Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 25 mai 2017

Fuga de Relatie

Dintre multele feluri de a fugi de relatii, ne atrage atentia cel mai subtil si paradoxal: fuga de o relatie sub pretextul ca... iti doresti o relatie. Suntem atat de indragostiti de o persoana indisponibila incat sentimentele ne impiedica sa avem relatii reale.




Sunt multe feluri de a fugi de o relatie, nu-i asa? Spre exemplu, poti sa iti vezi de activitatea profesionala pana nu mai stii de capul si de inima ta. E totusi prea banal. Un copil de clasa a 5-a isi da seama usor ca iti este teama de o relatie si de tot ce ar presupune aceasta - nu este "rocket science" si nici chirurgie pe creier. Munca este un mod destul de masculin de a fugi de relatie.

Apoi fugi de relatie refugiindu-te intr-o telenovela fara de sfarsit, in felul acesta alimentandu-ti si mai mult convingerea ca relatiile reale sunt total lipsite de sens si se petrec totusi din cauza faptului ca avem asteptari ridicol de modeste din partea partenerilor nostri. Probabil ca unele dintre fete evita relatiile in felul acesta, mai ales atunci cand se afla intr-o relatie.

O forma destul de eficienta de a evita relatia este aceea care presupune sa ai un stil de viata total incompatibil cu o relatie. Spre exemplu, daca esti dependent de jocurile de noroc sau poate de alcool, ai o strategie infailibila de a alunga pe toti posibilii parteneri de langa tine. In plus, nimeni nu isi da seama ca de fapt nu iti doresti o relatie. Ma fascineaza foarte mult aceste strategii, tocmai fiindca nimeni nu isi da seama ce se afla in spatele lor.

Si totusi, de ce ai evita o relatie? Toata lumea pare ca isi cauta perechea, ba chiar "sufletul pereche", si toti ne dam in vant dupa compania cuiva, avand convingerea launtrica a faptului ca fara iubire... viata este pustiu. Sau ceva foarte similar. Toata lumea, cu exceptia celor care evita relatiile, desigur.

Pare ca in cazul acestora, relatiile nu sunt mai importante decat felul cum acestea decurg. Ii veti auzi adesea vorbind despre faptul ca... "nu vreau o relatie, doar de dragul de a ma afla in treaba". Pare ca acest gen de discurs interior faciliteaza capacitatea noastra de a ramane singuri, in ciuda faptului ca, in jurul nostru, fiecare goneste disperat dupa cate o relatie.

Dar banuind ca exista convingeri si asteptari care fac relatiile "de dragul relatiilor" sa nu fie o optiune pentru aceasta categorie de persoane, nu am vorbit inca despre care sunt acele convingeri. Ei bine, nu ar trebui sa ne mire faptul ca aceste persoane va vor povesti tot felul de lucruri teribile despre relatia parintilor.

Neincrederea cronica in relatie porneste din copilarie si din reprezentarile de gen care se inspira din exemplul parintilor. S-ar parea ca aceasta teama de relatie are la baza o experienta subiectiva care nu flateaza ideea de relatie, dimpotriva, o face sa para un fel de cotoroanta de care, nu-i asa, chiar trebuie sa fugi cat te tin picioarele.




In acest articol insa mi-am propus sa vorbesc despre un mod de a evita relatiile oarecum paradoxal si care merita atentia noastra, tocmai fiindca persoanele care practica acest mod de a fugi de relatii au nevoie de ajutor. Este vorba despre evitarea relatiilor sub pretextul ca ... iti doresti o relatie cu o persoana indisponibila.

