrabiuta isi construieste cuibul iar puisorii iesiti din oua raman cu ciocul cascat saptamani intregi asteptand ca pasarea-mama sa puna ceva acolo. Iar dupa acest timp in care viata lor este sustinuta de mama, pe masura ce puisorii prind puteri, ei devin tot mai curiosi in ce priveste viata din jur si, intr-o buna zi... isi incep propria aventura. Acest interes indreptat catre exterior este o dovada de sanatate si capabilitate. Puiul care nu are astfel de manifestari este probabil bolnav. Sau poate ca a gasit ceva interesant de explorat in perimetrul cuibului? Nah... In niciun caz. 

Cred ca si la noi oamenii apar astfel de manifestari ale interesului fata de lumea din jur care ne determina sa exploram. In teoria psihanalitica acest interes era denumit libido si se lega de sexualitate. Insa Carl Jung a observat ca interesele si curiozitatile noastre sunt mai mult decat sexuale: energia psihica se manifesta in relatie cu tot felul de aspecte ale vietii, nu doar cele de natura sexuala. Suntem niste exploratori ai lumilor de tot felul care se desfasoara in exteriorul nostru dar chiar si in interiorul nostru. Explorarea fiintei umane este nelimitata iar setea noastra de cunoastere este pe masura. 

In fiecare om exista un gol in forma de Dumnezeu. Blaise Pascal

Dar oare de ce trebuie sa exploram? Poate ca traim cu convingerea ca ne lipseste ceva? Asta ar avea sens fiindca omul nu poate exista prin sine insusi, auto-suficient: avem nevoi de tot felul, multiple si diversificate. Piramida lui Abraham Maslow le sistematizeaza destul de cuprinzator: nevoile de baza (hrana, adapost), nevoile de siguranta si protectie, nevoile sociale si de apartenenta, nevoia de recunoastere si nevoia de dezvoltare personala. Pare ca de fiecare data cand una dintre aceste nevoi este satisfacuta, apare imediat o alta, asa ca ramanem niste exploratori permanenti si pare ca nici nu se poate altfel.

In tipul de societate in care traim si noi nevoile de baza in general au tendinta sa fie satisfacute. Asa ca explorarea noastra se leaga de alte aspecte ale vietii. Si aici, dincolo de nevoia de hrana si de adapost, observam ca lumile noastre tind sa devina destul de diferite intre ele. Explorarea noastra se indreapta catre religie, sau poate catre sport, moda, psihologie practica, masini, literatura ori muzica. Diferenta o face directia catre care se orienteaza curiozitatea noastra. In psihologie asta mai poarta denumirea de valori (definite ca idei bazale despre ceea ce este important in viata). 

Limitele Realitatii Sociale

Exista oare si lucruri pe care pur si simplu nu le putem explora? Cred ca felul cum este conceputa societatea noastra face unele lucruri dificil sau chiar imposibil de explorat - consecintele ar fi prea dureroase. Dintre lucrurile dificil de explorat as numi drogurile, jocurile de noroc, violenta, si promiscuitatea sexuala. O sa-mi spuneti ca lumea e plina de asa ceva, semn ca oamenilor le cam place sa le exploreze. Cu toate astea, fiecare dintre acestea iti complica semnificativ viata, iti afecteaza reputatia, increderea pe care ceilalti o au in tine si capacitatea de a te integra in societate. Asta inseamna ca, daca ne dorim o viata normala exista totusi limite dincolo de care ar fi mai bine sa nu exploram. 

Cred ca una dintre cele mai importante lectii pe care le avem de invatat noi oamenii este cea privitoare la gestionarea limitelor realitatii. Sau altefel spus, cum faci sa iti gasesti fericirea (adica ceva interesant de explorat) intre limitele realitatii sociale. Probabil ca cel mai dificil este pentru cei care provin din medii sau familii pentru care limitele realitatii nu erau percepute ca atare. Daca in mediul de provenienta atitudinea fata de droguri era una relaxata, probabil ca nu ti-e usor sa intelegi de ce viata are mai mult sens fara droguri. Din fericire, fiinta umana este inzestrata cu puterea de a invata si cu cea de a alege - cele mai mari puteri din universul unei persoane! 

Faptul ca parintii tai erau narcomani nu inseamna ca trebuie sa inveti si sa practici asta toata viata. Poti foarte bine sa inveti contrariul - ca fara droguri esti mai capabil sa iti valorifici potentialul si sa realizezi mai mult in aceasta viata, cel putin mai mult decat au realizat parintii tai. Un studiu a demonstrat faptul ca suntem mai fericiti cand avem mai putine optiuni! Din pacate, acesta este si secretul longevitatii dictaturilor si explicatia faptului ca democratiile lumii sunt o sursa consistenta de instabilitate sociala. Dar a avea multe optiuni inseamna de fapt sa descoperi mereu limitele alegerii tale si sa traiesti cu regretul ca nu ai ales diferit. De asemenea, dificultatea de a alege intre optiuni este un chin in sine. 

De aceea, cred ca este util sa privim unele dintre alegerile noastre ca fiind singurele optiuni valabile. Spre exemplu, daca ne referim la o viata fara droguri, fara jocuri de noroc, fara violenta, fara pedofilie si fara necinste, probabil ca nici macar nu exista optiuni alternative. Gestionarea limitelor realitatii cu care va confruntati poate fi facuta doar cu ajutorul gandirii. Daca sunteti o persoana care face ceea ce simte, probabil ca va va fi imposibil sa va opriti in fata unora dintre limitele realitatii sociale. Dar ceea ce simtim poate fi schimbat atunci cand va propuneti si atunci cand cunoasteti felul cum functioneaza psihicul dvs. Un alt mod de a trai in limitele realitatii sociale este sa descoperi ceva ce poate fi explorat in interiorul acestor limite. 

