Psihologia Razbunarii

Este dulce dar este si... arma prostului. Oare care dintre aceste proverbe este cel care reflecta adevarul? Explorand datele obtinute prin intermediul cercetarii stiintifice, ajungem la concluzia ca, in mod paradoxal, ambele sunt la fel de adevarate!

 ☆  ☆  ☆

Condamnata de codurile morale ale inteleptilor, dar totusi, placuta si chiar "dulce", in felul ei, razbunarea este fara indoiala o componenta nelipsita a vietii sociale si a comportamentului inter-personal. "Este arma prostului", dar unii dintre noi nu au nicio problema in a o folosi, fara a se simti, in mod necesar, prosti, dimpotriva, cu efecte pozitive asupra stimei de sine, cel putin pe termen scurt.

Marile razbunari au condimentat opere literare si dramatice de notorietate, iar cinematografia ar fi cu totul lipsita de sare si piper in caz ca ar lipsi scenariile in care cineva trebuie sa "isi faca dreptate" - razbunarea este un spectacol in sine. Razbunarea este si primitiva, de la Noul Testament nu prea mai e la moda, fiindca nu tine cont de formele de control social (justitia, opinia publica, etc), singurul criteriu luat in calcul fiind perceptia proprie, subiectiva, si emotiile, furia, mai exact.

Prin razbunare iti oferi singur posibilitatea de a judeca si a pedepsi si devii prin asta un mic dumnezeu. Exista inca la nivelul simtului comun iluzia ca razbunarea reprezinta un comportament natural, un raspuns aproape logic fata de nedreptate, ca si cand nu am avea o alta optiune decat aceea de a pedepsi rautatile care ne-au fost facute. Si daca nu am face-o, atunci cu singuranta ca am purta durerea pentru toata viata si ne-am imbolnavi de nervi si de ciuda. Asa sa fie?

Realitatea civilizatiei ne prezinta o alta versiune: poti alege sa nu te razbuni, si, de asemenea, poti alege sa nu suferi pentru raul care ti-a fost facut. CUM? Este o problema de civilizatie, intr-adevar, si o problema de punere in valoare a unor resurse de pret, cum ar fi gandirea - "fabrica de resurse", cum ii spun eu, pe care nici macar nu stiti ca o aveti, liberul arbitru si libertatea de a-ti alege atitudinea. Din pacate, la unii, gandirea functioneaza  mai curand ca o gaura neagra, prin care resursele se evapora.

Si totusi... daca stima de sine depinde de gestul de a ne razbuna, cred ca avem aceeasi situatie in care calmarea depinde de gestul de a aprinde o tigara - si asemanarea cu fumatul nu se opreste aici. S-a descoperit pe cale experimentala faptul ca activitatea nervoasa a "razbunatorilor" seamana, periculos de mult cu cea a consumatorilor de droguri - "dulce razbunare".... Iar costurile sunt la fel de mari in ambele situatii. Care ar putea fi costurile razbunarii?

• Probleme inter-personale - constau in escaladarea conflictelor ca urmare a ciclurilor de razbunari aplicate, in sistem de "razbunare pentru razbunare", mai ales ca niciodata razbunatorul si tinta sa nu par a fi de acord cu privire la cat de meritata este razbunarea, sau daca a fost aleasa in mod corect.

• Complicatii legale - o razbunare nu tine cont obligatoriu de codurile de legi sau de bunul simt comun, dimpotriva, este total refractara la asa ceva si ar trebui sa existe multa sanatate psihica la cineva care se razbuna gandindu-se si la aspecte legale. Daca razbunatorul ar putea sa faca asta, atunci probabil ca ar putea si sa isi depaseasca aceasta slabiciune si sa practice iertarea, ca un crestin adevarat.

• Probleme afective - mai multe studii in acest domeniu au scos in evidenta faptul ca persoanele care se razbuna sunt mai nefericite cu viata lor si mai depresive, observandu-se la acestea mai multe afecte negative decat la cei care gasesc in sine puterea de a trece peste. 

