Tehnica Odioasa Reid

Atunci cand anchetatorilor le lipseste talentul si disponibilitatea de a descoperi adevarul despre o crima, ei pot folosi tehnica lui John Reid, prin intermediul careia ne oferim o scurtatura catre ceea ce ne intereseaza cu adevarat, cum ar fi o prima si un concediu. In ce consta aceasta tehnica odioasa?

o o o

Tehnica Reid este o metoda de interogare care a fost creata si dezvoltata de catre americanul John E. Reid in anii '50. Reid a fost psiholog, expert in testul poligraf si fost politist. Cei care folosesc tehnica aceasta sunt de parere ca aceasta este utila in extragerea de informatii de la suspecti altfel nedispusi sa colaboreze cu Politia. Criticii tehnicii Reid sunt de parere insa ca printre minusurile acestei forme de interogare se afla, deloc de neglijat, faptul ca unii suspecti, in special minorii, ajung sa faca confesiuni care nu corespund realitatii.

Tehnica, ca sa zic asa, este luata la misto de fapte, fiindca, pe cand Reid se bucura de succesul strategiei sale in interogarea unui suspect de crima, despre care se credea ca si-ar fi ucis sotia, fortandu-l practic sa recunoasca ceva ce nu a facut, adevaratul vinovat rasufla usurat in timp ce deschidea o doza de bere. Numai confesiunea acestuia din urma a reusit sa rastoarne reputatia lui John Reid, precum si faptul ca statul american a trebuit sa plateasca o frumoasa despagubire de $500.000 celui care a infundat puscaria nevinovat.

Pentru mine, aceasta tehnica este doar un fel de "folclor" pe care este bine sa il cunosti din cel putin cateva motive: pentru ca in felul acesta intelegi cum poate cineva mai slab de inger sa fie determinat sa minta, poate chiar si in conditii de juramant, dar si pentru a intelege cat de complex este procesul judiciar si cat de dificil este sa gestionezi o ancheta profesionista care nu violeaza drepturile persoanei, fie aceasta si o persoana in calitate de acuzat.

Asadar, tehnica Reid, se desfasoara pe baza unei scheme bine determinate, care consta dintr-un proces alcatuit din 3 faze:

• ANALIZA FAPTELOR

• ANALIZA COMPORTAMENTULUI

• CEI 9 PASI AI INTEROGATORIULUI

Daca in primele etape ale anchetei (analiza faptelor si cea comportamentala) reiese posibilitatea ca suspectul sa fi comis crima respectiva, urmeaza interogatoriul, in care abordarea anchetatorilor devine acuzatoare si urmareste, nu-i asa, sa obtina o confesiune. In acest scop sunt folosite, spre exemplu, intrebari cu varianta de raspuns care insa elimina din start varianta ca suspectul este pur si simplu nevinovat. Iata cum suna o astfel de intrebare:

Ai planuit crima din timp sau a fost o chestie de moment?

Intrebarile de acest fel sunt puse cu un ton intelegator si cu "duhul blandetii", pentru a-l determina pe suspect sa se simta confortabil in postura celui care martusiseste. Asta corespunde in Psihologia Umanista la ceea ce se numeste "acceptare neconditionata". Fiindca se considera ca atunci cand psihologul te abordeaza astfel devii mult mai dispus sa "te deschizi" si sa participi la terapia lui. Si probabil ca nu este intamplator faptul ca tehnica Reid a aparut tocmai in perioada in care se dezvolta Psihologia Umanista a lui Carl Rogers. De altfel, in 1946, Rogers devenea presedintele APA (Asociatia Psihologilor Americani).

Bine, imi veti spune, dar cat de confortabil sa te simti la interogatoriu? Eventual pana ajungi sa spui o minciuna, doar ca sa scapi de morisca asta alcatuita din intrebari binevoitoare care te afunda in mlastina unei false vinovatii. Ei bine, da. Iata si cei 9 pasi, ai tehnicii Reid, asa cum i-a conceput cel care a produs aceasta minunatie a psihologiei judiciare:

• CONFRUNTAREA POZITIVA - Nu prea inteleg ce este "pozitiv" in faptul ca ii spui unui suspect ca ai dovezi clare impotriva lui, desi nu ai. Cu alte cuvinte "il minti, pozitiv", fiindca il minti cu duhul blandetii. De asemenea, ii oferi ocazia sa-si explice faptele. 

• MINIMIZAREA VINOVATIEI - Este o chestie pe care o folosesc in general cei "certati cu legea" fiindca ii ajuta sa traiasca cu ei insisi. In psihologie apare sub forma de mecanism de aparare (rationalizare). E un mod de a-ti handicapa propria constiinta care, in final iti permite sa dormi linistit noaptea, desi ai la activ 500 de crime. Spre exemplu, poti sa arunci responsabilitatea pe cineva sau pe un set de circumstante neprielnice. 

• REDUCEREA NEGARII FAPTELOR - Cu alte cuvinte, aici, agenda anchetatorilor consta in a-ti micsora rezistenta la BS, pentru ca in final sa ti se para atractiv faptul ca ancheta, si toti cei care participa la ea, se afla intr-un mare BS, ceea ce reprezinta o manipulare grosolana.

