Precum Contele de Monte Cristo, in urma traumei suferite, iti vei alcatui un plan minutios, prin intermediul caruia iti vei pune in fapt razbunarea. Dar aceasta razbunare este una desueta si previzibila. Te poti razbuna la fel de bine pe primul iesit in cale, desi este nevinovat, ori chiar pe tine insuti.
Trauma reprezinta un lucru cu care ne intalnim cu totii, intr-o forma sau alta, de fiecare data cand avem de-a face cu un abuz (sexual, fizic, psihologic), dar nu numai. Suntem la fel de putin pregatiti sa traim un abuz sexual sau emotional cum suntem pregatiti sa pierdem o persoana draga sau sa ne pierdem locuinta intr-o catastrofa naturala sau intr-un incendiu. Ceea ce au in comun astfel de evenimente este mai curand subiectiv: faptul ca nu am fost pregatiti pentru o situatie sau alta, lucru care are drept consecinta pierderea increderii in oameni si procesul vietii si apoi dereglari emotionale si comportamentale care isi vor spune cuvantul in ce priveste posibilitatea de a ne adapta la provocari.
Si pentru ca trauma este ceva totusi subiectiv, numai factorul personal ar putea sa determine existenta ca atare a traumei. Pana sa se intample acest lucru, vorbim despre evenimente cu potential traumatic si nu de traume in sine. Am cunoscut destul de multe povesti privitoare la persoane care au trecut prin tot felul de situatii cu potential traumatic, cum ar fi cele care au fost rapite si abuzate sexual, si imi imaginez ca este greu de egalat in intensitate o astfel de situatie.
Nu doresc sa minimalizez traumele pe care le-ati suferit voi insiva, mai ales ca trauma este totusi ceva subiectiv - ar putea fi trauma si faptul ca nu ai fost lasat la joaca cand era ora mesei? Insa a fi luat din sanul familiei in mod brutal, a fi nevoit sa accepti faptul ca viata ta, asa cum o stiai pana atunci, a fost inlocuita de o viata in care esti obligat sa fii altcineva, adesea umilit si persecutat, mie personal, mi se pare ceva greu de suportat. In copilarie, pana si schimbarea scolii si a colegilor pot sa reprezinte o trauma. Dar a fi rapit(a) si abuzat(a) sexual?
Ei bine, cred ca cea mai teribila poveste de acest fel am cunoscut-o prin intermediul seriei People Magazine Investigates, prezentata pe canalul Investigation Discovery (Masacrul Familiei Groene). Ei bine, in acest episod, intr-o frumoasa zi de mai, doi copii, Shasta (8 ani) si Dylan (9 ani) se jucau in curtea locuintei lor din statul american Idaho. S-ar parea ca se jucau in locul nepotrivit, in momentul nepotrivit, fiindca s-a intamplat sa treaca pe acolo cel mai periculos tip pe care aveau sa-l cunoasca vreodata: un criminal sexual cu un cazier deosebit de stufos dar care nu cuprindea chiar toate faptele pe care le comisese. Numelui lui este Joseph Duncan, condamnat ulterior la moarte pentru crimele sale in serie.
Acesta ii ucide pe cei doi parinti ai copiilor si pe fratele lor mai mare Slade (13 ani). Asa incepea cosmarul fetitei de 8 ani care, impreuna cu fratiorul Dylan, vad cum criminalul il ucide in fata lor pe fratele lor mai mare Slade (13 ani) cu un ciocan. Dupa ce criminalul Joseph Duncan termina treaba la resedinta familiei Groene, pleaca cu cei doi minori pe care ii duce intr-o padure, in mijlocul salbaticiei, unde vor locui intr-un cort. Regimul la care sunt supusi este brutal si derutant pentru cei doi copii, pradatorul torturandu-i si abuzandu-i sexual. Si totusi Dylan si Shasta se aveau unul pe celalalt... La un moment dat insa, criminalul il impusca pe copil iar Shasta, sora mai mica, vede toate detaliile sinistre ale acestei crime, asa cum vazuse si uciderea celuilalt frate. Nu stiu daca ar fi mai confortabil sa nu vezi cum fratele tau isi pierde intenstinele fiindca fusese impuscat cu o arma de calibru mare...
