Sindromul Barbatului Respins

Daca "Sindromul Barbatului Respins" nu exista, atunci ar trebui inventat. Un articol despre cei pentru care "viata nu merge inainte" atat de usor si simt nevoia sa se puna de-a curmezisul atunci cand viata merge inainte, dar intr-o directie care nu le place.  

 ☆  ☆  ☆

Nu am gasit nimic despre sindromul acesta pe internet si stiu ca nici in manualul de diagnostic psihiatric nu exista. Si totusi, folosesc termenul acesta intr-un mod ironic de ceva timp pentru ca intalnesc adesea situatii in care cate un barbat, dar nu obigatoriu barbat, face cate "o scena" ca urmare a faptului ca a fost respins in iubire, dar, iarasi, nu obligatoriu doar in iubire.

Cu alte cuvinte, sunt pe cale sa inventez eu insumi un nou sindrom si imi vine sa scriu articolul cu majuscule, poate se vede de pe luna, precum marele zid chinezesc. Dar hei, n-am s-o fac. Intai de toate as incerca o definire a sindromului barbatului respins.

Sindromul Barbatului Respins - reprezinta acea grupare de comportamente mai mult sau mai putin extreme prin impactul social al acestora, ce au rolul de a exprima frustrarea ca urmare a respingerii si neimplinirii asteptarilor romantice. 

Si acum sa discutam aceasta definitie.

GRUPAREA DE COMPORTAMENTE - ma refer aici la faptul ca "barbatul respins" poate sa puna in scena tot felul de actiuni care de regula au un efect indoielnic sau mai curand au efectul de a inrautati situatia initiala. Iata doar cateva astfel de actiuni ce survin in conditiile in care toti cei din jur realizeaza ca aceste actiuni sunt fie total inutile, fie chiar nocive, mai putin persoana "cu sindromu' " in desfasurare:

• ACTIUNI DE STALKING - "barbatul respins" poate sa incerce sa intalneasca persoana care l-a respins intr-un efort disperat de a-si negocia situatia, fara a realiza insa cat de putin il ajuta acest comportament. Adesea apare in stare de ebrietate sau face comentarii neavenite pe retelele de socializare ori nu mai conteneste cu mesajele private.

• REPROSURI, SI CRITICI  - "barbatul respins" poate sa invoce tot felul de momente cand te-a ajutat intr-un fel sau altul, incercand sa creeze impresia de superioritate morala si sa forteze cumva adeziunea, ceea ce are un efect invers celui scontat, cum ar fi dezgustul persoanei care il respinge. 

• SANTAJ EMOTIONAL - "barbatul respins" poate sa apara in stare de ebrietate sau extrem de obosit, ori chiar cu simptome de depresie, pentru a sugera faptul ca tu l-ai adus in halul asta si, de asemenea, pentru a forta adeziunea, nebanuind macar faptul ca inceputul lui de depresie de fapt te sperie.

• AMENINTARI DE TOT FELUL - de asemenea, din repertoriul barbatului respins fac parte cu brio si amenintarile, care sunt dintre cele mai brutale dar pot fi si voalate. Aceste amenintari sunt hetero-agresive (indreptate impotriva celui /celei care l-a respins) sau auto-agresive (indreptate impotriva lui insusi, cu scopul santajului emotional).

• RAZBUNARI PUSE IN SCENA - "barbatul respins", in functie de cat de pronuntate sunt tendintele sale psihopatologice, poate sa puna in scena razbunari de dimensiuni variabile. Unele razbunari sunt pur simbolice (fiind coleg de munca, comanda prajituri cu ciocolata de ziua lui, desi stie ca tie iti plac cu frisca) in timp ce altele pot sa aduca pierderi de bunuri sau vieti omenesti. 

• GESTURI AUTO-DISTRUCTIVE - "barbatul respins" poate sa se dedea la tot felul de comportamente inutile si de risc, cum ar fi scandaluri si incaierari cu persoane necunoscute, o sesiune la pacanele unde, pe fond nervos, pierde sume enorme de bani ori betii si consum de droguri, in special daca are deja experienta in aceasta privinta. 

• COMPORTAMENTE FRENETICE - "barbatul respins" poate de asemenea sa nu lase de banuit ca ar fi fost respins si ca se simte frustrat si se deda la comportamente prin care pare ca "sarbatoreste ceva" desi, in realitate, in spate se afla extrem de multa vulnerabilitate si, pe fondul labilitatii psihice, poate oricand sa izbucneasca in plans sau sa comita un gest extrem. 

• ACCEPTAREA SITUATIEI, "CU CANTEC" - unii "barbati respinsi" pot sa lase impresia ca accepta situatia ca atare dar manifesta in acelasi timp o reactie aproape comica prin care isi exprima frustrarea intr-un mod extrovertit. Astfel, ei se transforma in "baba Wanda" si incep sa ii prezica un viitor catastrofal persoanei care i-a respins, intr-o incercare cam brutala de a "trece peste"- fiindca, stiti voi... strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei. Si, probabil, asta ii ajuta sa treaca peste,  dar totusi, ramane spectacolul. 

Imi vin acum in minte cateva cazuri cu destul de multa notorietate.