Terapeutul Shelly Bullard spune ca exista 4 indicii destul de concrete ale faptului ca persoana iubita este pur si simplu indisponibila: I. nu ne suporta emotiile pe care le considera reactii nepotrivite, II. faptul ca evita eforturile de crestere personala, III. nu poate sa ramana singur si IV. emite opinii sarcastice cu privire la relatii, in general. Iata cativa dintre indisponibilii de care ne indragostim:


  • Casatoritul - impedimentul pare a fi verigheta, dar asta nu-l va impiedica sa inceapa o relatie sexuala pasionala cu tine. Totusi, pe masura ce trece timpul, iti dai seama ca ai ramas singur (sau mai curand singura) si nimic nu poate schimba asta, in afara de tine, fireste, care nu iti doresti sa schimbi asta, fiidca esti "prea indragostita".
  • Super-starul - impedimentul aici consta in faima super-starului dar si in distanta fizica ce va desparte. Chiar si cu super-starul poti avea o relatie sexuala uneori, mai ales daca esti bine dotata de la mama natura. Cu toate acestea, relatia pe care o ai cu un super-star este indoielnica si vei avea mereu sentimentul ca nu esti decat un pion (fem. pioana)  intr-o armata de admiratori.
  • Indisponibilul Emotional - impedimentul aici este ceva mai abstract: faptul ca persoana de care esti indragostit(a) nu este capabila sa nutreasca emotii sincere si autentice fata de orice fiinta umana, astfel incat sa fie posibila intimitatea propriu-zisa. Chiar si cu acest tip poti sa ai o relatie sexuala, dar aminteste-ti ca nu inseamna nimic pentru el. Aici intra si versiunea Super-Whore (Charlie Harper din Two & Half Men)
  • Workahoolicul - fireste, ati intuit care este impedimentul: faptul ca programul de munca al workahoolicului nu se termina niciodata, sau se termina seara tarziu si incepe dimineata devreme, lucru care face imposibila orice initiativa romantica. Si cu workahoolicul ati putea avea relatii sexuale sterile, daca sunteti pregatiti sa va coborati foarte mult asteptarile si "pretul". Nu uitati ca adevarata sa iubire este munca.
  • Timidul - cand impedimentul este timiditatea, este foarte dificil sa aveti relatii de vreun fel cu o astfel de persoana. Poate doar daca organizati un viol, ceea ce este imoral si ilegal, dupa cum bine stiti. Timidul va va face sa visati frumos o viata intreaga si va veti bucura de flirturi de mare clasa, insa niciodata nu va trece limita catre... "Buna. Ne cunoastem oare de undeva?"
  • Internautul Misterios - lesne de inteles, nu-i asa, internautul este departe, mai ales din punct de vedere fizic, dar, s-ar parea ca si din alte puncte de vedere. Parca faceti eforturi supra-omenesti de a-l apropia pe acest internaut adorabil si inaccesibil, insa el se indeparteaza ca o fata morgana. Mai trist este faptul ca, de multe ori, cei de care va indragostiti pe internet, sunt personaje fictive, identitati construite artificial pentru a va impresiona. Apogeul acestui gen este catfish-ul, dar mai sunt si alte forme de a minti in legatura cu cine / ce / cum suntem.
  • Idiotul - acesta este un termen generic sub care se intalnesc tot felul de incompetenti (social, emotional, etc) si intarziati mintal, de la care asteptati enorm de multe lucruri, ceea ce va face "perechea perfecta", dintr-o anumita perspectiva. Si pe cat de multe lucruri asteptati din partea lor, pe atat de putin veti primi - de unde si "magia". Cred ca toti tipii din aceasta lista pot fi denumiti idioti - macar sub forma de alint. Daca mai sunt si altii, considerati ca sunt perfect reprezentati in cadrul acestei categorii.

Totusi, nu este de glumit cu acest obicei de a astepta enorm de multe lucruri din partea unor persoane care sunt dispuse sa ofere extrem de putin. Trebuie sa fie ceva gresit la mijloc. Unii spun ca de fapt nu va doriti o relatie, va doriti doar romantismul. Dar eu ma tem ca nu va doriti nici macar romantism - doar vreti sa demonstrati cat de rai, incompetenti si idioti sunt ceilalti. Ceilalti, adica "genul iubit" (expresia "celalalt sex" pare total desueta la momentul prezent). 

