A Fost (sau nu) Genocid?

Democrațiile liberale din Occident au o mare slăbiciune. Iar propagandiștii lui Putin o cunosc foarte bine, deși în Rusia ea nu există propriu-zis. Așa a apărut Aleea Îngerilor, o pagină de propagandă putinistă demnă de o cauză mai bună. Ce este Aleea Îngerilor și care este slăbiciunea democrațiilor liberale?  

☆ ☆ ☆

În ciuda faptului că în această lume oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele și nu sunt recompensați în mod adecvat chiar întotdeauna, trăim cu un puternic sentiment al justiției sociale. Nedreptatea ne înfurie și ne este greu să acceptăm că aceasta este o lume incorectă. În sistemele democratice acest lucru pare a fi mai vizibil, deoarece vocile cetățenilor sunt ascultate ori cel puțin aceasta este principiul aflat la baza societății democratice, în contrast cu societățile totalitare, unde vocea cetățeanului nu prea contează și asta induce o resemnare generală și o acceptare a injustiției ca principiu director — ai dreptate doar dacă deții puterea. 

Propaganda putinistă știe că oamenii din vest au un puternic sentiment al dreptății și de aceea a încercat să justifice invazia în fel și chip — zugrăvindu-i pe ucraineni ca fiind personajul negativ care a săvârșit un genocid împotriva populației de etnici ruși din Donbas. Circula spre exemplu un filmuleț despre Aleea Îngerilor din Donețk. Este vorba despre o alee amenajată într-un parc pe care au expus fotografii ale unor copii care și-au pierdut viața în conflictul Ruso-Ucrainean. Totuși, Curtea Internațională de Justiție nu a găsit dovezi ale unui astfel de genocid.

O campanie de propagandă cu acest nume (Allee der Engel) s-a desfășurat în Germania în scopul de a slăbi suportul acestei țări pentru independența Ucrainei. Dacă pe cetățenii ruși — cei care nu au părăsit țara, îi pot trata cu electroșocuri, propaganda rusă știe că simțul dreptății este punctul nostru vulnerabil și de aceea este nevoie să inventeze o Alee a Îngerilor, numai bună să justifice o invazie militară atroce, în timp ce adevăratele scopuri ale invaziei rămân protejate de ochii neîncrezători ai curioșilor. 

Dacă Rusia credea cu adevărat că se petrece un genocid în Donbas, ar fi putut să demonstreze asta într-un mod mai puțin violent. Rusia ar fi putut să prezinte dovezi în organizațiile internaționale cum ar fi Națiune Unite, inclusiv Oficiul pentru Prevenirea Genocidului și să înainteze o petiție pentru inițierea unei investigații.

 

Intervenția militară pentru a preveni atrocitățile — genocid, crime împotriva umanității, crime de război și purificarea etnică — ar fi câștigat legitimitate doar dacă s-ar fi adus dovezi clare în comunitatea internațională. Era necesară și colaborarea cu alte țări în cadrul Națiunilor Unite sau altor actori globali sau regionali.

 

Rusia nu a făcut asta.

 

Dată fiind lipsa de dovezi ale atrocităților și eșecul în a interacționa cu restul puterilor lumii, utilizarea de către Rusia a forței în Ucraina nu poate fi caracterizată ca „intervenție umanitară” pentru a preveni genocidul. Este o invazie.

 

Această invazie a Ucrainei violează legea internațională și probabil ca va cauza exact genul de criză umanitară și moarte pe scară largă pe care Rusia pretinde că dorește să o prevină. 

 

Naivitatea cu care oamenii occidentali cred într-o lume justă este una dintre marile vulnerabilități ale Occidentului. Și atunci de ce nu am reușit noi, occidentalii, să vedem că adevăratul genocid este săvârșit de Rusia împotriva naționalității ucrainene și nu invers? În era post-adevărului, unde orice se poate interpreta în fel și chip, în special de către perfida propagandă rusă, omul occidental poate fi prins în plasa naivității sale ca o insectă care nimerește accidental în plasa unui paianjen.  Iar paianjenul este, de multe ori, infailibil. 

Iată câteva argumente cu privire la faptul că adevăratul genocid se face împotriva poporului Ucrainei:

• NEGAREA IDENTITĂȚII UCRAINENE — în repetate rânduri oficialii statului rus, inclusiv Putin, au fost auziți afirmând că ucrainenii, ca națiune propriu-zisă nu există, fiind același lucru cu rușii. E mai mult decât o sfidare.

• ACUZAȚII ÎN OGLINDĂ — reprezintă un instrument folosit în mod repetat de-a lungul istoriei, cu eficiență înspăimântătoare: acuzăm cealaltă parte de exact acel lucru pe care intenționam să îl facem — adică genocid.

• DEZUMANIZAREA ADVERSARULUI — statul rus a orchestrat o campanie deșănțată de propagandă în care portretiza regimul de la Kiev ca fiind degenerat, nazist, condus de un narcoman care autorizează genocidul, și, printre altele, permite pedofilia, ca normă occidentală. Pedofilia nu este normă nicăieri în lume, cu atât mai puțin în occident, unde se vorbește despre drepturile omului mai mult decât oriunde altundeva. 

• AMENINȚARE EXISTENȚIALĂ — Ucraina este portretizată ca o forță care conspiră pentru distrugerea Rusiei și este frecvent asociată cu al 3-lea Reich, iar războiul pornit de Rusia este definit ca unul de eliberare de mizeria nazistă, pentru a-l cita pe însuși V. Putin. La această propagandă își dă concursul în mod activ și Biserica Ortodoxă Rusă, pentru un plus de credibilitate. 

Iar dacă ceea ce am menționat mai sus ajunge să domine cugetul populației spălate pe creier cât e ziua de lungă, iată și rezultatul comportamental al acestei acțiuni sistematice care trădează existența unui plan genocidal al statului rus:

• CRIME ÎN MASĂ — investigațiile occidentale au evidențiat numeroase acțiuni prin care civilii din teritoriile ocupate au fost torturați sau, literalmente, executați în numele purificării despre care vorbeam mai sus.

• ATACURI DELIBERATE — sub diferite pretexte, au fost atacate coridoarele umanitare, adăposturile sau rutele de evacuare, care au fost bombardate cu precizie, indicând o strategie militară.

• BOMBARDAREA ZONELOR REZIDENȚIALE — în mod curent, armata rusă bombardează zonele rezidențiale dens populate, tot ca strategie militară interzisă de legile internaționale ale războiului. 

• GENERAREA DE CONDIȚII LETALE — amenințarea vieții civililor se face nu doar prin bombardamente propriu-zise ci și prin distrugerea infrastructurii vitale, atacarea și distrugerea spitalelor, blocarea ajutorului internațional sau a coridoarelor umanitare, folosirea înfometării ca armă de război.

• VIOLUL ȘI VIOLENȚA SEXUALĂ — numeroase cazuri documentate de presa internațională prezintă militari ai armatei ruse agresând sexual femei din adăposturi sau în locuințe, violând părinți în prezența copiilor și vice-versa. 

• RELOCAREA FORȚATĂ — are legătură cu genocidul din moment ce ținta genocidului este identitatea unei națiuni cu intenția de a o desființa. În acest sens, relocarea în Rusia a peste 1 milion de ucraineni dintre care 180.000 copii, reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace.

Occidentalii, a căror minte nu poate pătrunde amplitudinea răului cu care ne confruntăm, s-au întrebat cum vor reuși rușii să le introducă pe gât ucrainenilor, cu forța, dictatura brutală a lui Putin — noi ne imaginam că ar fi dificil să domini o populație ucraineană reticentă și dușmănoasă. Cu toate că în Rusia răul s-a infiltrat gradual, măsurile pe care Putin le va institui în Ucraina vor fi de o cruzime fără margini. Probabil că aici l-am subestimat pe individ. 

(1) Imaginea Ghost, de Shane Kell, via Pexels

(2) The Conversation, (acc. 12.07.2025, Putin's claims that Ukraine is committing genocide are baseless, website: TheConversation.com

(3) Wikipedia, (acc. 12.07.2025), Allegations of genocide in Donbas, website: Wikipedia.org

(4) Alley of Angels, (acc. 12.07.2025), Dedicated to Angels, website: AlleyofAngels.ru

Continue reading

razbunare

Revenge Body

Corpul de razbunare sau revenge body nu suna la fel de bine in romana dar in schimb poate arata foarte bine, inclusiv pentru fostul tau partener, caruia doresti sa-i faci rau. Fiindca cea mai buna razbunare este sa arati bine. 

☆ ☆ ☆

Ce fac oamenii dupa o despartire? S-ar putea spune ca fac ceea ce au invatat. Unii au invatat sa nege problemele, altii sa le amplifice, altii sa le dramatizeze si, probabil, unii au invatat sa i le incredinteze lui Dumnezeu sau sa se detaseze de ele fiindca, in fond, foarte multe dintre problemele noastre nu sunt decat pseudo-probleme sau cai de acces catre satisfactii mai mari: vorba cantecului, un sfarsit e un inceput. Am mai vorbit despre asta in articolul Ritualuri de Separare pe care vi-l recomand calduros daca doriti sa intelegeti complexitatea si diversitatea comportamentelor asociate despartirii.

Iar comportamentul despre care vorbesc in acest articol se poate adauga in repertoriul vast al reactiilor declansate de despartire. Si ar putea fi o specie de razbunare, unde, din fericire, nu exista victime dar se presupune ca vor exista emotii, de partea celui impotriva caruia ai ales sa te razbuni, cum ar fi remuscarile, regretul, gelozia s.a.m.d. Logica acestei forme de razbunare este aceea ca revenge is a dish best served toned - sau, tradus... dar mai bine fara traducere. Okay, insa ce este un revenge body?

