Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

luni, 26 ianuarie 2015

Prietenia cu Sine

 Esti prietenos. Viata te-a invatat ca ar fi greu si trist sa traiesti fara prieteni. Nu stii insa ca mai important decat a fi prietenul cuiva, este sa fii propriul tau prieten. Chiar si prietenia cu sine se invata!





Unul dintre conceptele pe care se bazeaza filosofia mea este, alaturi de cultivarea relatiei, spre exemplu, acela de prietenie cu sine. Originea acestui concept poate fi gasita in psihologia adleriana, unde, exista asa numitele „sarcini ale vietii” – provocari universale, adica probleme de care trebuie sa ne ocupam fiecare dintre noi, prin natura conditiei umane. Aceste sarcini sunt urmatoarele: munca, prietenia, intimitatea, spiritualitatea si... sinele, sau relatia cu sine.

Poate ca voi vorbi de fiecare dintre acestea la momentul potrivit. Pana atunci, voi incerca sa explic ce inseamna sa ai o relatie cu sine si mai ales ce inseamna sa iti fii cel mai bun prieten. Consider ca este una dintre dovezile de sanatate psihica sa reusesti sa iti fii cel mai bun prieten. Desigur, la un moment dat, devine neclar ce ar trebui sa facem in slujba propriei persoane, astfel incat sa dam dovada de loialitate si prietenie fata de noi insine. 

De exemplu, de unde vom putea sti daca este ok sa ne oferim oportunitatea si bucuria de a face o excursie prin padure, in care este posibil sa intalnesti un urs? Sau, mai serios decat asta, de unde stim ca este ok sa salvezi un copil dintr-un incendiu in care risti sa iti pierzi viata tu insuti? Dovedeste asta ca esti prieten cu tine insuti? Sunt intrebari dure, la care unii raspund instinctiv, altii isi asculta intuitia, iar altii analizeaza saptamani in sir pentru a gasi un raspuns. Din fericire insa, astfel de situatii sunt rare. Cu toate acestea nu putem spune ca stim ce inseamna sa iti fii cel mai bun prieten...  

Dar am intalnit in unele carti cateva criterii orientative. De exemplu, iata cum descrie Paul Rasmussen de la Adlerian School of Professional Psychology, Chicago aceasta adevarata sarcina a vietii: a avea grija de sine din punct de vedere Fizic, Psiho-Emotional, Social si Spiritual – dat fiind ca si fiinta umana are in componenta sa aceste dimesiuni.  

