Preocuparea omului de a-si conserva resursele (fizice, materiale, de timp, etc) pare evidenta. Ea are la baza Principiul Universal al Minimului Efort sau Instictul de Conservare. Totusi, chiar din dorinta de a conserva resurse, ajungem sa pierdem cele mai multe resurse. Ce ar trebui schimbat?
o o o
Multe probleme ni se trag de la lene, incepand de la problemele de sanatate sau cele financiare. In mod interesant, pana si problemele in relatii ni se trag in buna masura, tot de la lene. Daca ar fi sa numesc aceasta lene intr-un limbaj mai sofisticat, probabil ca i-as spune "instinct de conservare". Spre exemplu, in cuplu, instinctul de conservare se manifesta prin aceea ca refuzam sa schimbam / sa imbunatatim / sa facem eforturi pentru ca lucrurile sa mearga.
Stiti acel citat al lui Einstein: nebunia este sa faci ceea ce nu a functionat niciodata, asteptandu-te la rezultate diferite. Pai de ce ar face cineva acelasi lucru, daca stie ca nu a functionat niciodata? O ipoteza ar fi aceea ca, poate, isi imagineaza ca, intr-un final, va fi acumulat acea "masa critica" iar schimbarea se va produce pentru a obtine, in sfarsit, implinirea idealului sau. Si probabil ca, in unele situatii, lucrurile chiar se intampla asa.
Spre exemplu am avut la un moment dat o colega de facultate, in tineretea mea, care era foarte ambitioasa in felul ei. Imi amintesc ca facea dezacorduri gramaticale, dar hei, nu era prim ministru deci trecem cu vederea. Ceea ce ma fascina la ea era faptul ca mergea in fiecare an la Bucuresti sa dea un examen pe care nu il lua niciodata. Terminase deja o alta facultate si mergea sa dea examenul pentru (hai sa zicem asa) titularizare. Parea ca nimic nu o poate opri din aceasta "traditie personala".
Cred ca nu a luat examenul nici in ziua de azi, desi, daca te gandesti, nu era chiar exclus sa il ia intr-o buna zi. Poate atunci cand avea sa schimbe ceva in modul cum se pregatea pentru acel examen. De fapt, este destul de greu uneori sa iti dai seama cat de realiste sunt scopurile tale. In cazul de fata, poate ca era mai realist pentru ea sa inceteze cu obiceiul aceasta care o costa destul de mult (nu doar transportul ci si anumite taxe de examen, cam piperate).
Evident, nimeni nu te poate opri sa iti doresti anumite lucruri pentru viata ta. Dar oare este suficient sa tanjesti la acestea, si atat? Evident e vorba despre lipsa de timp, poate si de putina lene in ce priveste acele eforturi care se cer facute pentru a pregati examenul. Dar adevarata lene mi se pare ca se afla la un cu totul alt nivel. In exemplul dat mai sus, legat de colega respectiva, adevarata lene cred ca se afla nu in modul cum pregatea examenul ci mai curand in modul cum punea problema.
Ce vreau sa spun cu asta? Ea credea ca, "secretul succesului este sa persisti". OK, mesajul e scris pe toate gardurile, il vezi in pauzele de publicitate si, uneori, se dovedeste a fi adevarat. Persistenta este buna pentru cel putin cateva motive:
- a 2-a oara sunt toate sanse sa nu repeti anumite greseli, ca urmare a experietei acumulate.
- a 2-a sau a 3-a oara vei avea si mai putine emotii, ca urmare a procesului de desensibilizare, lucru care te va ajuta sa pui in valoare ceea ce stii.
- a 2-a oara s-ar putea sa ai deja formate relatii cu examinatorii, ceea ce, de multe ori poate sa se dovedeasca o chestie decisiva
- a 2-a oara, daca ai mentinut atitudinea potrivita si te-ai perfectionat, poti sa folosesti ceea ce ai continuat sa acumulezi si nu ai stiut de prima data
- ai avut timp poate sa descoperi lucruri care te ajuta intr-un examen (de exemplu tehnica "Superlearning"), cum ar fi cele gasite pe Psihopedia sau cele pe care ti le-au impartasit idolii de pe youtube, etc.
Beneficiile persistentei sunt clare, numeroase si reale. Dar este oare posibil ca persistenta de care dam dovada uneori sa fie un rezultat al lenei, sau, mai frumos spus, al instinctului de conservare? Ce anume conservam in acest caz? Pai ne conservam tocmai convingerile. Pare ca suntem mult mai dispusi sa ne schimbam look-ul, hainele sau mobila decat convingerile personale. Multi oameni au impresia ca daca isi schimba convingerile, probabil ca se va prabusi pamantul in neant, sau cam asa ceva.