• MOMENTUL MOTIVARILOR - De regula, in acest punct, acuzatul aduce argumente pentru care nu ar fi putut comite fapta, din moment ce lucrurile devin mult mai clare in mintea lui. Dar anchetatorul este orientat sa "o tina pe-a lui" si sa ofere motive pentru care ar fi putut totusi sa comita fapta.  

• RECOMPENSAREA SINCERITATII - Cu alte cuvinte, suspectului i se vaneaza orice detaliu care corespunde cu versiunea anchetatorilor pentru a crea sentimentul de validare. 

• CUMINTIREA SUPECTULUI - Apare in cele din urma o etapa in care, probabil obosit de toate insinuarile dulcege facute de anchetatori, incepe sa se instaleze resemnarea iar suspectul incepe sa se obisnuiasca cu ideea ca orice este mai bun decat acest interogatoriu care ii violeaza drepturile, chiar si un pui de somn in celula, care dureaza 20 de ani.

• INTREBAREA CU VARIANTE DE RASPUNS - Este cea despre care am amintit mai sus si care, de fapt, nu are variante de raspuns, fiindca ti se da de ales intre mere ionatane si mere golden, dar in esenta, altcineva a hotarat in locul tau ce desert vei avea. Este, dupa cum observati, un moment foarte delicat al interogatoriu, in care oboseala este accentuata si riscul de a admite o forma de vinovatie, eventual mai usoara, (de ex. omor prin imprudenta) este urias. Timing! 

• ASUMAREA VINOVATIEI - In aceasta etapa, suspectul este manipulat pentru a colabora cu organele si a recunoaste orice, ajutand organele de ancheta sa puna "cap la cap" toate elementele incidentului si oferind confesiuni pe banda rulanta, realizate inclusiv in prezenta martorilor.

• DOCUMENTAREA - In aceasta ultima etapa, dupa ce lucrurile au fost puse cap la cap, se incearca constituirea unei variante oficiale, bine inchegate, dupa care suspectul este pregatit sa ofere declaratii ce vor fi inregistrate audio-video pentru a putea fi folosite in proces.    

Dupa cum observati, tot acest circ este bine pus la punct si gandit parca special pentru a usura munca anchetatorilor. Adevarul pare sa nu conteze la fel de mult precum faptul ca cineva a recunoscut crima, prin urmare putem sa ne bagam in seama cu reporteritele sexy de la 7 canale de televiziune care ne vor aborda cu ochii plini de admiratie si respect pentru nobila meserie de slujitori ai statului. De asemenea, putem sa ne vedem de problemele noastre, cum ar fi noua colega de la biroul Resurse Umane, sau poate o partida de pescuit bine-meritata, impreuna cu colegii de birou. 

Fiindca domnul John Reid nu a fost destept degeaba! Si in felul acesta avem raspunsul la intrebarea de ce unii chiar marturisesc crime pe care nu le-au comis niciodata. Daca toti muritorii functioneaza pe principiul minimului efort, care presupune sa ai maximul de beneficii obtinut prin intermediul unui minim efort, ei bine, de ce nu ar fi loc de o asemenea mentalitate chiar si in randul celor care servesc statul? Nu vreau sa insinuez ca toti cei care servesc statul cred  in tehnica Reid. De altfel, nu ma indoiesc ca ei studiaza asa ceva in timpul formarii lor profesionale, pentru a evita astfel de situatii.




La prima vedere este doar un alt discurs plictisitor de la Ted Talks, dar, in ciuda faptului ca dureaza aproape 20 de minute, cred ca merita efortul. Veti afla aici cum alegerea de a recunoaste o crima pe care nu ai comis-o pare logica cand esti intr-o situatie de ancheta in calitate de suspect si, de asemenea, care sunt cei care sunt expusi la a recunoaste crime pe care nu le-au comis: imigrantii, care nu cunosc limba, cei care apartin unor minoritati vazute rau, cei cu deficiente mentale, cu boli psihice, dependentii de droguri (chiar si nicotina) sau adolescentii a caror personalitate este in formare si nu stiu la ce sa se astepte.

(1) Imaginea Prison, de Lennart Takanen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 22.04.2020), Reid Technique, website: Wikipedia

Continue reading

psihologie judiciara

Suntem Virusati

Forme de viata mai presus de intelegerea noastra va pot conduce din umbra, vulnerabilizandu-va comportamental. Aflati care este legatura intre virusul gripei si parazitii din lumea animalelor pentru ca apoi sa reflectam impreuna la ceea ce ne face vulnerabili sau puternici.

Un articol interesant din presa internationala de profil vorbea despre faptul ca, potrivit studiilor, virusul gripei ne face ... mai sociabili. Da, ciudat, nu-i asa? In primul rand, este greu de inteles cum s-a ajuns la aceasta concluzie cand, stim si noi, din experienta proprie, ca atunci cand suferim de gripa simtim mai curand nevoia sa ne retragem intr-un dormitor si sa ne cuibarim acolo, socializand, in cel mai bun caz, cu baietii si fetele de pe HBO, Comedy Central, Diva sau Netflix.

