Psihopedia



Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

duminică, 14 aprilie 2024

Industria agatatului sau managementul aparentelor in scopul nobil de a gasi o femeie pe care o poti folosi pentru nevoile tale sexuale. Ce este rau in asta? Dar bun? Si de ce femeile nu ii suporta pe acesti artisti ai agatatului?



☆ ☆ ☆


Industria agatatului exista fiindca in societatea de consum traim cu iluzia ca orice poate fi rezolvat atunci cand dispui de niste bani. Chiar si aptitudinele sau cunostintele necesare pentru a face rost de o partenera. Si fiindca exista cerere pentru asa ceva, exista bine-nteles si oferta! Cum cererea este una disperata, aceasta oferta a devenit atat de sofisticata, diversa si interesanta in felul ei, incat s-a ridicat la statutul de industrie. Industria agatatului este locul unde barbati nu lipsiti de carisma atrag alti barbati pentru a-i invata sa atraga femei in viata lor. Mult mai rar gasesti femei care ii invata pe barbati acelasi lucruri, desi, daca te gandesti, ar avea mai mult sens. 

In acest fel, artistii agatatului - am sa folosesc aceasta traducere a termenului de pick-up artist - devin nu doar niste profesori carora le sponsorizezi o viata confortabila ci si niste idoli care ti-au redat increderea in viata, mai ales ca exista putine lucruri care sa le dea incredere barbatilor tineri si lipsiti de experienta ce au nevoi sexuale disperate sau chiar scapate de sub control. Pentru astfel de barbati, artistul agatatului este numai-bun de pus intr-o rama. El ii invata ce inseamna sa fii barbat si ce anume asteapta femeile din partea lor. Sau cel putin le ofera iluzia ca stiu ce asteapta femeile din partea lor. 

Dar oare ce cred femeile despre artistul agatatului? Ei bine, femeile curioase si care au avut de-a face cu un artist al agatatului au ajuns repede la concluzia ca nu prea il suporta. De ce oare? Pentru ele arta agatatului nu este decat o inselatorie care te invata sa realizezi o alta inselatorie. Pentru ele nu este doar o simpla dubla-inselatorie, este si foarte periculoasa. Pentru ca isi dau seama ca in felul acesta ele risca sa se incurce cu barbati iresponsabili pe care nu se pot baza pe termen lung dar care stiu foarte multe lucruri despre reactiile lor emotionale si felul cum pot obtine un raspuns favorabil din partea lor.

Cu alte cuvinte, pentru cele mai multe femei, un artist al agatatului nu este altceva decat un producator de keygen (generator de parole) care iti rezolva problema atunci cand nu vrei sa dai banii pe un program PC si preferi sa il folosesti ilegal. Femeile informate si cu minim 2 neuroni functionali simt pentru pick-up artist cam acelasi lucru pe care il simte compania producatoare a programului ori aplicatiei respective fata de cei care produc generatoare de parole in scopul de a inlesni folosirea ilegala a muncii lor. Iar artistul agatatului chiar este un tehnician din-acesta care stie cum poate sa fenteze sistemul realizand daune incalculabile, nu obligatoriu de ordin material ci mai curand la nivel emotional. 

Am studiat mai atent un artist al agatatului care inseamna ceva pentru aceasta industrie. Este vorba despre un tip cunoscut sub porecla de Mystery, cel care a scris cartea Metoda Misterului. Numele lui real este Erik Von Markovik (52) fiind de origine canadiana. Poate ca unii dintre voi l-au vazut in showul VH1 numit The Pick-up Artist. In videoclipul de mai jos, Mystery apare in acest show vorbind despre unul dintre conceptele centrale ale sistemului sau: preselectia sau cum sa folosesti femeile pentru a obtine femeile pe care vrei cu adevarat sa le folosesti. 



Iata catevca dintre conceptele si principiile acestei metode a misterului:

  • PRESELECTIA ~ Stiinta de a folosi femeile.
Preselectia presupune a folosi niste femei pentru a ajunge la femeile pe care vrei sa le folosesti cu adevarat. Poate ati mai auzit despre acest concept la dr. Cristian Adrei: barbatii care vor sa aiba succes la femei ar trebui sa fie deja testati de alte femei, ei nu pot aparea singuri fiindca femeile nu dispun de capacitate prorpie de analiza si au nevoie de celelalte femei pentru a discerne daca un barbat are sau nu potential. Sigur, asta suna ca o insulta la adresa femeilor dar acest principiu al preselectiei este o insulta in sine. 

  • ATRACTIA ~ Nu seductia. 
Metoda lui Mystery implica capacitatea de a proiecta anumite trasaturi de personalitate pe care poti sa le detii sau nu dar pe care femeile doresc sa le vada in tine. Aceste trasaturi au directa legatura cu doua lucruri: potentialul de a asigura supravietuirea si potentialul de reproducere - survival and replication sau S'N'R Value. Cand proiectezi aceste calitati vei demonstra valoare superioara - DHV sau display of higher value - Printre ele se afla: a fi lider - a conduce alti barbati, a fi protectorul celor dragi, a fi imposibil de tulburat, a fi respectat si cautat, a spune povesti si glume, chiar a trata cu indiferenta femeile, a le necaji - fiindca doar o persoana cu valoare ridicata si-ar putea permite asa ceva! 

  • IMPAUNAREA ~ A te da in stamba.
Peacocking (sau impaunare) nu este un concept nou si este des intalnit la barbatii care doresc sa iasa in evidenta, sa devina memorabili si sa para interesanti, in special pentru a atrage femei. Asa cum ati vazut la masculul paun care are un anumit mod de a-si etala penele pentru a crea impresia de forta, maretie si frumusete, impaunarea unui barbat presupune afisarea explicita a trasaturilor asociate potentialului de supravietuire si reproducere. Impaunarea este una legata de vestimentatie - care poate fi excentrica, de rock star, sau iesita din comun intr-un fel sau altul - dar cred ca si o musculatura dezvoltata este tot un fel de impaunare. De asemenea, a vorbi cu multa incredere despre lucruri interesante, ar putea fi o forma de impaunare. 




Am sa ma opresc aici cu acesti termeni fiindca toti ceilalti sunt variatiuni pe aceleasi teme. Cei care vehiculeaza aceste concepte pretind ca s-a demonstrat in teren ca ele functioneaza dar nu dispun si de studii stiintifice care sa le valideze propriu-zis. Asta, desigur, nu este o problema pentru barbatii lipsiti de experienta si fara succes in dragoste a caror disperare a atins proportii dramatice - ce nu face omu' pentru a trece puntea, nu-i asa? Din perspectiva psihologica consider ca aceste recomandari au destul de mult sens fiindca ele vor trezi aproape sigur o reactie pozitiva in randul femeilor. A garanta supravietuirea, poate mai mult decat reproducerea, este o nevoie umana de baza iar femeile isi doresc sa poate garanta supravietuirea puilor si un barbat care iese in evidenta chiar promite asa ceva. 

Scopul pentru care sunt folosite aceste semnale sau parole ce trezesc interesul femeilor este o poveste diferita. Cred ca acest instrument pe care ti-l pune la dispozitie arta agatatului este bun sau rau numai in functie de scopul final - ca orice instrument, in fond. Daca esti un barbat de incredere care isi doreste sa intemeieze o familie, putina impaunare nu strica. Cum altfel vei reusi sa trezesti interesul daca nu doresti sa te expui si eviti permanent sa iesi in evidenta? In legatura cu preselectia, ca principiu al atractiei, am unele rezerve fiindca implica a folosi femei nevinovate care nu-si doresc decat sa aiba o relatie cu tine dar care reprezinta pentru tine niste pioni pe o tabla de sah. Imi pare ca preselectia vorbeste despre o grava lipsa de bun simt si de omenie.

Erik Von Markovik spune ca metoda misterului nu presupune manipulare ci influenta. Cred ca influenta este un eufemism pentru manipulare. Mai mult decat atat, observ in metoda lui o punere in aplicare a principiilor manipularii despre care am mai vorbit in Psihopedia si in trecut: preselectia nu este altceva decat o reinterpretare a principiului dovezii sociale iar impaunarea este, tot la fel un mod de a pune in practica principiul autoritatii. Nu in ultimul rand, am observat in anumite elemente ale acestei metode si utilizarea principiului raritatii: a demonstra ca esti original, cautat, arogant si oarecum indisponibil trezeste sentimentul ca esti valoros. Lecturati si articolul Principiile Manipularii pentru a intelege mai bine legatura intre arta agatatului si manipulare.

Ca un detaliu interesant, am ascultat si un podcast recent cu Erik Von Markovik  a.k.a. Mystery Method si am sesizat o schimbare de ton. Spre exemplu, am fost surprins sa aud ca a descoperit termenul de intimitate emotionala cu o femeie, semn ca anii trecuti, experienta acumulata, copilul pe care trebuie sa il creasca acum si poate feedbackul primit din partea femeilor, au reusit sa schimbe ceva si sa determine o modificare de viziune la acest tip care isi castiga existenta invatandu-i pe barbatii lipsiti de experienta ceva ce nu intelege prea bine nici el insusi. A gasi o partenera este adesea dificil si necesita efort si rezilienta. Da, uneori este nevoie de sfatul unor persoane mai experimentate dar un pick-up artist ar putea sa nu fie persoana potrivita sa te consilieze.








(1) Imaginea In a Lying Position, de T Leish, via Pexels
Continue reading

marți, 26 martie 2024

In fiecare an se face un top al celor mai fericite popoare din lume, luand in calcul elemente de baza ale satisfactiei personale: economia, sanatatea emotionala, problemele sociale, mediul sau ordinea publica. Va invit sa descoperiti cat de fericiti mai sunt romanii si care sunt cele mai fericite popoare din lume. 



☆ ☆ ☆


Nu stiu altii cum sunt dar mie imi plac statisticile. Poate ca sunteti dintre cei care asteapta cu sufletul la gura carnavalul de la Venetia, ori festivalul de film de la Cannes, ori poate chiar Eurovisionul - desi a devenit atat de transparent incat toata lumea a putut vedea ca votul pentru Eurovision este o gluma - va mai amintiti votul din 2022? Cred ca Ucraina merita mai mult decat un vot trucat la Eurovision dar entitati precum EBU (Uniunea Europeana pentru Radiodifuziune) au ruinat cauza ucraineana prin gesturi de prescolari pasionali. 