Dar mai bine, iata o sinteza a acestor recomandari:

• ACCEPTAREA PIERDERII ~ In viata nu poti avea chiar toate experientele iar asta inseamna sa inveti sa pierzi. Spre exemplu, puteti invata sa pierdeti satisfactia pe care ati auzit ca v-o ofera drogurile, in mod iluzoriu si trecator. De asemenea, puteti invata sa pierdeti satisfactia pe care v-ar oferi-o o relatie extra-conjugala care v-ar putea afecta reputatia. 

• NEGAREA SATISFACTIEI ~ Atunci cand aveti deja o concluzie pe care o re-iterati in mintea dvs mereu, e greu sa va mai tenteze depasirea limitei respective. De asemenea, curiozitatea dispare. Negarea satisfactiei este simpla atunci cand intelegi ca orice situatie isi are avantajele si dezavantajele sale.

• EVITAREA EXPUNERII ~ Se pare ca cea mai importanta trasatura a persoanelor cu vointa puternica este aceea ca stiu sa evite expunerea la anumite tentatii, in special cele pentru care au o vulnerabilitate. Cand stii ca iti este greu sa iesi din bar treaz, eviti barul si prietenii de pahar. 

• IDENTIFICAREA ALTERNATIVEI ~ Pe masura ce acordam interes si atentie unor aspecte inofensive ale vietii (literatura, sportul, afacerile sau muzica de ex), acestea devin tot mai interesante si apare o curiozitate sanatoasa in ceea ce priveste astfel de preocupari.

• APRECIEREA LIMITELOR ~ Aprecierea in general este unul dintre secretele fericirii. Fara ganduri pline de recunostinta si apreciere, fericirea ar fi imposibila. In acest sens, putem foarte bine sa apreciem existenta acestor limite si a vietii normale pe care ele o securizeaza. Este o problema legata de a invata sa pretuim normalitatea. 

Cred ca fiecare tentatie auto-distructiva isi are particularitatile sale. De aceea, uneori functioneaza unele dintre aceste solutii iar in alt context pot functiona altele. Daca va aflati in situatia sa va doriti sa explorati lucruri care n-ar trebui explorate, este bine sa vorbiti si cu un psiholog. Nu de alta dar cele mai mari probleme din viata unui om sunt generate tocmai de astfel de situatii. Se vorbeste mereu despre auto-depasire si a-ti depasi conditia, ca si cand acesta ar fi singurul mod prin intermediul caruia am putea fi fericiti. Dar de multe ori fericirea presupune a invata sa traim intr-o lume in care exista limite. 

(1) Imaginea Explorer, de Jarod Lovekamp, via Pexels

(2) Harvard Medical School, (acc. 30.04.2023), Having fewer choices can promote happiness, website: Harvard.edu

Continue reading

filosofia mea

Contractul Nuptial Implicit

Iti doresti aceasta relatie dar nici macar nu stii ce astepti din partea viitorului partener. In plus, apar situatiile de stegulet rosu: cand celalalt a schimbat termenii contractului nuptial fara sa te intrebe daca esti de acord. 

☆ ☆ ☆

In relatiile intime nu exista contracte, cel putin nu de felul contractelor de afaceri sau de pe piata muncii. Fiindca relatiile intime par a evolua dupa alte reguli decat cele de serviciu, intre partenerii de afaceri sau cele dintre furnizorii de servicii si clientii lor. Un contract este acel act oficial care stipuleaza pe de o parte drepturile iar pe de alta parte obligatiile si indatoriile fiecareia dintre parti. Ai semnat contractul iar prin asta te-ai invoit in mod oficial sa respecti drepturile celeilalte parti si sa iti executi intocmai si la timp obligatiile stipulate in contract. 

Dar ce se intampla in relatiile intime? Faptul ca nu exista contracte usureaza interactiunile sau, dimpotriva, le ingreuneaza? Trebuie spus inca de la inceput ca exista asa numitele contracte psihologice chiar si in relatiile de serviciu sau de afaceri. Fiindca, spre exemplu, un contract oficial de furnizare de servicii poate sa cuprinda, in linii mari, ceea ce un client asteapta sa primeasca din partea furnizorului de servicii (sa zicem o camera cu aer conditionat, televizor si mini-bar), dar nu poate sa curpinda chiar toate detaliile pe care le implica intreaga experienta.

Spre exemplu, contractul oficial nu stipuleaza faptul ca personalul care se ocupa cu igienizarea si curatenia are obiceiul sa vorbeasca zgomotos, sa glumeasca si sa rada in gura mare pe holuri, inciuda faptului ca tu te-ai intors tarziu din excursie sau din club si ai prefera sa dormi pana la ora 11 dimineata, ca de-aia se cheama concediu. De asemenea, contractul nu stipuleaza faptul ca aparatul de aer conditionat desi prezent, se mai opreste si din proprie initiativa, dupa jumatate de ora de functionare. Nu in ultimul rand, poti descoperi ca, total separat de contract, ai primit niste ceaiuri la plic si cafele, exceptionale, cu tot cu fierbator, pe gratis. 

Asa cum in concediu ai tot felul de surprize placute si mai putin placute, cred ca in relatiile intime surprizele se pot tine lant iar in ciuda faptului ca nu exista un contract propriu-zis de furnizare de servicii, contractul psihologic dintre tine si partener se afla intr-o continua negociere, pe masura ce apar surprizele despre care vorbeam. Nu mai conteaza ca ati spus Da, atat la cununia civila cat si la cea religioasa, putin tulburati in judecata de hormoni - stiati ca in primul an de relatie exista o activitate endocrina diferita de cea prezenta in restul relatiei? Ei bine da, hormonii pasiunii, odata cu trecerea timpului sunt inlocuiti in mod natural de hormonii atasamentului, potrivit unui studiu realizat la o universitate italiana. 