Ei bine, un revenge body este ceea ce realizezi / obtii dupa ce un partener din trecut te-a ranit. In mod normal oamenii isi fac rost de un revenge body in urma unei despartiri sau a unui divort. Scopul pentru care iti redefinesti corpul fizic in aceasta situatie este acela de a-l enerva sau a-l face pe fostul partener sa regrete, este un fel de a afirma "Uite cat de bine imi este dupa ce ne-am despartit! Nu-i asa ca te simti ca un tampit fiindca m-ai abandonat?" Si, desigur, asa apare si dieta de razbunare sau mersul la sala de razbunare, ameliorarea stilului de viata de razbunare si tot asa, toate avand scopul de a-l enerva pe fostul tau partener. 

Se pare ca acest pas inainte pentru umanitate il datoram clanului Kardashian si in special lui Khloe Kardashian care a avut o emisiune care se numeste chiar Revenge Body, unde se presupune ca diverse persoane seduse si abandonate cautau sa se reinventeze pe fondul frustrarilor cauzate de te miri ce partener cu probleme de judecata rationala (deep dick thinker). Intr-un fel, revenge body este un pas inainte, din moment ce incerci sa devii o versiune imbunatatita a propriei persoane, ar putea fi, in termeni psihanalitici o sublimare, fiindca transforma niste sentimente negative si o criza personala in ceva constructiv si intr-o oportunitate. Dar voi comenta mai mult despre asta in finalul articolului. 

N-am auzit niciodată o femeie plângându-se sau spunând că și-a înșelat soțul, din cauză că nu-i mai pasă de el pentru că e gras, are burtă, nu prea face duș, sau rar se mai dă cu parfum, râgâie prin casă, mereu cu barba nearanjată... mai pe scurt, nu prea se îngrijește. 

Dar am auzit foarte mulți bărbați care se plâng de aspectul femeii după ce aceasta a născut copii. Acest lucru se numește nesimțire sau inconștiență din partea bărbaților care gândesc așa. Poate dacă bărbații ar fi mai recunoscători făță de femeile lor, ar fi mai fericiți! 

Și nu înțeleg de ce... Tu, trebuie să fii conștient de faptul că femeia nu va mai arăta niciodată la fel după o naștere... Și ar trebui să îi mulțumești în fiecare zi pentru tot ce a făcut pentru tine... Inclusiv nașterea copiilor și povara casei... Cel mai trist lucru este că unii bărbați nu văd sacrificiile pe care le fac soțiile pentru a menține familia. 

Apreciază omul de lângă tine, până nu va fi prea târziu! Și ține minte... Soția ta nu este obligată să facă niciodată atâtea sacrificii, dar ea le face de dragul familiei și că te iubește cu adevărat. Sursa: Facebook.

Citatul de mai sus, care nu imi apartine, poate ca iti transmite ceva, in special daca esti femeie si aveai nevoie de un umar pe care sa plangi. El vorbeste despre respectul pe care il datoram femeilor pentru tot ceea ce fac pentru societate, este un fel de elogiu pentru mamele eroine anonime si despre ce ar trebui sa simtim fata de ele, daca n-am fi nesimtiti, nu-i asa? Doar ca in viata reala oamenii (barbatii cu atat mai putin) nu se ghideaza dupa ceea ce ar trebui sa se intample intr-o lume ideala. Iar conceptul acesta de revenge body se poate sa fi aparut tocmai pentru mamele eroine anonime care au descoperit ca nu le-a folosit la nimic sa le bata obrazul partenerilor mofturosi. Si atunci, nu-i asa, au luat ghiozdanul in spate si au plecat la sala ca sa se razbune.

Si in final te intrebi daca, in loc sa le tii morala partenerilor despre ce ar trebui sa simta fata de tine, daca ar avea obraz, n-ar fi mai util sa-ti faci un abonament la sala sau sa-ti cumperi ceva echipament sportiv pentru a-ti defini acel revenge body INAINTE de a fi abandonata de partener si a fi nevoita sa-ti iei revansa. Dar n-as vrea sa transform aceasta discutie intr-o chestie sexista care le va provoca pe feministe la scandal. Fiindca in fond, subiectul este la fel de valabil si pentru barbati: si ei pot sa faca eforturi de a deveni cea mai buna versiune a lor INAINTE sa fie prea tarziu pentru relatia respectiva. 

De asemenea, desi exista atat de multe lucruri pe care le datoram partenerilor nostri, indiferent de genul caruia ii apartin ei, incepand cu recunoastere, respect, apreciere, etc, adevarul este totusi la mijloc. In sensul ca atractia fizica pe care o simtim pentru acestia, pe langa ceea ce gandim despre ei, implica o motivatie fiziologica care n-ar trebui ignorata. Si cred ca, de multe ori, in ciuda a ceea ce simtim fata de partener, motivatia pe care o ofera lumea din jur poate sa devina prea puternica pentru a fi ignorata. Si ca o sinteza intr-o singura propozitie: faceti-va rost de revenge body inainte de a avea nevoie de o razbunare! 

(1) Imaginea Woman on a Sandy Beach, de Olga Serdinksaya, via Pexels

Continue reading

razbunare

Cu Putin la Psiholog

Doua amintiri din copilaria lui Vladimir Vladimirovich Putin pe care le-am intalnit intamplator intr-o carte publicata de acesta in anul 2000 mi-au provocat interesul si m-au facut sa-mi pun intrebari. Daca m-ar fi interesat Putin in anul 2000, oare as fi reusit sa prevad ce avea sa devina?

☆ ☆ ☆

Tehnicile proiective in revelarea si analiza personalitatii se bucura si azi de o popularitate crescuta in domeniul psihoterapiei si al conslierii psihologice, in ciuda faptului ca tindem catre mai multa obiectivitate si standardizare in testarea psihologica iar tehnicile proiective sunt tributare subiectivitatii psihologului. Aceasta popularitate nu este intamplatoare: ceea ce porneste ca o solicitare adresata creativitatii artistice a clientilor, pentru a destinde si a dezinhiba, ajunge sa scoata in evidenta temele centrale ale personalitatii clientului respectiv.

Termenul de proiecţie a fost folosit pentru prima dată de către S. Freud, în lucrarea sa Psihonevrozele de apărare (1894). Freud îi dădea termenului semnificaţia unui mecanism de apărare prin intermediul căruia un subiect expulzează din sine şi localizează în altcineva calităţi, emoţii, dorinţe, pe care nu le cunoaşte ori le refuză în sine însuşi.

Un sens mult mai apropiat de preocupările psihoterapiei este cel clarificat de către Dumitraşcu: proiecţia este tendinţa oamenilor de a fi influenţaţi de trebuinţele, emoţiile şi structura lor psihologică de ansamblu, în interpretarea realităţii, ori de câte ori câmpul peceptiv prezintă o anumită ambiguitate.

In Psihoterapia Adleriana, instrumentele fundamentale de evaluare a personalitatii sunt Amintirile Timpurii, Metafora si Analiza Viselor. Toate acestea sunt tehnici proiective, avand urmatoarele caracteristici:

• SARCINA VAG DEFINITA ~ in cazul amintirilor timpurii sarcina este sa reproducem o amintire din copilarie, mai exact o intamplare distincta survenita inaintea varstei de 10 ani. In mod ideal relatarea ar trebui sa contina textul: "Intr-o zi s-a intamplat..."

• SUBIECTUL NU CUNOASTE SEMNIFICATIA RASPUNSURILOR SALE ~ el va colabora deci la aceasta sarcina aparent banala, fara sa-si dea seama cat de multe lucruri transmite despre sine, pe care altfel nu le-ar putea comunica cu aceeasi sinceritate si limpezime. 

• O DOZA DE SUBIECTIVITATE IN INTERPRETARE ~ deoarece interpretarile, desi pot fi similare daca sunt reluate de un alt psiholog, poarta totusi amprenta psihologului, acesta avand rolul de a sintetiza si a da sens relatarilor respective. 

Memoria umana, ca si atentia sunt procese psihice profund selective. Imaginati-va ca din noianul de intamplari la care am fost martori sau protagonisti pana la varsta de 10 ani am selectat doar cateva pe care sa le retinem, sa le tezaurizam si sa le folosim. Faptul ca am retinut aceste intamplari si nu altele este de o importanta colosala pentru structura personalitatii umane. Prin informatiile pe care ni le furnizeaza despre sine, despre lume, despre bine si rau, si despre ceea ce poate sa faca o persoana ca noi intr-o lume ca aceasta, ele ne ajuta sa facem alegeri, sa urmarim scopuri si sa atribuim semnificatie intamplarilor actuale. 

Cu alte cuvinte, fiecare intamplare din copilarie reprezinta o bucatica din harta lumii pe care noi o folosim in prezent pentru a ne orienta in cadrul realitatii sociale. Si pentru ca in tot anul acesta ne-a preocupat Vladimir Putin, din perspectiva sanatatii sale mentale, nu-i asa, voi incerca sa va prezint modul in care se lucreaza cu amintirile timpurii in psihologia adleriana pornind de la 2 amintiri timpurii pe care presedintele Federatiei Ruse le-a facut publice, fiind relativ bine cunoscute. Abia astept sa descopar ce anume transmit cele doua amintiri! 

• AT 1: Cand karatele au devenit populare si cand scolile de karate de toate felurile au inceput sa apara, noi le vedeam ca si intreprideri de produs bani. Pe de alta parte noi nu plateam niciodata pentru lectiile noastre (de judo). Noi toti proveneam din familii sarace. Din moment ce lectiile de karate costau bani, copiii care le urmau credeau ca ei sunt clasa privilegiata. Intr-o zi am mers la sala cu Leonid Ionovich, antrenorul senior din Trud. Practicantii de karate se aflau inca pe saltea desi era randul nostru. Leonid s-a dus la antrenorul lor si i-a spus ca era timpul ca noi sa incepem atrenamentul. Antrenorul de karate l-a ignorat total. Asa ca Leonid, fara sa-i mai spuna nimic, l-a apucat si l-a trantit, l-a luat si l-a scos de pe saltea. Tipul isi pierduse cunostinta. Apoi Leonid s-a intors catre noi si ne-a spus sa mergem sa ne ocupam pozitiile. Cam aceasta era atitudinea noastra fata de karate. 

Sentiment pregnant: Forta, afirmare, revansa

Moment pregnant: Folosirea fortei de catre antrenor

Tema amintirii: conflictul, stabilirea limitelor

Problema: nu ni se respecta drepturile

Raspuns: apelam la forta, umilim adversarul

Calitati: dorinta de afirmare, curajul, iubeste dreptatea, nu se lasa umilit

Interes social: nepasare fata de interesul celuilalt, considera ca are scuza

Imagine de sine: urmaresc si invat de la cei mai buni

Ideal de sine: curajos, agresiv, dominator, puternic, rezolva problemele prin forta

Etica (Valori): este bine sa-i calci in picioare pe cei care nu te respecta

Weltbild: lumea este nedreapta si insensibila, plina de conflicte

Metamesaj: intr-o lume nedreapta apelezi la forta pentru a-ti rezolva problemele

• AT 2: Am primit o lectie scurta dar rezistenta in timp in ce priveste semnificatia ideii de a fi incoltit. Erau multimi de sobolani chiar la intrarea in cladirea unde locuiam. Eu si prietenii mei obisnuiam sa-i fugarim cu betele. Intr-o zi am vazut un sobolan mare si l-am urmarit pe hol pana l-am inghesuit intr-un colt. Nu avea pe unde sa fuga. Dintr-o data s-a dezlantuit si s-a aruncat catre mine. Am fost surprins si ingrozit. Acum sobolanul ma fugarea el pe mine. Sarea pe scari si din fericire am fost mai rapid decat el si am reusit sa ii trantesc usa in nas. 

Sentiment pregnant: groaza, uimire, pierderea controlului

Moment pregnant: cand sobolanul incoltit s-a aruncat catre Vladimir Putin

Tema amintirii: pierderea controlului, conflictul, confruntarea

Problema: am pierdut controlul

Raspuns: voi fi mai rapid decat adversarul si ma voi proteja de acesta

Calitati: abilitate, rapiditate in gandire si actiune, gaseste solutii in situatii critice

Interes social: se afla in conflict cu restul, dispret, cruzime, repulsie fata de adversar

Imagine de sine: sunt agresiv, crud, competent, plin de resurse

Ideal de sine: a domina adversarul, a te proteja de adversar

Etica (Valori): in viata este bine sa fii rapid, sa gasesti solutii, sa neutralizezi adversarii

Weltbild: lumea este un loc plin de adversari dezgustatori, pericole si conflicte

Metamesaj: daca esti suficient de abil si de rapid, te poti proteja de adversar

Dupa cum observati din aceste repere de analiza, se profileaza o structura de personalitate profund conflictuala si agresiva care foloseste orice pretext pentru a te pune la punct atunci cand ii oferi ocazia sa o faca. Exista o hipersensibilitate la lipsa de respect pe care o manifesta ceilalti. Aceasta lipsa de respect este luata drept scuza pentru a umili, fara a tine cont de proportionalitatea mijlocelor folosite sau de ideea de asertivitate. Cred ca tot ceea ce ne povesteste Putin despre copilaria sa explica foarte bine comportamentul sau actual, inclusiv fata de adversarii politici din Rusia, carora le inchide o usa in nas (cea de la penitenciar, sau chiar de la cavou). Ideea de lupta pe viata si pe moarte, lipsita de orice reguli, altele decat regulile junglei este o tema recurenta si pare ca ea explica foarte bine de ce acolo unde este Putin este si conflictul, inclusiv cel armat. 

Un joc pe care il faceam in timpul workshopurilor tinute de profesorul de la scoala Adleriana din Chicago, dr. Paul Rasmussen, presupunea ca dansul sa ne relateze amintirea timpurie iar noi sa incercam sa intuim pentru ce anume venise clientul respectiv la psiholog. In cazul celor 2 amintiri timpurii de mai sus, daca nu as sti absolut nimic despre Putin, cine este si cu ce se ocupa, as spune ca un astfel de client poate prezenta ideatie paranoida si neintelegeri cu colegii de lucru (vezi tema conflictului) sau este cunoscut pentru impulsivitate si lipsa auto-controlului (vezi solutia radicala a profesorului de judo Leonid). 

Ar putea fi un student sau un elev care isi bate colegii sau ar putea fi chiar un detinut care invata de la psihologul penitenciarului ca in viata mai exista si alte solutii decat forta bruta si fara-de-legea, desi considera ca are cele mai bune scuze din lume pentru a folosi astfel de mijloace. Mentalitatea de sef al mafiei este destul de limpede si se exprima in viziunea cinica cu privire la nedreptatea si insensibilitatea lumii care iti ofera scuza perfecta pentru a fi nedrept si insensibil la randul tau sau a regla orice neintelegere prin intermediul brutalitatii. In aceeasi ordine de idei, in viziunea lui Putin, ceilalti sunt intotdeauna adversari ce trebuie redusi la tacere (rapid, fara batai de cap inutile, fara diplomatie, fara asertivitate), si nu parteneri cu care sa poti coopera si sa evoluezi impreuna cu ei. 

(1) Imaginea Protest Against Russian War on Ukraine, de Katie Godowski, via Pexels

(2) Putin, V.V., First Person: An Astonishingly Frank Self-Portrait by Russia's President, (Mai 5, 2000), Public Affairs Reports

Continue reading

razbunare

Sindromul Monte Cristo

Precum Contele de Monte Cristo, in urma traumei suferite, iti vei alcatui un plan minutios, prin intermediul caruia iti vei pune in fapt razbunarea. Dar aceasta razbunare este una desueta si previzibila. Te poti razbuna la fel de bine pe primul iesit in cale, desi este nevinovat, ori chiar pe tine insuti. 

☆ ☆ ☆

Trauma reprezinta un lucru cu care ne intalnim cu totii, intr-o forma sau alta, de fiecare data cand avem de-a face cu un abuz (sexual, fizic, psihologic), dar nu numai. Suntem la fel de putin pregatiti sa traim un abuz sexual sau emotional cum suntem pregatiti sa pierdem o persoana draga sau sa ne pierdem locuinta intr-o catastrofa naturala sau intr-un incendiu. Ceea ce au in comun astfel de evenimente este mai curand subiectiv: faptul ca nu am fost pregatiti pentru o situatie sau alta, lucru care are drept consecinta pierderea increderii in oameni si procesul vietii si apoi dereglari emotionale si comportamentale care isi vor spune cuvantul in ce priveste posibilitatea de a ne adapta la provocari. 

Si pentru ca trauma este ceva totusi subiectiv, numai factorul personal ar putea sa determine existenta ca atare a traumei. Pana sa se intample acest lucru, vorbim despre evenimente cu potential traumatic si nu de traume in sine. Am cunoscut destul de multe povesti privitoare la persoane care au trecut prin tot felul de situatii cu potential traumatic, cum ar fi cele care au fost rapite si abuzate sexual, si imi imaginez ca este greu de egalat in intensitate o astfel de situatie. 

Nu doresc sa minimalizez traumele pe care le-ati suferit voi insiva, mai ales ca trauma este totusi ceva subiectiv - ar putea fi trauma si faptul ca nu ai fost lasat la joaca cand era ora mesei? Insa a fi luat din sanul familiei in mod brutal, a fi nevoit sa accepti faptul ca viata ta, asa cum o stiai pana atunci, a fost inlocuita de o viata in care esti obligat sa fii altcineva, adesea umilit si persecutat, mie personal, mi se pare ceva greu de suportat. In copilarie, pana si schimbarea scolii si a colegilor pot sa reprezinte o trauma. Dar a fi rapit(a) si abuzat(a) sexual? 

Ei bine, cred ca cea mai teribila poveste de acest fel am cunoscut-o prin intermediul seriei People Magazine Investigates, prezentata pe canalul Investigation Discovery (Masacrul Familiei Groene). Ei bine, in acest episod, intr-o frumoasa zi de mai, doi copii, Shasta (8 ani) si Dylan (9 ani) se jucau in curtea locuintei lor din statul american Idaho. S-ar parea ca se jucau in locul nepotrivit, in momentul nepotrivit, fiindca s-a intamplat sa treaca pe acolo cel mai periculos tip pe care aveau sa-l cunoasca vreodata: un criminal sexual cu un cazier deosebit de stufos dar care nu cuprindea chiar toate faptele pe care le comisese. Numelui lui este Joseph Duncan, condamnat ulterior la moarte pentru crimele sale in serie. 

Acesta ii ucide pe cei doi parinti ai copiilor si pe fratele lor mai mare Slade (13 ani). Asa incepea cosmarul fetitei de 8 ani care, impreuna cu fratiorul Dylan, vad cum criminalul il ucide in fata lor pe fratele lor mai mare Slade (13 ani) cu un ciocan. Dupa ce criminalul Joseph Duncan termina treaba la resedinta familiei Groene, pleaca cu cei doi minori pe care ii duce intr-o padure, in mijlocul salbaticiei, unde vor locui intr-un cort. Regimul la care sunt supusi este brutal si derutant pentru cei doi copii, pradatorul torturandu-i si abuzandu-i sexual. Si totusi Dylan si Shasta se aveau unul pe celalalt... La un moment dat insa, criminalul il impusca pe copil iar Shasta, sora mai mica, vede toate detaliile sinistre ale acestei crime, asa cum vazuse si uciderea celuilalt frate. Nu stiu daca ar fi mai confortabil sa nu vezi cum fratele tau isi pierde intenstinele fiindca fusese impuscat cu o arma de calibru mare... 

Dupa 2 luni in care Shasta s-a tot intrebat cand avea sa-i vina randul, in care vazuse cum criminalul i-a ucis familia si in care a avut tot felul de discutii sinistre cu acest Joseph Duncan, ei bine, ea reuseste sa il convinga pe acest tip profund bolnav sa o lase in viata si chiar sa faca niste alegeri care l-au expus atat de mult incat a fost prins. Cred ca pentru o fata de numai 8 ani, rapita, molestata sexual si traumatizata psihic acest comportament este pur si simplu incredibil. Dar nu stii de ce esti in stare pana nu esti pus in situatia respectiva, nu-i asa? Ei bine, cam aceasta este povestea supravietuitoarei - singura supravietuitoare a familiei. Consider ca v-am spus destul si daca sunteti amatori de true crime, puteti sa urmariti acest episod in videoclipul de mai sus sau chiar sa il achizitionati de pe Amazon, contra sumei de 10 lei. 

Scuze pentru Auto-distrugere

O persoana ca Shasta Rae Groene are toate scuzele din lume pentru a o lua razna, nu-i asa? Cred ca ceea ce a trait ea este cel mai extrem tip de experienta pe care il poate avea cineva. De altfel, abuzurile suferite, faptul ca a vazut uciderea cu sange rece a fratilor ei si pierderea familiei in sine, care ramane o problema chiar si daca, sa presupunem ca ar fi putut sa stearga cu buretele tot ce i s-a intamplat si tot ce a vazut, ei bine, au avut consecinte vizibile si masurabile asupra fetei. Daca exista o jumatate plina a paharului, Shasta a ramas cu tatal ei natural, (cel ucis de criminal fiindu-i tata adoptiv). Shasta Groene a devenit o adolescenta cu tendinte escapiste, dorindu-si sa poata fi altcineva fie si pentru o perioada scurta de timp, ceea ce a impins-o in bratele dependentei de droguri. 

S-ar parea ca a reusit sa depaseasca aceasta etapa iar acum, la varsta de 25 de ani, este casatorita si are copii, dorindu-si sa scrie o carte si sa-si puna experienta la dispozitia altor victime. Dupa cum spuneam mai sus, o persoana in situatia ei are toate scuzele pentru a se auto-distruge. Tot la fel cum criminalul Joseph Duncan avea scuze pentru a sustine acest razboi cu societatea care l-a umilit si l-a batjocorit in fel si chip, sau cel putin asta credea el. De fapt nici macar nu conteaza cat de logice si de frumoase par scuzele pe care le ai pentru a distruge si a te auto-distruge. Daca ai fost abuzat in copilarie si daca ai fost folosit de un dictator care nici macar nu ti-a spus pentru ce te duci sa lupti in razboi, nu inseamna ca ai acum dreptul sa iti ineci viata in sticla de alcool sau sa fii la randul tau un criminal in serie. Oare ce ne determina sa credem asta?

Sindromul Monte Cristo

Exista un proces psihologic extrem de interesant prin care, orbit de furie, durere si resentimente, in urma traumelor suferite, ajungi sa crezi ca nu ai niciun fel de viitor, ca nu poti face nimic util si ca tot ceea ce iti ramane de facut este sa dai curs emotiilor tale negative si abisale, trasnformandu-te intr-un fel de mesager al razbunarii. Aceasta razbunare poate fi aleatorie, in sensul ca nu te razbuni obligatoriu pe cel care te-a ranit propriu-zis. Te razbuni pe oricine iti iese in cale, indiferent cum te-a tratat. De asemenea, razbunarea s-ar putea indrepta si impotriva propriei persoane atunci cand nu faci decat sa iti sapi singur groapa, prin intermediul unui comportament auto-distructiv si de mare risc, care te expune si te vulnerabilizeaza, amplificand drama pe care o traiesti. Aceasta abandonare de sine are la baza aceeasi furia si nepasare pentru propria fericire, o mentalitate de victima. 

In romanul Contele de Monte Cristo, scris de Alexandre Dumas, Edmond Dantes, un tanar francez de 19 ani, inainte de a se putea casatori cu logodnica sa Mercedes. este acuzat pe nedrept de tradare, arestat si aruncat in puscarie, fara judecata in Chateau d'If, o insula sinistra de langa Marseille. Un prizonier pe nume Abbe Faria, deduce in mod corect faptul ca niste rivali gelosi ai lui Dantes au organizat acest complot cu scopul de a-l distruge. Faria il incurajeaza pe Edmond Dantes sa evadeze si il ghideaza catre o comoara care in cele din urma il face pe Dantes un om extrem de bogat, cu titlu nobiliar de conte. Astfel, puternicul si misteriosul conte de Monte Cristo vine din orient si patrunde in lumea sofisticata a Parisului anilor 1830, cu scopul de a se razbuna pe toti cei care i-au pus la cale distrugerea. 

Consider ca este un nume potrivit pentru acest tip de comportament care se caracterizeaza prin incercarea unei persoane care a fost victimizata sub o forma sau alta de a se razbuna pe ceilalti sau chiar pe propria persoana. Iata o posibila definitie a acestui sindrom:

Sindromul Monte Cristo ~ reprezinta o grupare de comportamente, emotii si trairi specifice, declansate de un eveniment cu potential traumatic, avand rolul de a transmite furia si durerea. Persoana respectiva este animata de ideea razbunarii si considera ca acesta este singurul mod de a-ti gestiona suferinta. Rezultatul acestui proces este auto-distrugerea si distrugerea altor persoane care pot purta vina pentru trauma suferita sau nu. 

Sa explicam definitia

COMPORTAMENTE SPECIFICE ~ toate aceste comportamente sunt asimilabile ideii de razbunare care poate fi mai complexa, pregatita minutios, ori rudimentara, bruta, aleatorie, fara o tinta precisa, dictata de emotiile aflate intr-o profunda stare de dezorganizare. Iata doar cateva dintre razbunarile posibile in acest sindrom:

• RABUNAREA CU TINTA PRECISA ~ Precum Contele de Monte Cristo, persoana isi poate alcatui un plan minutios, bine pus la punct prin intermediul caruia isi va pune in fapt razbunarea. In ciuda faptului ca aceasta persoana este suficient echipata pentru a-si atinge scopul si a elabora un plan, ea nu intelege gestionarea emotiilor si nu poate trai cu faptul ca a fost nedreptatita. Acesta este un chin.

• AUTO-FLAGELAREA ~ Pentru anumite structuri de personalitate, razbunarea poate fi indreptata impotriva propriei persoane. Spre exemplu atunci cand suntem chinuiti de sentimente de vinovatie sau atunci cand razbunarea impotriva celorlalti este perceputa ca fiind costisitoare, complicata si riscanta. Se observa un apetit pentru comportamente de risc si o nepasare fata de valoarea propriei vieti. Persoana respectiva pare ca isi gestioneaza durerea prin intermediul alcoolismului sau a consumului de droguri dar privind imaginea de ansamblu, intelegem ca aceasta nu este decat o razbunare indreptata impotriva propriei persoane. 

• RAZBUNAREA ALEATORIE ~ In unele situatii, furia si sentimentul de a fi fost umilit capata caracter psihotic in sensul ca persoana respectiva nu mai face diferenta intre vinovati si nevinovati, isi exprima frustrarile in mod aleatoriu si haotic, rezultatul fiind ranirea sau ditrugerea unor persoane care nu au absolut niciun fel de legatura cu suferinta lor. Faptul ca te afli in locul nepotrivit in momentul nepotrivit, in mintea tulburata a acestei persoane este suficient pentru a incasa pedeapsa pe care ti-a desemnat-o. 

EMOTII SI TRAIRI SPECIFICE ~ Ele tradeaza o slaba dezvoltare emotionala a personalitatii, un control scazut asupra emotiilor si o totala lipsa de intelegere a activitatii emotionale. Este o trasatura destul de raspandita caci societatea umana se afla in acest stadiu de analfabetism emotional care face imposibila intelegerea resorturilor care pun in miscare emotiile: cum le gestionam si cum le canalizam astfel incat sa nu produca pagube umane si materiale atunci cand se afla in dezechilibru. In cazul Sindromului Monte Cristo, emotia fundamentala pare a fi furia iar potentialul distructiv al furiei este de-la-sine-inteles. Probabil, dintre toate emotiile umane, furia este aceea care prevesteste cel mai frecvent varsarea de sange. De aceea, multi dintre noi se si tem de propria furie. 

CONTEXTUL DECLANSATOR ~ Traumele suferite de aceste persoane sunt reale si nu pot fi negate. Faptul ca fiecare dintre noi este supravietuitorul unei traume nu schimba nimic. Trauma respectiva, traita in mod subiectiv, reprezinta o lovitura puternica indreptata impotriva indentitatii victimei respective iar aceasta nu a gasit solutiile de care avea nevoie pentru a-si redobandi echilibrul emotional. Persoanele care dezvolta acest sindrom traiesc cu convingerea ca situatia pe care au traversat-o a fost suficient de brutala incat nimic nu mai poate sa repare ceea ce a fost stricat si nimic nu poate fi pus in locul a ceea ce a fost pierdut. 

DISTRUGEREA / AUTO-DISTRUGEREA ~ Cand se indeplinesc toate conditiile enumerate mai sus, rezultatul nu poate fi decat distrugerea si respectiv auto-distrugerea. Nimic constructiv nu poate sa se nasca din atat de multa ura, furie si din convingerea ca viata noastra a fost naruita definitiv si singurul lucru pe care il mai putem face este sa facem pe cineva sa plateasca, chiar daca acea persoana suntem noi insine. 