Si daca tot a iesit atat de prost la Eurovision poate ca acum va plac mai mult festivalurile spaniole cum este cel din Pamplona, unde te fugaresc niste tauri ca sa uiti de toate necazurile ori festivalul La Tomatina, unde poti sa arunci cu tomate in lume intr-un cadru securizant, mai ales ca in ziua de azi rosiile nu mai au niciun gust iar bataile cu rosii ar putea fi la fel de benefice (sau mai ceva) decat salatele de rosii in sine. Ei bine, nu va judec pentru preferintele dvs dar mie imi plac statisticile. Una dintre statisticile pe care le astept anual este World Happiness Report - topul fericitilor din aceasta lume.

Asa cum ne-am obisnuit, tara cea mai fericita din lume a ramas Finlanda, urmata de restul tarilor scandinave si Europa vestica, tarile din America de Nord si Australia la care se adauga Israelul, pentru motive numai de dansii stiute. Vestul Europei este, in esenta cel mai fericit loc de pe planeta, cam oriunde te-ai duce, iar cateva tari din Centrul si Estul Europei urmeaza la distanta nu foarte mare. Tari precum Cehia, Romania si Polonia au depasit la capitolul fericire tari precum Italia, Spania sau Grecia. Dar mai bine va postez harta fericirii, unde culoarea portocalie simbolizeaza locurile cele mai fericite iar magenta si albastru simbolizeaza cele mai nefericite locuri de pe pamant (Ex. Afganistan). 




Cu toate acestea, Romania a inregistrat o cadere in acest top, comparativ cu anul trecut. Daca anul trecut eram pe locul 24, anul acesta ne-am clasat abia pe locul 32 - putina mobilizare? Anul acesta au avansat si s-au clasat in fata noastra tari precum Taiwan, Kosovo, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Singapore care ne-au depasit in fericire intr-un sigur an. Asa cum era de asteptat, cea mai nefericita tara din Europa este Ucraina (locul 105), dar hei, inca exista Ucraina! S-ar parea ca alipirea docila la mama Rusia (imi cer scuze pentru limbajul indecent) nu i-ar fi sporit cu mult fericirea fiindca Rusia se afla pe locul 72. Ambele tari sunt mai nefericite decat anul trecut dar Ucraina a cazut 13 locuri in timp ce Rusia a cazut doar doua locuri. 

Probabil cel mai suprinzator aspect al acestui top este acela ca tari din G7 cum ar fi Canada (locul 15), UK (20), SUA (23), Germania (24), Franta (27), Italia (41) si Japonia (51) se vad depasite sau egalate in topul fericirii de tari precum Costa Rica (12), Cehia (18), Lituania (19) si Uruguay (26). Unde s-ar putea adauga cu felicitari chiar si Romania care cocheteaza pe locurile 20-30. Dupa cum vedeti pe harta fericirii mondiale, Romania chiar pare a fi una dintre optiunile cele mai inspirate daca doresti sa fii un om (relativ) fericit. Bine, daca Romania nu te satisface, poti merge in Irlanda (17) unde progresistii te vor sufoca ca o mamica care te iubeste prea mult. 

Probabil va intrebati cum se calculeaza acest indice al fericirii realizat in fiecare an de catre compania americana de sondare a opiniei publice Gallup Inc. Ei bine, in calculul indicelui fericirii (Romania are un indice de 6.5 in timp cel al Finlandei este de 7.7 iar al Afganistanului de 1.7) se iau in calcul factori economici, psiholo-emotionali, factori ce privesc mediul, problemele sociale, politicile guvernamentale, ordinea si sanatatea publica, adapostul, munca, transportul si religia, adica toti factorii care isi spun cuvantul atunci cand evaluam nivelul de satifactie personala si calitatea vietii. 

O observatie interesanta care s-a facut cu privire la topul din 2024 este aceea ca exista discrepante destul de mari pe categorii de varsta: in anumite tari tinerii sub 30 de ani sunt cea mai fericita categorie de varsta in timp ce in alte tari varstnicii sunt liderii din topul fericirii. Asa s-au explicat spre exemplu pozitiile oarecum modeste in topul fericirii ale unor tari unde populatia ar trebui sa fie mult mai fericita judecand dupa puterea economica sau avantajele de care beneficiaza in raport cu restul. Aici putem da drept exemplu Germania (24), Franta (27), UK (20) sau SUA (23), aflate abia in top 30. Explicatia este ca tinerii sunt mai curand nefericiti in aceste tari, ceea ce reprezinta un fenomen in sine. 




In imaginea de mai sus, luata din acest raport anual Romania ocupa un onorabil loc 8 pe categoria de varsta de pana la 30 de ani. Tinerii romani pare ca traiesc intr-un univers paralel si reusesc sa se mobilizeze mai bine la capitolul fericire, probabil ar fi si mai fericiti daca s-ar elimina Bacul, dar asta e cu totul alta poveste. Este cel putin la fel de interesanta pozitia Romaniei in topul pentru categoria de varsta de peste 60 de ani, unde ocupam un onorabil loc 48. Daca imi este permis, tinerii din Romania traiesc in Luxemburg (ca stare de spirit), in timp ce seniorii traiesc in Argentina (tot ca stare de spirit). Daca vi se pare interesanta aceasta contradictie poate reusiti sa ii gasiti o explicatie in comentariile acestui articol. (BTW: Stiati ca se poate comenta la articolele Psihopedia?) 

Exista astfel de constraste si in cazul altor tari. Spre exemplu in SUA, categoria de persoane varstnice (peste 60 de ani) ocupa locul 10 in timp ce tinerii de sub 30 de ani ocupa doar locul 62 in lume!! De asemenea, tinerii canadieni ocupa locul 58 in timp ce varstnicii din Canada ocupa locul 8 in lume!! Contrastul este izbitor nu-i asa? Putem adauga pe lista si Germania sau Franta unde tinerii sub 30 de ani ocupa locurile 47, respectiv 48, in timp ce varstnicii peste 60 de ani ocupa locul 21, respectiv 25. S-au incercat diverse explicatii ale acestui fenomen interesant. 

In ce priveste tarile occidentale puternic dezvoltate economic explicatia favorita a fost aceea ca tinerii din ziua de azi se vad nevoiti sa isi diminueze asteptarile cu privire la succes din moment ce comparatiile cu parintii lor ii aseaza intr-o lumina mai putin favorabila - cu alte cuvinte, generatia parintilor s-a bucurat de mai mult succes economic decat ei iar asta se traduce la nivel emotional in frustrare. Dar mi-e teama ca aceasta este o explicatie superficiala. Tineretea este o varsta dificila care solicita eforturi sustinute, disciplina si toata increderea necesara intemeierii sau continuarii unor proiecte ce tin de viata personala sau de profesie si activitati sociale. 




Cred ca din moment ce nu exista date suficiente iar acest top al fericirii mondiale se face doar incepand din 2012 ar fi un demers pur filosofic (deci nu stiintific) sa ne aventuram in astfel de presupuneri. Asa cum spuneam, tineretea este o varsta dificila, a cautarilor si incertitudinilor, in ciuda faptului ca occidentul pare sa fi evoluat catre mai multa incluziune si o lume in care se cultiva respectul si acceptarea diversitatii. Faptul ca tinerii sunt mai nefericiti decat cei in varsta nu ma surprinde: fericirea este afectata de nivelul veniturilor dar si de capacitatea de a da sens vietii si evenimentelor, pe care nu o dezvoltam decat mult mai tarziu, odata cu trecerea anilor. 

De aceea sunt surprins sa constat ca tinerii din Romania, in contrast cu occidentalii, sunt mult mai fericiti decat seniorii din viata lor. Poate ca seniorii din Romania se simt lasati de izbeliste iar lectiile despre fericire pe care se presupune ca le-au invatat odata cu trecerea timpului nu reusesc sa schimbe prea mult. De asemenea, poate ca tinerii din Romania isi supra-estimeaza posibilitatile, sunt exagerat de optimisti si se multumesc sa se bucure de satisfactiile pe care le ofera varsta lor. Nu in ultimul rand, tinerilor le ramane mereu plecatul din tara care reprezinta pentru ei un fel de glont de argint, adica o solutie simpla a tuturor problemelor. Dar asta nu ii bucura pe seniori...








(1) Imaginea A Location on the Map, de Element5 Digital, via Pexels

(2) Visual Capitalist, (acc. 26.03.2024), Map of global happiness, website: VisualCapitalist.com

(3) Wikipedia, (acc. 26.03.2024), World Happiness Report, website: Wikipedia.org

(4) Amazonaws, (acc. 26.03.2024), Happiness Repoert 2024, website: Amazonaws.com
Continue reading

luni, 18 martie 2024

Gaslight-ul observat in relatii de tip conjugal sau parental poate fi folosit in mod la fel de abuziv si cu acelasi succes, la nivel statal, pentru a manipula un popor intreg, Rusia lui Putin reprezinta un exemplu concret. 



☆ ☆ ☆


Gaslight este un termen despre care se vorbeste mult in ultimii ani, in special in carti si forumuri de pop psychology si cred ca ne-am familiarizat si noi romanii cu el, sau cel putin hipsteritele care, potrivit cliseului, prefera pisicile, calatoriile si psihologia. Acest termen-concept ce pur si simplu nu poate fi tradus in romana, are drept sursa de inspiratie doua filme apartinand curentului film noir care era in voga in anii 40 si 50. Numite la fel, Gaslight, aceste filme aveau cam acelasi subiect: incercarea unui barbat de a-si destabiliza psihic partenera pentru a putea sa-si desfasoare activitatile cu caracter infractional. 