Cum usor va puteti imagina, prezenta hormonilor pasiunii, a caror influenta poate semana izbitor cu cea a drogurilor, ingreuneaza deciziile obiective si rationale intr-un moment in care iei totusi o decizie pe termen lung sau nelimitat. Iar jurmintele pe care le-ai spus cu lacrimi in ochi la biserica, desi suna bine, nu tin loc de contract. Cu alte cuvinte, contractul respectiv lipseste cu desavarsire. Dar asta nu inseamna ca nu nu exista asteptari, rostite sau chiar pastrate secrete de catre cei doi parteneri. Ce se intampla cu aceste asteptari si care este efectul lor asupra relatiei? O alta intrebare care cere un raspuns este urmatoarea: asteptarile partenerilor vor ramane aceleasi, vor disparea sau exista loc pentru asteptarile noi?

Cred ca acest contract nuptial implicit si nescris este unul fluid, aflat intr-o permanenta re-negociere: pe masura ce ne descoperim unul pe celalalt, devenim constienti de asteptarile noastre. Tot la fel, pe masura ce trece timpul, partenerii evolueaza din toate punctele de vedere (educatie, experienta, statut social si material, etc) si odata cu ei pot evolua si asteptarile pe care le au din partea celuilalt. Asa se ajunge in situatia ca asteptarile pe care le aveai la 25 de ani, cand ai spus Da, pot fi cu totul altele la 30 de ani. Poate ca acest timp te-a facut mai pretentios si ti-a hranit aspiratiile si ambitiile personale sau poate ca, dimpotriva, ai devenit o persoana mai modesta si mai realista, cu asteptari mai prudente. 

Povestea contractului nuptial implicit este la fel de complicata ca si cea a cuplului in sine. Si mi-ar placea sa va spun ca lucrurile merg intr-o anumita directie, odata cu trecerea timpului, fiindca e logic ca, avansand in varsta si experienta sa fim mai cu picioarele pe pamant dar asta ar insemna ca nu exista criza de la mijlocul vietii. Tocmai fiindca exista aceasta transformare continua, juramintele spuse cu lacrimi in ochi la biserica au ajuns sa para usor desuete. 

Jur sa te iubesc la bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie...pana cand moartea ne va desparti 

Oricat ne-am dori sa pastram stabilitatea cuplului si a societatii, realizam ca este lipsit de realism sa iti iei un angajament atat de maret si de solemn, in conditiile in care nu ne cunoastem nici macar asteptarile prezente in mod adecvat, ce sa mai vorbim despre asteptarile viitoare, care vin odata cu evolutia psiho-emotionala si sociala a celor doi parteneri. Din perspectiva societatii si a bisericii probabil ca nici macar nu conteaza aceasta evolutie inerenta vietii si nici aceste asteptari in continua transformare. Important este sa ramai alaturi de partener, la bine si la rau, pana cand moartea va va desparti. Dar oare asta garanteaza stabilitatea familiei si a societatii?

Din toata aceasta discutie cred ca este necesar sa ramanem cu urmatoarele idei:

• INTER-CUNOASTEREA ~ Incercati sa cunoasteti asteptarile celuilalt! Fiecare partener cred ca realizeaza ca este necesara o minima inter-cunoastere inainte de a ne spune juramintele dar o cunoastere profunda a asteparilor poate fi un bun punct de plecare intr-o casnicie. Iar asta presupune discutii aprofundate legate de viitor si felul cum vedem cuplul.

• AUTO-CUNOASTEREA ~ Constientizati-va asteptarile proprii! Este important sa stii ce inseamna pentru tine un cuplu fericit, de ce ai nevoie de la partenerul tau si cum crezi ca ar trebui sa functioneze cuplul la modul ideal. Daca ai fi un cautator de aur ar trebui sa stii cel putin cum arata metalul pretios! 

• AFIRMARE DE SINE ~ Afirmati-va asteptarile atunci cand sunteti constienti de acestea! Ar fi desosebit de util sa faceti asta inainte de a va spune juramintele fiindca in felul acesta ii puteti furniza viitorului partener o imagine legata de ceea ce il asteapta in cuplul pe care sunteti pe cale sa il intemeiati. Dar afirmarea este utila si dupa ce v-ati rostit juramintele daca apreciati lucrurile clare, unde datele problemei sunt usor de inteles si de operat.

• ACCEPTAREA EVOLUTIEI ~ Acceptati faptul ca pot aparea asteptari noi in intampinarea carora puteti veni cu succes, sau care dimpotriva, va lasa dezaramati si neputinciosi. Oamenii evolueaza permanent, cu o viteza mai mare sau mai mica. Acest lucru tine de umanitatea noastra. Odata cu noi evolueaza si asteptarile noastre din partea partenerului. 

• STEGULETE ROSII ~ Steguletele rosii ignorate nu fac decat sa se inmulteasca. Este aceasta directia dorita pentru viata dvs de cuplu? Desigur, ochelarii cu lentile roz ajuta si ei, dar steguletele rosii se refera la acele elementele care redefinesc contractul psihologic implicit fara sa vi se ceara parerea. Cand nu vi se cere parerea, oferiti-o din proprie initiativa, daca inca va mai considerati parte egala in contractul respectiv! Unii se razbuna sau saboteaza relatia ca mod de a-si afirma insatisfactia. Este doar o interziere neproductiva a discutiilor de clarificare.

• FLUIDITATE ~ Acceptati faptul ca compatibilitatea initiala, bazata pe insuficienta inter-cunoastere, s-ar putea sa dispara! Atunci cand steguletele rosii s-au inmultit iar directia catre care evolueaza cuplul va este straina si profund nesatisfacatoare si nici nu puteti face nimic pentru a schimba asta, in ciuda faptului ca a existat afirmare de sine, ar fi lipsit de realism sa credeti ca lucrurile se vor imbunatati in viitor de la sine si fara eforturi.