Si totusi, studiul citat pretinde ca s-a observat comportamentul subiectilor in cele cateva zile de incubatie a virusului, adica perioada de inainte de aparitia primelor simptome si s-ar fi constat o crestere a comportamentelor de tip social, care implica activitati si contacte inter-personale, o apropiere crescuta fata de ceilalti. Iar aceasta este, nu-i asa, o veste de luat in seama. Explicatia cercetatorilor este de ordin evolutionist: virusul ne determina sa devenim mai sociabili pentru ca el sa se raspandeasca. De aici si ideea ca daca am vaccina mai curand pe cei mai sociabili dintre noi (nu toata populatia), am invinge "santinelele virusului".

Nu as dori sa va hranesc gandurile paranoide, mai ales ca in ziua de azi are cine sa vi le hraneasca si nu as vrea sa adaug nelinisti biologice la anxietatea generalizata care caracterizeaza viata de zi cu zi - dar altfel cum as putea sa fac rost de noi cititori, nu-i asa? (Glumesc.) Totusi, acest articol mi-a amintit de alte fenomene interesante din natura, cum ar fi modul in care parazitii modifica comportamentul si fizionomia melcilor pentru a-i expune la atacul pasarilor in virtutea "aspiratiei" neostoite a parazitului de a supravietui.

Ca si cand acest virus sau acest parazit minuscul, pe care nici macar nu l-am putea percepe cu ochiul liber, si-ar dori cu orice pret sa influenteze lumea materiala din jurul sau pentru ca astfel... sa ce? Sa supravietuiasca, dar poate sa si triumfe, intr-un fel sau altul. Caci nu este putin lucru ca o forma de existenta minuscula sa deturneze pur si simplu viata unor ființe de dimensiuni infinit mai mari si sa le conduca la pieire. Fireste, imi veti spune ca parazitul o ajuta pe pasare, si in acest fel se mentine un anumit echilibru al lantului trofic. Dar daca privim situatia ca pe o metafora, pasarea ar putea fi un psihopat pradator?

In Psihologia Judiciara am intalnit anumite conditii, care ne-ar putea vulnerabiliza din punct de vedere comportamental, predispunandu-ne la statutul de victime ale unor "pradatori sociali", cum ar fi psihopatii, cei care abia asteapta sa vada vulnerabilitatea si sa profite de aceasta.

• CONSUMUL DE ALCOOL - determina dezinhibarea comportamentului si limitarea posibilitatilor de anticipare a consecintelor unor actiuni.

• EXACERBAREA EULUI - sau aroganta, care conduc la supraestimarea imaginii de sine si a posibilitatilor fizice si mentale, dar si la subevaluarea pericolelor.

• NEGLIJENTA, INDIFERENTA - care conduc la ignorarea totala a pericolelor, prin lipsa de manifestare a ingrijirii fata de propria persoana sau altii (copii). Astfel sa lasa usile deschise, copiii nesupravegheati, etc.

• CREDULITATEA - atunci cand nivelul de influentare a personalitatii va permite infractorilor sa profite de persoanele care, fiindu-le promise anumite lucruri de valoare, vor pierde mari sume de bani sau uneori, in cazul fetitelor, virginitatea.

• STARI DE FRUSTRATIE - atunci cand ne simtim vulnerabili din punct de vedere emotional, izolati si complexati, si care atrag adesea infractorii ce ni se prezinta ca niste mari salvatori (vezi proxenetii care rapesc fetele indragostite de ei).

• NIVELUL INTELECTUAL REDUS - poate limita foarte mult capacitatea de intelegere / decodificare a intentiilor reale ale infractorilor potentiali. Am putea aici adauga si lipsa experientei de viata.

• DEZORGANIZAREA PSIHICA - la un nivel crescut de frustrare, unde emotiile sunt scapate cu totul de sub control, aparand tulburari afective (anxietate, depresie) dar si tulburari cu un caracter mai sever (delir, halucinatii) ofera unor infractori oportunitati pentru a ne victimiza.

Vulnerabili sunt insa si "baietii rai", adica aceia care se vad pe sine ca detinand puterea si isi imagineaza ca pot sa faca tot ceea ce doresc. Stiti spre exemplu despre cazul recent al militarului care si-a ucis partenera pe motiv ca... "pe mine nimeni nu ma inseala". OK, nu te inseala nimeni, dar merita sa faci puscarie daca totusi te inseala cineva? Ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca, uneori, ne limitam foarte mult posibilitatile de a face fata unor situatii complexe - este oare implicat aici vreun parazit? 

Acesta este aspectul intrinsec al problemei: la nivel intim, psihologic si emotional au loc tot felul de procese care determina aparitia acestor comportamente de risc. Oare ce te determina sa fii neglijent sau sa nu iti mai pese daca vei mai ajunge sau nu acasa dupa aceasta petrecere unde ai renuntat cu totul la orice control constient? Probabil ca acolo am putea sa "citim printre randuri" pentru a intui prezenta virusilor psihologici.

Asa cum am mai spus, nu as dori sa faceti din acest articol un prilej pentru descurajare. Curajul este, din punctul meu de vedere un combustibil social inestimabil si trebuie sa il pretuim, sa il insuflam celorlalti si noua insine, ori-de-cate-ori este nevoie. Daca veti vedea in fiecare om un potential criminal veti ajunge la mai multa vulnerablitate decat va doriti. Aceasta este o extrema care de fapt va face mai slabi.

Totusi, viata sociala este un lucru complex care presupune prudenta si curaj in acelasi timp iar Solutia este, pe cat posibil, evitarea extremelor: prudenta excesiva sau curajul inconstient. 

Imi veti spune ca "teoretic" este gresit sa fortezi limitele bunului simt, dar practic, viata ne pune in fata faptului implinit. Ei bine, am numai vesti bune pentru voi: suntem nepregatiti pentru viata si provocarile ei complexe dar putem sa ne pregatim atunci cand ne cunastem mai bine pe noi insine si cand cunoastem ceea ce putem face pentru a ne depasi limitele. 

(1) Imaginea Zombie Walk / Postmortem, de Andre Assumpcao, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 24.01.2018), Does Flu Trick People into Being More Sociable, website: Psychology Today

(3) NCBI, (acc. 24.01.2018), Change in Human Social Behavior in Response to a Common Vaccine, website: NCBI

(4) Harvard Crimson, (acc. 24.01.2018), Sociability Could Be Key to Flu Prevention, website: Harvard Crimson

(5) Butoi, T., (2009), Psihologie Judiciara, editura Fundatiei Romania de Maine

(6) ProTV, (acc. 24.01.2018), Tanara de 26 de ani, ucisa de fostul iubit, website: ProTV

Continue reading

victime

Exista Auto-Sacrificiu?

Povestea sinistra a sergentului Schap, din armata americana, ridica un mare semn de intrebare: cat de generoase sunt, cu adevarat, gesturile generoase si ce se ascunde in spatele acestora?

Stiti acele persoane care fac sacrificii cu multa usurinta si ne imaginam ca le fac pentru ca sunt oameni minunati care ne iubesc si sunt bine intentionati. Cred ca foarte multe dintre femei au o inclinatie arhetipala, daca doriti, sa faca aceste sacrificii in acest mod, insa, asa cum reiese din povestea urmatoare, nu doar ele.

Fireste, avem exemplul Mantuitorului Isus care ne spune sa practicam auto-sacrificiul iar intreaga scriptura vorbeste despre sustinerea dezinteresata a celor din jur. Problema este ca multe din ocaziile in care practicam auto-sacrificiul nu sunt tocmai dezinteresate - oamenii pur si simplu nu sunt pregatiti pentru asa ceva.

40. Oricui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 41. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila, mergi cu el doua. 42. Celui ce-ti cere, da-i; si nu-i intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. Matei, 5.

Un egoism primordial ne pune in miscare si transforma auto-sacrificiul mai curand intr-o forma de manipulare decat intr-o dezinteresata urmare a recomandarilor pe care ni le-a lasat Mantuitorul. Altfel spus, in caz ca apare "auto-sacrificiul" si "daruirea" in comportamentul cuiva, in spatele acestuia veti gasi, de fiecare data, mai curand dorinta de a obtine ceva decat simpla "nevoie de a ajuta".

Daruirea "da bine" in ochii comunitatii dar, s-ar parea ca, bunul simt comun prevede si acest drept al celui care a daruit sa pretinda ceva in schimb. Aici, pare ca bunul simt a reusit sa uite pilda lui Isus. Probabil ca ati auzit despre principiul reciprocitatii - acel principiu ce reglementeaza relatiile, afirmand ca cei care ne-au daruit ceva, trebuie recompensati, intr-un fel sau altul.

Fiindca suntem atat de influentati de acest principiu al reciprocitatii, manipulatorii stiu ca pentru a obtine ceva trebuie sa dea ceva mai intai, cum ar fi mici servicii, complimente, etc. Cine mai stie ce poate obtine un manipulator de succes prin intermediul unei cafelute care vine la momentul potrivit... Este interesant insa si ce se poate intampla cand manipulatorul nu obtine ceea ce isi propune!

Numele militarului de cariera Stephen Schap, care se afla impreuna cu sotia sa in Germania, unde isi desfasura activitatea la o baza miliara americana, este asociat uneia dintre cele mai grozave fapte savarsite din gelozie. Si asta in ciuda faptului ca sg. Schap parea mai curand un suflet nobil, capabil de auto-sacrificiu, in beneficiul celorlalti.

Viata de familie a celor doi a fost una frumoasa, cu exceptia faptului ca sotia Diane nu reusea sa ramana gravida sau isi pierdea sarcina, de fiecare data, la cateva luni. Stephen Schap, sincer miscat de tragedia pe care o traversa sotia sa, se decide sa-si faca o vesectomie, pentru ca sotia sa nu mai considere ca vina ii apartine. Asa cum stiti probabil, vesectomia presupune renuntarea de catre barbat la posibilitatea de a procrea, prin intermediul unei operatii chirurgicale.

O decizie extrema, nu-i asa, ce pare a avea la baza atasamentul si sensibilitatea, sentimentele frumoase pe care Stephen le nutreste fata de sotia sa. Insa feriti-va de gesturi de auto-sacrificiu care va sunt dedicate... Nu stiti ce se poate ascunde in spatele acestora! Probabil ca nu ati banui macar continuarea acestei povesti cutremuratoare.

Ei bine, Diane isi urmeaza sotul in Germania, dar se pare ca nu ii prea prieste aceasta mutare. Asa cum se intampla in numeroase cupluri, la un moment dat sentimentele celor doi se mai domolesc cu trecerea timpului iar monotonia cuplului isi intra in drepturi. La aceasta situatie Diane descopera o solutie care de asemenea este oarecum frecventa - un camarad al sotului ii face ochi dulci, iar de la rezonanta emotionala si pana la cea fizica nu e decat un pas.

In timp ce Diane Schap isi traia iubirea cu Gregory Glover, camaradul sotului ei, Stephen Schap isi vedea de misiunile sale militare, fara sa bage de seama evolutia sentimentelor in cuplu, cu atat mai putin evolutia sexuala a sotiei sale. Dar, ce sa vezi, Diane ramane insarcinata, iar asta chiar il pune pe ganduri pe sg. Schap. Cine "putea fi" tatal copilului?

Cand descopera ca tatal era nimeni altul decat camaradul sau Gregory Glover, sg. Schap isi iese din minti si, nici mai mult, nici mai putin, isi decapiteaza prietenul, ducandu-i capul acestuia sotiei, la spitalul unde urma sa nasca: "Poftim! Iata-ti iubitul, nevasta! Culca-te cu dansul!". Good job sergeant! Acest final neobisnuit al unei povesti de dragoste oarecum banale, tocmai fiindca este atat de frecventa, m-a determinat sa ma intreb ce anume se afla de fapt in spatele actelor noastre aparent generoase.

Ne dam seama abia la urma ca generozitatea lui Schap nu era nici pe departe o generozitate reala si dezinteresata, iar pe cat a fost mai extrem, "dezinteresat" si plin de afectiune gestul sau de a renunta la posibilitatea de a procrea, facandu-si vesectomia, pe atat si gestul care l-a trimis in spatele gratiilor pentru mult timp a fost mai groaznic.

Dincolo de aceasta observatie simpla, si anume ca in spatele gesturilor aparent dezinteresate se afla intentii mai putin dezinteresate si moduri de a privi viata care ne-ar produce fiori, cel putin prin efectele lor, ar trebui sa ne intrebam care era de fapt problema lui Schap, si care este motivul alegerii sale? Barbatii furiosi fac multe grozavii dar parca grozavia lui Schap le depaseste pe toate. Chiar asa: care era problema lui Stephen Schap?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Memorial Day, de BK, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Snopes, (acc. Dec 21, 2016), Beheaded Lover, website: Snopes

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

psihologie judiciara

Everybody Loves Amy

Stiati ca se rezolva cazuri de crima dupa 20, 30 sau chiar 40 de ani? Un factor important in rezolvarea acestora este dezvoltarea tehnologica si a mijloacelor de proba... dar, asa cum demonstreaza cazul lui Amy Weidner, nu numai asta.

Cand o fata frumoasa si populara este ucisa, nu e doar un moment trist pentru comunitate, ci, s-ar parea, poate fi un moment extrem de dificil si pentru politie. A fost nevoie de aproape trei decenii (1989-2014) pentru a identifica autorul acestei oribile crime si totusi, comunitatea a demonstrat ca nu a uitat-o pe Amy - probabil cea mai populara adolescenta din orasul Indianapolis.

Dar cine este Amy Weidner? Ei bine, ea este o adolescenta de 16 ani, care are o fetita de 2 ani. Ai spune ca este "genul acela" de adolescenta, fara niciun dumnezeu, dar te-ai insela. Ea este o eleva foarte buna si isi iubeste fetita pe care a decis sa o creasca cu ajutorul mamei sale.

Mai mult decat atat, este greu de imaginat cat de populara era aceasta tanara printre prieteni, profesori si baieti, desigur. Asta face misterul mai adanc, caci apar chiar si dupa 10 ani de la moartea ei noi suspecti, cum ar fi vecinul lui Amy ce are visuri in care vede modul cum a fost ucisa vecina sa, de care era indragostit pana peste urechi.

Dar cand toata lumea parea sa se fi resemnat, pana si cei de la Politie, apare un politist, cu experienta zero in ce priveste omuciderile, si ancheteaza aceasta crima din categoria "cold case" (cazuri nefinalizate), fiind miscat de emotia care inca anima sufletele cunoscutilor lui Amy ce au realizat o pagina de facebook pentru regretata lor prietena. Cum reuseste el sa il prinda pe ucigas dupa mai bine de 20 de ani si cine este acest ucigas misterios?

>> Versiunea PRO

(1) Imaginea Girl Lying, de Khanh Hmoong , via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Indystar, (acc. Apr. 8, 2016), From the archives: Amy Weidner's 1989 cold-case murder solved by IMPD officer Bill Carter via Facebook, website: Indystar

Continue reading

studiu de caz

Tainele Scrisului de Mana

Ai vrea sa stii mai multe despre cineva dar tot ce ai este... un bilet scris de mana. In ce fel te-ar putea ajuta asta? Un raspuns interesant vine din partea grafologilor.

Ce spune scrisul de mana despre personalitatea ta? Doar niste "hieroglife" sau o imagine clara asupra tabloului unei personalitati? Expertii grafologi pretind ca scrisul de mana tradeaza numeroase trasaturi de personalitate, cum ar fi meticulozitatea, superficialitatea, vitalitatea, sau predilectia pentru nou.

Aproape ca nu-ti vine sa crezi pana unde se ajunge cu "ghicitul in scrisul de mana"... In orice caz, grafologia este o stiinta in sine, iar grafologii devin persoanele cele mai cautate atunci cand se incearca, spre exemplu, stabilirea unui profil de personalitate sau autenticitatea unor documente.

GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.

Iata doar cateva dintre particularitatile scrisului care au fost asociate cu anumite trasaturi de personalitate:

• Marimea literelor - se presupune ca cei care scriu mai mare au o personalitate extrovertita, orientata catre oameni sunt siguri pe ei si iubesc atentia. In schimb cei care scriu mic, sunt timizi si retrasi, meticulosi, studiosi.

• Distanta intre cuvinte - se crede ca persoanele care scriu cu distante mari intre cuvinte iubesc libertatea si solitudinea, in timp ce persoanele care scriu cu distante mici intre cuvinte sunt intruzive si prefera locurile ticsite cu oameni

• Inclinarea literelor - cei al carui scris prezinta o inclinare spre dreapta sunt asociati cu trasaturi de personalitate precum deschiderea si dorinta de a cunoaste oameni noi, in timp ce persoanele al caror scris este inclinat spre stanga sunt asociate cu discretia si dorinta de a evita atentia. De asemenea, dreptacii care scriu inclinat spre stanga, sunt asociati cu personalitatile rebele.

• Forma literelor - daca literele iau o forma ascutita, probabil ca sunteti agresiv, foarte inteligent si foarte curios. Daca insa scrisul vostru prezinta litere rotunjite, sunteti considerati a fi creativi si cu fire artistica

• Apasarea scrisului - scrisul apasat tradeaza angajamentul, seriozitatea si hotararea, in timp ce scrisul "light" vorbeste despre lipsa de vitalitate, o empatie si o sensibilitate crescute.

Dar grafologia merge si mai departe decat atat. Nu doar ca un grafolog va lansa o serie de presupuneri, probabil intemeiate despre trasaturile de personalitate ale unei persoane, dar va merge pana la a prefigura anumite diagnostice medicale, avand drept punct de plecare caracteristicile scrisului de mana.

Astfel, grafologii au ajuns sa asocieze anumite afectiuni fizice sau psihice cu trasaturile scrisului de mana. Tensiunea arteriala, boala Alzheimer sau Parkinson ori depresia, s-ar parea ca toate se reflecta in modul tau de a scrie.

• La depresivi, directia scrisului de mana are tendinta sa coboare, pe masura ce se indeparteaza de inceputul frazei, chiar si daca pagina este liniata. De asemenea, fiecare cuvant poate avea tendinta sa coboare catre sfarsitul sau. O alta trasatura a scrisului depresivilor pare a fi ilizibilitatea, ca urmare a unei oboseli psihice. De asemenea, uneori, scrisul depresivilor prezinta inclinari neregulate, in cadrul unui singur cuvant.

• Presiunea arteriala se tradeaza in scrisul de mana prin variabilitatea presiunii aplicate pe hartie - scrisul cardiacilor prezinta alternari de apasare ale instrumentului de scris ce merg de la scrisul apasat pana la scrisul abia vizibil.

•  Scrisul suferinzilor de Alzheimer devine dificil de descifrat, prezinta anumite deformari, ca urmare a tremuratului si, de asemenea este mai lent, odata cu evolutia bolii.

Analiza grafologica devine esentiala, spre exemplu in cazul unor bilete de adio, in care este nevoie sa se stabileasca daca persoana care a scris biletul respectiv se afla in depresie sau a fost fortata sa scrie, lucru care se tradeaza in scrisul de mana - frica se exprima in scrisul de mana prin tremurat si presiune crescuta pe instrumentul de scris.

(1) Imaginea Great Doctors. Chronic Handwriting, de Ross G. Strachan, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Doctor Oz, (acc. Feb. 07, 2016), What your handwriting says about your health, website: Doctor Oz

(3) Handwriting UNiversity (acc. Feb. 07, 2016), Are you depressed?, website: Handwriting University

Continue reading

psihologie judiciara

Greseala lui Katie

V-a placut filmul Twin Peaks? Din pacate, se petrec crime tot timpul, iar de multe ori victimele sunt tinere si frumoase, precum Laura Palmer. Tot din pacate, imprudenta victimelor devine adesea funesta in astfel de cazuri.