Fiindca putine filme ajung sa defineasca anumite concepte de pop psychology am luat decizia sa caut Gaslight si sa inteleg ce face acest film atat de special. Le-am gasit usor, varianta englezeasca (cea din 1940) fiind chiar incarcata pe YouTube si o puteti urmari pe aceasta pagina, daca aveti rabdare. Versiunea americana numita si The Murder in Thornton Square (1944) este cel putin la fel de buna. Si da, pot spune ca a meritat sa urmaresc aceste filme fiindca m-au ajutat sa inteleg care-i treaba cu gaslight-ul asta si cu ce se mananca tot acest gaz. 

Gaslight - reprezinta un tip de manipulare psihologica a unei persoane, care se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp si are drept rezultat punerea la indoia la de catre victima a propriilor ganduri, perceptii ale realitatii sau amintiri, provocand pierderea increderii in sine, nesiguranta si dependenta fata de faptuitor. Sursa: Dictionarul Merriam-Webster

Asadar plotul este identic: un barbat, despre care aflam ulterior ca este infractor de cariera se casatoreste in scopul de a obtine accesul la resedinta partenerei sale unde s-ar putea afla niste pietre pretioase de o valoare foarte mare. El nu isi doreste obligatoriu sa o chinuie pe partenera sa insa din nevoia de a cotrobai prin toate cotloanele casei in cautarea acelor pietre pretioase, face in asa fel incat sa ii induca partenerei sale impresia ca memoria, perceptia si chiar sanatatea ei psihica ii joaca feste. In acest fel, el poate sa umble prin pod, de exemplu iar partenerea sa va considera ca are halucinatii auditive - deci aude pasi! 

Gaslight (in traducere: lumina de lampa cu gaz) ar putea fi o metafora a sanatatii psihice care tinde sa o paraseasca pe femeie dupa ce este supusa acestui stres: asa-zise halucinatii, obiectele pierdute sau ascunse fara vreun motiv si mai ales sugestiile partenerului ei care ii tot spune ca vede lucruri care nu sunt acolo ori isi aminteste lucruri care nu s-au intamplat. De altfel, acest individ are un arsenal intreg de tehnici, instrumente psihologice si strategii prin intermediul carora el isi atinge scopul de a-i induce partenerei sale indoieli cu privire la propriile sale simturi, perceptii sau amintiri. Vorba aceea: scopul scuza mijloacele, aceasta fiind deviza unui psihopat care se respecta. 




Iata care sunt aceste strategii:

  • PERCEPTII ~ acestea ii sunt puse la indoiala: faptul ca aude pasi in pod spre exemplu, sau faptul ca flacara de lampa se micsoreaza si revine la dimensiunea initiala, aparent fara ca cineva sa umble la ea, cu alte cuvinte, halucineaza.
  • AMINTIRI ~ femeii i se sugereaza faptul ca a ascuns lucruri despre care ea nu isi aminteste: tablouri, brose, etc. Servitoarele sunt puse sa jure cu mana pe biblie ca nu au facut astfel de lucruri, prin urmare vina ii revine femeii.
  • FURTISAGURI ~ de asemenea, femeii i se induce ideea ca, datorita asa-zisei boli psihice de care sufera, aceasta i-ar fi luat ceasul partenerului ei si l-ar fi pus in poseta personala.
  • IZOLAREA DE CEILALTI ~ femeii i se sugereaza faptul ca nu poate avea viata sociala din cauza tulburarii sale psihice. Mai mult decat atat, la un concert la care barbatul a acceptat sa o insoteasca, acesta ii insceneaza furtul ceasului personal pe care il gaseste in poseta ei - acest fapt ii produce femeii o reactie emotionala puternica si este nevoita sa paraseasca acel show desi se bucurase de el pana atunci. 
  • ALTA IDENTITATE ~ barbatul face sugestii chiar si cu privire la familia partenerei sale: mama sa ar fi suferit si ea de o boala psihica grava, cu halucinatii si tulburari comportamentale, despre care femeia nu stie absolut nimic. 

Dupa cum observati, acest individ chiar avea un scop si nu se dadea in spate de la absolut nimic pentru a si-l atinge. Tehnicile folosite de el imi amintesc de ceea ce in limbaj medical se numeste nocebo, adica o serie de sugestii facute de o persoana care prezinta autoritate care au efecte negative asupra starii de sanatate a unei persoane, in contrast cu placebo, efectul psiho-medical prin intermediul caruia o sugestie pozitiva venita din partea unei persoane de incredere sau cu autoritate in domeniu are un impact pozitiv asupra evolutiei unei afectiuni. Toate astea se intampla pentru ca psihicul omului poate fi puternic sugestibil iar asta declanseaza resorturi psiho-fiziologice implacabile, pozitive (placebo) dar si negative (nocebo). 

Fiindca subiectul este totusi de permanenta actualitate, fenomenul de Gaslight, care nu a fost pana acum asociat cu abuzurile guvernamentale ce se petrec in diverse state ale lumii, m-am gandit ca exista posibilitatea sa facem acest lucru prin referire la ceea ce se intampla in Absurdistan a.k.a. Rusia - poftim ca am invatat si eu sa fac lampa de gaz din-asta! Este oare adevarat ca in Rusia se face gaslight? Tot observand evenimentele si procesele care se deruleaza in aceasta tara, am descoperit ca, da, am putea identifica cateva elemente asociabile cu gaslight-ul. 

Am observat de exemplu tendinta regimului de la Moscova de a eticheta drept extremism orice nu se potriveste cu narativul oficial, chiar si daca, obiectiv vorbind, tine de drepturile fundamentale ale unui om: dreptul de a protesta, de a se exprima liber, etc. Iar daca nu este extremism atunci trebuie sa fie actiunea destabilizatoare a unui agent strain - tu esti baiatul rau, nu statul - secta. Orice persoana care simte nevoia sa condamne razboiul din Ucraina trebuie sa se auto-declare ca fiind agent strain. De asemenea regimul are grija sa indeparteze orice simbol care contravine ordinii de stat, cum ar fi florile aduse in oras la acele memoriale improvizate cu ocazia decesului dizidentului Alexei Navalny. 




Dimineata, cand vor iesi oamenii cu treburi in oras, acestia nu trebuie sa vada sau sa stie ca au existat persoane care au simtit nevoia sa faca un astfel de gest. Sigur, puteti spune ca florile reprezinta mizerie pe strazi, doar ca ele nu au fost adunate de firmele de curatenie. Iar acesta este un mod de a le spune oamenilor ce simt in legatura cu decesul lui Navalny: absolut nimic. Nu in ultimul rand, cand oamenii din Rusia au facut acel protest prin care au iesit la sectia de votare la ora 12.00, reprezentantii regimului au interpretat asta pentru ca nimeni nu aiba dubii: era un protest impotriva celor care au varsat cerneala in urnele de vot! Cinismul este literalmente fara margini in Rusia. 

Stalin este reabilitat iar occidentul a devenit, gradual, inamicul rusilor. Gradual adica pe masura ce se acumulau dovezile despre regimul criminal al lui Putin, despre represiunea pe criterii politice si incalcarea drepturilor omului. In Rusia, exact ca si in orice relatie in care se foloseste gaslight, ti se spune ce simti, ce vezi, ce gandesti, ce inseamna lucrurile, oamenii si evenimentele pe care le traiesti, s.a.m.d. Daca se intampla sa nu fii de acord cu politica de stat viata ta devine foarte complicata: iti vor spune ca halucinezi, ca vezi lucruri care nu sunt acolo si auzi chestii pe care nu le spune nimeni. 

Aceseta sunt doar cateva exemple care imi vin la indemana si stiu ca sunt unii care traiesc pentru a-ti aminti ca nu doar Rusia este cinica si abuziva iar istoria statelor lumii este plina de abuzuri si de gaslight prin urmare Rusia are dreptul sa fie cinica si abuziva daca asa pofteste dansa. Ne place sa credem ca am construit o societate mai buna iar genul de societate in care abuzurile sunt la ordinea zilei ramane ingropat in negura istoriei. Dar s-ar parea ca nu toti ne dorim o societate in care oamenii au drepturi, iar unii, din motive pe care le putem ghici, idealizeaza vremurile in care puterea era mai importanta decat drepturile omului. 








(1) Imaginea Group of Blindfolded Women, de Cottonbro Studio, via Pexels.
Continue reading

miercuri, 13 martie 2024

Exista oameni care iti pot citi personalitatea din felul cum mergi? Cercetatorii considera ca raspunsul este unul afirmativ! Afla totul in acest articol despre studiile realizate in ce priveste mersul pe jos si concluziile acestor cercetari! 



☆ ☆ ☆


Se simte miros de primavara, am inceput sa ne miscam mai mult si m-am gandit ca v-ar putea interesa un articol despre mersul pe jos. Am mai abordat acest subiect intr-un articol care imi este foarte drag, numit Medicamentul Minune, in care prezentam dovezile stiintifice care atesta faptul ca mersul pe jos chiar este un medicament, si nu orice fel de medicament ci unul care este asociat de catre cercetatori cu un panaceu universal sau un medicament minune. Va invit sa lecturati acel articol pentru a intelege importanta acestui comportament uman simplu si care nu necesita un echipament costisitor. 

Dincolo insa de beneficiile pentru sanatatea fizica si psihica a mersului pe jos, o serie de studii au dezvoltat o adevarata psihologie a mersului pe jos incercand sa releve asocierile intre mersul pe jos si diferitele trasaturi de personalitate. Exista oare vreo legatura intre viteza mersului si inteligenta, motivatie, extraversiune ori succes? Voi incerca in acest articol sa realizez o sinteza o celor mai interesante descoperiri stiintifice cu privire la mersul pe jos. Asadar, care este legatura intre felul cum pasim si trasaturile de personalitate?

