Cea Mai Fericită Zi

Care este cea mai fericită zi din viața ta? Oare ce zi îți vine în minte prima dată? Ei bine, cred că cea mai fericită zi din viața mea a fost aceea când am aflat că Ceaușescu a părăsit CC-ul cu elicopterul, la presiunea mulțimii de revoluționari furioși.

☆ ☆ ☆

Înțeleg că (mai nou) e multă lume care considera ca Ceaușescu a fost un lider adevărat și că perioada comunistă a fost mai bună pentru România decât cea actuală. Aveam 13 ani la revoluție. Nu vreau să vă povestesc că stăteam la cozi interminabile în loc să-mi trăiesc copilăria, că am suferit de frig, foame sau frică deoarece, de la natura, eu personal ma adaptez repede la orice condiții de viața. Iar adevărul, de regulă, este mai nuanțat decât atât.  

La acele cozi mă puteam gândi la fata visurilor mele, Daniela, o tipă mai mare cu un an pe care o întâlneam când luam harta pentru Geogra, fiindcă și ea era desemnată să ia harta. Sau poate chicoteam fiindcă îmi aminteam de glumele spuse de colegul de clasă, care era și prietenul meu cel mai bun. Sau mă bucuram că Vineri voi putea asculta o emisiune la Radio România Tineret, numită Exploratorii Lumii de Mâine, (vezi link) cu tematică SF, sau o emisiune de jazz pe care nu prea o suportam dar era ceva diferit și se difuza după ce terminam orele, Sambăta — o asociere interesantă... Și totuși...  

INSCOP Research în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist (IICCMER), a realizat un studiul legat de percepția românilor față de regimul comunist. Concluziile generale arată o tendință de considera acea perioadă mai bună decât cea prezentă. Sursa: Europa Liberă România

Principalele concluzii ale studiului

• Există o prăpastie imensă între realitatea istorică a regimului comunist și percepția publică actuală. O mare parte a populației idealizează această perioadă, contrar faptelor istorice documentate;

• Aproape 50% dintre participanții la sondaj sunt de părere că înainte de 1989 se trăia mai bine în România.

• 66% dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun, deși regimul a comis fapte grave și a generat probleme sociale majore.

• Nostalgia față de comunism este alimentată nu doar de un fenomen natural (regretul pentru tinerețe sau stabilitate economică aparentă), ci mai ales de dezinformări sistematice și campanii de manipulare, interne și externe.

• Această nostalgie colectivă are potențialul de a afecta grav stabilitatea regimului democratic din România, prin alimentarea unor repere valorice denaturate și promovarea unor mituri periculoase.

• Fenomenul este deosebit de accentuat în rândul grupurilor vulnerabile, nemulțumite economic și social, în contextul lipsei unor politici publice eficiente și a unui vid educațional privind istoria recentă.

Cu toate acestea, ziua când am primit vestea ca Ceaușescu a fugit din CC (Comitetul Central al Partidului Comunist Român), cu elicopterul, a fost una dintre cele mai fericite din viața mea, dacă nu cumva cea mai fericită, trăită împreună cu familia și prietenii mei, care îmi împărtășeau fericirea - eram (cu toții) ca niște copii în magazinul cu dulciuri, unde oportunitățile erau nelimitate. Fiecare își alegea o nouă identitate,  iar perspectiva să devenim și noi o țară înfloritoare, cu democrație liberală, precum cele din Vestul Europei, ne fascina pe toți, ca o fata Morgana. Care era secretul acestor țări? 

Dădeam dovada de creativitate: unii deveneau fani Depeche Mode, alții descopereau filmele polițiste franțuzești, meditația, artele marțiale  si yoga, alții descopereau revistele de moda sau muzica lăutărească cu versuri fără perdea...  Iar cei mai curajoși, ei bine, "se privatizau"! Asta, de regulă, însemna că își deschideau o mică afacere bazată pe speculă, sau un mic magazin într-o cameră de apartament sau într-o casă la șosea, unde fiecare putea găsi ceva: alimente de bază, un dozator cu sucuri ieftine care conțineau mult zahăr și colorant, sau niște dulciuri care îi isterizau pe preșcolari. Acești antreprenori erau de admirat iar foarte puțini dintre ei sunt azi plini de bani. 

Mă îngrijorează profund rezultatele studiului prezentat astăzi de INSCOP și IICMER.

În opinia mea, principalul motiv pentru care tot mai mulți români idealizează comunismul este dezamăgirea profundă față de clasa politică din ultimele trei decenii. Corupția, lipsa de transparență, promisiunile nerespectate și sentimentul de nedreptate au slăbit încrederea oamenilor în prezent și în viitor. Când speranțele sunt înșelate ani la rând, nostalgia devine o reacție firească, chiar dacă se bazează pe o imagine distorsionată a trecutului.

Sigur că această imagine falsă despre perioada comunistă este întreținută și de campanii de dezinformare, care încearcă să submineze valorile democratice și să ofere un trecut împachetat frumos, în timp ce ascund adevărul despre represiune, frică, foamete și lipsa de libertate.

Faptul că două treimi dintre români îl consideră pe Nicolae Ceaușescu un lider bun arată cât de fragilă este memoria noastră colectivă și cât de ușor pot fi manipulate percepțiile atunci când statul nu investește suficient în educație istorică, civică și în comunicarea onestă cu cetățenii.

Pentru a păstra democrația vie și relevantă, trebuie să combatem ferm dezinformarea, să redăm oamenilor încrederea prin politici publice corecte și să construim o societate în care dreptatea, echitatea și dezvoltarea reală să fie resimțite de toți cetățenii.

România nu poate construi un viitor solid privind înapoi cu iluzii. Avem datoria de a învăța din trecut, nu de a-l reînvia.  Sursa: Nicușor Dan, Facebook

Partea cea mai grea pentru mine era izolarea in care ne ținea regimul-sectă pe care îl clădise epoca de tristă amintire (e o expresie des folosită după revoluție dar pe care românii, cam devreme, au cam uitat-o). A nu avea acces la informație, entertainment si cultură universală era pentru mine motivul principal pentru care simțeam că viața mea e pe jumătate irosită. Și m-a urmărit multă vreme complexul Europei de Est. Iar azi când văd ca Europa de Est înflorește și prosperă, descopăr că societatea românească a uitat de unde vine... 

Unii nu știu ce să facă cu libertatea lor. Nu înțeleg conceptul de antreprenoriat (care nu exista pe vremea lui Ceaușescu) și cred că libertatea de exprimare sau libertatea de a protesta, sunt definitive. Daca aveți 3 ore libere s-ar putea sa vi se pară o povară faptul că, de fiecare dată, ați ales greșit ce să faceți cu ele. Dar cine v-a spus ca poate veni un tătuc, ca sa decidă el in locul vostru, v-a amăgit. Veți avea pe cine să dați vina dar tătucul vă va lua mult mai mult decât cele 3 ore. 

Poate ca ceea ce va lipsește este auto-disciplina și responsabilitatea, înțelegerea faptului că alegerea este cea mai puternică armă din univers și vă aparține. Nu, nu aveți nevoie de un dictator. Aveți nevoie de cultura si dezvoltare personala. Puteți începe cu aceasta carte: De ce eșuează națiunile. Recomand. Promit să revin și eu în curând cu un rezumat al acestei opere care a luat un premiu Nobel pentru economie dar, așa cum veți putea vedea, conține și foarte multă psihologie. 

(1) Imaginea Palatul Parlamentului, de Vector Box, via Pexels

(2) Europa Liberă România, (acc. 25.07.2025), Studiu Inscop/IICCMER, website: EuropaLiberaRomania.org