De asemenea, odata cu asta, (credeti ca) demonstrati faptul ca voi insiva sunteti niste persoane de o calitate exceptionala, rar intalnita, care sunt dispuse sa se auto-sacrifice in numele iubirii, cand de fapt ceea ce faceti cu adevarat este sa evitati cu orice pret o relatie reala cu ceilalti, de care, probabil va temeti ca naiba de tamaie. 

Devine adesea ridicol felul in care astfel fiinte "de o calitate umana exceptionala" se indragostesc de parteneri perfect indisponibili, fara macar sa incerce sa ii cunoasca cu adevarat sau sa se lase cunoscuti de acestia. Pare ca in mintea lor, se afla tabloul complet, care face emotiile sa evolueze exponential, sa explodeze feeric, exact asa "cum trebuie", intr-o telenovela decenta. In realitate, in acest fel ne pregatim pentru a fi deziluzionati. 

Mai trist este faptul ca toate astea se intampla sub pragul constiintei, pe baza a ceea ce simtim si "ni se pare", intr-un mod controlat parca de entitati mai presus de noi si de vointa noastra. Probabil ca acele entitati sunt convingerile de viata si reprezentarile de gen care ne impiedica sa relationam cu ceilalti, propriu-zis si autentic, de teama poate sa nu ni se adevereasca fricile acumulate in copilarie.  








(1) Imaginea Beautiful Isolation, de Amber Kost, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Mind Body Green, (acc. Mai 25, 2017), 4 Warning Signs of an Unavailable Partner , website: Mind Body Green

(3) The Huffington Post, (acc. Mai 25, 2017), Attracted to the Unavailable, website: The Huffington Post
Show comments
Hide comments

13 comentarii:

  1. Mie nu mi se pare ca ar fi vorba despre o fuga DE relatie, cat mai degraba fuga CATRE o relatie nepotrivita. Motivul pentru care spun asta este ca tu mentionezi ca astfel de persoane se indragostesc de fapt sau cel putin tanjesc dupa o persoana inaccesibila, cu care nu au insa curajul/posibilitatea... (pune tu substantivul potrivit) sa dezvolte o relatie. Iar daca "indragosteala" este prezenta ca fenomen, se poate deduce ca de fapt aceasta persoana indragostita nu isi va consuma relatia in doi, ci mai degraba de una singura. Fara reciprocitatea sentimentelor, desigur depinde cat de puternic e atasamentul fata de persoana inaccesibila, va ajunge sa sufere. Iar suferinta aceasta, cand va ajunge de nesuportat o va conduce (cred eu) inevitabil spre reanalizarea singurei relatii de la care ar trebui sa porneasca aceasta persoana: relatia cu sine insusi/insasi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este interesanta viziunea ta si ma bucura faptul ca te-a interesat acest articol. :)

    Daca privesti insa situatia din perspectia relatiei, nu din perspectiva individului, iti dai seama ca e vorba de o fuga de relatie cat se poate de reala si concreta - cineva este singur, dintr-un motiv aparent bun si elevat, pe care terapeutii il denumesc cu termenul sec de 'scuza'.

    Dar e singur si ii convine asta. Altfel nu ar mai ramane in acest loc al jelaniei fara de sfarsit. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multe din articolele tale mi-au atras atentia, dar daca nu am comentat e pentru ca nu am gasit nimic util de zis, ci doar am absorbit informatia si am rumegat-o. De data aceasta mi s-a parut ca vad cateva contradictii. Si de asemenea am sesizat ca spre deosebire de alte articole ale tale in care prezinti o conditie, o explici sau ii explici potentialele cauze, mereu inchei cu sfaturi utile pentru persoanele care prezinta simptomele care explica conditia (mai mult sau mai putin) medicala. De data aceasta nu propui nimic. Ma intrebam de ce oare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai am incheiat vorbind despre acele 'convingeri de baza' care ideal ar fi sa fie modificate. Dar terapia nu o fac pe blog. 🙂

      Ștergere
  4. Marius, ce parere ai despre nevoia de pasiune, de care nu te-ai prea bucurat în viata si care te trimite, întâmplător sau poate nu, în bratele unui indisponibil emotional? Cand tu ai ales o data, ai o relatie oficializata, dar in care nu a prea fost pasiune. Si o intalnesti, dar el e indisponibil. Iar tu habar nu aveai, constient ca ai aceasta nevoie, de pasiune romantica. E grav, doctore de suflete?:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca este o nevoie creata in mod artificial la telenoveliste si amatoare de softcore, adica la lumea 'nedusa la biserica'. :))

      Dar stii cum se spune, 'cine scoate sabia, de sabie va pieri', fiindca pasiunea nu are nimic in comun cu cuplul si, daca duce la formarea de cupluri, ea dispare aproape in acelasi timp cu formarea cuplurilor - caci ce inseamna 12 luni in plus sau in minus? Vorbesc despre 12 luni fiidca s-a dovedit stiintific faptul ca atat dureaza pasiunea, dupa oficializarea cuplului.

      Cu alte cuvinte, ne arde de cuplu sau ne arde de pasiune? Ramane la alegerea fiecaruie, desigur. E trist insa cand pornesti la drum cu un partener de cuplu, ca sa ai cu cine sa construiesti ceva solid si durabil pentru copii, si te trezesti ca el alearga dupa fluturi...

      *Nu sunt doctor de suflete. Eu decat spal creierele de mizerie. 🙂*

      Ștergere
  5. Oare acesta este si cazul celor de peste 40 de ani care vor o "relatie matura" cu tinere de 18 ani? Apoi tot ei se supara si le numesc in fel si chip cand acestea nu sunt dispuse sa se lase "formate/educate" ca femeile deja trecute prin viata (35-40), care au avut timpul sa inteleaga cum functioneaza relatiile mature? Dar alea nu mai sunt atat de "fresh" fizic, ei vor una de 20 cu mintea de 40... :) Astia reprezinta in opinia mea "corespondentul masculin" al telenovelistelor care spera la printi... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pai si barbatii au stofa de telenuvelista. Ce crezi ca ei sunt mai prejos? O sa scriu in curand un articol despre pasiune. Il voi publica in seara asta, cred. Ramai pe zona. :)

      Ștergere
  6. Eu am trimis intrebarea despre pasiune, din mai.cred ca esti cam dur cu aceasta traire. Eu nu ma uit la telenovele si rar la filme de dragoste. Am citit, ca tot adolescentul optzecist cateva carti care mi au influentat viziunea despre dragoste.poate ca lucrurile nu sunt in alb si negru. Cand o anumita nevoie nu ti-a fost satisfacuta si ma refer la dragostea romantica, ea se reactiveaza in anumite conditii, cand nici nu te astepti. In cazul meu nici nu eram constienta de ea pana atunci. Este adevarat ca puteam s-o inabus, n-am facut-o,poate si pentru ca am o varsta la care timpul nu mai are rabdare. E doar un punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot sa inteleg nevoia cuiva de a regresa la un stadiu anterior al dezvoltarii sale psiho-emotionale (adolescenta), atunci cand se simte ingrozit de responsabilitatile prezentului - este un mecanism de aparare despre care vorbea si Sigmund Freud. Dar sa ramai in aceasta stare pentru totdeauna poate fi o duritate cu noi insine la care probabil ca ar fi mai bine sa renuntam. Poate ca daca nu am face asta, ne-ar fi mai usor sa gasim un partener real, disponibil si potrivit. Dar cine sunt eu sa decid ce face o persoana cu viata ei? Nu am acest drept. Doar atrag atentia asupra unor lucruri intreband daca chiar ni le dorim asa.

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. Cu placere! Dar faptul ca inteleg asta nu inseamna ca doresc sa-mi retraiesc adolescenta sau sa o traiesc pe a altuia. E doar un respect pe care il datorez adolescentilor iar adolescentii mi-l datoreaza.

      Ștergere