Psihologia Poporului Român

Unii sesizează stegulețele roșii iar alții cred în purcelși zburători. Rezultatele alegerilor prezidențiale din Noiembrie 2024 spun ceva despre valorile și mentalitatea poporului român. Am identificat 7 valori centrale.

☆ ☆ ☆

Nu, acesta nu este un articol despre lucrarea Psihologia Poporului Român, scrisă de rectorul de la UBB, profesorul Daniel David, despre care am avut plăcerea să vorbesc cu o altă ocazie — vezi linkul de mai sus. Acest articol mi-a fost inspirat de rezultatul alegerilor din Noiembrie 2024, unde domnul Călin Georgescu, foarte probabil următorul președinte al României, a obținut un scor neașteptat de mare. Ca să îl parafrazez pe țăranul chinez din fabula bine-cunoscută, este bine, este rău, să vedem ce va spune timpul!

Rezultatul unor alegeri, oricât am dori să dăm vina pe influențe de un fel sau altul, reprezintă și o imagine a stării de spirit a poporului. Fiindcă, dacă ați observat, există oameni care cred în purceluși zburători și oameni care își dau seama că purcelușii zburători nu există. De aceea, unii dintre noi sunt capabili să discearnă că acel cineva care pretinde că este general în armata americană aflat într-o misiune în Africa, și nu are acces la contul bancar, este un escroc, în timp ce alții nu pot să conștientizeze asta și deci își trimit economiile de-o viața în Nigeria.

M-am gândit ce ar putea să sugereze rezultatul acestor alegeri despre mentalitatea poporului român și am ajuns la câteva concluzii pe care le voi sintetiza în cele ce urmează. Aș vrea să precizez încă de la început: credibilitatea pe care a câștigat-o Călin Georgescu nu se datorează doar faptului că românii nu pot discerne între un impostor și un politician onest. Aceasta s-ar putea datora și faptului că românii nu au sesizat nimic nepotrivit în afirmații precum aceasta: homosexualitatea reprezintă o patologie, o tulburare psihică.

Această afirmație îi aparține lui Călin Georgescu, care, din câte știu, nu este nici psiholog și nici medic psihiatru și se alatură unui întreg șir de afirmații lipsite de fundament științific dar pe care românii nu le-au putut identifica și recunoaște ca atare. Dimpotrivă, numeroși români consideră că acest candidat este o persoană educată, respectabilă și legitimă, perfect eligibilă pentru prima funcție din stat. Iată deci orientările politico-culturale ale candidatului care au generat o reacție pozitivă din partea poporului.

MISOGINISMUL — Călin Georgescu afirmă că o femeie nu are competențele necesare postului de președinte, deoarece ea are un alt rol în societate. Trebuie să te pleci în fața femeii fiindcă ea dă naștere ființei om. Ceea ce tocmai ați citit poartă numele de misoginism benevolent. Ce este misoginismul benevolent? Ei bine, este un fel de misoginism invelit în ciocolată. Cu toate că multe femei s-au simțit flatate de vorbele frumoase ale domnului președinte, viziunea exprimată este una de limitare a drepturilor femeilor — dreptul de a alege și a fi ales, ceea ce reprezintă esența misoginismului.

PACIFISMUL — Călin Georgescu consideră că România poate fi neutră și că o poziție de neutralitate, în ciuda faptului că facem parte dintr-o alianță militară, poate proteja țara de pericole. Principiul în sine este unul frumos și atrage adeziune. Întrebarea este dacă putem fi neutri în această lume în care, pentru a te dezvolta economic și a atrage investiții, ai nevoie de garanții de securitate. Nimeni nu poate ști care sunt garanțiile pe care ți le oferă neutralitatea dar e mai probabil să te aperi de ploaie cu umbrela decât fără aceasta. În fața unei amenințări este mai înțelept să ridici steagul alb al capitulării sau să îți mai cumperi niște arme? Apoi putem avea încredere în aceste așa-zise garanții de securitate prin neutralitate când ți le oferă un imperialist agresiv care a eliminat fizic opoziția, a scos în afara legii presa liberă și s-a aflat în război din momentul în care a preluat puterea? Este pacea răspunsul pentru oricare dintre confruntări? Din păcate, uneori pacea nu este altceva decât un eufemism pentru abandonarea de sine în dependență și robie. Libertatea nu este pentru fătălăi, remember?

HOMOFOBIA — Probabil că ați neglijat faptul că un președinte depune un jurământ. Ei bine, din acest jurământ face parte următorul citat: ... jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor... Probabil și dl Georgescu va jura același lucru, în curând. Dar domnul Georgescu a spus că homosexualitatea este o patologie, prin urmare românii au ales o persoană care s-a arătat dispusă de la bun început să încalce atât jurământul pe care îl va depune cât și drepturile fundamentale ale cetățeanului. Și asta se întâmplă pentru că românul nu a acceptat faptul că există minorități sexuale, trăind într-o profundă homofobie. LGBT pentru român este doar o tulburare psihică care poate fi tratată, în ciuda faptului că toate încercările de a trata homosexualitatea au la origine respingerea familiei / societății, iar rezultatul este abuzarea sistematică a homosexualilor.