Va voi prezenta in cele ce urmeaza genul de simptome ale acestui sindrom sangeros:

• Simptome Fiziologice - Senzatie de tulburare profunda, tremurul glasului si al membrelor, respiratie accelerata sau intrerupta, albirea fetei, dureri de cap, tulburari digestive, palpitatii, etc. 

•  Simptome Emotionale - Sentimente de furie sau neputinta, disperare, pierdere a controlului, tensiune nervoasa. 

• Simptome Cognitive - "Tunnel Vision", ingustarea campului constiintei, preocupare obsesiva cu privire la razbunare sau nedreptatea lumii, contemplarea ranii si a umilintei suferite, ruminatie.

• Simptome Comportamentale - Comportamente extreme: auto-agresivitate si hetero-agresivitate, abuz de substante, iritabilitate crescuta, obsesia razbunarii si planificarea acesteia. 

Probabil va vine greu sa intelegeti de ce am inclus in comportamentele specifice acestui sindrom si pe cele unde razbunarea este indreptata impotriva propriei persoane ori pe cele in care razbunarea este aleatorie. Totusi, faptul ca exista o aceeasi sursa traumatica, aceeasi mentalitate de victima, aceeasi rezilienta scazuta si aceleasi elemente emotional-cognitive ma determina sa consider ca, in esenta, nu exista o diferenta majora intre ele, chiar daca razbunarea propriu-zisa pare a lua o alta directie in fiecare dintre aceste cazuri. In ce priveste anti-dotul pentru acest sindrom, ca de fiecare data este vorba despre dezvoltarea inteligentei emotionale si a unui nou mod de a gestiona astfel de provocari. 

 





(1) Imaginea Man with a Gun, de Harrison Haines, via Pexels

Continue reading

razbunare

Sindromul Barbatului Respins

Daca "Sindromul Barbatului Respins" nu exista, atunci ar trebui inventat. Un articol despre cei pentru care "viata nu merge inainte" atat de usor si simt nevoia sa se puna de-a curmezisul atunci cand viata merge inainte, dar intr-o directie care nu le place.  

 ☆  ☆  ☆

Nu am gasit nimic despre sindromul acesta pe internet si stiu ca nici in manualul de diagnostic psihiatric nu exista. Si totusi, folosesc termenul acesta intr-un mod ironic de ceva timp pentru ca intalnesc adesea situatii in care cate un barbat, dar nu obigatoriu barbat, face cate "o scena" ca urmare a faptului ca a fost respins in iubire, dar, iarasi, nu obligatoriu doar in iubire.

Cu alte cuvinte, sunt pe cale sa inventez eu insumi un nou sindrom si imi vine sa scriu articolul cu majuscule, poate se vede de pe luna, precum marele zid chinezesc. Dar hei, n-am s-o fac. Intai de toate as incerca o definire a sindromului barbatului respins.

Sindromul Barbatului Respins - reprezinta acea grupare de comportamente mai mult sau mai putin extreme prin impactul social al acestora, ce au rolul de a exprima frustrarea ca urmare a respingerii si neimplinirii asteptarilor romantice. 

Si acum sa discutam aceasta definitie.

GRUPAREA DE COMPORTAMENTE - ma refer aici la faptul ca "barbatul respins" poate sa puna in scena tot felul de actiuni care de regula au un efect indoielnic sau mai curand au efectul de a inrautati situatia initiala. Iata doar cateva astfel de actiuni ce survin in conditiile in care toti cei din jur realizeaza ca aceste actiuni sunt fie total inutile, fie chiar nocive, mai putin persoana "cu sindromu' " in desfasurare:

• ACTIUNI DE STALKING - "barbatul respins" poate sa incerce sa intalneasca persoana care l-a respins intr-un efort disperat de a-si negocia situatia, fara a realiza insa cat de putin il ajuta acest comportament. Adesea apare in stare de ebrietate sau face comentarii neavenite pe retelele de socializare ori nu mai conteneste cu mesajele private.

• REPROSURI, SI CRITICI  - "barbatul respins" poate sa invoce tot felul de momente cand te-a ajutat intr-un fel sau altul, incercand sa creeze impresia de superioritate morala si sa forteze cumva adeziunea, ceea ce are un efect invers celui scontat, cum ar fi dezgustul persoanei care il respinge. 

• SANTAJ EMOTIONAL - "barbatul respins" poate sa apara in stare de ebrietate sau extrem de obosit, ori chiar cu simptome de depresie, pentru a sugera faptul ca tu l-ai adus in halul asta si, de asemenea, pentru a forta adeziunea, nebanuind macar faptul ca inceputul lui de depresie de fapt te sperie.

• AMENINTARI DE TOT FELUL - de asemenea, din repertoriul barbatului respins fac parte cu brio si amenintarile, care sunt dintre cele mai brutale dar pot fi si voalate. Aceste amenintari sunt hetero-agresive (indreptate impotriva celui /celei care l-a respins) sau auto-agresive (indreptate impotriva lui insusi, cu scopul santajului emotional).

• RAZBUNARI PUSE IN SCENA - "barbatul respins", in functie de cat de pronuntate sunt tendintele sale psihopatologice, poate sa puna in scena razbunari de dimensiuni variabile. Unele razbunari sunt pur simbolice (fiind coleg de munca, comanda prajituri cu ciocolata de ziua lui, desi stie ca tie iti plac cu frisca) in timp ce altele pot sa aduca pierderi de bunuri sau vieti omenesti. 

• GESTURI AUTO-DISTRUCTIVE - "barbatul respins" poate sa se dedea la tot felul de comportamente inutile si de risc, cum ar fi scandaluri si incaierari cu persoane necunoscute, o sesiune la pacanele unde, pe fond nervos, pierde sume enorme de bani ori betii si consum de droguri, in special daca are deja experienta in aceasta privinta. 

• COMPORTAMENTE FRENETICE - "barbatul respins" poate de asemenea sa nu lase de banuit ca ar fi fost respins si ca se simte frustrat si se deda la comportamente prin care pare ca "sarbatoreste ceva" desi, in realitate, in spate se afla extrem de multa vulnerabilitate si, pe fondul labilitatii psihice, poate oricand sa izbucneasca in plans sau sa comita un gest extrem. 

• ACCEPTAREA SITUATIEI, "CU CANTEC" - unii "barbati respinsi" pot sa lase impresia ca accepta situatia ca atare dar manifesta in acelasi timp o reactie aproape comica prin care isi exprima frustrarea intr-un mod extrovertit. Astfel, ei se transforma in "baba Wanda" si incep sa ii prezica un viitor catastrofal persoanei care i-a respins, intr-o incercare cam brutala de a "trece peste"- fiindca, stiti voi... strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei. Si, probabil, asta ii ajuta sa treaca peste,  dar totusi, ramane spectacolul. 

Imi vin acum in minte cateva cazuri cu destul de multa notorietate.

1. Unul s-a petrecut in Silicon Valley, in anul 1988, in centrul mondial al tehnologiei unde un tip pe nume Richard Farley a comis un atentat la fostul loc de munca in care au murit 7 persoane si alte 4 au fost ranite. Dl. Farley era indragostit de colega sa Laura Black care insa l-a respins. Cand si-a pierdut locul de munca datorita comportamentelor neadecvate (stalking) fata de colega sa, Richard Farley se inarmeaza pana-n dinti si se duce la job sa se razbune. Tipic pentru sindromul barbatului respins, as spune eu.

2. Un alt caz real este acela al unui tanar de 28 de ani din capitala care, recent intors de la munca pe vasul de croaziera, afla ca prietena sa incepuse o relatie cu un alt tip. Se auzise in 2014 cand s-a intamplat aceasta tragedie ca inainte de a intra pe contra sens cu aproape 200 km/h, acest barbat respins in iubire dansase pe mese prin resataurante iar in timp ce se intoarcea de la Brasov, intra pe contrasens si face un accident in care ia cu el "intr-o lume mai buna" inca 5 persoane, printre care si un copil de 12 ani. Observati comportamentul frenetic care ascunde frustrarea, despre care am scris mai sus. 

Care este scopul acestor comportamente jenante, inutile, extreme si de mare risc? Nu este prea greu de inteles ca se incearca un fel de negociere cu realitatea. Cand realitatea "isi arata coltii" si ii pune pe acesti "barbati respinsi" in fata unor situatii extrem de diferite de asteptarile lor, ei raspund cu niste reactii prin care ei incearca sa demonstreze ca nu pot fi ignorati, pur si simplu, ca si ei conteaza. Adesea fac asta cu pretul propriei vieti sau cu pretul vietii unor alte persoane - cum ar fi persoana care i-a respins sau persoane care se afla "in the wrong place, at the wrong time".

Observati ca am tot pus intre ghilimele "barbatul respins". Am facut asta pentru ca barbatul respins poate foarte bine sa fie o femeie. Si de altfel observ ca sunt la moda povestioarele despre "cum s-a razbunat o femeie inselata" - e plin internetul de asa ceva. Cred ca internautilor li se pare de admirat faptul ca cineva reuseste sa faca impresie printr-un gest extrem care de fapt vorbeste despre o mare slabiciune si despre neputinta de a gestiona frustrarea. Dar am mai vorbit despre asta si nu vreau sa ma repet. 

Se pot face cateva aprecieri cu privire la starea psiho-emotionala a persoanei care afiseaza Sindromul Barbatului Respins:

• TOLERANTA LA FRUSTRARE - capacitatea de a tolera frustrarea a acestei persoane nu pare a fi suficient antrenata. Unii chiar nu stiu sa piarda si, partea cu adevarat trista, au impresia ca asta e o calitate. 