Dupa cum vedeti, certitudinile sunt putine si, in final depinde de fiecare caz luat in parte si de detaliile si specificatiile individuale, care vor face diferenta. In ciuda faptului ca am transformat discutia despre contractele psihologice intr-o discutie despre contractul nuptial implicit, cred ca exista si alte tipuri de contracte psihologice implicite: cel intre politicieni si votanti, cel dintre influenceri si urmaritori, cel dintre artist si fani, cel dintre sportivul preferat si suporteri, si chiar cel dintre prieteni, unde tot la fel, exista o dinamica a schimburilor care poate fi echilibrata si reciproc-multumitoare, sau dimpotriva, dezechilibrata si frustranta. 

Imi amintesc ca in tinerete am avut o experienta cu Biserica Adventista de ziua a 7-a, facilitata de un coleg de liceu care imi era prieten. Impresia pe care mi-au lasat-o a fost una pozitiva: oameni la locul lor, fara probleme cu legea si care incercau sa traiasca cat mai sanatos si in armonie cu natura. Din cate stiu, cel mai cunoscut adventist din spatiul public este directorul Antena 3, Mihai Gadea. Ei bine, vreau sa afirm faptul ca doar in cadrul acestei biserici am intalnit acest obicei deosebit de util al viitorilor parteneri de cuplu de a discuta cu pastorul inainte de a se casatori. Nu am asistat propriu-zis la discutii de acest fel (fiind confidentiale) dar ideea imi pare una benefica. In acelasi fel puteti discuta si cu un psiholog sau consilier de cuplu.

(1) Imaginea Contract, de Kraken Images, via Unsplash

(2) BBC News, (acc. 24.04.2023), Romantic love lasts just a year, website: News.bbc.co.uk

(3) LA Times, (acc. 24.04.2023), Rose colored glasses may help couples last, website: LATimes.com

(4) Charlie HR, (acc. 24.04.2023), What is the psychological contract, website: CharlieHR.com

Continue reading

religie

Testul Ambiguitatii

Ambiguitatea este un test in sine. Fiindca vedem un fapt (a aparut un inlocuitor pentru zahar) si fiecare creeaza pe marginea acestuia (o societate secreta vrea sa fim mai putini). Te invit sa descoperi cum ii poti cunoaste pe ceilalti prin intermediul ambiguitatii. 

☆ ☆ ☆

Un studiu recent demonstreaaza faptul ca interpretarea semnalelor sociale ambigue ca fiind pozitive, conduce la descresterea anxietatii sociale. Rezultatele studiului respectiv vin sa confirme importanta interpretarii mentale a stimulilor in dinamica psihopatologiei umane si infirma miturile raspandite la nivelul simtului comun. Cu alte cuvinte, originea si solutiile pentru ameliorarea acestei tulburari, dar si a altor tulburari afective, se afla in felul cum functioneaza mintea noastra in relatie cu stimulii pe care ni-i ofera mediul social. Desigur, exista specialisti in sanatate mentala care va ofera cu totul alt tip de solutii (medicamente, schimbiri ale stilului de viata, etc), dar fiindca va aflati pe blogul meu, va provoc sa descoperiti acest tip de solutie. 

Pentru inceput as dori sa clarificam ce sunt semnalele sociale - social cues. Semnalele sociale sunt acele comportamente sau, mai bine spus, micro-comportamente pe care le oferim celor din jurul nostru, cu sau fara intentie si care pot fi folosite pentru a ne transmite starile sau pozitia in anumite situatii, sau, daca primim aceste indicii din partea celorlalti, pentru a intelege starile emotionale si pozitia aleasa de cei din jurul nostru. Cateva exemple de semnale sociale sunt urmatoarele: mimica fetei, tonul vocii, postura corporala si tot ceea ce tine de limbajul non-verbal si para-verbal. De asemenea, spatiul inter-personal (distanta fizica dintre doua persoane) pe care ceilalti il ofera (sau nu) este un astfel de indiciu sau semnal social. 

Fireste, la persoanele cu o tulburare anxioasa, interpretarea acestor indicii sociale va fi una negativista, asa cum usor ne putem imagina. Adica presupunem ca un anumit mod de a clipi sau un anumit rictus exprima respingerea mai curand decat acceptarea. De multe ori, ele nu contin absolut niciun mesaj, sau poate nu un mesaj important ori personal, dar cel cu tulburare anxioasa va receptiona totusi unul, negativ si tulburator, desigur. Atentia si memoria noastra sunt procese psihice profund selective - cu alte cuvinte vedem si ne amintim mai curand ceea ce ne confirma propriile convingeri, iar asta, nu-i asa, poate ingreuna si mai mult intelegerea obiectiva a realitatii. Ei bine, dintre aceste indicii, unele pot fi mai clare iar altele pot fi mai curand ambigue. 

In absenta detaliilor suplimentare, probabil ca cele mai multe indicii sociale raman ambigue. Altfel spus, daca nu ni s-ar explica ce anume inseamna acel suras pe care l-am vazut la acel strain in acel super-market sau acea ridicare de spranceana vazuta la acel coleg in acea sedinta, ne-ar fi imposibil sa intelegem ce reprezinta acestea cu adevarat. Prin urmare, potrivit studiului despre care va vorbeam, o persoana cu o tulburare anxioasa alege sa creada ca semnalul respectiv este un mod de manifestare a dispretului si, ca urmare, are un motiv sa evite acea situatie si acea persoana care i-a oferit un semnal social si sa fie nefericita toata ziua. In contrast cu asta, o persoana fara tulburare de anxietate ar prelua poate initiativa si si-ar dori sa afle mai multe detalii, abordand persoana respectiva si initiind un schimb de replici. 

Iata deci cateva interpretari de pe cele doua pozitii:

• INTERPRETARE ANXIOASA ~ Aceasta persoana imi surade ironic pentru ca a vazut ceva nepotrivit in comportamentul meu si ii este jena sa imi spuna direct. Mai mult ca sigur m-am imbracat rau, sau poate a observat ca am un inceput de acnee. Sau ambele. Ce rost are sa mai ies din casa cand oamenii ma resping tot timpul?

• INTERPRETARE NE-ANXIOASA ~ Habar n-am de ce mi-a suras acest strain! Poate i-am picat cu tronc? As putea sa cer mai multe detalii sau sa initiez o conversatie care sa-mi dea mai multe indicii sau, fiindca nu am timp sa aflu tot ce gandesc strainii despre mine, as putea sa accept ca nu putem cunoaste totul, tot timpul. Ce-ar fi sa fi suras fiindca si-a amintit ceva iar faptul ca m-a privit in ochi este doar o intamplare? 

Cred ca ne imaginam frecvent ca exista o singura interpretare a situatiilor pe care le traim. Ceea ce gandim sau simtim noi este singurul mod in care simt si gandesc toti oamenii aflati in situatii similare. Dar adevarul este ca exista extrem de multe moduri de a interpreta o situatie sau un semnal social receptionat din partea celorlalti, asa cum si noi avem structuri de personalitate foarte diferite. In mod interesant, interpretarile sunt cu atat mai diferite cu cat incertitudinea este mai mare. Acolo unde exista incertitudine si ambiguitate intervine si creativitatea noastra, adaugand semnificatie. De aceea situatiile incerte au si fost folosite de stiinta psihologica pentru a testa personalitatea umana in ceea ce se cheama teste proiective. 

Orice situatie incerta este un test in sine. Tot la fel stau lucrurile si cu semnalele sociale pe care ni le transmit ceilalti - fiind ambigue, sau insuficient de clare, personalitatea noastra adauga semnificatie din nevoia de a elimina incertitudinea. Cred ca se impune ceva educatie si un antrenament special pentru ca o persoana normala sa ajunga sa accepte si sa tolereze incertitudinea. Ar putea fi un antrenament bazat pe inocularea ideii ca viata contine multa incertitudine si ar fi mai util sa o acceptam ca atare decat sa ne repezim pur simplu la o concluzie care va declansa un comportament inoportun sau dezadaptativ din partea noastra. Vezi si articolul Saritura la Concluzie, unde am dezvoltat acest concept.

Daca te-a tulburat ceva din exterior, durerea nu se datoreaza acelui lucru ci felului cum l-ai interpretat. Iar pe acesta il poti schimba oricand.

Marcus Aurelius

Un suras primit de la un coleg sau de la un strain, pe nepregatite, ca si alte semnale sociale, chiar este un test psihologic destul de bun. Oare ce reactie vom avea? Ne va tulbura sau ne va pune pe ganduri? Ne va destabiliza sau poate ne va face sa plutim? Un semnal social este o provocare iar pentru persoanele afectate de psihopatologie provocarea va fi coplesitoare. Cum obisnuiesc sa afirm, de pe vremea cand eram student la psihologie, personalitatea umana este ca un pahar plin cu ceva. Atunci cand pica o scama in pahar, acel ceva da pe-dinafara, se revarsa din pahar si asa ajungem sa cunoastem cine sunt cei din jurul nostru. Asa se face ca o persoana anxioasa revarsa anxietatea pe care o are in interior atunci cand observa semnalele sociale pe care i le ofera ceilalti. 

In aceeasi ordine de idei, s-a observat si faptul ca persoanele care cred in teoriile conspiratiei sau cele care au gandire conspirationista, au tendinta sa semene intre ele (de exemplu in narcisism, gandire paranoida, educatie precara si conservatorism, se informeaza din social media, provin din zone defavorizate si apartin paturilor defavorizate ale societatii). Fiindca ele observa un fapt oarecare, de regula un fapt care este definit intr-un mod ambiguu si neclar (aparitia unui inlocuitor pentru zahar) si au tendinta sa creeze ceva de la acest punct de plecare (o societate secreta isi doreste sa fim mai putini). Iata cum ambiguitatea vietii de zi cu zi poate fi un bun mijloc de cunoastere a celor din jur! 

(1) Imaginea In the Mist de Mitchell Hartley, via Unsplash

(2) Technology Networks, (acc. 09.04.2023), These are the most common traits of conspiracy theorists, website: TechnologyNetworks.com

(3) Science Direct, (acc. 09.04.2023), Why do narcissists find conspiracy theories so apealing, website: ScienceDirect.com

(4) Psy Post, (acc. 09.04.2023), Interpreting ambiguous social cues as positive..., website: PsyPost.org

Continue reading

auto-cunoastere

Rapita de Ursulet

Va protejeaza si aveti incredere in ei. Va sunt mereu aproape si nu va intrebati ce surprize va pot rezerva. Insa unii dintre acesti ursuleti pot avea probleme psihice grave pe care doar steguletele rosii le mai tradeaza. Dar cati dintre noi sunt capabili sa recunoasca un stegulet rosu atunci cand el apare?

☆ ☆ ☆

Din ciclul de documentare Netflix cu si despre degenerati, m-am gandit sa va vorbesc si despre documentarul Rapita din Fata Parintilor (Abducted in Plain Sight). Povestea este fascinanta pentru cateva motive bine definite: impactul spalarii creierului asupra victimei, originalitatea pradatorului, faptul ca, in mod discutabil, s-a invocat boala psihica pentru absolvirea de vina si felul in care pradatorul a reusit sa castige increderea parintilor fara ca steguletele rosii pe care comportamentul sau dubios le ridica, sa trezeasca suspiciuni care sa conduca la luarea unor masuri adecvate de igienizare si deparazitare. Si, de dragul structurii, am sa le iau pe rand. Dar mai intai, cateva date care contureaza contextul.

Familia Broberg este o familie de americani obisnuiti din statul american Idaho, compusa din cei doi parinti si fiicele lor. In anii '70, acestia si vecinii lor, familia Brechtold, devin prieteni de familie. Relatiile lor sunt poate neobisnuit de apropiate in sensul ca au foarte multe activitati comune si se ajuta reciproc cu diverse treburi casnice sau care privesc ingrijirea copiilor. Spre exemplu, vecinul Robert Brechtold merge sa ia copiii de la lectiile de pian. In mod straniu, si nepotrivit as spune, cel putin dupa standardele bunului simt, vecinul face petreceri in pijamale si uneori doarme cu copiii. 

1. Grooming

De aceea este el pradator sexual, nu-i asa, pentru a ne forta limitele si a ne adormi vigilenta. Dar oare e doar vina lui? Vom reveni la asta spre finalul articolului. Pentru moment, sa observam faptul ca, la fel ca si multe alte cazuri notorii de pedofilie, exista un proces de grooming, despre care am vorbit pe larg in articolul Geniu si Pedofilie. Dar potrivit povestii de azi, vom vedea ca nu este nevoie sa fii un geniu al cinematografiei mondiale precum Roman Polanski si nici regele muzicii pop precum Michael Jackson pentru a crea o plasa in care sa atragi si sa imobilizezi o familie intreaga, pentru a obtine ceea ce iti doresti de la aceasta.

Fara a merita vreo statuie, Robert Brechtold are totusi un plan interesant. El castiga increderea adultilor si simpatia copiilor familiei Broberg. In scurt timp, fetele sotilor Broberg ajung sa vada in dl. Brechtold, numit in film cu porecla sa dl. B, tatal distractiv si jucaus pe care nu l-au avut pana atunci, caci nu toti tatii sunt obligatoriu niste entertaineri sau niste clowni care sa-si cucereasca copiii sau copiii vecinilor. Dl. B le acorda atentie fetelor si in special lui Jan Broberg, sora cea mare, pentru care are un loc sensibil in inima. Faptul ca merge sa o aduca de la lectia de pian nu poate decat sa-i bucure pe parintii fetei. Dar nu acelasi lucru se intampla cand cei doi (fata si ursuletul) nu se mai intorc... 

2. Originalitate?

Originalitatea lui Robert Brechtold se face simtita in povestea pe care o inventeaza pentru Jan Broberg, fata de 12 ani pe care urmeaza sa o abuzeze. Ea suna astfel: ambii au fost rapiti de extrateresti, care le dau o misiune ce presupune sa conceapa un copil impreuna. Retineti faptul ca in anii '70 povestile SF erau extrem de populare, genul cinematografic inregistra o explozie de popularitate si aparusera primele episoade din Star Wars care impresionau, deopotriva, copiii si adultii. Dar daca adultii puteau sa faca diferenta intre realitate si basm, pentru copii lucrurile nu sunt la fel de simple. 

Asa se face ca dl. B, poate sa produca o caseta audio cu voci prelucrate tehnic, ca sa sune mai ciudat, in care niste presupusi extraterestri li se adreseaza pentru a le da misiunea ce presupunea contact sexual intre cei doi. Jan Broberg, asa cum va imaginati, este vulnerabila si crede povestea asta, mai ales ca dl. B. este prietenul ei cel mai bun si ii vrea binele, sau cel putin asa crede ea. Cu alte cuvinte, in scenariul apocaliptic pe care il traiau, fata avea cel putin un punct de sprijin (NOT). Iar puterea acestei povesti s-a dovedit a fi intr-adevar iesita din comun, din moment ce chiar si la varsta de 16 ani Jan Broberg inca mai credea ca misiunea era reala si ca ea trebuie dusa la indeplinire. 

3. Suferinta Victimei

Cred ca ne-ar fi greu sa ne imaginam chinul pe care Jan Broberg l-a trait in toti acesti ani in care stia ca are o misiune venita de la o entitate necunoscuta si puternica dar amenintatoare iar ea intarzia sa isi duca misiunea la bun sfarsit. Fiecare nenorocire care se intampla familiei sau cunoscutilor ei, si fiecare dezastru care se petrecea in lume era asociat, in mintea ei de copil, cu misiunea neindeplita si cu vinovatia pe care o purta. Ca sa va dau un exemplu de cat de puternica si eficienta in sens negativ a fost aceasta spalare de creier, la un moment dat, afacerea familiei (un magazin) a ars intr-un incendiu iar Jan Broberg a fost convinsa ca vina ii apartine.

4. Stegulete Rosii

Cred ca pe multi dintre noi, reactia sotilor Broberg fata de comportamentul bizar al pradatorului Robert Brechtold ne-a si infuriat putin. Cum poti sa iti lasi copiii sa doarma cu un alt adult decat parintele lor? Am inteles, tipul a fost smecher si s-a prefacut extraordinar de bine. Chiar si asa, niste limite au fost total ignorate si eliminate de-a dreptul pentru ca dl B sa poata sa ia ceea ce considera ca merita, fara absolut niciun fel de jena. Cei doi si-au trimis fata intr-un city-break la Seattle cu cel care urma sa o abuzeze! Dar steguletele rosii sunt nenumarate si da, au trecut neobservate. Am sa va las pe voi la le descoperiti urmarind acest documentar. 

Un psihiatru mi-a explicat de ce am aceasta fixatie pentru Jan. Am fost crescut la o ferma izolata din Wyoming de un tata vitreg si nici macar nu eram considerat parte a familiei. Dormeam intr-o baraca. Am fost abuzat sexual de angajati. Cand mama s-a imbolnavit si a parasit casa, am preluat gospodaria si aveam grija de copii. In sfarsit, am fost considerat parte a familiei. De aceea acum, cand am probleme, simt nevoia sa am grija de o fata tanara pentru a simti ca apartin.

Robert Brechtold

Documentarul a primit mai multe premii la festivalurile de film de peste ocean, si pe buna dreptate. El ne ajuta sa intelegem un adevar simplu dar greu de digerat: e greu pentru niste oameni normali sa sesizeze momentul cand apare un stegulet rosu si sa il ia in serios. E prea greu, pentru cei mai multi dintre noi, sa luam masuri imediate pentru eliminarea amenintarii. Nu stim cu ce animal avem de-a face si situatiile de acest fel ne depasesc complet, pentru ca in final sa ajungem sa traim povara vinovatiei pentru tot restul vietii. 