De fapt, nu doar ca nu vine apocalipsa dar se poate demonstra usor ca, multe schimbari de convingeri vor avea drept rezultat o imbunatatire a calitatii vietii si, mai ales, se poate trai destul de usor cu convingerile altora - din moment ce au supravietuit mai multi ani, de ce n-ai supravietui si tu pe baza acelorasi convingeri? Este oarecum dubioasa aceasta incapatanare cu care tinem de convingerile noastre, mai ales ca multe dintre ele se bazeaza pe experiente unice, care au avut loc undeva, in copilarie cand, ni s-a intamplat ceva, am facut repede o generalizare si astfel am obtinut o convingere de tip "black & white" de care tinem cu dinti, toata viata.
Iata doar cateva moduri in care se manifesta lenea mentala, sau instinctul de conservare:
- FORMAREA CONVINGERILOR - care are loc in copilarie, in urma unor incidente izolate din care tragem o concluzie prin generalizare. O vizita la un prieten care nu iese bine poate oare sa te aduca la concluzia ca nu este bine sa ai prieteni?
- INTERPRETARE EXPERIENTE - stiti vorba: concluziile apar cand te saturi sa mai gandesti. Iar noi ne saturam repede sa gandim, poate fiindca asta ne consuma resursele.
- REALIZARE PREDICTII - in absenta datelor de care am avea nevoie pentru a realiza predictii avizate, ne multimim sa facem predictii care se bazeaza pe "fler".
- PRIORITIZARE - felul cum ne stabilim prioritatile se bazeaza rareori pe o viziune pe termen lung, de ansamblu ci mai curand pe ceea ce ne-ar aduce satisfactii imediate.
- LUARE DECIZII - fiindca luam decizii in fiecare moment si, de asemenea, acestea rareori se bazeaza pe analiza lucida. Mai mult, deciziile inconstiente pe care le luam devin decizii pe termen lung fiindca un comportament se transforma in obicei destul de usor.
Aparent, o mare parte din sistemul nostru de orientare in viata sta sub semnul "instinctului de conservare". De fapt multe din punctele din lista de mai sus pot fi reunite sub conceptul de "intuitie" - probabil cea mai rudimentara forma de gandire care insa poate fi folosita pentru orientare in realitate. Partea proasta este ca, avand intentia sa ne conservam energia nu observam ca, in felul acesta, pierdem mult mai multa energie, timp si alte resurse. Cu alte cuvinte, ar fi mult mai eficient din punct de vedere energetic sa ne schimbam o convingere decat sa o conservam, sa actionam pe baza acesteia, poate ani, poate intreaga viata, si, in final, sa pierdem extrem de multe lucruri.
In exemplul pe care vi l-am oferit mai sus, poate ca ar fi mai eficient din punct de vedere energetic si al resurselor personale, pentru acea colega a mea, sa renunte la examenul respectiv, cel putin pana va avea timp sa il pregateasca temeinic si sa faca ceva util cu banii, timpul si sperantele ei. Dar cum sa accepti ca, poate, nu vei avea timp niciodata sa realizezi un anumit proiect? Cum sa accepti ca intreg planul tau a fost lipsit de realism, inca din prima zi, cand te-ai inscris la examenul de admitere in facultate?
Nu spun ca acestea sunt niste decizii usor de luat. Dar totusi, persoane precum prietena mea vor continua sa investeasca resurse, timp, bani si sperante in ceva care nu va functiona niciodata... Si asta imi pare oarecum trist. Iar in momentul cand vor fi pregatite sa accepte realitatea, probabil ca vor avea de contemplat si mai multe resurse care au plecat pe apa Sambetei, oricare ar fi aceea...
Uneori, este mai rentabil sa te dai batut decat sa "ai mentatitate de invingator". Fiindca nu este de gluma cu situatiile in care scopurile noastre sunt lipsite de realism. Ele devin niste gauri negre care consuma resurse ca un pradator extraterestru, nu-i asa? Dar poate ca unora le place sa dea cu capul in anumite "locuri de dat cu capul", cine stie? In Psihologie acest fenomen poarta numele de "efect de inghet" sau "auto-manipulare", si am mai scris despre el in acest blog.
(1) Imaginea Lazy, de Perspektive31, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0
(2) Psihopedia, (acc. 17.12.2019) Efectul de inghet, website: Psihopedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu