Cultura Rasturnarii de Situatie

"Factorul X" este cetateanul anonim, colectiv, ce isi demonstreaza semnificatia personala rasturnand situatiile si asezand noul in locul vechiului. Concursul Eurovision spune totul despre acest fenomen.  

o o o

Marturisesc ca sunt consumator de televiziune, internet, radio si tot ce mai inseamna mass-media, probabil ca majoritatea dintre noi. Tocmai pentru ca o mare majoritate dintre noi facem parte din aceasta categorie, cred ca suntem expusi impreuna la fenomenologia ce are loc cu stirea sau, mai curand, fara stirea noastra.

Intr-un fel, suntem ca niste cobai pe care se fac experimente si nici macar nu banuim care vor fi rezultatele acestor experimente. Ipoteza mea este ca programele care inregristreaza cea mai mare audienta sunt acelea care prezinta ceva senzational, de actualitate, eventual ceva aflat in desfasurare, fie ca vorbim despre evenimente sportive, culturale, artistice, religioase sau mondene.

Dintre toate, probabil ca programele cu audienta de top vor fi acelea care prezinta chestiuni iesite din comun, adica fie extrem de pozitive, fie extrem de negative, adica acele programe care prezinta "rasturnari de situatie", sau lucruri care, odata petrecute, vor avea drept efect o schimbare semnificativa in climatul si dinamica societatii.

Catastrofele naturale sau umanitare, atentatele teroriste, de ce nu, incarcerarea unor personalitati din viata publica, decesul acestora, casatoria sau divortul lor s.a.m.d. Unde doresc sa ajung? Cred ca se poate explica de ce astfel de lucruri ne preocupa in cel mai inalt grad: creierul uman are nevoie de stimulare iar aparitia unor astfel de elemente, ei bine, chiar stimuleaza creierul.

Apar ceea ce am numit generic "rasturnarile de situatie" iar creierul devine activ, pentru a integra in experienta noastra cognitiva elementele respective si felul cum ele ne vor afecta existenta sociala. Creierul descopera evenimentele respective, glandele sunt puse la treaba, homonii inunda viscerele si incepem sa simtim lucruri: ingrijorare, tristete, teama, bucurie, etc.

Apoi incepem sa generam scenarii pentru a da sens situatiilor nou aparute. Intr-un fel, tot acest proces este unul pozitiv: simti ca traiesti, dispare plictiseala si esti pus in actiune. Viata se incarca cu sens, dinamism si, in fond, se incarca cu gust. Exista insa si efecte perverse ale acestor procese? Care ar putea fi acestea? Iata la ce efecte perverse m-am gandit eu:

• Dependenta de Stimulare - evident ca ajungi sa traiesti pentru stimulare si dezvolti o dependenta accentuata fata de orice iti ofera aceasta stimulare: televiziunea si internetul fiind cele mai importante surse de stimulare

• Toleranta la Stimulare - cei care se afla intr-o stare accentuata de dependenta vor avea nevoie de evenimente din ce in ce mai dese si mai intense pentru a-si satisface aceasta pofta de stimulare, fiindca creierul se obisnuieste cu orice. Unii dintre noi vor ajunge sa comita ei insisi acele fapte care produc stimularea, mai ales ca este atat de simplu sa devii centrul atentiei in acest fel, fara eforturi prea mari. 

• Gustul pentru Revolutii - stabilitatea societatii devine o chestiune tot mai dificil de intalnit, o raritate, iar totul in societate devine o isterie generala, un freamat neincetat, un stres continuu, o mare agitatie, in care lucruri mai profunde cum ar fi arta, literatura, evenimentele culturale, chiar si educatia, ei bine, vor trece in plan secundar, fiindca nimeni nu are timp de asa ceva in vremuri de "zbucium social" si, in plus, ele nu ofera tipul de stimulare cultivat si cautat de toata lumea. 

• Sentimentul de Vulnerabilitate - este vorba mai curand despre o vulnerabilizare a categoriilor deja vulnerabile, a celor mai slabi dintre noi, cum ar fi batranii sau copiii, multe dintre femei, bolnavii cronici, care sunt extrem de sensibili la situatii greu de controlat, ce arunca in incertitudine chiar si pe cei mai puternici dintre noi. 

Poate ca mai sunt si alte efecte perverse ale acestor fenomene dar cred ca le-am surprins pe cele mai importante dintre acestea si pe cele care devin ele insele sursa ale problemelor de tot felul. Data fiind aceasta dinamica a societatii umane, care nu consider ca este specifica tarii noastre, desi, s-ar putea sa atinga proportii in anumite tari, datorita specificului national, este bine sa ne punem niste intrebari.

Principala intrebare este urmatoarea: in ce masura ajung sa se intample anumite "rasturnari de situatie" doar pentru ca oamenii au devenit extrem de dependenti de acestea? S-ar putea sa va para un lucru rusinos, dar un atentat terorist in desfasurare, este capabil sa atraga audiente uriase: ca si cand am avea un gust pentru detalii sinistre si pentru varsari de sange regizate de minti bolnave.

Acest fenomen ar putea influenta lucruri precum rezultatul unor concursuri, desigur, rezultatul alegerilor, dar mai ales rezultatul unor competitii si evenimente in care este implicat "Factorul X" - adica cetateanul anonim colectiv care, fiind educat pentru senzational, ajunge sa valorizeze elementul spectaculos si rasturnarea de situatie, de dragul ei. In felul acesta "Factorul X" devine semnificativ, se simte important, influent si simte ca si el conteaza.

Si astfel ajungem la o intrebare noua: oare tot ce este spectaculos este in acelasi timp si valoaros? Ajungem sa ne explicam de ce personalitati care se pricep sa faca spectacol, sa planga in public spre exemplu, sau sa creeze emotii puternice in ceilalti, ajung sa castige concursuri in care se presupune ca altele ar fi trebuit sa fie criteriile de merit. Si tot asa ajungem sa intelegem de ce personalitati care nu au alt merit decat acela ca sunt diferite de ceea ce a fost pana acum, ajung in centrul atentiei - fiindca au potential de spectacol. 

Am putea folosi acest "algoritm" si pentru a intelege care este genul de produs artistic, economic, politic, etc, ce va avea succes in perioada urmatoare - trebuie sa fie diferit de tot ce a fost pana acum, sau sa detina potentialul de spectacol. Chiar daca seamana oarecum cu ce a fost acum 20 de ani, important este, nu-i asa, sa fie diferit de ce a fost anul trecut. Sau cel putin aceasta este logica din spatele acestui mod colectiv de operare.

Nu stiu daca este cel mai potrivit mod de a ilustra fenomenul despre care tocmai am vorbit, dar ar putea fi un bun punct de plecare sa ne aruncam o privire peste castigatorii de la Eurovision din ultimii ani. Daca priviti cu atentie videoclipul de mai sus, o sa observati ca fenomenul descris de mine este din ce in ce mai prezent in ultimii ani ai concursului, sa zicem ultima decada. Iata observatiile mele si ingredientele succesului in respectivul an, constand in 3 adjective.

• 2010 ~ Lena; "Satellite"; (Germania): o piesa jucausa, simpatica, dinamica

• 2011 ~ Ell & Nikki; "Running Scared"; (Azerbaijan): o piesa dramatica, romantica, melancolica

• 2012 ~ Loreen; "Euphoria"; (Suedia): o piesa dinamica, euforica, energica

• 2013 ~ Emmelie de Forest; "Only Teardrops"; (Danemarca): un cantec sensibil, delicat, echilibrat

• 2014 ~ Conchita Wurst; "Rise Like a Pheonix"; (Austria): piesa dramatica, melancolica, energica

• 2015 ~ Hans Zelmerlow; "Heroes" (Suedia): piesa dinamica, comerciala, banala

• 2016 ~ Jamala; "1944"; (Ucraina): un cantec dramatic, neobisnuit, nevrotic

• 2017 ~ Salvador Sobral; "Amar Pelos Dois"; (Portugalia): piesa calma, armonioasa, delicata

• 2018 ~ Netta; "Toy"; (Israel): energica, combativa, agitata

• 2019 ~ Duncan Laurence; "Arcade"; (Olanda): un cantec melancolic, delicat, dramatic

Daca observati si voi niste rasturnari de situatie de la un an la altul, in ce priveste castigatorii de la Eurovision nu vreau sa imi faceti o statuie dar m-ar bucura sa va ganditi la acest fenomen si sa continuati sa observati aceste rasturnari de situatie, in special atunci cand sunt provocate de acest "Factor X" - cetateanul anonim si colectiv, care, iata, isi doreste foarte mult sa isi demonstreze semnificatia personala (puterea) si o face rasturnand situatiile de fiecare data cand are ocazia. :) 

(1) Imaginea Fist, de Mickey Champion, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0