  • ♊ Fizic – a avea grija de noi insine din punct de vedere fizic inseamna a nu primejdui corpul prin atitudini periculoase (conduita iresponsabila la volan, sedentarism, lipsa echilibrului, a moderatiei in alimentatie, lipsa odihnei, etc) sau recurgand la substante nocive. Din aceasta grija va rezulta o forma fizica si o sanatate care nu poate decat sa sustina persoana respectiva in tot ceea ce intreprinde.
  • ♊ Psihoemotional – a avea grija de noi insine din punct de vedere emotional presupune sa ne acordam grija, ca si cand ne-am fi propriul parinte, propriul prieten si propriul avocat. Aceasta inseamna sa ne incurajam singuri atunci cand ne aflam in cumpana, sa ne sustinem, sa ne ocupam de propriul moral atunci cand „suntem la pamant”, sa ne aratam incredere si sprijin pentru cresterea personala si pentru pastrarea echilibrului emotional. A avea grija de tine insuti ca si cand ti-ai fi propriul copil. Uneori ne pierdem abilitatile, sau poate nu avem niciodata abilitatile dorite. Alteori imbatranim si ne pierdem stralucirea, pierzandu-ne in acelasi timp si vizibilitatea sociala – vom fi capabili sa ne re-inventam si sa descoperim mereu alte oportunitati de afirmare? Cel mai probabil, avand de partea voastra propria persoana, veti reusi sa treceti cu bine peste astfel de provocari. Indiferent ce s-ar intampla, vei sti ca poti conta pe... tine insuti!
  • ♊ Social – din acest punct de vedere, a-ti fi cel mai bun prieten presupune sa facem o selectie atenta a celor pe care ii primim in intimitatea noastra, sa nu luam decizii si sa nu facem alegeri irationale in acest sens – chiar iti permiti sa primesti odata cu prietenii tai viciile, adictiile si nenorocirile de care cu greu vei mai scapa? De asemenea, probabil ca nu dai dovada de o buna relatie cu tine insuti atunci cand, intr-un mod stupid, ii lasi pe ceilalti sa profite de tine. Dar nici prin etalarea unui egoism insensibil nu dam dovada de prietenie inteligenta cu sine. In societate pare sa functioneze un efect bumerang care reguleaza relatiile sociale. Respectul pentru cei din jur, manifestat in diverse forme, cum ar fi punctualitatea, politetea, corectitudinea, onestitatea, reciprocitatea, este un mod de a cultiva relatii cu cei din jur, rezultatul fiind binele propriei persoane – de unde si grija pentru noi insine. Adesea insa, a fi cel mai bun prieten al tau presupune sa te descurci fara suportul celor din jur, sa nu faci o mare drama din lipsa afectiunii acestora si sa iti oferi singur simpatia de care ai nevoie.
  • ♊ Spiritual a-ti fi cel mai bun prieten din punct de vedere spiritual, prespune sa descoperi un sens al vietii care sa amelioreze viata ta. Spre exemplu, s-ar putea sa traiesti mai bine in societate atunci cand eforturile tale se indreapta spre, ori au in vedere si binele celor din jur, nu doar binele tau egoist. Fiecare dintre noi crede in ceva si pune niste valori la baza vietii sale. Probabil ca moderatia si echilibrul sunt mai in avantajul tau decat excesul si destrabalarea. Probabil ca disciplina si cooperarea cu cei din jur te vor ajuta mai mult in viata decat egoismul, izolarea si dezordinea. Probabil ca a indrazni sa fii imperfect si sa tolerezi imperfectiunea te vor ajuta mai mult in societate decat perfectionismul si intoleranta. Este greu uneori sa iti dai seama ce merita sa alegi spre binele tau: de exemplu, poate fi usor sa castigi repede bani multi, pe o cale ilegala. Pe termen lung insa, s-ar putea sa fie mai eficient sa iti pierzi niste ani „la munca de jos”, unde apar tot felul de lectii de viata care te imbogatesc si te intaresc ca personalitate si caracter – ce te-ar sfatui cel mai bun prieten aici?
Un „exercitiu de prietenie” cu sine este si cel recomandat in orientarile cognitiviste. El consta in a ne ameliora discursul interior, ca si cand acesta ar fi adresat celui mai bun prieten al nostru. Cum i-ai vorbi celui mai bun prieten al tau daca ar traversa dificultatile prin care treci tu? In acest mod invatam sa trecem de la „Ce idiot mai sunt!” si „Cum am putut sa fac aceasta gafa de om prost?” catre „Ei, lasa, nu a fost asa de rau!” si „Nu a observat nimeni asa zisa ta gafa!” Psihoterapeutii care practica acest exercitiu pot pune in scena jocuri de rol in care vor interpreta rolul clientului iar clientul se va antrena in acest tip de discurs, pana va deveni parte din propria sa fiinta. 

O Intrebare: Ce ti-ai spune, cand esti cu nervii la pamant, daca ai fi cainele tau?

Ma gandesc acum ca aproape tot ce am scris despre cultivarea relatiilor, care este cel mai citit articol al meu, poate fi spus si adapatat si in ce priveste relatia cu sine: putem sa ne observam calitatile si sa le punem in lumina, putem sa ne oferim mici cadouri, sa ne oferim atentie si sa ne luam in calcul propriile preferinte sau valori atunci cand luam decizii, putem chiar sa organizam mici momente romantice pentru noi insine, cum ar fi o baie cu o lumanare parfumata, niste lectii de dans, o mica opera de arta creata de noi insine, sau, de ce nu, o sedinta de psihoterapie, in care ni se acorda atentie si sprijin.  