Dupa 2 luni in care Shasta s-a tot intrebat cand avea sa-i vina randul, in care vazuse cum criminalul i-a ucis familia si in care a avut tot felul de discutii sinistre cu acest Joseph Duncan, ei bine, ea reuseste sa il convinga pe acest tip profund bolnav sa o lase in viata si chiar sa faca niste alegeri care l-au expus atat de mult incat a fost prins. Cred ca pentru o fata de numai 8 ani, rapita, molestata sexual si traumatizata psihic acest comportament este pur si simplu incredibil. Dar nu stii de ce esti in stare pana nu esti pus in situatia respectiva, nu-i asa? Ei bine, cam aceasta este povestea supravietuitoarei - singura supravietuitoare a familiei. Consider ca v-am spus destul si daca sunteti amatori de true crime, puteti sa urmariti acest episod in videoclipul de mai sus sau chiar sa il achizitionati de pe Amazon, contra sumei de 10 lei.
Scuze pentru Auto-distrugere
O persoana ca Shasta Rae Groene are toate scuzele din lume pentru a o lua razna, nu-i asa? Cred ca ceea ce a trait ea este cel mai extrem tip de experienta pe care il poate avea cineva. De altfel, abuzurile suferite, faptul ca a vazut uciderea cu sange rece a fratilor ei si pierderea familiei in sine, care ramane o problema chiar si daca, sa presupunem ca ar fi putut sa stearga cu buretele tot ce i s-a intamplat si tot ce a vazut, ei bine, au avut consecinte vizibile si masurabile asupra fetei. Daca exista o jumatate plina a paharului, Shasta a ramas cu tatal ei natural, (cel ucis de criminal fiindu-i tata adoptiv). Shasta Groene a devenit o adolescenta cu tendinte escapiste, dorindu-si sa poata fi altcineva fie si pentru o perioada scurta de timp, ceea ce a impins-o in bratele dependentei de droguri.
S-ar parea ca a reusit sa depaseasca aceasta etapa iar acum, la varsta de 25 de ani, este casatorita si are copii, dorindu-si sa scrie o carte si sa-si puna experienta la dispozitia altor victime. Dupa cum spuneam mai sus, o persoana in situatia ei are toate scuzele pentru a se auto-distruge. Tot la fel cum criminalul Joseph Duncan avea scuze pentru a sustine acest razboi cu societatea care l-a umilit si l-a batjocorit in fel si chip, sau cel putin asta credea el. De fapt nici macar nu conteaza cat de logice si de frumoase par scuzele pe care le ai pentru a distruge si a te auto-distruge. Daca ai fost abuzat in copilarie si daca ai fost folosit de un dictator care nici macar nu ti-a spus pentru ce te duci sa lupti in razboi, nu inseamna ca ai acum dreptul sa iti ineci viata in sticla de alcool sau sa fii la randul tau un criminal in serie. Oare ce ne determina sa credem asta?
Sindromul Monte Cristo
Exista un proces psihologic extrem de interesant prin care, orbit de furie, durere si resentimente, in urma traumelor suferite, ajungi sa crezi ca nu ai niciun fel de viitor, ca nu poti face nimic util si ca tot ceea ce iti ramane de facut este sa dai curs emotiilor tale negative si abisale, trasnformandu-te intr-un fel de mesager al razbunarii. Aceasta razbunare poate fi aleatorie, in sensul ca nu te razbuni obligatoriu pe cel care te-a ranit propriu-zis. Te razbuni pe oricine iti iese in cale, indiferent cum te-a tratat. De asemenea, razbunarea s-ar putea indrepta si impotriva propriei persoane atunci cand nu faci decat sa iti sapi singur groapa, prin intermediul unui comportament auto-distructiv si de mare risc, care te expune si te vulnerabilizeaza, amplificand drama pe care o traiesti. Aceasta abandonare de sine are la baza aceeasi furia si nepasare pentru propria fericire, o mentalitate de victima.