  • STARILE EMOTIONALE ~ reprezentand latura energetica a personalitatii si fiind intr-o directa legatura cu temperamentul, acestea se reflecta usor in mersul unei persoane. Mersul unei persoane deprimate este in general letargic, lipsit de vlaga ori rapid dar rigid in timp ce bucuria se exprima printr-un mers vioi si relaxat. Observatorul mersului poate identifica emotii precum tristetea, furia sau teama in detalii cum ar fi viteza mersului, miscarea bratelor, amplitudinea miscarii picioarelor si apasarea pasului. 
  • EXTRAVERSIUNEA ~ o teorie sustinuta de studii este aceea ca mersul rapid tradeaza mai curand extraversiunea decat intraversiunea. Dar mersul rapid tradeaza mult mai mult decat atat. Spre exemplu, despre persoanele cu mersul rapid cercetatorii afirma ca sunt mai organizate, disciplinate, active si entuziaste. In plus, mersul rapid mai reflecta si deschiderea catre nou si responsabilitatea.
  • SUFERINTA PSIHICA ~ este un lucru atat de greu de ascuns si evident incat nu are cum sa nu se reflecte in felul cum mergem, care este un esantion de comportament greu de disimulat. In mod intuitiv, suferinta psihica si personalitatea cu tendinte nevrotice se reflecta in mers facandu-l lent si nesigur, lipsit de vlaga. Nu in ultimul rand, evitarea miscarii si a mersului pe jos este o trasatura a persoanelor cu nivel crescut de anxietate la care s-a observat in schimb tendinta de a amorti suferinta cu ajutorul substantelor. 
  • VULNERABILITATEA ~ s-a demonstrat faptul ca psihopatii pot sa depisteze rapid vulnerabilitatea intr-o victima, ceea ce ii si ajuta sa isi selecteze victimele astfel incat sa maximizeze sansele de succes atunci cand comit o talharie. Spre exemplu, daca o persoana face pasii prea lungi ori prea scurti sau daca are tendinta de a ridica picioarele cand paseste, este perceput de catre infractor ca victima sigura. Studiile au aratat de altfel ca nu e o simpla perceptie iar persoanele a caror mers avea aceste particularitati fusesera victimizate in mod repetat in trecut. 
  • ORIENTAREA SEXUALA ~ desi este nevoie de mai multe dovezi stiintifice in aceasta privinta, un studiu a demonstrat faptul ca putem sa ghicim orientarea sexuala a barbatilor gay. Fiindca exista un mod masculin de a merge - care presupune miscarea umerilor si denota incredere in sine si unul feminin - care presupune miscarea soldurilor, a ghici orientarea sexuala pare o joaca de copil. Cu toate acestea, asa cum spuneam, e nevoie de mai multe dovezi iar saritura la concluzii nu este nici macar un exercitiu fizic util. 

Se spun multe altele despre mers, iar artistii agatatului - pick up artists - adica cei care ne invata cum sa atragem parteneri sexuali, ii dau o importanta iesita din comun. Dar si oamenii de stiinta fac asta. Spre exemplu, intr-un studiu, faptul ca o femeie poate atinge orgasmul vaginal a fost prezis cu o acuratete de peste 80%. Cum si-au dat seama subiectii de asta? Analizand mersul unor femei si concluzionand ca orgasmul vaginal poate fi anticipat atunci cand o femeie are un anumit mod de a-si misca soldurile si bratele in timpul mersului, tradand astfel curgerea libera a energiei. De asemenea, cand mergem in doi, exista indicii cu privire la tipul relatiei (este o simpla prietenie, o relatie intima, etc).

Alte studii afirma faptul ca mersul rapid adauga vietii tale pana 15 ani in cazul femeilor si pana la 20 de ani in cazul barbatilor, probabil pentru ca implica un efort sporit si activarea mai puternica a diferitelor grupe de muschi. apropiindu-se de formele de exercitiu fizic mai serioase. Un alt studiu pretinde chiar faptul ca persoanele care merg repede dispun de un IQ mai mare cu pana la 16 puncte decat cele care au un pas mai lent. In plus, studiul respectiv mai afirma si faptul ca cei cu mersul lent au un risc crescut de a dezvolta dementa iar creierul lor imbatraneste mai repede.




Cu privire la aceste studii, realizezi si faptul ca o persoana poate sa mearga in multe feluri in momente diferite ale zilei sau ale saptamanii. Spre exemplu eu pot sa fiu cel mai rapid de pe strada atunci cand merg la munca - da, merg pe jos fiindca locuiesc in proximitate, dar daca imi fac plimbarea de seara pot fi si cel mai lent dintre trecatori. Nu stiu exact cum poti evalua in mod obiectiv aceste lucruri si de altfel gasesc ca ar fi putin straniu daca ai merge sa iti iei o inghetata ca si cand ai fi un sinistrat ori un locuitor din fasia Gaza alergand dupa ajutoarele aruncate cu parasuta. 

Cel mai important lucruru din toata povestea asta mi se pare sa facem miscare, chiar si miscare lejera cum ar fi mersul pe jos. Iar daca ne dorim sa cunoastem pe cineva, putem observa felul cum merge si ne putem pune intrebari cu privire la personalitatea sa: ar putea fi o persoana competitiva, prietenoasa, ar putea suferi de vreo chestie? Raspunsul poate fi gasit in felul cum merge, asa cum am incercat sa va conving aici, dar, in spiritul unei cercetari autentice si bazate pe reguli, v-as recomanda sa faceti observatii multiple si sa nu va rezumati la o singura situatie pentru a sari la concluzii - acest sport intelectual ingrat. 








(1) Imaginea Woman Walking, de Caroline Veronez, via Pxels

(2) Digital Commons, (acc. 13.03.2024), Psychopathy and Perception of Vulnerability, website: DiggitalCommons.usf.edu

(3) Psychology Today, (acc. 13.03.2024), Mind Your Body: Walk This Way. website: PsychologyToday.com

(4) NBC News, (acc. 13.03.2024), Gay or Straight: Watch His Walk, website: NBCNews.com

(5) Psy Blog, (acc.13.03.2024), Fast Walker Personality: What It Says About You, website: Spring.org.uk

(6) Global News, (acc. 13.03.2024), Walking Fast Can Add Up to 15 Years to Your Life, Website: GlobalNews.ca

(7) HIT, (acc. 13.03.2024), Fast Walkers Are The Smarter..., website: Hit.com.au
Continue reading

luni, 4 martie 2024

De ce ai fi fericit daca societatea iti cere sa fii casatorit si sa ai vreo doi copii? Ori de ce ai fi fericit daca esti homosexual? Sau de ce ai fi fericit daca nu ai suficienti bani pentru a-ti cumpara un BMW si un televizor ce ocupa jumatate de perete? Cine iti da acest drept?



☆ ☆ ☆


Istoria societatii umane este o poveste despre rationalizarea fericirii. Prin rationalizarea fericirii inteleg interzicerea accesului liber la fericire si asocierea fericirii cu anumite conditii necesare obtinerii acesteia. E ca si cand nu ai avea dreptul sa fii fericit daca nu indeplinesti acele conditii instituite de societate, in functie de valorile sale dominante. Conditiile respective pot fi destul de diferite de la un tip de societate la altul iar nerespectarea lor reprezinta o adevarata insulta la adresa majoritatii si a idealurilor promovate de aceasta. De ce ai fi fericit daca societatea iti cere sa fii casatorit si sa ai vreo doi copii? De ce ai fi fericit daca esti homosexual? De ce ai fi fericit daca nu ai suficienti bani pentru a-ti cumpara un BMW si un televizor ce ocupa jumatate de perete? Cine iti da acest drept?

Iata cateva tipuri de societate si felul cum iti restrictioneaza ele fericirea:
  • Societatea traditionala ~ Ai dreptul sa fii fericit daca iti faci datoria fata de societate, adica ai un loc de munca si o familie, daca esti responsabil, iar ca femeie daca esti casnica si te ocupi de prepararea hranei, intretinerea locuintei, cresterea si educarea copiilor, cu low profile si supunere fata de deciziile si autoritatea masculina a familiei. Organ de represiune: gura lumii.
  • Societatea de consum ~ Ai dreptul sa fii fericit daca adopti valorile societatii de consum si te preocupa obtinerea simbolurilor succesului: masinile cele mai scumpe, o locuinta noua si luxoasa, ceea ce se cheama trophy wife - adica nevasta trofeu -, chiar si o amanta trofeu daca vrei sa pari cu adevarat realizat. Nu in ultimul rand, daca copiii au toate gadgeturile recent inventate atunci meriti sa fii fericit. In caz contrar, sigurul care se va bucura ca ai ajuns acasa va fi cainele. Organ de represiune: sentimentele de inferioritate. 
  • Societatea liberalista ~ Ai dreptul sa fii fericit daca respecti nevoia femeilor de a munci si de a castiga la fel ca un barbat, daca intelegi ca si homosexualii / transsexualii si imigrantii au sentimente, daca dai sanse si celor care au deficiente sau handicapuri s.a.m.d. De asemenea, membrii societatii au libertatea sa faca ceea ce simt, sa inceapa si sa termine relatii atunci cand simt, indiferent de nevoile copiilor iar daca nu fac ceea ce simt nu vor putea fi fericiti niciodata. Organ de represiune: cancel culture. 
  • Societatea autoritarista ~ Ai dreptul sa fii fericit numai daca accepti faptul ca viata ta este dedicata slujirii autoritatii statului sau dictatorului, daca renunti la unele dintre drepturile tale: dreptul la libera exprimare, dreptul de a protesta, dreptul de a crede in ce doresti tu, dreptul la viata privata, dreptul la alegeri libere, etc. Daca nu poti trai cu asta, sistemul autoritarist iti demonstreaza ca exista lucruri mai rele decat ceea ce te nemultumeste pe tine: tortura si procesele incorecte de exemplu. Organ de represiune: sistemul. 

Aceste rationalizari ale fericirii nu sunt intamplatoare, fiindca au la origine existenta unor obiective ale fiecarui tip de societate luat in parte. La randul lor, acele obiective se bazeaza pe niste ipoteze: poate ca fericirea are sens doar intr-o societate de tip traditional, asa cum ne-am obisnuit noi sa traim. Sau poate ca fericirea are sens doar intr-o societate de tip liberal, egalitarista, in care minoritatile si femeile nu sunt discriminate. Sau poate ca fericirea are sens doar daca poti detine lucruri pe care le au toti ceilalti - esti cu atat mai fericit cu cat ai acces la mai multe lucruri. Putem confectiona astfel de ipoteze atata vreme cat nu intelegem originea fericirii. Dar ipotezele noastre raman in buna parte iluzorii. 