TEOCRAȚIA — Domnul Călin Georgescu este genul de lider care... îl pomenește pe Dumnezeu în orice frază. O lucrare unul cu altul și toți cu Dumnezeu, este genul de răspuns pasional-emfatic pe care prezindențiabilul îl oferă în mod stereotip atunci când este întrebat despre economie, cultură, relații internaționale sau orice altceva. La prima vedere, ai sentimentul că omul este cinstit și plin de credință, deci nu poate sa ne fie rău dacă alegem un astfel de președinte. Dar în numele credinței s-au săvârșit unele dintre cele mai odioase crime iar atunci când religia se confundă cu autoritatea statului, rezultatul este inchiziția și reprimarea ereziei, așa cum o înțelege liderul. Ne dorim oare un stat atât de puternic și autoritar încât să transforme preceptele religioase în literă de lege, ca într-o sectă? Într-o teocrație te poți aștepta oricând să se interzică barurile, alcoolul, sărutul în public, relațiile sexuale consensuale în afara căsătoriei, portul pantalonilor scurți și, la femei capul descoperit în public. Și probabil că majoritatea votanților români ar fi de acord cu toate astea.

CONSPIRAȚIONISMUL — Un alt lucru pe care Călin Georgescu îl practică cu obstinație este propagarea de teorii ale conspirației. El afirmă într-un interviu pe care îl puteți găsi pe internet faptul că toți oligarhii lumii sunt pedofili și ei participă în mod activ la o presupusă rețea de pedofilie care explică dispariția a milioane de copiii. Dacă sunteți la curent cu teoriile conspirației care au făcut epocă în SUA, ați auzit de ceea ce se cheamă Pizza Gate Conspiracy Theory, din care pare să se fi inspirat și Georgescu. Sunt convins că fiecare român a auzit măcar o teorie a conspirației din partea domnului președinte și nu a observat nimic greșit în faptul că o persoană care candidează la o funcție atât de importantă poate să vorbească despre așa ceva, denigrând grupuri sociale întregi, cu zero dovezi.

DICTATURA — Faptul că domnul Georgescu are o vocație dictatorială nu ar trebui să ne mire. El își dorește o relație armonioasă cu Putin și vorbește despre faptul că toate partidele din România vor dispărea. Nu știm exact care este genul de dictatură pe care îl vom experimenta dar aceasta este mai mult decât previzibilă. Și românii nu găsesc nimic în neregulă nici aici: este mai bine să nu fim nevoiți să luam decizii pe cont propriu iar cine te abuzează te și protejează. Sunt tot mai mulți nostalgici ai Epocii de Aur care au tendința să dea uitării cozile la alimente, represiunea, violarea sistematică a drepturilor și libertăților individului și să-și amintească mai curând despre ordinea dictatorială a societății, siguranța locului de muncă și asigurarea de locuințe pentru tineri. Libertatea nu este pentru pomanagii.

IZOLAȚIONISMUL — Acest izolaționism, care este o aberație în sine, nu include separarea de Rusia sau China, la care vom fi nevoiți să cerem ajutor financiar atunci când occidentul nu va mai dori să audă de România. Spun că izolaționismul (numit și suveranism, dar e același lucru) este o aberație pentru că nicio țară nu are capacitatea să producă toate lucrurile de care are nevoie și nici capacitatea de a crea locuri de muncă prin forțe proprii. Când Georgescu va începe să le spună străinilor care vin să investească în România că li se vor confisca proprietățile (Putin a făcut asta cu succes în Rusia) sau că sunt niște hoți care nu fac decât să profite de bună-voința românilor, probabil că își vor găsi o piață mai prietenoasă. Și de această dată, românii nu au observat nimic în neregulă la acest discurs cu trăsături paranoide fiindcă mulți dintre noi trăim cu sentimentul că lumea ne abuzează în loc să ne ofere condiții de viața similare celor din vestul Europei. Românii nu se întreabă care au fost etapele care au generat această prosperitate, dar au toate aceste așteptări.

Acum că am sintetizat toate aceste elemente de campanie electorală care au fost întâmpinate cu entuziasm de poporul român, aproape că nici nu mai știi ce a fost la început: oul sau găina? Georgescu le-a băgat în cap idei cu caracter irațional sau românii au reprezentat un izvor de inspirație pentru Georgescu care a știut ce să le vândă pentru a le câștiga voturile? Partea esențială însă este aceea că poporul nu a sesizat pericolul pe care îl reprezintă Călin Georgescu fiindcă există în psihologia sa acest primitivism ancestral care îl face apt să trăiască în dictatură.

Aș putea afirma că alunecarea României în dictatură este aproape inevitabilă. Românul consideră că nu poate face nimic pentru a-și apăra drepturile (pacifism), deși le iubește, nu are nevoie de femei în posturi de conducere (misoginism benevolent), ar prefera să nu ia decizii prea importante de unul singur (dictatura), este gata să creadă orice se debitează la un pahar de bere (conspiraționism), pentru cei mai multi români homosexualii sunt numai buni de batjocorit (homofobia), consideră că investițiile străine există pentru unicul motiv de a exploata resursele țării (izolationism), iar salvarea nu poate veni decât din partea cuiva care ține discursuri ca un predicator (teocrație).

M-am întrebat dacă din această listă ar trebui să facă parte și naționalismul pe care unii îl interpretează drept patriotism, dar nu este așa ceva. Naționalismul este o afirmare a superiorității naționale, inclusiv prin asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale, în sensul nazist al cuvântului, în timp ce patriotismul reprezintă devotamentul față de patrie și nu exclude cooperarea armonioasă cu străinii, în beneficiul patriei. Cred că susținătorii lui Georgescu nu fac diferența între naționalism și patriotism, ceea ce, în fond, nu mă surprinde.