Show comments
Hide comments

10 comentarii:

  1. Relatia cu sine mi se pare una din cele mai delicate relatii pe care le are de stabilit si construit omul sanatos, dupa cum spuneati. Aici se vede echilibrul pentru care unii platesc bani grei la psihologi ..:). Uneori insa am avut surpriza sa gasesc acest echilibru la oameni foarte simpli, la o prima vedere pareau ,,din topor". Dar cu ce cantar destept sa masuram noi cat e bine pentru noi si cat e pentru ceilalti? Unde sa ne oprim intre a fi responsabili - perfectionsti sau neglijenti. Nu stiu...daca lucrezi sau convetuiesti cu un iresponsabil ce faci? Cum iti faci tu partea si lasi in seama iresponsabilului restul, cand vezi ca sunt sanse daca nu te implici pana la capat, sa se duca totul de rapa?. Dar daca te implici tot timpul numai tu pana la capat, constati ca te costa scump...Nu stiu, traversez tot timpul astfel de dileme, mai ales la locul de munca. Tot timpul am muncit in plus, doar ca lucrurile sa iasa bine, asa incat astazi constat ca nu mi se mai permite sa spun ,,nu" si constat ca nu-mi mai place deloc ce fac. N-am reusit sa gasesc pana acum echilibrul asta de prietenie cu mine insami si datorie indeplinita fata de ceilalti. Mi-e tare greu cu asta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cantarul destept despre care vorbesti se numeste bun simt comun si morala sociala. Nu este ceva bine definit, dar se exprima prin intermediul a 2 componente: 1. propria constiinta si 2. opinia publica. Atunci cand nu intervine bratul lung al legii, suntem datori noi insine sa ne recunoastem nevoile si frustrarile, si sa actionam pentru binele propriu. Unora le vine usor sa faca asta, chiar daca o fac intr-un mod ineficient, adica alungand pe toata lumea din jur, cu forta.

      Altii, au nevoie sa invete sa ceara, sa lupte, sa insiste. In astfel de cazuri, mersul la psiholog ramane doar o supapa, pana cand invatam sa ne luam soarta in propriile maini. Multumesc de comment! :)

      Ștergere
    2. Si daca nu găsești echilibrul intre prietenia cu tine însăți si datoria fata de ceilalti? Si daca acționând pentru binele propriu, ar insemna rânești pe cei din jur? Cum împaci conștiința, opinie publica si tot? Asta daca printr-un concurs de împrejurări ai ajuns in aceasta situație cum faci sa găsești ieșirea? Exista? Sau rămâne acceptarea unica soluție?

      Ștergere
    3. Sunt multe intrebari care ne framanta si cel mai important lucru este ca nu suntem singuri in cautarea raspunsurilor.

      Vreau sa iti spun o adevarata pilda pe care cineva a auzit-o in metrou, la niste copii de scoala primara, care se tineau de mana, aflati fiind in "saptamana altfel":

      "
      - Parca toata lumea este suparata pe noi, copiii.
      - Nu-i nimic... Ne tinem de mana si trece!"

      Asta e toata ideea! :)

      Ștergere
  2. Daca as fi cainele meu si as fi cu nervii la pamant... mi-as spune: ca am nevoie de putina activitate fizica - nitica plimbare in ritm alert (de preferat prin padure), ajuns inapoi acasa, i-as recomanda sa puna pe hartie "problema provocatoare de nervi", sa-si incheie mental, in stil amical, colaborarea cu celalalt caine :D dupa care, daca problema poate fi rezolvata printr-o activitatea anume - actiune scrie pe lista, daca problema nu mai poate fi modificata... cainele nostru ar putea sa accepte situatia, sa se imbogateasca cu o noua experienta de viata, si, sa zambeasca la soare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Observ la catelul tau ca este aproape la fel de self-oriented ca si motanelul meu Miu :P ... Probabil ca avem multe de invatat de la acesti prieteni necuvantatori... :)

      Ștergere
    2. Cred ca diferenta dintre catelul meu si motanelul tau Miu, este vizibila, mai ales pe partea de activitate fizica :))
      Da, probabil avem multe de invatat de la ei.

      Ștergere
    3. Da, cred si eu ca este vizibila... De fapt, am uitat sa spun ca Miu nu a fost destul de prieten cu el insusi (probabil din cauza hormonilor) si nu a reusit sa ramana in familie decat pana la adolescenta lui...

      Ștergere
    4. Eu as spune ca Miu nu a fost destul de prieten cu el insusi pentru ca nu a stiut cum sa faca asta, si nici nu a stiut ca se poate, ca el sa fie cel mai bun prieten al lui. :)

      Ștergere