(Si fiindca blogul meu este ca un film indian, facem pauza pentru un videoclip despre niste tineri care nu puteau sa traiasca cu normele societatii.)




Validarea externa pe care ne-o ofera societatea poate tine loc de fericire - pe sistem: daca nu are nimeni treaba cu mine, inseamna ca pot fi fericit. Si totusi, fericirea este dicolo de validarea externa si nici nu are vreo legatura cu toate aceste conditii pe care societatea vrea sa ni le impuna, mai mult pentru a se conserva pe sine decat pentru a ne face pe noi fericiti. Secretul fericirii este dincolo de aceste conditii si de fapt tine de modul in care ne reprezentam viata, pe ceilalti si pe sine, de asteptarile pe care le avem si capacitatea noastra de a aprecia ceea ce este, respectiv de a ne detasa de ceea ce nu poate fi. 

In acest fel, unii pot fi fericiti in ciuda faptului ca nu au parte de binecuvantarile societatii de consum, nici de reciprocitate in dragoste, nici de egalitate in drepturi si nici macar de libertate. Poate vi s-a parut straniu faptul ca Alexei Navalny aparea mereu cu zambetul pe buze, cu toate ca nu se bucura de cele mai bune conditii de detentie. Cred ca era modul sau de a demonstra ca este liber si puternic, in ciuda tuturor eforturilor pe care chestia de la Kremlin le facea pentru a-i sfarama vointa si a-l determina sa isi accepte conditia de rob al dictaturii. Ar fi zambit si atunci cand trolii lui Putin au inceput sa inventeze stiri despre sotia lui. 




Fericirea nu este dependenta de conditiile pe care ti le impune societatea si nici macar de conditiile de viata propriu-zise. Desigur, statisticile spun altceva dar omul nu este o statistica iar faptul ca macar si o singura persoana este capabila sa fie fericita in cele mai aspre conditii de viata si in ciuda invalidarii publice, cred ca reprezinta o dovada suficienta cu privire la adevarata sursa a fericirii, si anume perceptia umana. Fericirea poate avea la baza pe un singur gand: au facut tot posibilul sa ma determine sa accept conditiile impuse de Putin, mi-au luat libertatea si au incercat sa ma omoare, dar eu le-am demonstrat ca sunt mai puternic decat atat si mi-e de ajuns sa stiu ca generatiile urmatoare vor vorbi despre mine cu respect. 

Care este stiinta din spatele acestei opinii? Dan Gilbert de la Universitatea Harvard vorbeste intr-un discurs Ted Talks despre cercetarile facute de echipa dumnealui de cercetatori impartasindu-ne secretul fericirii, asa cum reiese el din datele sale: oamenii fericiti au doua trasaturi fundamentale - ei apreciaza ceea ce au si se detaseaza fata de ceea ce nu pot avea. Ceva ce stim si noi de milenii, nu-i asa? Aprecierea si detasarea reprezinta concepte fundamentale ale marilor religii ale lumii iar in literatura universala apar tot felul de indicii cu privire la secretul fericirii - vezi fabula lui La Fontaine Vulpea si Strugurii. Si atunci cum de am ajuns la o confuzie atat de mare cu privire la fericire? 

Fara a fi un mare adept al conspiratiilor, datorita faptului ca fericirea este totusi un factor motivational atat de puternic, ca si frica, s-a nascut interesul de a asocia fericirea cu tot felul de lucruri care erau importante pentru cei care instituiau ordinea societatii. Nu intotdeauna intentiile au fost negative. Spre exemplu, fericirea a fost multa vreme presupusa recompensa pentru bun simt comun. Nu toata lumea era fericita practicand bunul simt comun dar asta e partea a 2-a. Numai de curand fericirea a devenit recompensa pentru faptul ca aruncam cu banii pe fereastra pentru a cumpara ceea ce produc companiile cu renume. Apoi a fost recompensa pentru cei care castiga concursurile de talente pentru ca au avut probleme in copilarie. Acum insa stiti adevarul despre fericire. 








(1) Imaginea Happy Gay Couple, de Marcelo Chagas, via Pexels
Continue reading

sâmbătă, 24 februarie 2024

Dupa cat timp ar trebui sa depui armele daca nu ai reusit sa cuceresti pe cineva? O intrebare pe care ti-ar adresa-o cineva cu mai putina experienta de inter-relationare. Iar raspunsul corect la aceasta intrebare, ca de fiecare data, este aparent simplu: depinde!



☆ ☆ ☆


Barbatii lipsiti de experienta te intreaba adesea cat timp ar trebui sa curtezi o femeie inainte sa te dai batut. Probabil ca in ziua de azi si femeile lipsite de experienta pot avea aceeasi problema, macar unele dintre ele - si anume cele care se regasesc in postura de a fi ele vanatorul. Sigur, femeile vaneaza diferit si nu e absolut nimic in neregula cu asta, fiindca asta inseamna sa fii om. Diversitatea este o realitate a existentei noastre ca specie iar cei care sunt obisnuiti ca oamenii sa se comporte, sa arate, sa se imbrace si sa reactioneze intr-un singur fel, pe care ei il considera corect, natural sau traditional, s-au abonat la foarte multa frustrare care nu le foloseste la absolut nimic. Cu toate acestea, cred ca exista si limite. Care ar putea fi acestea? 

Cand adresezi o intrebare de acest fel - cat timp ar trebui sa curtezi un partener inainte sa depui armele - raspunsurile pe care le primesti pot fi si acestea destul de diverse: 

  • urmareste-o toata viata daca este sufletul tau pereche!
  • urmareste-o 2 ore si ceva
  • urmareste-o pana cand striga "Hartuire!!"
  • nu o urmari deloc, ai lucruri mai bune de facut!
  • nu o urmari, atrage-o - don't chase, attract!
  • femeilor le place sa fie urmarite, fa-o!
  • urmareste banii iar femeile te vor urmari pe tine!
  • depinde cat de repede fuge de tine
  • nu urmari, inlocuieste!
  • pana cand spune ca este casatorita si are 5 copii
  • dezvolta-te si vei fi urmarit tu!

Exista oare un raspuns corect la aceasta intrebare? Trebuie spus ca exista ceva adevar in fiecare dintre aceste raspunsuri, la fel cum exista si ceva gresit in ele - paradoxal nu-i asa? Iar daca exista un raspuns corect la aceasta intrebare, acel raspuns este, ca de obicei, Depinde. Fiindca sunt destul de multi factori implicati in fiecare situatie iar un raspuns unic pentru o diversitate atat de mare de situatii si personalitati ar fi naiv si complet eronat. Dar daca ar fi sa dau un raspuns scurt si un reper mai bun decat acesta, cuiva care are nevoie de mai mult de-atat, i-as spune astfel: curteaz-o sau curteaza-l dar asigura-te mai intai ca partenerul dorit se simte confortabil cu ceea ce faci! E deci si o problema de reality-check.

E un reper destul de dificil de respectat fiindca oamenii de regula fac ceea ce simt iar daca simt ca trebuie sa te urmareasca, aproape ca nici nu mai conteaza feedback-ul primit. De aceea, in unele situatii acest feedback are tendinta sa devina din ce in ce mai aspru, din ce in ce mai sever, pentru ca vanatorul sa inteleaga faptul ca trebuie sa se opreasca. Iar cand vanatorul nu este capabil sa inteleaga feedback-ul primit, chiar avem de-a face cu un hartuitor sau un stalker, acesta fiind termenul consacrat de cultura anglo-americana. Distanta intre un comportament de acest fel, de vanator respins, si o curtare propriu-zisa este uneori foarte mica.




Cand urmarim un partener care ne refuza, fiindca altfel de ce am mai vorbi despre asta, cred ca este nevoie sa tinem cont de elemente precum urmatoarele.

  • Comportament Non-Verbal ~ raspunsul negativ poate fi ferm de la bun inceput - am prieten, sorry, sau poate fi negativ dar bland - nu, dar ma mai gandesc, ori chiar lasand loc de interpretari: un raspuns negativ dar cu zambetul pe buze - haha, esti nebun, sau un raspuns visator - nu stiu daca e o idee asa de buna, chiar reprezinta o invitatie in sine. Unora le este greu sa va refuze ferm si va revine misiunea de a afla ce se afla in spatele acelei amanari sau acelui pretext primit.
  • Contextul Curtarii~ persoana pe care o curtati nu este un obiect dintr-o vitrina. Ea se afla intr-un anumit moment al vietii sale, mai potrivit sau mai putin potrivit pentru inceperea unei relatii. Ea poate sa aiba probleme de serviciu, familiale, personale, etc, care o fac indisponibila temporar sau pe termen nelimitat. Daca este cazul de asa ceva, chiar si un raspuns favorabil este interpretabil: oare are nevoie de un partener sau de un salvator? Va trebui sa o salvati toata viata? 
  • Personalitatea Celui Curtat~ scenariul curtarii este influentat in mod decisiv de varsta protagonistilor. Fetele foarte tinere pot fi extrem de idealiste si pornite ele insele in urmarirea cuiva ori pot sa se comporte ca si cand nu stiu exact ce isi doresc de la viata de cuplu - de unde si bataile de cap. Cand aveti de-a face cu o femeie matura lucrurile pot fi ceva mai simple (insa si un refuz e simplu), asta nu inseamna ca nu mai aveti nimic de facut pentru a o convinge ca sunteti persoana potrivita. De asemenea, exista personalitati care nu se vor decide niciodata ce isi doresc de la o relatie ori vor descoperi ca nici macar nu-si doresc o relatie stabila. 
  • Evolutia Interactiunilor ~ exista situatii in care aceasta evolutie este pozitiva, in sensul ca refuzului initial ii urmeaza materializarea primei intalniri asa cum ii poate urma si o noua amanare si un nou pretext de a nu va intalni. Aveti nevoie sa tineti cont de aceste detalii si sa va intrebati mereu care este semnificatia lor si ce isi doreste de fapt cel pe care il vanati: are nevoie sa insistati sau sa abandonati? Iar daca insistati sa obtineti adeziunea unei persoane care va tot refuza mai e confortabil ptr dvs? Asa va fi toata relatia?
  • Compatibilitatea Dintre Voi ~ fara compatibilitate nu exista premisa unei relatii reusite si de lunga durata. Poate mai mult decat raspunsul afirmativ in sine, ar trebui sa va preocupe ce aveti in comun cu persoana pe care o curtati, ce activitati ati putea realiza impreuna, cat de pregatiti din punct de vedere economic sunteti fiecare dintre voi ca sa sustineti existenta unui cuplu sau a unei familii, cum raspundeti nevoilor emotionale ale celuilalt sau cum o face acesta, daca este cazul. 