Katie Sepich este promitatoare, tanara si frumoasa, mandria familiei sale. Ea isi foloseste timpul liber pentru a lucra ca ospatarita intr-un local. Tanara Katie este indragostita lulea de un coleg de facultate pe nume Joe. Totusi, la o petrecere de Sambata seara, cei doi se cearta, iar tanara, ranita, pleaca acasa singura.

Din pacate pentru ea, se intalneste pe drum cu un infractor periculos care iesise in oras sa faca rost de droguri. Acesta o rapeste in timp ce fata incerca sa intre in casa, o violeaza si apoi ii da foc, in incercarea de a-si pierde urmele. Ancheta politiei intampina numeroase dificultati, cum ar fi faptul ca prietenul fetei nu a dorit sa ofere ADN-ul pentru excluderea sa din cercul suspectilor.

Cazul se rezolva abia peste 3 ani si jumatate, cand se descopera o potrivire a ADN-ului gasit sub unghiile victimei cu ADN-ul unui infractor care se afla in puscarie pentru o infractiune, mult mai mica decat crima pe care o avea pe constiinta: furt si agresiune. De asemenea, inelul pe care infractorul il luase de pe degetul lui Katie este gasit la sotia criminalului Gabriel Avila.

Puteti privi intreaga poveste in urmatorul documentar.




Ce am invatat eu din acest Twin Peaks cu fete frumoase si criminali greu de gasit?

• E romantic sa te certi uneori cu iubitul, si este romantic sa arati cat de mult suferi, plecand singura, noaptea, pe un drum intunecat. Totusi, din pacate, lumea nu este atat de sigura cum sperati sa fie, iar prietenul nu este atat de constient de ceea ce asteptati din partea lui. Aproape sigur veti ajunge sa regretati deciziile luate pe fond emotional iar cei din jur vor plange pentru voi.

• Cei care lucreaza in domeniu ar trebui sa reflecteze la posibilitatea ca, odata cu fotografiile si amprentarea, sa aibe in vedere si colectarea ADN-ului. Stiu ca este costisitor si cere timp, dar, probabil ca este singura posibilitate de a solutiona anumite cazuri de crima.

• Victimele, nu doar ca ar trebui sa evite sa iasa singure noaptea pe strada, dar, cand situatia o cere, pot lua in calcul o atitudine combativa. Nu de putine ori anumite cazuri de crima au putut fi solutionate prin intermediul ADN-ului obtinut de sub unghiile victimelor (daca acestea au zgariat criminalul) sau din firele de par ale criminalului, cazute in urma confruntarii (daca victima l-a tras de par pe criminal).

• Prietenii care se cearta si isi abandoneaza partenerele la o petrecere, ar trebui sa nu se mai bazeze pe instinctul lor de conservare, caci o fata ranita in iubire poate sa nu inteleaga foarte bine pericolele la care se expune, in special daca e tanara. Pasiunea ingusteaza campul constiintei la o singura idee si la o singura preocupare, lucru care face dificila observarea potentialelor pericole. Fiti convinsi ca maine va judeca mai limpede. Duceti-o pe partenera voastra acasa si abia apoi ganditi-va la restul lucrurilor!

• S-ar parea ca in cazul lui Katie Sepich, motorul din spatele investigatiei a fost mama fetei. Ea a fost aceea care a mentinut vie atentia publicului si a comunitatii fata de aceasta poveste. Prin eforturile ei, nu doar ca a demonstrat ca si-a iubit fiica si ca a suferit mult pentru pierderea ei, dar, in plus, a ajutat la constientizarea pericolelor la care suntem expusi in aceasta lume. Cred ca in special mamele si familiile indurerate au de invatat din exemplul doamnei Sepich.

• Joe, prietenul lui Katie nu a dorit sa ofere ADN-ul, temandu-se ca in acest fel va fi acuzat de o crima pe care nu a comis-o. Acest lucru a incurcat cercetarile pe durata a 7 luni de zile, timp in care toata lumea a crezut ca Joe este vinovat de uciderea prietenei sale. Cand, in sfarsit a acceptat sa ofere o proba din ADN, el a fost eliminat din cercul suspectilor imediat. Daca stiti ca sunteti nevinovati, colaborati cu organele de cercetare, caci, in felul acesta ajutati la mobilizarea anchetei si directionarea pe o pista corecta.

Rolul victimelor in producerea crimelor a fost scos in evidenta in repetate randuri in literatura cu profil criminalistic. Imprudenta, chiar daca nu este un motiv pentru a fi ucis si nu exista dreptate in asta, totusi, poate constitui un factor important in aparitia unor crime. 