• ORGOLIUL SUPRA-DIMENSIONAT - orgoliul este o chestiune proverbiala pentru "barbatii adevarati", nu-i asa? Barbatul care sufera de "Sindromul Barbatului Respins" ar putea sa sufere in acelasi timp si de "Complexul Demiurgului" - care ii da senzatia ca i se cuvine un tratament special. De aici multa frustrare fiindca oamenii, aproape zilnic, nu inteleg cu cine au de-a face. 

• PERCEPTIA LIPSEI DE RESURSE - traim cu teroarea pierderii pentru ca, in logica noastra, universul este sarac in resurse si nu ne permitem sa le pierdem. Resursele sunt limitate si pierderea acestora capata dimensiuni astronomice. Este neinchipuit de frustrant sa traiesti intr-un desert psihologic ca acesta si de fapt, foarte multi dintre noi chiar traim acolo. 

• GLAMORIZAREA DRAMEI - fiindca fiecare om invata inca din copilarie "ce se face" atunci cand pierzi ceva, unii se pare ca invata ca atunci cand pierzi ceva, se face "un balamuc" - cu cat mai mare cu atat "mai bine". Dar ce ar fi sa invatam in schimb ca pierderea face parte din viata si ca avem de unde sa pierdem fiindca universul este generos?

Am denumit acest sindrom "al barbatului respins" fiindca, poate, barbatii par a fi mai mai orgoliosi (cel putin asa circula un mit urban), si orgoliul produce frustrare care in final se exprima in moduri dramatice. Stim bine insa ca si femeile pot fi orgolioase (ca niste barbati) si "virile" in exprimarea frustrarii, ceea ce le califica cu brio pentru un sindrom al barbatului respins, fara niciun pericol de discriminare pe criterii de gen. 

La femei spre exemplu am observat un alt tip de razbunare: ele incearca sa coalizeze cat mai multi oameni impotriva celui sau celei care i-a respins. Impreuna cu acesti suporteri de ocazie ele pot sa ii faca viata un infern persoanei care le-a respins. Spre exemplu, femeia incepe prin a se plange de aceasta persoana iar cei care o iubesc si vor sa o sustina incep sa puna la cale tot felul de actiuni indreptate impotriva acelei persoane, pornind de la simple ironii "castratoare" (misto-uri cu colti) si terminand cu actiuni simbolice sau concrete de excludere din colectiv. Bullyingul poate foarte bine sa aiba la origine frustrarea unei fete respinse. 

(1) Imaginea "Silhouette" by Rakicevic Nenad via Pexels  

(2) Wikipedia, (acc. 05.12.3019), Richard Farley, website: Wikipedia

(3) DIGI 24, (acc. 05.12.2019), Tanarul care a provocat accidentul..., website: Digi24

Continue reading

resurse

Ce Este Un Incel

Lumea ar trebui sa fie corecta intotdeauna iar ceilalti exista ca sa iti faca viata usoara si placuta. Iar atunci cand cineva nu iti face pe plac, trebuie sa plateasca scump, eventual cu viata sa, fiindca razbunarea este singura forma de gestionare a emotiilor, cunoscuta.  

o o o

Tipologiile evolueaza odata cu societatea umana si, iata, noile generatii isi au propriile lor arhetipuri umane care, de ce sa nu recunoastem, merita tot interesul nostru, mai ales ca s-ar putea sa nu ne fie chiar straine. Unul dintre termenii care fac discutiile cu strainii un adevarat Babilon, in ciuda faptului ca stiti bine limba engleza, foarte folosit pe internet si in special de cei tineri, este termenul de "incel" (pronuntat insel). Oare care este semnificatia lui?

Dictionarele mai serioase abia i-au facut o pagina, incercand sa tina pasul cu preocuparile tinerilor din occident si l-au introdus la categoria "slang" sau argou / jargon. Dar cu toate acestea, termenul se profileaza ca avand un viitor in limbajul curent fiindca din ce in ce mai multi oameni il cunosc, il folosesc si ii apreciaza utilitatea in limbajul de zi cu zi. Si totusi, ce este un incel? Iata cateva moduri de a defini termenul:

Oxford Dictionary : Incel - Nu au fost gasite definitii pentru termenul de incel. 

Merriam Webster: Incel - Termenul pe care l-ati cautat nu exista in dictionar.

Dictionary.com: Incel - Un termen scurt de argou cu semnificatia de celibat involuntar. Subcultura existenta pe internet a barbatilor care le condamna pe femei pentru faptul ca nu pot sa faca sex cu ele.  

Wikipedia: Incel - Termen obtinut prin abrevierea si contopirea termenilor "involuntar" si "celibat", desemnand pe membrii unei subculturi de pe internet care se definesc pe sine ca fiind incapabili sa gaseasca un partener romantic sau sexual, in ciuda faptului ca isi doresc unul.

Urban Dictionary: Incel - cunoscut si ca "celibat involuntar", este o persoana (de regula barbat) care are o personalitate oribila si trateaza femeile ca pe niste obiecte sexuale considerand ca lipsa propriei vieti sexuale se datoreaza faptului ca este "urat", cand in realitate asta se datoreaza atitudinii oribile si sexismului. Incelii dispun de foarte putina sau zero constiinta de sine; chiar si cand observa alti barbati urati care au prietene, ei considera ca asta se datoreaza faptului ca acesti barbati sunt smecheri si incorecti si cumva au invins sistemul in ciuda faptului ca sunt blestemati sa fie neatragatori (cu alte cuvinte ei respecta femeile si femeile se simt atrase de personalitatea acestora insa incelii nu pot intelege asa un fenomen). Ei considera ca femeile le sunt datoare cu sex si multi dintre cei mai extremisti inceli isi petrec timpul in  comunitati de inceli pe internet, incercand sa inventeze metode de a le determina pe femei sa faca sex cu ei (adesea aceste metode implica genocidul impotriva persoanelor de culoare sau genocidul impotriva asa zisilor "Chads" - barbati care pot sa faca sex). Aceste metode implica lipsirea femeilor de drepturi, violarea acestora, profanarea corpurilor acestora si alte lucruri dezgustatoare. Ei nu pot intelege ca toate astea reprezinta exact motivul pentru care femeile nu doresc sa aiba de-a face cu ei. 

Observati la cei care scriu in Dictionarul Urban (interactiv si dinamic) ca pot fi foarte creativi si pot sa poetizeze adevarul, dar, cred eu, exista ceva adevar in spatele "poeziei", mai ales cand 12,000 de internauti au votat ca sunt de acord cu aceasta definitie aparent desucheata rau de tot. Probabil ca nu toti incelii sunt atat de aprigi, misogini si abuzivi, desi exista cazuri deja celebre de inceli care au devenit adevarati "eroi ai comunitatii de inceli" prin faptele lor de terorism sangeros, care urmareau tocmai sa faca societatea aceasta "nedreapta" sa plateasca pentru faptul ca ei nu pot sa faca sex cu femei foarte atragatoare.

Nu am precizat intamplator "cu femei foarte atragatoare", fiindca tratand femeile ca pe niste obiecte sexuale, multi dintre inceli au asteptari foarte mari din partea acestora, au un soi de indealism sexual care, cel mai probabil, le intimideaza pe fete si le produce repulsie, fiindca, in fond, nimeni nu vrea sa fie privit ca un obiect sexual iar femeile au aceasta cultura a relatiei pe care nu o poti decat respecta, fiindca astfel interactiunile devin frumoase si capata un suflet, un sens superior.

Iata o lista de trasaturi ale incelilor care va vor ajuta sa ii intelegeti mai bine.

• Resentimentul - Incelii sunt vulnerabili iar respingerea este o trauma pentru ei, nu o inteleg si adesea nu pot concepe ca cineva ar putea sa ii respinga.

• Rezistenta Scazuta la Frustrare - Este o trasatura centrala a personalitatii incelului care rezulta din asteptarile sale nerealiste si are drept rezultat demoralizarea si tulburarile afective

• Competente Sociale Deficitare - Reprezinta o problema uriasa in structura de personalitate a incelului. Acesta nu intelege reactiile genului opus, este cuprins de teama si incertitudine iar aceste emotii ii submineaza comportamentul si, in consecinta, relatiile.

• Mizantropia - In urma traumelor suferite ca urmare a respingerii, incelii raman neincrezatori si dispretuitori, lucru care, desigur, ii va tine departe de relatii pentru foarte mult timp.

• Auto-compatimirea - Prima reactie a unui incel este teama de respingere urmata indeaproape de auto-compatimire. Genul opus are nevoie de un partener amabil care stie sa dea incredere iar incelul este departe de asa ceva fiindca relatiile reprezinta pentru el un teritoriu strain si nesigur.

• Narcisismul - Narcisismul incelilor se manifesta prin aroganta si un comportament dificil ca urmare a absentei validarii externe, a recunoasterii. Rusinea de a fi respins il marcheaza pe incel pentru totdeauna.

• Auto-sabotarea - Incelul este obsedat de respingere pe care o simte in orice gest anodin al posibililor parteneri. Se simte respins cand partenera dorita nu poate sa ii raspunda la mesaje fiindca nu mai are baterie la telefon si, in consecinta, face o scena memorabila care pe ea o va determina sa se intrebe daca isi doreste asa un tata pentru copiii ei.

• Auto-dispretul - In special la incelii care dezvolta patologii psihice mai accentuate se poate manifesta si auto-dispretul, semn ca respingerea a produs o rana cumplita.

• Misoginismul - Este de fapt un mecanism de aparare prin intermediul caruia incelii aplica o eticheta denigratoare peste intreg genul opus, pentru a-si recapata increderea in sine si demnitatea personala. In felul acesta nu fac decat sa isi ia adio de la orice posibila relatie.

• Rasismul - Fiindca incelii par a fi mai curand albi, acestia au tendinta sa invidieze succesul oricarui baiat de culoare, adaugand "sare pe rana". Reactia este de a denigra pe cel "provenit din sclavi".

• Tulburarile Afective - Incelii nu stiu sa isi gestioneze emotiile, fiind in general tineri si marcati de stangacie inter-personala, iar respingerea pe care sunt convinsi ca nu o merita si este nedreapta, naste in ei un val de furie ca un tsunami. De asemenea, pot fi excesiv deprimati si / sau anxiosi - alte nuante ale aceleiasi suferinte.

• Atitudinile Agresive - Uneori furia despre care vorbeam mai sus devine aplicata si periculoasa, manifestandu-se prin razbunare, inclusiv prin crime in masa, in cele mai rele cazuri (uciderea a peste 4 persoane in incidente izolate in timp - vezi cazul lui Elliot Rodger)

• Idealismul Sexual - O trasatura destul de socanta, in special pentru femei, este acest mod de a se raporta la genul feminin: femeia ca si obiect sexual, "un premiu" care le ramane inaccesibil din motive misterioase si absurde. De asemenea, idealismul la inceli se vede in faptul ca nu au ochi decat pentru femeile exceptionale dpdv fizic.

Si fiindca tot am definit termenii cu maxima atentie, as vrea sa mai introduc inca doi, care ne vor ajuta sa intelegem mai bine ce sunt si mai ales ce nu sunt incelii.

• Bluepilled normalfag - este un termen ofensator folosit in anumite comunitati de barbati pe internet si desemneaza pe acei barbati care traiesc vietii conventionale fiind incapabili sa observe realitatea oprimarii barbatilor de catre femei. (LOL) Cu alte cuvinte, incelii au aceasta revelatie si ii considera pe toti ceilalti niste ignoranti daca nu sunt de acord cu ei.

• MGTOW - Abreviere de la "Men Go Their Own Way" - reprezinta o subcultura diferita de inceli iar diferenta principala consta in faptul ca, desi sunt la fel de misogini, furiosi, auto-compatimitori si narcisisti, MGTOW par a nu-si mai dori relatii intime cu femeile pe care le considera a profita de pe urma barbatilor si a-i manipula prin intermediul sexualitatii. MGTOW idealizeaza societatea patriarhala traditionala iar in conditiile in care aceasta este pe cale de disparitie, prefera sa ramana independenti si plini de resentimente. Unii considera MGTOW doar o alta versiune a  incelilor dar sa recunoastem ca exista diferente importante de atitudine intre cele doua categorii.

Anumite organizatii non-profit au descris subcultura incelilor ca reprezentand "parte a ecosistemului suprematiei masculine" incluzand-o in listele lor de grupuri motivate de ura. Cu toate acestea, eu i-as privi pe inceli mai curand ca pe niste persoane extrem de vulnerabile care, in parte datorita lipsei competentelor sociale, dar si datorita marginalizarii si afectiunilor psihice, inteleg cu dificultate interactiunile cu genul opus si, prin urmare, sufera foarte mult, rezultatul fiind adesea radicalizarea, adesea in acord cu definitia de mai sus prevazuta in Dictionarul Urban.

Prima platforma a celibatului involuntar a fost creata pe internet de catre o tanara studenta din Canada, cunoscuta doar sub numele de Alana, care a creat un website in scopul de a-si discuta inactivitatea sexuala cu alti oameni. Websitul se numea "Proiectul de Celibat involuntar al Alanei" si a fost folosit de persoane de ambele genuri pentru a-si impartasi gandurile si experientele. In 1997, s-a inceput folosirea abrevierii INCEL, termenul desemnand pe orice persoana (indiferent de gen) care era singuratica si, fie era virgina, fie nu a mai avut o relatie intima de foarte mult timp.

Alana a incetat sa mai participe la discutii in anul 2000 si a oferit situl unei alte persoane, dupa ce si-a descoperit orientarea sexuala gay si a ajuns la sentimente mai bune fata de lume. Ea ar fi declarat ca incelii de azi sunt radicalizati si, oarecum, au pierdut sensul original pe care ea il daduse comunitatii pe care o crease ca pe un grup de suport in care oameni cu preocupari similare incercau sa se ajute reciproc si, cel mai probabil, sa gaseasca parteneri romantici din randul persoanelor care le semanau. Dar hei, draga Alana, atat tinerii cat si lumea in ansamblul ei s-a mai schimbat de atunci, nu-i asa?

Dupa cum observati, incelii pot deveni extrem de periculosi, in special atunci cand in personalitatea lor se regasesc mai multe elemente din lista de mai sus. Furia pastrata in noi insine pentru perioade mai lungi de timp nu creaza conditii pentru o dezvoltare normala a personalitatii si, dimpotriva, tinde sa se exprime prin comportament arogant si agresiv, adesea criminal. Poate ca va este greu sa empatizati cu astfel de tineri, in special daca sunt proveniti din familii foarte "bune" adica bogate si ajung sa ucida un numar mai mic sau mai mare de adolescenti nevinovati.

Totusi, amintiti-va ca suferinta lor este reala si, daca ii intalniti, incercati sa le dati incredere in viata, in relatii si in capacitatea lor de a-si depasi limitele prin eforturi si staruinta. Incercati sa le dati incredere in posibilitatea de a gasi suport in ce priveste eforturile lor de crestere personala in persoana unui terapeut sau consilier psihologic. De asemenea, daca va spun ca nu au gasit acel suport la primul psihoterapeut (se demoralizeaza usor), incurajati-i sa continue sa caute ajutor.

Incelii ne invata ca este relativ usor sa te radicalizezi atunci cand nu ai dezvoltat o latura mai profunda de intelegere a vietii care sa te sustina in momentele dificile. Cand lipsa de experienta, lipsa unei culturi a relatiilor si rezistenta scazuta la frustrare se intalnesc, se naste un incel. Daca, peste toate celelalte, mai are si o latura  narcisica, dramatica sau o psihopatie pronuntata, incelul poate ajunge sa produca un spectacol sinistru, avand iluzia ca astfel isi ia revansa impotriva unei lumi nedrepte - ca un erou justitiar ce urmareste o dreptate egoista si denaturata.

Relatiile sunt dificile si necesita efort, tot felul de competente si cunostinte. Este extrem de dificil sa gasesti o persoana cu care sa fii compatibil iar in lumea consilierii de cuplu este cunoscut faptul ca o compatibilitate de 100% este mai curand o utopie. Adaugati la asta ideile de-a dreptul delirante de care sunt atasati multi dintre inceli, cum ar fi aceea ca lumea ar trebui sa fie corecta intotdeauna si ceilalti exista ca sa le faca lor viata usoara si placuta, sau ca atunci cand cineva nu le face pe plac trebuie sa plateasca cu viata, si aveti reteta unui Elliot Rodger in toata splendoarea sa.

Partea cea mai trista in "Povestea Incelului" este aceea ca ei formeaza aceste comunitati pe forumuri, unde, in loc sa progreseze din punctul de vedere al dezvoltarii personale si al capacitatii de a forma relatii, adesea nu fac decat sa devina si mai nevrotici, sa isi predea unul altuia convingeri cu caracter psihotic si sa-si confirme asteptarile nerealiste. Iata de ce psihoterapia ar trebui poate sa contina mai mult decat ascultare, validare si incurajare.  

(1) Imaginea Isolation, de Pinguino K, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

Continue reading

razbunare

Agresivitatea Mascata

Unii formeaza cupluri noi pentru a se razbuna pe un tert. E o forma destul de intalnita de pasivitate agresiva - "cuplul din razbunare". Cei care recurg la asta stiu ca tertul va auzi de acest cuplu nou format, va vedea pozele din vacanta si, sa speram ca isi va infige unghiile in gat.

o o o

Cu toate ca Manualul de Diagnostic Psihiatric a gasit de cuviinta sa excluda tulburarea de personalitate pasiv-agresiva, multi dintre practicieni privesc numarul anterior al manualului cu destul de multa melancolie, in sensul ca ei simt ca tulburarea respectiva inca exista, in ciuda faptului ca DSM-ul nu o mai ia in calcul.

Si, in mod interesant, nici nu ni se explica de ce au fost excluse anumite astfel de tulburari si ne ramane noua misiunea ingrata de a ne da seama care este motivul din mintea autorilor - iar asta e o forma de agresivite pasiva, nu-i asa? Azi mi-am propus sa vorbesc despre cele mai subtile forme de agresivitate ce pot fi puse pe seama acestei tulburari de personalitate, sau, de ce nu, a altor tulburari de personalitate care se pot afla in "comorbiditate".

Asadar, de ce devine omul agresiv? De la inceput as preciza ca emotia din spatele agresivitatii este, desigur, furia. Iar rationamentul din spatele furiei este legat de perceptia nedreptatii, a faptului ca suntem deposedati sau lipsiti de lucrurile sau atitudinile celorlalti care ni se cuvin sau credem ca ni se cuvin. S-ar parea ca este destul de usor sa te infurie ceva - da, chiar nu e mare filosofie, in conditiile in care viata nu este corecta si oamenii din jur nu sunt perfecti. (Breaking News, ce sa vezi!) Daca am renunta la astfel de asteptari justificate doar daca va aflati in rai, ne-ar fi mai usor in trafic.

Furia prezinta un mare impediment - ea nu vine insotita de "un ghid" de gestionare a furiei si risca sa se exprime in mod brutal, ruinand relatii si facand astfel ca multe dintre actiunile / planurile noastre sa esueze. Dar poate ca este de preferat sa fii asa furios si astfel sa afle toata lumea, inclusiv tu insuti ca ai o problema cu furia, decat sa nu stii, si sa exprimi aceasta furie intr-un mod... pasiv. Caci da, scenariul asta e mult mai complicat.

Stiti ca mie imi plac femeile si le consider superioare barbatilor din foarte multe puncte de vedere. Trebuie insa sa spun ca modul lor "feminin" de a gestiona furia poate fi extrem de disfuctional uneori. Ma refer la acele femei care sunt "dragute", "diplomate" si "civilizate", atat de dragute, diplomate si civilizate incat le este groaza sa vorbeasca despre ceea ce simt si despre ceea ce gandesc cu adevarat.

Asta ne duce la foarte multe probleme fiindca tot ceea ce evitam sa comunicam nu se rezolva niciodata de la sine, dimpotriva, se complica. Este valabil si pentru un procent mai mic sau mai mare de barbati. De fapt, foarte multi oameni au probleme cu afirmarea de sine si depasirea pasivitatii. Psihoterapeutii, altfel bine intentionati, pot sa intampine si ei uriase dificultati in munca lor fiindca clientii / pacientii lor pot sa se infurie pentru un motiv sau altul iar ei sa nu afle niciodata.

Daca credeti ca psihologul este acea persoana care stie ce simti si ce gandesti inainte sa simti si sa gandesti, nu zic ca este doar un mit - e posibil sa existe banuieli si intuitii insa nu va foloseste la absolut nimic sa credeti ca este adevarat. De asemenea, in relatiile cu toti ceilalti oameni, nu foloseste la nimic sa credeti ca ceilalti ar trebui sa va ghiceasca gandurile si emotiile.

Desigur, tacerea voastra va face "misterul feminin" sa triumfe pentru totdeauna dar ma indoiesc ca acesta este singurul lucru pe care il doriti de la viata - sa trimfe misterul feminin. LOL Problemele voastre vor ramane nerezolvate tot pentru totdeauna, fiindca celor din jur le este greu sa actioneze atunci cand nu stiu decat din banuieli in ce fel de situatie se afla. Mie imi place sa "fac pe prostul" cand cineva se comporta "ermetic" cu mine fiindca in felul acesta ma astept ca ei sa invete cat de util este sa fie ermetici - este total inutil.

Si este adevarat: nimeni nu va va fugari ca sa afle de ce va comportati ciudat - mai ales ca sunt atat de multe motive ce tin de lumea aceasta sau, nu-i asa, de unul dintre universurile paralele. Evident ca aveti "motive bune" ca sa fiti ermetice, cum ar fi faptul ca cineva v-a chinuit in copilarie si ati invatat sa "va luati revansa" impotriva acelei persoane printr-un comportament aparent obedient, pozitiv, dar care ascunde foarte multa furie, nepermisa insa ca manifestare "pe fata".

Se pare ca revansa aceasta tacuta  va fi asociata mai mereu cu misterul si secretul - lucruri pe care le puteti face "pe la spate", fara ca nimeni sa stie, si care, intr-un fel, echilibreaza balanta in care atarna greu nedreptatile care v-au fost facute. Puteti sa "ii lucrati"  pe ceilalti provocand in acestia un stres destul de greu de suportat. In plus, nu vor putea niciodata sa va reproseze ceva. Exista oare o astfel de "super-putere". Ei bine, da! Dar uitati-o! 

Spre exemplu, unii au puterea de a invada conturile de social media ale altora si de a le afla secretele e un mod de "-- a-i dezbraca", nu-i asa? De altfel internetul este un mediu bun pentru a-ti "varsa nervii" si a-ti "incorda muschii". Uneori cineva furios poate sa iti confiste pur si simplu adresa de mail sau contul de Facebook, pentru totdeauna. 

Iata deci doar cateva dintre "alternativele" pe care le avem la dispozitie atunci cand avem ceva pe suflet dar ne lipseste cu desavarsire curajul de a ne cere drepturile si am prefera sa "o luam pe dupa cires". Daca ar fi sa simplific lucrurile, as spune ca orice face un om pentru a evita "chestile grele" (confruntarea), poate fi considerat, in esenta, comportament pasiv - agresiv.

Avem pe de o parte comportamentele "clasice" de tip pasiv agresiv:

• EVITAREA CONFRUNTARII - pentru a "pedepsi" anumite lucruri care ne-au picat "invers", putem spre exemplu sa intarziem, sa amanam, sa intrerupem comunicarea, etc. Stonewallingul si ghostingul reprezinta deci forme de comportament pasiv-agresiv. 

• PROCRASTINAREA - sau altfel spus, indeplinirea unor obligatii cu mari intarzieri, din ce in ce mai jenante, lucru care va enerva "persoana tinta" si va va oferi un modest prilej de a va lua revansa.

• REGRETUL "DE FORMA" - un alt comportament pasiv-agresiv "consacrat" este acela de a-ti afirma regretul in legatura cu anumite situatii sau alegeri fara insa a te implica in vreun fel in remedierea si rezolvarea problemelor.

• ACORDUL INSELATOR - seamana foarte mult cu regretul de forma si presupune, de asemenea, "una sa spui, alta sa faci". Aceasta incongruenta este perfecta atunci cand iti face placere sa enervezi pe cineva pentru a-l pedepsi. 

• SARCASMUL SI RACEALA - comportamentul pasiv agresiv poate sa imbrace si forme mai putin amabile, semanand cu un "inceput de confruntare", dar fara a deveni confruntari reale, intrucat se evita a se spune lucrurilor pe nume.

Dar aceasta este o viziune simplista asupra problemei. Caci oamenii fac mult mai multe lucruri care au la baza furia dar care nu se pot manifesta ca atare caci "civilizatia" nu le permite. Si asa intelegem poate de ce DSM-ul a considerat de cuviinta sa excluda aceasta (fosta) tulburare de personalitate.

Si anume pentru ca autorii or fi inteles ca pasivitatea agresiva este un concept mult mai complex, deasupra tulburarilor de personalitate, fiind caracteristic multora dintre ele - caci a avea o tulburare de personalitate inseamna a fi dificil iar a fi dificil inseamna a te comporta agresiv, pe fata sau pe ascuns.

Si daca stai sa te gandesti, dintre comportamentele pasiv agresive se afla lucruri precum adictiile, depresiile, majoritatea formelor de patologie psihica si asa mai departe. Partea cea mai interesanta insa este ca pasivitatea agresiva poate sa se ascunda chiar si in spatele unor lucruri aparent pozitive: a incepe o scoala, un curs, a-ti lua un job sau a forma cupluri, a incepe o poveste de dragoste cu cineva, ca sa numesc doar cateva dintre aceste comportamente. 

De ce? Ce-i agresiv in toate astea, nu-i asa? La baza acestor comportamente aparent pozitive se poate afla totusi furia si dorinta de razbunare, dorinta de a pedepsi. Nu stiu daca ati cunoscut vreodata persoane care formeaza cupluri noi pentru a se razbuna pe un fost, sau pentru competitia cu acesta. E o forma destul de intalnita de pasivitate agresiva - "cuplul din razbunare". Cei care recurg la asta stiu ca fostul va auzi de acest cuplu nou format, va vedea pozele din vacanta si, sa speram ca isi va infige unghiile in gat!

Nu judec aici cazuri particulare dar, spre exemplu, m-am mirat cand am citit intr-o carte despre droguri ca intre principalele cauze ale consumului de droguri se afla si "furia reprimata". Pai da... Fiindca o dependenta de droguri este nu doar un mod de a gestiona durerea ci si un mod de a protesta si de a-i enerva pe cei din jur, de a-i face sa-si indrepte atentia asupra ta, de a-ti negocia drepturile in relatie cu acestia. 

Fireste, este una dintre cele mai proaste decizii pe care le poate lua cineva. Ea poate avea motivatie solida dar eficienta ei este, de cele mai multe ori, total iluzorie. Si de fapt tot la fel sunt majoritatea celorlalte alegeri despre care vorbeam mai sus. Si sunt convins ca acum va intrebati "bine, dar ce altceva putem face?" Raspunsul este relativ simplu.

• CONSTIENTIZRE - In primul rand sa constientizam faptul ca acest mod de a rezolva probleme, de fapt mai mult le si ne incurca. 

• A LUCRA CU STIMA DE SINE - Apoi este util sa lucram cu stima de sine si consecinta acesteia - curajul care trebuie dezvoltat fiindca fara acesta nu vom reusi sa ne desprindem de astfel de moduri disfunctionale de a actiona.

• A RECUNOASTE MITURILE - Ei bine, da. De multe ori s-ar parea ca actionam irational dar in spate se afla totusi anumite ratiuni pe care unii le numesc "gandire magica". Spre exemplu, putem sa credem ca daca suntem misteriosi,  sau le facem nervi, ceilalti ne vor iubi mai mult. Este bine sa ramanem in contact cu nevoile celuilalt, "acum si aici" si sa traim mai putin in imaginatia noastra.

• AVETI INCREDERE IN CEILALTI - Este cel putin la fel de util sa nu ii mai privim pe ceilalti ca pe niste zbiri cu care nu te poti intelege - sursele acestei convingeri se afla undeva in copilarie cand ati interiorizat lucruri pentru care nu erati pregatiti. Totusi, au trecut niste ani de atunci. Da, simtiti multa anxietate din cauza trecutului dar nu foloseste la nimic sa o indreptati catre ceilalti. 

• ACTIONATI, FITI DIRECTI - Nu in ultimul rand, este util sa treceti la actiune. Iar cand vorbesc despre actiune, mai mereu ma refer la ceea ce inseamna asertivitate, adica a ne gasi "vocea" si a o educa sa ne reprezinte interesele, tinand cont sa faca asta intr-un mod decent si plin de respect - caci numai asa interesele ne-ar putea fi slujite in mod adecvat.

(1) Imaginea Weird Smile, de BioSoup, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

razbunare