Dupa cum am incercat sa explic mai sus, curtarea este o tatonare permanenta iar refuzul initial este un prilej de inter-cunoastere sau de acomodare cu ideea unei relatii cu dvs. De aceea se poate spune ca refuzul unei femei poate reprezenta orice: poate fi un refuz propriu-zis dar poate fi si o invitatie la inter-cunoastere. In acest timp ea poate afla cat de mult sunteti dispus sa luptati pentru un obiectiv, care sunt armele ori resursele de care dispuneti si pe care sunteti dispus sa le investiti pentru a obtine adeziunea ei, daca sunteti capabil sa respectati limite sau nu, daca aveti cei 7 ani de acasa, s.a.m.d. Dar si cel care curteaza poate folosi acest timp pentru a obtine astfel de informatii despre cel curtat. Nu mica v-ar putea fi mirarea sa descoperiti in timp ce curtati pe cineva ca, de fapt nu corespunde standardelor dvs! Si atunci se mai intampla ca si cel curtat sa vina dupa dvs si sa gasiti un pretext de a nu-l intalni! 

Lucrurile nu sunt simple fiindca nici relatiile nu sunt simple iar a incepe o relatie doar fiindca cineva si-a manifestat interesul fata de tine chiar reprezinta un esantion de comportament aberant. In Romania, cele mai multe relatii incep prin dezvoltarea unei relatii de colegialitate in mediul profesional. Oare de ce? Pai pentru ca mediul profesional chiar ofera un spatiu de inter-cunoastere pe care cu greu l-ati putea avea in orice alta situatie. La asta se adauga relatiile incepute in scoala, pentru fix acelasi motiv. In plus, contactul direct cu persoana respectiva ofera indicii si rezolvare multor preocupari care ar ramane fara raspus daca v-ati intalni o data pe saptamana, in urma unei relatii incepute pe internet.

Inceputul unei relatii poate fi precum acel film Disney de desene animate - "Sus!", in care o casa incepe sa zboare, ridicata printre nori de niste baloane. Daca se acumuleaza suficiente baloane, casa va zbura. Daca nu se acumuleaza aceasta masa critica, raspunsul va ramane unul negativ. Baloanele ar putea simboliza motivele pe care cei doi parteneri le au sa inceapa o relatie: compatibilitatea dintre ei, rabdarea de care dau dovada, delicatetea pe care o arata, calitatile pe care sunt capabili sa le expuna in anumite ocazii, capacitatea de a respecta reguli si limite, testele la care sunt supusi si care au fost trecute cu bine, s.a.m.d..




De aceea un raspuns de tipul nu iti pierde timpul cu persoana care te-a refuzat, este corect doar partial. Dar tot la fel si un raspuns de tipul urmareste-o toata viata, daca simti ca e sufletul tau pereche. Timpul este o resursa pretioasa care, odata pierduta, nu poate fi recuperata iar noi trebuie sa ne intrebam daca ne dorim o viata in care nu facem altceva decat sa urmarim pe cineva sau o viata normala de familie. Poate singura certitudine pe care v-o pot oferi este aceea ca, in prima faza, sentimentele celui curtat sunt totusi mai importante decat ale celui care face oferta - pentru tango este nevoie de doi iar dans cu forta nu exista. Da, poate ca este nedrept dar cine spune ca viata este corecta? Iar curtarea poate avea aceasta dimensiune dureroasa a umilintei.

Dar daca sunteti vanator, trebuie sa fiti pregatit sa faceti fata provocarilor vietii de vanator si sa intelegeti ca exista riscul de a va intoarce acasa fara trofeul visat. Din pacate, multi dintre noi nu sunt pregatiti pentru absolut niciun fel de provocari de ordin psihologic, cu atat mai putin pentru provocarile vietii de vanator - si atunci devenim un incel plin de amaraciune si resentimente. Vestea buna este aceea ca, in comparatie cu cei care asteapta sa fie cuceriti, vanatorul isi ofera lui insusi un numar infinit de oportunitati noi. De aceea, daca vanatorul invata sa treaca peste deziluzii si refuzuri el devine o persoana cu orizonturi mai largi si deci o persoana mai puternica. Si atunci s-ar putea sa fie nevoie sa invete sa vanaze mai putin? Probabil ca da.








(1) Imaginea Portrait of a Beautiful Woman, de Alina Matveycheva via Pexels.
Continue reading

vineri, 16 februarie 2024

Visul unora de a-si putea cumpara marijuana de la magazin a devenit realitate in unele state ale lumii. Dar aceasta realitate nu este obligatoriu una roz. Un articol despre folosirea marijuanei si despre problemele pe care le intampina magazinele de profil. 



☆ ☆ ☆


Stiti probabil ca exista si la noi activisti care isi doresc legalizarea marijuanei pentru uz medicinal si recreational. Consider ca ar fi o greseala aceasta deschidere fata de cultura drogurilor care face ravagii in tarile occidentale. Estul Europei este un teritoriu virgin din acest punct de vedere, unde exista o traditie pentru alcool si fumatul tigaretelor cu tutun - care si asa ne fac suficiente probleme si ne asigura un loc fruntas in statisticile legate de cancer, diabet sau boli cardio-vasculare. Dar faptul ca nu exista o traditie pentru cultura drogurilor este o sansa pentru noi si ar trebui apreciata ca atare. 

Dorinta unora de a stabili o traditie pentru marijuana nu poate fi decat o greseala din motive logice: asa cum arata experienta celor din vest, o parte dintre cei care imbratiseaza consumul acestei substante nu se vor opri aici cu experiementarile si vor avea probleme din ce in ce mai mari cu drogurile grele. Numarul celor care se vor afla in aceasta situatie este direct proportional cu numarul celor care vor avea curiozitatea de a experimenta cu marijuana: cu cat vor fi mai multi curiosi cu atat vor fi si mai multi tentati sa treaca la alte substante. Fiind un drog legal acest numar poate fi din ce in ce mai mare in ideea ca alesii care au votat o astfel de lege ne vor binele si nu ar fi votat o aberatie. 

Este un ciclu vicios al hedonismului care si-a aratat deja fata monstruoasa in occident. Principiul este acela ca atunci cand simti ca iti lipseste ceva pentru a te simti perfect sau pentru a ameliora o durere, probabil ca ai nevoie de o substanta. Problema este ca multe dintre aceste substante au efecte secundare grave, ne afecteaza deciziile si dau dependenta - deci este nevoie de cantitati tot mai mari pentru  obtine acelasi efect. Dar oare o substanta este singurul raspuns la problema golului interior pe care il simtim? Cred ca, in masura sanatatii menrale de care ne bucuram si a gradului de cultura, pot exista si alte posibile raspunsuri la aceasta problema: 

  • ACTIVITATI ~ poate ca ai nevoie de o activitate interesanta (un sport, un hobby, un joc, un job interesant sau putina lectura) fiind cunoscute efectele pozitive ale terapiilor ocupationale. 
  • RELATII ~ este demonstrat faptul ca adesea relatiile si contactul inter-uman imbunatatesc dispozitia emotionala si ne ofera impliniri pe care nu le-am putea obtine in alt mod.
  • PLACERI SUBTILE ~ A asculta muzica sau a privi un peisaj sau chiar un film pe Netflix reprezinta modalitati de a obtine satisfactii reale cu efecte secundare minime. 
  • FILOSOFIE ~ este cunoscuta legatura intre modul cum interpretam faptele realitatii si starea noastra emotionala. Optimismul, realismul sau stoicismul pot sa ne imbunatateasca starea emotionala pe termen scurt sau lung. 



Stiati de exemplu ca exista ceea ce se cheama starea de flow? Este o alternativa pentru starea de high pe care o urmaresc persoanele care nu au avut sansa ori privilegiul de a descoperi activitati, relatii sau un mind-set care sa favorizeze fericirea. Ei bine, da, in final este o problema legata de fericire fiindca oamenii nu au fost facuti sa traiasca nefericiti dar modul cum obtinem aceasta fericire este o stiinta in sine. Starea de flow, careia i-am dedicat un articol separat in acest blog se obtine atunci cand practicam o activitate unde avem posibilitatea de a ne pune in valoare abilitatile (sportive, intelectuale, etc) si care ne afecteaza perceptia realitatii, in sensul ca pare ca timpul se opreste in loc iar lumea din jur pare sa fi disparut. Aflati mai multe la acest link: Starea de Flux.

Ideea acestui articol mi-a venit insa din observarea experientei statelor unde magazinele care comercializeaza marijuana reprezinta o realitate. Asadar, ce se intampla dupa ce alesii neamului legalizeaza folosirea medicinala sau recreationala a marijuanei? Ei bine, vestile nu sunt tocmai bune pentru cei care intentioneaza sa isi deschida un magazin care comercializeaza marijuana. Astfel de magazine au probleme extrem de mari pe partea de securiate. Pentru motive pe care voi incerca sa le impartasesc in continuare, magazinele care se ocupa cu asa ceva sunt sparte in mod frecvent, uneori zilnic. De ce oare?




Principalele motive sunt banii cash si, desigur, marfa, care poate fi valorificata prinn vanzare pe strada, fara plata taxelor aferente. De ce sunt nevoite aceste magazine sa opereze cu bani cash? Pentru ca marijuana apare inca pe lista substantelor controlate si nu poate face obiectul tranzactiilor bancare. Cu alte cuvinte, magazinele care comercializeaza marijuana pot opera cu sume destul de mari de bani cash fiindca legislatia acestor state nu permite folosirea cardului pentru achizitionarea acestei substante. De aici si tentatia pentru rau-facatori de a da buzna cu o arma si a lua acesti bani usor disponibili. 