In mod tulburator, poate ca singurii care ar avea resursele necesare gestionarii unor astfel de situatii, pe langa profesionistii din domeniu si amatorii de true crime, sunt cei cu o tulburare de personalitate paranoida, ca caror viata este oricum chinuita de suspiciuni mai mult sau mai putin fondate. Este trist si faptul ca Robert Brechtold, dl B, a fost la randul sau abuzat in copilarie, cel putin asa declara, iar asta nu poate decat sa ne puna pe ganduri: abuzul sexual impotriva minorilor seamana cu o traditie pe care o preluam de la generatiile trecute si care isi gaseste aproape mereu calea, ca o entitate malefica inzestrata cu proprietatea periculoasa de a se regenera.

Si mai exista un aspect care ar trebui sa ne dea de gandit: ce se intampla cu un om normal atunci cand nu exista limite impuse intr-un context sau altul? Este adevarat ca puterea corupe? Lipsa limitelor inseamna putere nelimitata si chiar daca nu suntem cu totii echipati cu acelasi bagaj moral, anumiti factori situationali pot face diferenta intre a ramane in limitele bunului simt sau dimpotriva, a transgresa acele limite. Iar daca va aflati in situatia de a fi fost candva victima unui abuz sexual si a va afla intr-un context in care limitele sunt mai curand simbolice, probabil ca nu ati face rau sa va indepartati voi insiva atunci cand tentatiile devin coplesitoare. De asemenea, o alternativa mereu disponibila este si sa discutati cu un psiholog cand inca nu e prea tarziu.

(1) Imaginea Woman Hugging Gray Bear, de Pixabay, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 01.04.2023), Abducted in Plain Sight, website: Wikipedia.org

(3) Vanity Fair, (acc. 01.04.2023), Abducted in Plain Sight, website: VanityFair.com

Continue reading

pedofilie

Scenariile Iubirii

Va certati amical, tot timpul, si asta va place. Va da o stare de confort si familiaritate. Spre deosebire de fosta ta relatie unde tie iti placea sa il provoci iar el se facea ca nu observa. Fiindca, probabil, el era intr-un alt film. Ce sunt scenariile iubirii si cum le recunoastem?

☆ ☆ ☆

Cred ca vi s-a intamplat si voua sa intalniti o persoana interesanta ca potential partener dar sa descoperiti destul de repede ca ceva nu functioneaza in interactiunile dintre voi. Sa zicem ca ati intalnit un potential partener care arata decent, poate peste medie si care are o pozitie sociala de invidiat. Persoana respectiva este, de asemenea intrigata de prezenta dvs, o surprindeti mereu privindu-va (ceea ce in limbaj stiintific poarta numele de ocheada), si cauta prilejul de a intra in vorba cu dvs. Pana aici totul e perfect! Dar pe masura ce interactionati cu aceasta persoana, va dati seama ca interactiunea respectiva va este straina si chiar usor neconfortabila. 

Nici nu ati intrat bine in vorba si realizati faptul ca vi s-a desemnat deja un rol in jocul pus in scena de persoana cu care aveti de-a face. Spre exemplu, daca sunteti barbat, ati devenit imediat un baiat rau, fiindca baietii rai te pot proteja si ii intimideaza pe dusmani. Dar dvs stiti foarte bine ca nu suntenti un baiat rau nici daca faceti un stagiu de pregatire in jungla amazoniana alaturi de un cartel sud american, nu ati fost niciodata si nu veti fi in vecii-vecilor-amin asa ceva. Habar nu aveti cum a ajuns persoana din fata dvs la concluzia ca ati putea fi baiatul ei rau si va simtiti din alt film. Exact asa! 

Sau poate ca dvs sunteti o domnisoara vulnerabila care are nevoie de un salvator si de putina tandrete, iar tipul care va abordeaza are tendinta sa va trateze ca pe o vedeta dintr-un film pentru adulti, care ar trebui sa fie dezinhibata si sa raspunda afirmativ celor mai indraznete initiative. Poate ca ajungeti chiar sa incercati sa jucati acest rol, doar fiindca va surade ideea sa fiti vazuta de prietenele dvs impreuna cu acest tip parca luat dintr-o revista. Cu toate acestea, rolul nu va este mai putin strain si neconfortabil. Ce este de facut si ce se intampla de fapt?

Probabil ca este vorba despre una dintre multele manifestari ale compatibilitatii sau ale incompatibilitatii dintre doi parteneri. Fiindca exista niste lucruri care va atrag unul spre celalalt (sa zicem aspectul fizic si prestigiul social al partenerului), dar descoperiti ca lucrurile care va fac sa va simtiti neconfortabil unul in prezenta celuilalt nu sunt cu nimic mai putin relevante. Exista oare si o compatiblitate a rolului pe care ti-l rezerva relatia? Iar raspunsul pare a fi... evident ca da. Si s-ar parea ca aceasta compatibilitate isi spune cuvantul inca din stadiile primare ale relatiei. 

Asa se intampla ca, de dragul ideii de a fi intr-o relatie sau de a fi in aceasta relatie, ne simtim fortati sa jucam un rol erotic care ne este strain. Dar ne simtim incurajati sa jucam acel rol fiindca partenerul pare ca un catel care ti-a adus un bat si vrea sa il arunci cat mai departe pentru ca el sa poata fi eroul zilei si sa-ti aduca batul inapoi. Si asa ajungem sa traim viata... altcuiva? Cred ca s-ar putea afirma si asta. Doar ca a trai viata altcuiva necesita eforturi si indepartarea de noi insine. Probabil cam aceeasi situatie ca atunci cand esti nevoit sa traiesti intr-o tara straina, avand inima franta de dor si de sentimentul de a fi un impostor. 

Cred ca oamenii pot face foarte multe eforturi de adaptare, pentru a primi ceva in schimb, cu mai mult sau mai putin succes. Si este clar faptul ca orice relatie este un compromis. Si de asemenea, depinde doar de noi pretul pe care suntem dispusi sa il platim pentru acest compromis. Dar pana sa ajungem la momentul in care cantarim elementele pro si contra unei relatii, cred ca este util sa intelegem faptul ca aceste scenarii ale iubirii exista in mintea noastra, a fiecaruia dintre noi, ca fiecare dintre noi traim in propriul film si avem tendinta de a-i invita / tenta / forta pe ceilalti sa vina in filmul nostru, sa se intalneasca cu noi si sa joace rolul special pe care l-am pregatit pentru acea persoana. 

Cand ne gandim la compatibilitatea dintre doi parteneri avem in vedere elemente precum urmatoarele:

• ECONOMICA ~ se refera la posibilitatea celor doi parteneri de a raspunde asteptarilor celuilalt privind standardele de viata si resursele materiale necesare unei vieti fericite. Este un element important al scenariului iubirii fiindca el asigura decorul si recuzita filmului. 

• SEXUALA ~ se refera la aspectele erotice ale scenariului iubirii: cand, unde, cum, cat de frecvent si cu ce durata. Unii parteneri vad acest episod in culori romantice si sensibile, cu sampanie, lumanari parfumate si petale de trandafir iar altii pot foarte bine sa il vada ca pe un sport unde performantele sunt mai importante decat trairea. 

• AXIOLOGICA ~ sau altfel spus, compatibilitatea de valori care este importanta pentru scenariul iubirii fiindca aceasta ne va duce in decoruri diferite, in functie de valorile noastre: pe unii valorile ii duc la opereta si teatru in timp ce pe altii valorile ii poarta in natura, la cazinouri sau pe plaje exotice. 

• EMOTIONALA ~ compatibilitatea emotionala are legatura cu compatibilitatea de rol: unii dintre noi joaca rolul salvatorului care ofera umarul iar altii joaca rolul victimei care are nevoie de umarul partenerului. Nevoile emotionale sunt diferite iar lipsa compatibilitatii emotionale este decisiva.

In psihologia adleriana avem un exercitiu de auto-cunoastere extrem de interesant care presupune sa ne amintim prima interactiune a cuplului - numita First Encouter of the Close Kind. De cele mai multe ori, felul cum interactionam la inceput devine un fel de etalon si reflecta dinamica interactiunilor ulterioare. Poate ca el avea nevoie de ajutor cu niste informatii de specialitate iar ea a fost disponibila. Sau poate ca ea si-a rupt tocul de la pantof iar el a comandat si a platit taxiul. Aceste prime interactiuni nu sunt intamplatoare. Ele reprezinta fundatia pe care se cladeste viitoarea relatie iar in absenta compatibilitatii de roluri, constructia ar fi pur si simplu imposibila. 

In teoria lui Bernad Murstein numita Stimul - Valoare  - Rol, acesta sustine faptul ca o relatie este rezultatul unei triple evaluari care incepe cu evaluarea stimulilor pe care un partener ii ofera (aspect fizic, miros, imbracaminte, etc), se continua cu evaluarea valorilor (ce avem in comun in afara de faptul ca exista atractie fizica intre noi) si se finalizeaza cu evaluarea compatibilitatii rolurilor (ce le revine fiecaruia dintre parteneri ca misiune in cadrul relatiei). In acest articol am incercat sa va sugerez faptul ca evaluarea rolurilor ar putea sa nu fie obligatoriu ultimul stadiu al evaluarii compatibilitatii si ca exista evaluari si pre-evaluari inconstiente in aceasta privinta inca din stadiile incipiente ale relatiei. 

Poate ar fi util sa ne raspundem si la intrebarea urmatoare: cum ajungem sa ne alegem filmul si rolul pe care il jucam intr-o anumita relatie? Cred ca sunt importante evenimentele copilariei care ne-au familiarizat cu anumite roluri inca de pe atunci. Dar daca ne-am rezuma la asta ar insemna ca suntem fatalisti si credem ca nimic nu poate fi schimbat. Probabil ca pana si atunci cand ne alegem filmele pe care le urmarim in fiecare seara nu facem altceva decat sa ne definim si sa ne re-definim rolurile pe care suntem dispusi sa le jucam intr-o relatie. Unii urmaresc filme de actiune pregatindu-se astfel sa devina salvatori ori, dimpotriva, declarandu-si deschiderea pentru primirea unui salvator in viata lor. Altii urmaresc comedii romantice si nimeni nu se va mira atunci cand propriile lor relatii devin asa ceva. 

Fireste, recomandarea de bun simt ar fi aceea sa incercati sa constientizati care este rolul pe care celalalt vi l-a rezervat si cat de confortabil va simtiti in acel rol. Nu in ultimul rand, atunci cand compatiblitatea pare a fi prea mare (in sensul ca partenerul pe care l-ati intalnit pare a fi unul de vis caruia nu-i lipseste absolut nimic, iar aderenta lui la asteprarile dvs de rol este iesita din comun), este bine sa ne intrebam daca nu cumva aceasta este doar o sceneta pe care persoana cealalta o joaca pentru a atinge un scop mai putin evident. Nu uitati ca atunci cand lucrurile sunt prea frumoase pentru a fi adevarate, de regula nu sunt adevarate iar compatibilitatea nu este niciodata de 100%. 

(1) Imaginea Woman in Costume, de Carolina Basi, via Pexels

(2) Changing Minds, (acc. 25.-3.2-23), Stimulus Value Role Model, website: changingminds.org

(3) Carlson, J, Slavik S., (1997), Techniques in Adlerian Psychology, Francis and Taylor Group Publishing

Continue reading

relatii