Cine Este Mariano Barbacid?

Înfrângerea se transformă în victorie iar victoria devine înfrângere cu multă ușurință. Este o problemă de întrebuințare a pieselor de șah. Așa cum pierzătorii au nevoie de încurajări, poate cea mai subtilă nevoie psihologică a câștigătorilor este să fie aduși cu picioarele pe pământ.

☆ ☆ ☆

Fiindcă blogul Psihopedia este și un blog despre personalități și oameni, m-am gândit să vă prezint cazul domnului Mariano Barbacid. Probabil că nu ați auzit despre dumnealui și asta e păcat deoarece povestea lui este remarcabilă, aproape la fel de interesantă ca și descoperirile și activitatea sa științifică. Ei bine, Mariano Barbacid este un cercetător din Spania care și-a dedicat activitatea descoperirii unui leac pentru cancerul pancreatic.

Cancerul pancreatic este cunoscut și sub denumirea criminalul silențios — sugerată de faptul că este un tip de cancer deosebit de greu de depistat în stadiile incipiente ale dezvoltării acestuia, care se dezvoltă fără o simptomatologie evidentă și care, din păcate, vine cu o rată de deces foarte mare. Cu alte cuvinte, cancerul pancreatic, reprezintă un domeniu de cercetare care necesită eforturi aprofundate dar și investiții.

Ei bine, Mariano Barbacid, care are în prezent 76 de ani și-a petrecut 24 de ani în Statele Unite, unde s-a stabilit după terminarea studiilor și a activat în diferite centre de cercetare: National Cancer Institute sau Bristol Myers Squibb unde a îndeplinit funcția de șef al programului de cercetare a cancerului timp de 10 ani. Mă gândesc că astfel de detalii biografice ar putea să vorbească de la sine despre valoarea profesională a acestui om.

Dar Mariano Barbacid s-a întors în Spania în anul 1998 deoarece țara sa tocmai începea un program serios de cercetare a cancerului la Centro Nacional de Insvestigaciones Oncologicas și avea nevoie de o persoană precum dumnealui pentru a pune bazele și a conduce operațiunile unui astfel de centru. La începutul acestui an 2026, acest centru a anunțat că a obținut câteva rezultate promițătoare în laborator, în privința tratării cancerului pancreatic.

Și astfel am ajuns să văd și eu cine conduce acest centru cu rezultate care se anunță a fi revoluționare într-un domeniu în care este mereu loc pentru mai bine. Apoi, în tip ce mă documentam, descopăr faptul că Mariano Barbacid, care, după cum observați are un semn pe față (pată de vin) din naștere, este și autorul unei lucrări științifice numite Betrayed by Nature — Lupta cu Cancerul. Ideea acestei lucrări cu titlu atât de sugestiv și interesant este următoarea: cancerul reprezintă un proces natural care învinge mecanismele de control ale corpului iar natura ne trădează tocmai prin faptul că permite mecanismele complexe care conduc la cancer.

Betrayed by Nature, (în traducere Trădat de Natură) pare a fi mai mult decât o obsesie științifică a lui Mariano Barbacid. Știți că uneori, când vedem o persoană înzestrată din punct de vedere fizic, un tânăr sau o tânără de o frumusețe sau forță ieșite din comun, spunem că a câștigat loteria genetică. Probabil că nimeni nu a afirmat vreodată că Mariano Barbacid a câștigat loteria genetică, dimpotrivă, ca să parafrazăm titlul cercetării sale, am putea spune că tipul a fost trădat de natură.

Cu toate acestea, destinul cercetătorului spaniol pare a fi mai curând o poveste de succes. Mecanismul psihologic implicat în această poveste a fost identificat de Alfred Adler — compensare. Am scris pe larg despre compensare în articolul Spărgătorii de Oglindă, unde am analizat cazul lui Mary Ann Webster, o femeie (trădată de natură) care s-a născut cu o dereglare hormonală gravă și a devenit cea mai urâtă femeie de lume, drept pentru care a avut o carieră de succes la... circ! (true story).

compensare, [DEX]: 1) Înlocuirea a ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare). 2) Echilibrare. 3) Îndreptarea unui rău printr-un bine. 4) Răsplătire. 5) Despăgubire. 6) (Fiz) Micșorare (sau anulare) a unui efect sau a unei acțiuni. 7) (Med) Reducerea sau revenirea la o stare de funcționare normală, de echilibru.