1. Unul s-a petrecut in Silicon Valley, in anul 1988, in centrul mondial al tehnologiei unde un tip pe nume Richard Farley a comis un atentat la fostul loc de munca in care au murit 7 persoane si alte 4 au fost ranite. Dl. Farley era indragostit de colega sa Laura Black care insa l-a respins. Cand si-a pierdut locul de munca datorita comportamentelor neadecvate (stalking) fata de colega sa, Richard Farley se inarmeaza pana-n dinti si se duce la job sa se razbune. Tipic pentru sindromul barbatului respins, as spune eu.

2. Un alt caz real este acela al unui tanar de 28 de ani din capitala care, recent intors de la munca pe vasul de croaziera, afla ca prietena sa incepuse o relatie cu un alt tip. Se auzise in 2014 cand s-a intamplat aceasta tragedie ca inainte de a intra pe contra sens cu aproape 200 km/h, acest barbat respins in iubire dansase pe mese prin resataurante iar in timp ce se intoarcea de la Brasov, intra pe contrasens si face un accident in care ia cu el "intr-o lume mai buna" inca 5 persoane, printre care si un copil de 12 ani. Observati comportamentul frenetic care ascunde frustrarea, despre care am scris mai sus. 

Care este scopul acestor comportamente jenante, inutile, extreme si de mare risc? Nu este prea greu de inteles ca se incearca un fel de negociere cu realitatea. Cand realitatea "isi arata coltii" si ii pune pe acesti "barbati respinsi" in fata unor situatii extrem de diferite de asteptarile lor, ei raspund cu niste reactii prin care ei incearca sa demonstreze ca nu pot fi ignorati, pur si simplu, ca si ei conteaza. Adesea fac asta cu pretul propriei vieti sau cu pretul vietii unor alte persoane - cum ar fi persoana care i-a respins sau persoane care se afla "in the wrong place, at the wrong time".

Observati ca am tot pus intre ghilimele "barbatul respins". Am facut asta pentru ca barbatul respins poate foarte bine sa fie o femeie. Si de altfel observ ca sunt la moda povestioarele despre "cum s-a razbunat o femeie inselata" - e plin internetul de asa ceva. Cred ca internautilor li se pare de admirat faptul ca cineva reuseste sa faca impresie printr-un gest extrem care de fapt vorbeste despre o mare slabiciune si despre neputinta de a gestiona frustrarea. Dar am mai vorbit despre asta si nu vreau sa ma repet. 

Se pot face cateva aprecieri cu privire la starea psiho-emotionala a persoanei care afiseaza Sindromul Barbatului Respins:

• TOLERANTA LA FRUSTRARE - capacitatea de a tolera frustrarea a acestei persoane nu pare a fi suficient antrenata. Unii chiar nu stiu sa piarda si, partea cu adevarat trista, au impresia ca asta e o calitate. 

• ORGOLIUL SUPRA-DIMENSIONAT - orgoliul este o chestiune proverbiala pentru "barbatii adevarati", nu-i asa? Barbatul care sufera de "Sindromul Barbatului Respins" ar putea sa sufere in acelasi timp si de "Complexul Demiurgului" - care ii da senzatia ca i se cuvine un tratament special. De aici multa frustrare fiindca oamenii, aproape zilnic, nu inteleg cu cine au de-a face. 

• PERCEPTIA LIPSEI DE RESURSE - traim cu teroarea pierderii pentru ca, in logica noastra, universul este sarac in resurse si nu ne permitem sa le pierdem. Resursele sunt limitate si pierderea acestora capata dimensiuni astronomice. Este neinchipuit de frustrant sa traiesti intr-un desert psihologic ca acesta si de fapt, foarte multi dintre noi chiar traim acolo. 

• GLAMORIZAREA DRAMEI - fiindca fiecare om invata inca din copilarie "ce se face" atunci cand pierzi ceva, unii se pare ca invata ca atunci cand pierzi ceva, se face "un balamuc" - cu cat mai mare cu atat "mai bine". Dar ce ar fi sa invatam in schimb ca pierderea face parte din viata si ca avem de unde sa pierdem fiindca universul este generos?

Am denumit acest sindrom "al barbatului respins" fiindca, poate, barbatii par a fi mai mai orgoliosi (cel putin asa circula un mit urban), si orgoliul produce frustrare care in final se exprima in moduri dramatice. Stim bine insa ca si femeile pot fi orgolioase (ca niste barbati) si "virile" in exprimarea frustrarii, ceea ce le califica cu brio pentru un sindrom al barbatului respins, fara niciun pericol de discriminare pe criterii de gen. 

La femei spre exemplu am observat un alt tip de razbunare: ele incearca sa coalizeze cat mai multi oameni impotriva celui sau celei care i-a respins. Impreuna cu acesti suporteri de ocazie ele pot sa ii faca viata un infern persoanei care le-a respins. Spre exemplu, femeia incepe prin a se plange de aceasta persoana iar cei care o iubesc si vor sa o sustina incep sa puna la cale tot felul de actiuni indreptate impotriva acelei persoane, pornind de la simple ironii "castratoare" (misto-uri cu colti) si terminand cu actiuni simbolice sau concrete de excludere din colectiv. Bullyingul poate foarte bine sa aiba la origine frustrarea unei fete respinse. 

(1) Imaginea "Silhouette" by Rakicevic Nenad via Pexels  

(2) Wikipedia, (acc. 05.12.3019), Richard Farley, website: Wikipedia

(3) DIGI 24, (acc. 05.12.2019), Tanarul care a provocat accidentul..., website: Digi24