Pe de alta parte, a vinde intr-un magazin orice fel de marfa presupune asigurarea unor standarde de calitate: substanta activa (THC) trebuie sa fie specificata pe o eticheta pentru ca clientii sa stie ce cumpara, spre deosebire de situatia in care cumperi ceva de pe strada, unde nu iti ramane decat sa speri ca vei primi ceea ce iti doresti iar reclamatii ulterioare nu ai unde sa faci. De aici si tentatia de a obtine aceasta marfa usor de valorificat si cu standarde de calitate superioare, pentru care nu va trebui sa platesti taxele uriase pe care ti le-ar cere statul. Altfel spus, pentru rau-facatori nimic nu are mai mult sens decat sa puna mana pe aceasta marfa, pe orice cale. 

Nu in ultimul rand, patronii unor astfel de firme nu sunt nici ei usa de biserica si au tendinta sa comercializeze marijuana dincolo de cadrul legal, in sensul ca ei pot sa vanda cantitati mult mai mari decat le permite legea in ideea ca nu doresc sa limiteze cat de multi bani esti dispus sa cheltui in pravalia lor - business is always good! De aceea, cand se intampla sa reclame faptul ca le-a fost spart magazinul, ei pot avea surpriza ca politistii sa le mai ia si acestia din marfa, tocmai fiindca se constata depasirea cadrului legal. Prin urmare, multe dintre aceste spargeri nici macar nu sunt raportate.

Felul cum functioneaza magazinele care comercializeaza marijuana si cadrul legal actual lasa mult de dorit iar cei care pornesc in aceasta aventura a deschiderii unui magazin ce comercializeaza marijuana pot ajunge sa regrete ca au facut-o sau se vor vedea nevoiti sa cheltuiasca sume uriase pentru a asigura protectia afacerii lor. Spre exemplu, pot cheltui pentru a fortifica fatada magazinului sau pot investi in arme si personal inalt calificat pentru a tine piept avalansei de cetateni care vor si ei sa prospere de pe urma ta. Nu mai vorbesc despre dificultatea de a-ti asigura marfa in conditiile date - cine ar risca cu tine cand spargerea magazinului tau este doar o chestiune de ore? 








(1) Imaginea Cannabis on Top, de Kindel Media, via Pexels
Continue reading

luni, 5 februarie 2024

Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni.



☆ ☆ ☆


Imi amintesc ca pe vremea cand descopeream internetul, undeva pe la inceputul anilor 2000, aveam si acest interes de a comunica cu persoane aflate in strainatate. Lumea nu devenise inca acest sat mare, asa cum e acum, deci imi doream sa descopar cine sunt si care sunt preocuparile celorlalti. Pana atunci singura modalitate a individului de a comunica intamplator cu ceilalti erau radiocomunicatiile si alfabetul Morse, la care nici macar nu am avut acces vreodata. Dar acum, ca prin minune, eram ca un copil intr-un magazin de dulciuri si aveam un contact cu lumea. Am stat bine cu limba engleza intotdeauna fiindca ascultasem multa muzica si vazusem multe filme iar acum ceilalti erau accesibili la o singura apasare de buton distanta.

Dar in contact cu acesti ceilalti, m-a frapat faptul ca nu aveau absolut niciun respect fata de tine, tu fiind obisnuit sa ai contacte respectuoase in lumea reala. Iar chestia asta era perfect normala pe atunci. De ex. ma insultau afirmand ca Romania este o tara din lumea a 3-a iar daca intentionez sa ma mut la ei imi vor oferi un loc in constructii (ce altceva?). Era un fel de asimilare prin ridiculizare. Nu ma respingeau rece dar ma acceptau facand haz de mine (in termenii de psihologie sociala se numeste naturalizare: e roman, nu trebuie sa ai asteptari prea mari). Lipsa de empatie si bullyingul erau pe atunci o institutie in sine. Daca erai negru, homosexual, femeie sau, asa cum am descoperit eu, daca erai roman, horoscopul nu te prea avantaja. 

Pare ca, incetul cu incetul, pe masura trecerii timpului, ceva s-a schimbat. Poate ca noile generatii au fost crescute diferit. Imi imaginez ca aceasta cultura a respingerii celor diferiti de noi nu a dat rezultatele cele mai favorabile din punct de vedere social, in sensul ca cei respinsi, in mod logic, au devenit o problema sociala avand pretext sa imbratiseze o cariera de criminalitate sau poate au avut un pretext foarte bun sa se auto-mutileze facand din sine un repros si un deget indreptat impotriva societatii - nu mi-ati dat absolut nicio sansa, prin urmare acum trebuie sa traiti cu vinovatia de a ma fi marginalizat si a ma fi impins in bratele criminalitatii, bolii psihice si a sinuciderii. 

Cu alte cuvinte, the struggle is real. Iar aceasta lupta a marginalizatilor cu societatea pare sa fi condus la incercarea societatii si a generatiilor noi de a-i accepta pe marginalizati si a cultiva acceptarea. Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni in timp ce negrii au mai curand un rol pozitiv ori poate ca interpreteaza rolul unui avocat, manager de companie sau sef din cadrul CIA / FBI la care mergi atunci cand ai ramas in criza de solutii. Sau chiar mai ridicol mai mult de atat, poate ca ati vazut un Hamlet negru sau o Mica Sirena de origine japoneza? Ori poate ati citit despre Cenusareasa care merge ea sa caute printul potrivit cu pantoful pierdut?

Da, sunt sigur ca ati observat toate astea in artele contemporane. Nu in ultimul rand, poate ca ati auzit ca in anumite universitati de peste hotare corpul cadrelor didactice trebuie sa cuprinda cel putin o persoana de culoare si o persoana de origine asiatica (total independent de CV-ul lor), doar fiindca dau bine la poza de grup. Aceste tendinte artistice si sociale par a fi ridicole fiindca noi romanii nu avem o experienta similara cu cei marginalizati - avem cu totul alte probleme - si ne este greu sa intelegem ca o persoana marginalizata vede lucruri care noua poate ca ne scapa: cum ar fi faptul ca nu exista niciun negru in conducerea companiilor sau faptul ca femeilor le sunt date joburi slab remunerate ori faptul ca homosexualii trebuie sa-si ascunda orientarea sexuala pentru a nu fi mancati de vii. Diavolul sta in detalii...

Si poate ca este greu sa acceptam ca lumea chiar trebuie sa se schimbe. Fiindca noua ne era bine asa cum era inainte. De ce avem nevoie sa ne trezim cand visul era asa frumos: fara negri, homosexuali si alte persoane care nu au nimic in comun cu noi? Dar cultura woke tine sa ne trezeaca totusi si sa ne atraga atentia asupra faptului ca gresim. Nu e placut sa ti se spuna ca gresesti dar cei care se simt nedreptatiti vor aprecia asta. Si poate ca se vor gandi inca o data daca singura lor sansa in viata este sa se alature unei bande de cartier care se ocupa cu traficul de persoane si droguri. Ori poate ca se vor mai gandi inca o data atunci cand simt nevoia sa se auto-flageleze si sa-si ia ramas bun de la o lume care respinge homosexualitatea si pe trans-sexuali. 




Singurele forme de wokeism pe care le-am observat la noi sunt cele privind corectitudinea fata de femei (feminism) si lupta impotriva bullyingului.  (Habar n-am de ce, foarte putini dintre noi au ridicat problema corectitudinii fata de rromi.) Fata de acestea, avem tendinta sa consideram ca este inutil sa incerci sa schimbi lumea fiindca, oricate discursuri motivationale am asculta, la care te cam fura somnul, pana la urma nu are sens sa iti faci nevoile impotriva vantului si este extrem de obositor sa inotam impotriva curentului. Asa am ajuns sa le recomandam celor care se confrunta cu bullyingul sa gaseasca in sine resurse de a gestiona stresul fiindca, in fond, aceasta este o lume incorecta iar asteptarile nerealiste nu fac decat sa sporeasca stresul. 

Dar corectii nu pot sa traiasca cu aceasta solutie. Ei considera ca lumea poate fi schimbata, acum, cu conditia sa faci suficienta galagie, conform Legii Schimbarii Wokiste ca rapiditatea schimbarii este direct proportionala cu deranjul pe care il cauzezi (zgomot, strazi blocate, conturi de Facebook sub asediu, s.a.m.d.). Cu siguranta ca aceasta corectitudine agresiva este posibila numai intr-un sistem democratic. Democratiile nu sunt la fel de disciplinate si igienizate precum dictaturile, unde ai voie sa faci o demonstratie de protest doar daca este in interesul direct al guvernului. In democratie vocea celor multi trebuie auzita (chiar si daca nu e ascultata propriu-zis). 

Asa au aparut institutiile wokiste, cum e primaria Brasovului care se lupta pentru statutul de cel mai verde oras sau companiile wokiste care se intrec in masuri prin care sa castige simpatia celor multi. Adica cei care pot intra pe pagina ta de Facebook si iti pot strica ziua daca comportamentul tau organizational lasa de dorit. Poate v-ati mirat cand toate acele companii multinationale din vest au vandut totul pe o rubla si au parasit Rusia val-vartej cand a inceput razboiul cu Ucraina. Dar daca intelegeti cultura corectilor care stapaneste occidentul, veti sti de ce au facut-o: fiindca, in final, este vorba despre bani, asa cum credeau rusii - multinationalele nu vor risca sa piarda toti acesti bani zicea Putin in sinea lui - dar cultura corectilor e mai complexa decat anticipau acestia.

Altfel spus, companiile care traiesc in aceasta dictatura a corectilor inteleg faptul ca uneori trebuie sa pierzi putin pentru a castiga mai tarziu - vazute astfel lucrurile, retragerea din Rusia este o adevarata investitie in reputatia, continuitatea si viitorul companiei pe care o conduci. Si da, moda este o dictatura si, probabil, este singura forma de dictatura posibila in lumea democratica. Cate sacrificii nu se fac pentru a fi... in pas cu moda! Dar pentru ca vorbim despre o moda si un curent social, cel mai probabil acesta va trece sau va da nastere unei alte mode care va incerca probabil sa depaseasca limitele wokismului. 

In 2019, intr-un interviu pentru Fundatia Obama legat de activismul tinerilor, presedintele Obama a exprimat o preocupare puternica cu privire la wokism si cultura anularii aflata in expansiune - cancel culture - Aceasta idee a puritatii in care nu esti niciodata compromis si esti mereu corect din punct de vedere politic, cred ca trebuie sa scapam de asta rapid. El a continuat explicand - lumea este murdara, exista ambiguitati. Oamenii care fac lucruri bune au defecte. Oamenii care participa in razboie isi iubesc copiii si au anumite lucruri in comun cu tine. Sursa: Psychology Today.

Ei bine da, limitele wokismului sunt reale si acestea si nu cred ca exista un mod mai bun de a le constientiza decat citandu-l pe Barak Obama. Cum vad eu viitorul wokismului? Poate ca intr-o faza superioara a wokismului oamenii vor gasi calea de mijloc si vor fi ceva mai toleranti. In fond wokismul a fost o reactie de protest impotriva intolerantei si a discriminarii. Este trist ca din dorinta de a indeparta discriminarea din societate am sfarsit prin a practica intoleranta si radicalismul. Ca si cand cineva ar fi dorit sa compromita intentiile pozitive initiale si sa duca in derizoriu o atitudine sociala care promitea atat de mult.








(1) Imaginea BLM Protest, de Clay Banks, via Unsplash

(2) Psychology Today, (acc. 05.02.2024), The promise and problems og being woke, website: PsyhcologyToday.com
Continue reading

vineri, 26 ianuarie 2024

Efectul Maicii Tereza, s-ar putea numi, la fel de bine, efectul lui Mos Craciun. Este adevarat faptul ca generozitatea ne poate seduce si are proprietati vindecatoare? Cateva date stiintifice pe care le voi prezenta in acest articol par sa demonstreze ca exista ceva adevar in asta. 



☆ ☆ ☆


Nu stiu la ce va ganditi cand auziti despre teoria supravietuirii celui mai apt - survival of the fittest. Poate ca sunteti tentati sa o asociati cu opera lui Charles Darwin, la fel ca mine. Totusi am descoperit faptul ca aceasta expresie a fost preluata de Darwin de la sociologul Herbert Spencer, schimbandu-i sensul initial. Darwin considera ca supravietuirea celui mai apt ar trebui sa se refere la capacitatea unei specii de a se adapta la conditii noi de viata. In viziunea lui Herbert Spencer, care astazi le-ar provoca un AVC celor din Black Lives Matter, rasele umane puternice au un avantaj cultural asupra celor mai putin puternice ceea ce le face tot mai puternice pentru ca rasele mai slabe, in mod treptat, sa dispara. 

Ideea aceasta le-a placut atat de mult nazistilor incat au dus-o mai departe in ceea ce se cheama Eugenie: incercarea de a imbunatati calitatea genetica a rasei umane. Practica prin intermediul careia se urmarea acest scop nobil era aceea a sterilizarii fortate si a camerelor de gazare. Dar sa nu divagam! Supravietuirea celui mai apt este prin urmare inteleasa in mod diferit: multi inteleg ca supravietuieste cel mai puternic si considera ca aceasta idee isi are originea in opera lui Darwin. In realitate, Darwin considera ca apt nu inseamna a fi puternic si atat - in sensul ca pestele mare si puternic il consuma pe cel mic si slab. 

Dimpotriva, Darwin insusi, in urma anilor de cercetari, ajunsese la concluzia ca apt ar putea insemna mai curand empatic, cooperant si capabil de comuniune cu ceilalti - cel putin asta este opinia lui in cartile publicate la batranete. Fiindca specia noastra este o specie a comunitatilor cu legaturi stranse si complexe intre membri, legaturi de tip emotional, social, economic, sexual, etc, in care membri diferiti si inzestrati cu abilitati diverse reusesc sa coopereze in beneficiul comunitatii iar ascensiunea sa pe scara evolutiei se datoreaza tocmai acestei resurse. Asadar, nu e vorba despre supravietuirea celui mai puternic ci mai curand a celui mai bland si deschis cooperarii cu ceilalti - survival of the kindest

Dar dincolo de aceste teorii care pot sa ramana doar maculatura este nevoie de cercetare care sa demonstreze ce inseamna cu adevarat supravietuirea celui mai apt si care este natura acestei superioritati evolutive. Poate ca ati ajutat pe cineva vreodata si poate ati observat ca faptul de a ajuta va face sa va simtiti putin mai bine. Unii vorbesc chiar despre un asa-zis extaz al celui care ajuta - helper's high. Da, exista tot felul de astfel de moduri de a-ti imbunatati dispozitia emotionala la care nu te-ai fi gandit: tot asa este si runner's high - acea stare de bine pe care ti-o provoaca alergarea.

Se spune ca Alfred Adler le recomanda pacientilor sai depresivi sa faca in fiecare zi o bucurie unei persoane si le garanta acestora vindecarea de depresie in doar cateva zile. Evident, cooperarea intre oameni este un topic profund adlerian si nu aveam cum sa nu ajung la asta. Si totusi, care sunt dovezile stiintifice care demonstreaza ca exista aceasta suprematie a celor mai cooperanti? Ei bine, incercand sa inteleaga daca avem ceva real aici, oamenii de stiinta au ajuns sa descopere acest straniu Efect al Maicii Tereza. Ce mai este si asta? 

O cercetare convingatoare a aratat faptul ca doar observand un gest empatic ne poate imbunatati raspunsul imunitar. Dupa ce 132 de studenti de la Universitatea Harvard au urmarit un videoclip in care Maica Tereza se ingrijea de copiii abandonati sau de cei care sufereau de lepra, anticorpii din saliva studentilor au crescut in mod semnificativ, ca semn al activarii functiei imunitare a organismului. Aceasta descoperire, cunoscuta sub numele de Efectul Maicii Tereza, este uimitoare. Ea demonstreaza ca atunci cand esti martorul unui act generos si empatic asta genereaza o imunitate robusta in corpul tau. Cu alte cuvinte, empatia poate ajuta sanatatea celorlalti in timp ce empatia lor o ajuta pe-a ta. Este o marturie puternica despre puterea empatiei. Sursa: Psychology Today

Asta inseamna ca empatia joaca un rol important in procesul de vindecare iar medicii carora le pasa de rezultatul activitatii lor pot integra aceasta componenta a relationarii empatice cu pacientii lor. Nu doar ca empatia de care beneficiem din partea celorlalti este confortabila din punct de vedere emotional - ea poate sa vindece o suferinta. In psihoterapie, chiar daca cunoastem atat de multe detalii teoretice si exercitii practice care pot genera o imbunatatire a starii emotionale a clientilor, poate ca uneori este mai importanta atitudinea plina de compasiune decat sa impartasim aceste informatii tehnice cu clientii nostri. Nu de alta dar unii dintre acestia nu sunt intr-o stare emotionala potrivita pentru a receptiona astfel de informatii 




Pentru amatorii de life hackuri pentru sedus femeile ei bine s-a demonstrat si faptul ca persoanele generoase au parte de o activitate sexuala mai bogata. Atractivitatea persoanelor altruiste nu este greu de inteles. Merita sa constatam cat de eficienta este aceasta in atragerea partenerilor, inclusiv a partenerilor sexuali casual, sau intamplatori. Caci amabilitatea si generozitatea deschid drumul tranzactiilor intre persoane, inclusiv a celor sexuale. Motivul pentru care atat barbatii cat si femeile sunt impresionati in mod pozitiv de generozitatea celuilalt ramane la nivelul speculatiilor: poate ca un partener generos este ca o promisiune pe care acest eventual partener care iti plateste consumatia ti-o face cu privire la viitor si cat de mult acest viitor se potriveste cu asteptarile tale. 

Iar daca teoria lui Alfred Adler, sexul intamplator si Efectul Maicii Tereza au vreo legatura intre ele, aceasta ar putea fi aceea ca semnalele de amabilitate pe care le punem in comportamentul nostru reprezinta un mesaj coplesitor pentru psihicul omului, cu consecinte semnificative asupra comportamentului si asupra reactiilor fiziologice ale organismului. Un act generos schimba conotatia experientei si nu putem nega acest lucru. Faptul ca apar dovezi stiintifice cu privire la asta nu poate decat sa ne intareasca convingerea ca, asa cum spune un vechi proverb evreu Darurile deschid usi si iti fac intrarea inaintea celor mari. 

Dar fiindca a venit vorba despre proverbe: Teme-te de grecii care aduc daruri. Nu se refera la greci propriu-zis ci la inamici. Fiindca, potrivit povestii din Odiseea lui Homer, grecii au reusit sa distruga cetatea Troia prin intermediul unui siretlic: ei au construit un cal urias ca ofranda pentru zeita Atena oferindu-l in dar celor din Troia. S-a dovedit ca acel cal era plin de soldati greci care au iesit din ascunzatoare pe timpul noptii si au cucerit cetatea. Morala povestii este aceea ca, in ciuda faptului ca ne dorim atat de mult darurile si ne place sa le primim, un dar poate sa ascunda intentii mai putin prietenoase iar rezultatul poate fi fatal. Asadar, generozitatea poate fi un semn de noblete dar poate fi si un stegulet rosu in sine. Doar timpul va demonstra in care dintre situatii va aflati. Ceea ce puteti face este sa ramaneti vigilenti. 








(1) Imaginea Gift Boxes, de George Dolgikh, via Pexels

(2) NBC News, (acc. 26.01.2024), Survival of the Fittest Has Evolved, website: NBCNews.com

(3) Psychology Today, (acc. 26.01.2024), Supercharge Your Immune System With Empathy, website: PsychologyToday.com

(4) British Psychological Society, (acc. 26.01.2024), Altruistic People Have More Sex, website: BPS.org.uk

(5) Study Smarter, (acc. 26.01.2024), Herbert Spencer, website: StudySmarter.co.uk

(6) Wiley Online Library, (acc. 26.01.2024), A Systematic Review of Research on Empathy in Health Care, website: OnlineLibrary.Wiley.com
Continue reading