Iată, pe scurt, puțină teorie adleriană privind compensarea, pseudo-compensarea, supra-compensarea.

Compensare Simplă ~ Principiul: "Sunt urât, dar pot sa devin deștept". Te dedici tuturor acelor activități care iți sporesc cunoștințele si posibilitățile de adaptare prin inteligență si cultură.

Pseudo Compensare ~ Principiul: "Sunt urât și o să devin și rău (poftim!)". Te dedici acelor activități prin care poți sa te răzbuni pe lumea care nu te ințelege, care te marginalizează si te umilește.

Supra-Compensare ~ Principiul: "Sunt urât dar pot sa devin frumos". Te dedici tuturor acelor activități pe care le presupune auto-îngrijirea: inclusiv stilul sănătos de viață (odihna, mișcare suficientă, alimentație sănătoasă), îmbrăcăminte îngrijită și chiar machiaj, de ce nu?

Compensarea Mentală (budista) ~ Principiul: "Sunt urât dar (hocus-pokus) nici măcar nu am nevoie să fiu frumos." sau, altfel spus, "Strugurii sunt acri". Eforturile se fac exclusiv în plan mental, pentru a te convinge pe tine însuți de adevărul acestui enunț.

În ziua de azi, a câștigat ceva notorietate termenul de copium — (rezultat din alăturarea cuvintelor opium și coping) un termen de internet slang prin care cineva caută să-și îndulcească eșecul printr-o reinterpretare a faptelor în favoarea propriei persoane. Copium are la bază compensarea mentală budistă și este utilizat în exces de propaganda rusă care încearcă să-i convingă pe ruși și pe noi toți că sancțiunile internaționale nu contează, că ei pot să se descurce fără tehnologie occidentală, că avioanele rusești vechi de 50+ ani (care se mai prăbușesc ocazional) cad din cauza occidentului decadent, etc.

În cazurile de așa zisă inferioritate organică (termen din psihologia adleriană), probabil cea mai la îndemână atitudine este pseudo-compensarea — copiii care s-au născut cu probleme mentale sau fizice, aleg să îmbrățișeze o carieră de luptă cu societate care îi marginalizează, prin infracționalitate sau auto-sabotare sistematică, rezultatul fiind catastrofal — probleme mentale și sociale de o gravitate în creștere: viață pe străzi, dependență de substanțe, violență, crimă organizată, etc.

Și adesea, în ciuda inferiorității organice, cei pe care îi vedem azi având succes într-un domeniu sau altul, datorită compensării care canalizează energiile motivaționale în direcții constructive și social acceptabile, au început tot prin pseudo-compensare și au descoperit în timp o cale mai bună. Ca părinte a unui astfel de copil vă revine misiunea delicată de a da sens universului aparent absurd în care trăiește un copil trădat de natură.

Este dificil dar nu imposibil. Și, poate, din anumite puncte de vedere, o carieră într-un domeniu atât de pretențios cum ar fi cercetarea cancerului, IT-ul și așa mai departe, le vor fi mai accesibile celor cu inferiorități organice deoarece multe dintre problemele și provocările pe care le întâmpină copiii care au câștigat loteria genetică îi vor ocoli pur și simplu pe cei cu inferiorități organice. Spre exemplu, un copil cu inferioritate organică nu va merge la petreceri unde se consumă droguri și apar conflicte pe fondul consumului de alcool.

Așa cum unii sunt trădați de natură, alții sunt trădați de faimă și chiar de loteria genetică pe care au câștigat-o. S-ar părea că, măcar uneori, interacțiunea între un aspect fizic foarte plăcut și societate are drept rezultat foarte mult ghinion — am scris despre asta în articolul Norocul Ghinion. În aceeași ordine de idei, de foarte multe ori, câștigătorii la loterie, au de asemenea foarte mult ghinion — fenomen despre care am scris în articolul Blestemul Câștigătorului. Nu în ultimul rând, mai există și Blestemul Resurselor despre care am scris în articolul cu acest nume.