In romanul Contele de Monte Cristo, scris de Alexandre Dumas, Edmond Dantes, un tanar francez de 19 ani, inainte de a se putea casatori cu logodnica sa Mercedes. este acuzat pe nedrept de tradare, arestat si aruncat in puscarie, fara judecata in Chateau d'If, o insula sinistra de langa Marseille. Un prizonier pe nume Abbe Faria, deduce in mod corect faptul ca niste rivali gelosi ai lui Dantes au organizat acest complot cu scopul de a-l distruge. Faria il incurajeaza pe Edmond Dantes sa evadeze si il ghideaza catre o comoara care in cele din urma il face pe Dantes un om extrem de bogat, cu titlu nobiliar de conte. Astfel, puternicul si misteriosul conte de Monte Cristo vine din orient si patrunde in lumea sofisticata a Parisului anilor 1830, cu scopul de a se razbuna pe toti cei care i-au pus la cale distrugerea.
Consider ca este un nume potrivit pentru acest tip de comportament care se caracterizeaza prin incercarea unei persoane care a fost victimizata sub o forma sau alta de a se razbuna pe ceilalti sau chiar pe propria persoana. Iata o posibila definitie a acestui sindrom:
Sindromul Monte Cristo ~ reprezinta o grupare de comportamente, emotii si trairi specifice, declansate de un eveniment cu potential traumatic, avand rolul de a transmite furia si durerea. Persoana respectiva este animata de ideea razbunarii si considera ca acesta este singurul mod de a-ti gestiona suferinta. Rezultatul acestui proces este auto-distrugerea si distrugerea altor persoane care pot purta vina pentru trauma suferita sau nu.
Sa explicam definitia
COMPORTAMENTE SPECIFICE ~ toate aceste comportamente sunt asimilabile ideii de razbunare care poate fi mai complexa, pregatita minutios, ori rudimentara, bruta, aleatorie, fara o tinta precisa, dictata de emotiile aflate intr-o profunda stare de dezorganizare. Iata doar cateva dintre razbunarile posibile in acest sindrom:
- RABUNAREA CU TINTA PRECISA ~ Precum Contele de Monte Cristo, persoana isi poate alcatui un plan minutios, bine pus la punct prin intermediul caruia isi va pune in fapt razbunarea. In ciuda faptului ca aceasta persoana este suficient echipata pentru a-si atinge scopul si a elabora un plan, ea nu intelege gestionarea emotiilor si nu poate trai cu faptul ca a fost nedreptatita. Acesta este un chin.
- AUTO-FLAGELAREA ~ Pentru anumite structuri de personalitate, razbunarea poate fi indreptata impotriva propriei persoane. Spre exemplu atunci cand suntem chinuiti de sentimente de vinovatie sau atunci cand razbunarea impotriva celorlalti este perceputa ca fiind costisitoare, complicata si riscanta. Se observa un apetit pentru comportamente de risc si o nepasare fata de valoarea propriei vieti. Persoana respectiva pare ca isi gestioneaza durerea prin intermediul alcoolismului sau a consumului de droguri dar privind imaginea de ansamblu, intelegem ca aceasta nu este decat o razbunare indreptata impotriva propriei persoane.
