Tehnica Odioasa Reid

Atunci cand anchetatorilor le lipseste talentul si disponibilitatea de a descoperi adevarul despre o crima, ei pot folosi tehnica lui John Reid, prin intermediul careia ne oferim o scurtatura catre ceea ce ne intereseaza cu adevarat, cum ar fi o prima si un concediu. In ce consta aceasta tehnica odioasa?

o o o

Tehnica Reid este o metoda de interogare care a fost creata si dezvoltata de catre americanul John E. Reid in anii '50. Reid a fost psiholog, expert in testul poligraf si fost politist. Cei care folosesc tehnica aceasta sunt de parere ca aceasta este utila in extragerea de informatii de la suspecti altfel nedispusi sa colaboreze cu Politia. Criticii tehnicii Reid sunt de parere insa ca printre minusurile acestei forme de interogare se afla, deloc de neglijat, faptul ca unii suspecti, in special minorii, ajung sa faca confesiuni care nu corespund realitatii.

Tehnica, ca sa zic asa, este luata la misto de fapte, fiindca, pe cand Reid se bucura de succesul strategiei sale in interogarea unui suspect de crima, despre care se credea ca si-ar fi ucis sotia, fortandu-l practic sa recunoasca ceva ce nu a facut, adevaratul vinovat rasufla usurat in timp ce deschidea o doza de bere. Numai confesiunea acestuia din urma a reusit sa rastoarne reputatia lui John Reid, precum si faptul ca statul american a trebuit sa plateasca o frumoasa despagubire de $500.000 celui care a infundat puscaria nevinovat.

Pentru mine, aceasta tehnica este doar un fel de "folclor" pe care este bine sa il cunosti din cel putin cateva motive: pentru ca in felul acesta intelegi cum poate cineva mai slab de inger sa fie determinat sa minta, poate chiar si in conditii de juramant, dar si pentru a intelege cat de complex este procesul judiciar si cat de dificil este sa gestionezi o ancheta profesionista care nu violeaza drepturile persoanei, fie aceasta si o persoana in calitate de acuzat.

Asadar, tehnica Reid, se desfasoara pe baza unei scheme bine determinate, care consta dintr-un proces alcatuit din 3 faze:

• ANALIZA FAPTELOR

• ANALIZA COMPORTAMENTULUI

• CEI 9 PASI AI INTEROGATORIULUI

Daca in primele etape ale anchetei (analiza faptelor si cea comportamentala) reiese posibilitatea ca suspectul sa fi comis crima respectiva, urmeaza interogatoriul, in care abordarea anchetatorilor devine acuzatoare si urmareste, nu-i asa, sa obtina o confesiune. In acest scop sunt folosite, spre exemplu, intrebari cu varianta de raspuns care insa elimina din start varianta ca suspectul este pur si simplu nevinovat. Iata cum suna o astfel de intrebare:

Ai planuit crima din timp sau a fost o chestie de moment?

Intrebarile de acest fel sunt puse cu un ton intelegator si cu "duhul blandetii", pentru a-l determina pe suspect sa se simta confortabil in postura celui care martusiseste. Asta corespunde in Psihologia Umanista la ceea ce se numeste "acceptare neconditionata". Fiindca se considera ca atunci cand psihologul te abordeaza astfel devii mult mai dispus sa "te deschizi" si sa participi la terapia lui. Si probabil ca nu este intamplator faptul ca tehnica Reid a aparut tocmai in perioada in care se dezvolta Psihologia Umanista a lui Carl Rogers. De altfel, in 1946, Rogers devenea presedintele APA (Asociatia Psihologilor Americani).

Bine, imi veti spune, dar cat de confortabil sa te simti la interogatoriu? Eventual pana ajungi sa spui o minciuna, doar ca sa scapi de morisca asta alcatuita din intrebari binevoitoare care te afunda in mlastina unei false vinovatii. Ei bine, da. Iata si cei 9 pasi, ai tehnicii Reid, asa cum i-a conceput cel care a produs aceasta minunatie a psihologiei judiciare:

• CONFRUNTAREA POZITIVA - Nu prea inteleg ce este "pozitiv" in faptul ca ii spui unui suspect ca ai dovezi clare impotriva lui, desi nu ai. Cu alte cuvinte "il minti, pozitiv", fiindca il minti cu duhul blandetii. De asemenea, ii oferi ocazia sa-si explice faptele. 

• MINIMIZAREA VINOVATIEI - Este o chestie pe care o folosesc in general cei "certati cu legea" fiindca ii ajuta sa traiasca cu ei insisi. In psihologie apare sub forma de mecanism de aparare (rationalizare). E un mod de a-ti handicapa propria constiinta care, in final iti permite sa dormi linistit noaptea, desi ai la activ 500 de crime. Spre exemplu, poti sa arunci responsabilitatea pe cineva sau pe un set de circumstante neprielnice. 

• REDUCEREA NEGARII FAPTELOR - Cu alte cuvinte, aici, agenda anchetatorilor consta in a-ti micsora rezistenta la BS, pentru ca in final sa ti se para atractiv faptul ca ancheta, si toti cei care participa la ea, se afla intr-un mare BS, ceea ce reprezinta o manipulare grosolana.

• MOMENTUL MOTIVARILOR - De regula, in acest punct, acuzatul aduce argumente pentru care nu ar fi putut comite fapta, din moment ce lucrurile devin mult mai clare in mintea lui. Dar anchetatorul este orientat sa "o tina pe-a lui" si sa ofere motive pentru care ar fi putut totusi sa comita fapta.  

• RECOMPENSAREA SINCERITATII - Cu alte cuvinte, suspectului i se vaneaza orice detaliu care corespunde cu versiunea anchetatorilor pentru a crea sentimentul de validare. 

• CUMINTIREA SUPECTULUI - Apare in cele din urma o etapa in care, probabil obosit de toate insinuarile dulcege facute de anchetatori, incepe sa se instaleze resemnarea iar suspectul incepe sa se obisnuiasca cu ideea ca orice este mai bun decat acest interogatoriu care ii violeaza drepturile, chiar si un pui de somn in celula, care dureaza 20 de ani.

• INTREBAREA CU VARIANTE DE RASPUNS - Este cea despre care am amintit mai sus si care, de fapt, nu are variante de raspuns, fiindca ti se da de ales intre mere ionatane si mere golden, dar in esenta, altcineva a hotarat in locul tau ce desert vei avea. Este, dupa cum observati, un moment foarte delicat al interogatoriu, in care oboseala este accentuata si riscul de a admite o forma de vinovatie, eventual mai usoara, (de ex. omor prin imprudenta) este urias. Timing! 

• ASUMAREA VINOVATIEI - In aceasta etapa, suspectul este manipulat pentru a colabora cu organele si a recunoaste orice, ajutand organele de ancheta sa puna "cap la cap" toate elementele incidentului si oferind confesiuni pe banda rulanta, realizate inclusiv in prezenta martorilor.

• DOCUMENTAREA - In aceasta ultima etapa, dupa ce lucrurile au fost puse cap la cap, se incearca constituirea unei variante oficiale, bine inchegate, dupa care suspectul este pregatit sa ofere declaratii ce vor fi inregistrate audio-video pentru a putea fi folosite in proces.    

Dupa cum observati, tot acest circ este bine pus la punct si gandit parca special pentru a usura munca anchetatorilor. Adevarul pare sa nu conteze la fel de mult precum faptul ca cineva a recunoscut crima, prin urmare putem sa ne bagam in seama cu reporteritele sexy de la 7 canale de televiziune care ne vor aborda cu ochii plini de admiratie si respect pentru nobila meserie de slujitori ai statului. De asemenea, putem sa ne vedem de problemele noastre, cum ar fi noua colega de la biroul Resurse Umane, sau poate o partida de pescuit bine-meritata, impreuna cu colegii de birou. 

Fiindca domnul John Reid nu a fost destept degeaba! Si in felul acesta avem raspunsul la intrebarea de ce unii chiar marturisesc crime pe care nu le-au comis niciodata. Daca toti muritorii functioneaza pe principiul minimului efort, care presupune sa ai maximul de beneficii obtinut prin intermediul unui minim efort, ei bine, de ce nu ar fi loc de o asemenea mentalitate chiar si in randul celor care servesc statul? Nu vreau sa insinuez ca toti cei care servesc statul cred  in tehnica Reid. De altfel, nu ma indoiesc ca ei studiaza asa ceva in timpul formarii lor profesionale, pentru a evita astfel de situatii.




La prima vedere este doar un alt discurs plictisitor de la Ted Talks, dar, in ciuda faptului ca dureaza aproape 20 de minute, cred ca merita efortul. Veti afla aici cum alegerea de a recunoaste o crima pe care nu ai comis-o pare logica cand esti intr-o situatie de ancheta in calitate de suspect si, de asemenea, care sunt cei care sunt expusi la a recunoaste crime pe care nu le-au comis: imigrantii, care nu cunosc limba, cei care apartin unor minoritati vazute rau, cei cu deficiente mentale, cu boli psihice, dependentii de droguri (chiar si nicotina) sau adolescentii a caror personalitate este in formare si nu stiu la ce sa se astepte.

(1) Imaginea Prison, de Lennart Takanen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 22.04.2020), Reid Technique, website: Wikipedia