• Stigmatul bolii psihice - este relativ fragila limita intre razbunare si boala psihica, tocmai pentru ca cele doua au foarte multe in comun, cum ar fi lipsa controlului, afectivitatea exacerbata, furia oarba, irationalitatea. Nu de putine ori li s-a spus marilor razbunatori ca sunt bolnavi psihic.

• Probleme de sanatate - potrivit unor surse din domeniul cercetarii stiintifice, s-a ajuns la concluzia ca persoanele care se razbuna sunt mai stresate, au o tensiune arteriala mai mare si prezinta numeroase simptome de tip psiho-somatic. 

Cand cineva se razbuna insa, toate acestea nu mai conteaza. Logica persoanei care se razbuna pare mai curand convinsa de faptul ca razbunarea te face respectat, ii impiedica pe ceilalti sa te calce in picioare, te ajuta sa te calmezi si chiar iti ofera un mic "orgasm" - satisfactia razbunarii, prin intermediul caruia uiti de toate necazurile. Razbunarea tine de o logica a razboiului in care satisfactiile sunt pe termen scurt iar ziua de maine este cu totul incerta si pare ca nu intereseaza pe nimeni.

Exista cateva circumstante care, potrivit cercetatorilor, ar mari posibilitatea ca oamenii sa adopte razbunarea:

• Persistenta furiei (→ de unde necesitatea gestionarii acesteia), 

• Perceptia dezavantajelor razbunarii (→ atunci cand nu sunt constientizate),

• Valorile culturale si religioase (→ de unde necesitatea interiorizarii lor),

• Absenta unui sistem extern de reglare sociala, care sa faciliteze actele de dreptate (→ necesitatea functionarii adecvate a institutiilor statului)

Un alt studiu a demonstrat limpede faptul ca, desi avem impresia cu totii ca razbunarea ne-ar ajuta sa trecem mai usor peste nedreptatile care ne-au fost facute si suferinta aferenta, in realitate aceasta se dovedeste a fi o simpla iluzie - razbunarea nu ne ajuta sa trecem peste, dimpotriva, desi pe termen scurt ne-ar putea oferi acel moment de eliberare "Orgasmul Razbunatorului", uitarea nu intervine ca urmare a razbunarii, dimpotriva, pe termen lung razbunarea face suferinta sa se perpetueze, spre deosebire de cei care nu se razbuna si tocmai de aceea, chiar trec mai repede peste.

Multi oameni au ripostat impotriva unui sofer care a fost nepoliticos cu dansii, spre exemplu, ori s-a gasit o cale de a pedepsi pe cineva care i-a infuriat. De ce nu au invatat  ca o asemenea riposta poate sa ii faca sa se simta mai prost? O posibila explicatie ar putea fi aceea ca a vedea un transgresor care isi primeste pedeapsa este placut, asa cum se prezinta in literatura. Probabil ca oamenii supra-generalizeaza pornind de aici, nereusind sa inteleaga faptul ca pedeapsa, dupa cum reiese din studiile noastre, reprezinta o actiune costisitoare din punct de vedere afectiv. Stanford University

Asa cum spuneam, razbunarea nu prea mai este "mainstream" cel putin in lumea crestina, desi razbunatorii nu sunt o tagma pe cale de disparitie. Tindem catre mai multa civilizatie, iar razbunarile de azi se doresc "soft", razbunari care iti ofera satisfactia fara a-ti pune in pericol renumele sau libertatea. Iata ce se poate face in acest sens:


>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea I Want Your Revenge, de Dollen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Huffington Post, (acc. Iulie, 2016), Psychology of Revenge, webiste: Huffingtonpost

(3) Psychcentral, (acc. Iulie, 2016), Revenge. The Psychology of Retribution, website: Psychcentral

(4) Psychology Today, (acc. Iulie, 2016), Revenge. Will you feel better?, website: Psychologytoday

(5) Psychological Science, (acc. Iulie, 2016), The Complicated Psychology of Revenge, website: Psychologicalscience