Poate ar fi util sa va intrebati daca reusiti sa va controlati nervii si actiunile in momentele tensionate ale cuplului vostru si ce ati putea face sau ati facut deja sub influenta emotiilor intense care se nasc in interactiunile voastre de cuplu. E bine sa stiti ca emotiile pot fi administrate mai bine, daca doriti sa invatati asta si solicitati sprijinul unui psihoterapeut.

Iar daca se poate vorbi despre o greseala a lui Katie, aceasta a fost imprudenta.

(1) Imaginea We pass and leave you lying, de Ariel Ophelia, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Murderpedia (acc. Jan. 18, 2016), Gabriel Avila, website: Murderpedia

Continue reading

psihopatie

Cand Banii Sunt Totul

Most Likely to Succeed. Asa scria sub poza din facultate a lui Dana Ewell, fiul milionarului american Dale Ewell. Dar acest tanar de nota 10, este ocupat pana la sfarsitul vietii cu o condamnare la... trei vieti in puscarie!

"3 vieti in puscarie? Faci si tu cat poti", glumea un prieten de-al meu. Dar totusi, ce trebuie sa comiti si cat de rau trebuie sa fii pentru a primi o condamnare de 3 vieti in puscarie? Cu alte cuvinte, a primi o condamnare definitiva la inchisoare pe viata, fara posibilitatea de a fi eliberat conditionat. Puteti sa va imaginati o fapta atat de odioasa comisa de un tanar de numai 21 de ani?

Ei bine, fapta chiar este odioasa, si surprinzatoare pentru un tanar al carui viitor parea atat de promitator. "Most Likely to Succeed", au fost de parere cei de la Universitatea Santa Clara. Si pe buna dreptate... tanarul Dana Ewell chiar avea sanse frumoase in viata. Nu doar ca era un fiu de milionar si ca era un baiat prezentabil, dar el avea numai note de 10 ("straight A student").

Si totusi... Cum ajunge un astfel de tanar sa faca puscarie pe viata? Ei bine, dintr-un motiv sau altul, acest baiat inteligent si harnic, a luat decizia sa ii ucida pe toti membrii familiei sale, cu ajutorul unui coleg de camera din caminul facultatii. Ne-am putea intreba daca a avut un motiv bun, insa ar parea o intrebare mult prea penibila. Nu cred ca exista un motiv bun pentru asa ceva.

Dar Dana Ewell, pare sa fi avut "milioane de motive" sa isi ucida familia si toate se aflau in contul parintilor sai. Ii placeau banii si succesul. Se imbraca bine si conducea masini scumpe. Dar se pare ca nu era suficient pentru el: un lucru care le-a atras atentia detectivilor a fost faptul ca, in dorinta sa de a produce o impresie, obisnuia sa minta ca este om de afaceri si broker.

Inca nu stiu de ce ei, familia mea, au murit, nu stiu nimic de aceasta natura. Stiu doar ca sunt morti, asta e tot. (Dana Ewell - Inregistrare oficiala a Politiei)

Stapanirea de sine a singurului supravietuitor al familiei era, trebuie sa recunoastem, impresionanta. Nu la fel a fost reactia lui Dana cand a aflat ca nu poate intra in posesia banilor pe care avea sa ii mosteneasca, decat dupa varsta de 35 de ani, conform testamentului tatalui sau. Atunci si-a pierdut cumpatul si a batut cu pumnul in masa, strigand retoric:

Cum a putut sa-mi faca una ca asta? (Dana Ewell)

Tanarul de 21 de ani era putin cam relaxat pentru situatia in care se afla. Si, credea el, avea un motiv bun sa fie relaxat. Sau poate ar fi mai bine sa spunem... avea un alibi bun? Fusese in acea zi cu prietena lui si cu tatal acesteia care lucrase in FBI. Putine alibiuri suna mai bine decat acesta, nu-i asa?

Nu a fost usor pentru cei de la Politie sa alcatuiasca "un caz" dar, s-ar parea ca toate pistele conduceau catre acest tanar insensibil, pentru care familia nu a reprezentat decat "un impediment" in calea fericirii sale. Cand lacomia si dorinta de succes ii transforma pe cei dragi in niste pioni lipsiti de valoare...

Este cazul sa ne intrebam cum de s-a ajuns aici si ce fel de educatie primise Dana Ewell. S-a spus ca a fost rasfatat, el, "baiatul lui tata", cel care ducea numele Ewell mai departe. Este limpede insa faptul ca mintea acestui tip functiona intr-un mod aparte, iar convingerile lui de viata, daca i le-am patrunde cu adevarat, probabil ca ne-ar inspaimanta...

Un aspect infiorator este acela ca toti membrii familiei erau persoane deosebite, despre care s-au auzit numai cuvinte frumoase. Iar despre sora ucigasului s-a spus ca "a avut ghinionul sa aiba asa un frate.". Doi copii, produse ale aceluiasi mediu, si totusi, cu caractere atat de diferite. Exista o explicatie pentru asta? Cine mai stie... poate ca pur si simplu nu ne permitem luxul de a ne iubi copiii atat de mult... Și apoi unde sunt relațiile dintre acești oameni?

Continue reading

tulburari de personalitate