- RAZBUNAREA ALEATORIE ~ In unele situatii, furia si sentimentul de a fi fost umilit capata caracter psihotic in sensul ca persoana respectiva nu mai face diferenta intre vinovati si nevinovati, isi exprima frustrarile in mod aleatoriu si haotic, rezultatul fiind ranirea sau ditrugerea unor persoane care nu au absolut niciun fel de legatura cu suferinta lor. Faptul ca te afli in locul nepotrivit in momentul nepotrivit, in mintea tulburata a acestei persoane este suficient pentru a incasa pedeapsa pe care ti-a desemnat-o.
EMOTII SI TRAIRI SPECIFICE ~ Ele tradeaza o slaba dezvoltare emotionala a personalitatii, un control scazut asupra emotiilor si o totala lipsa de intelegere a activitatii emotionale. Este o trasatura destul de raspandita caci societatea umana se afla in acest stadiu de analfabetism emotional care face imposibila intelegerea resorturilor care pun in miscare emotiile: cum le gestionam si cum le canalizam astfel incat sa nu produca pagube umane si materiale atunci cand se afla in dezechilibru. In cazul Sindromului Monte Cristo, emotia fundamentala pare a fi furia iar potentialul distructiv al furiei este de-la-sine-inteles. Probabil, dintre toate emotiile umane, furia este aceea care prevesteste cel mai frecvent varsarea de sange. De aceea, multi dintre noi se si tem de propria furie.
CONTEXTUL DECLANSATOR ~ Traumele suferite de aceste persoane sunt reale si nu pot fi negate. Faptul ca fiecare dintre noi este supravietuitorul unei traume nu schimba nimic. Trauma respectiva, traita in mod subiectiv, reprezinta o lovitura puternica indreptata impotriva indentitatii victimei respective iar aceasta nu a gasit solutiile de care avea nevoie pentru a-si redobandi echilibrul emotional. Persoanele care dezvolta acest sindrom traiesc cu convingerea ca situatia pe care au traversat-o a fost suficient de brutala incat nimic nu mai poate sa repare ceea ce a fost stricat si nimic nu poate fi pus in locul a ceea ce a fost pierdut.
DISTRUGEREA / AUTO-DISTRUGEREA ~ Cand se indeplinesc toate conditiile enumerate mai sus, rezultatul nu poate fi decat distrugerea si respectiv auto-distrugerea. Nimic constructiv nu poate sa se nasca din atat de multa ura, furie si din convingerea ca viata noastra a fost naruita definitiv si singurul lucru pe care il mai putem face este sa facem pe cineva sa plateasca, chiar daca acea persoana suntem noi insine.
- Simptome Fiziologice - Senzatie de tulburare profunda, tremurul glasului si al membrelor, respiratie accelerata sau intrerupta, albirea fetei, dureri de cap, tulburari digestive, palpitatii, etc.
- Simptome Emotionale - Sentimente de furie sau neputinta, disperare, pierdere a controlului, tensiune nervoasa.
- Simptome Cognitive - "Tunnel Vision", ingustarea campului constiintei, preocupare obsesiva cu privire la razbunare sau nedreptatea lumii, contemplarea ranii si a umilintei suferite, ruminatie.
- Simptome Comportamentale - Comportamente extreme: auto-agresivitate si hetero-agresivitate, abuz de substante, iritabilitate crescuta, obsesia razbunarii si planificarea acesteia.
Probabil va vine greu sa intelegeti de ce am inclus in comportamentele specifice acestui sindrom si pe cele unde razbunarea este indreptata impotriva propriei persoane ori pe cele in care razbunarea este aleatorie. Totusi, faptul ca exista o aceeasi sursa traumatica, aceeasi mentalitate de victima, aceeasi rezilienta scazuta si aceleasi elemente emotional-cognitive ma determina sa consider ca, in esenta, nu exista o diferenta majora intre ele, chiar daca razbunarea propriu-zisa pare a lua o alta directie in fiecare dintre aceste cazuri. In ce priveste anti-dotul pentru acest sindrom, ca de fiecare data este vorba despre dezvoltarea inteligentei emotionale si a unui nou mod de a gestiona astfel de provocari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu