Ma chinuie talentul, ca de obicei, si m-am gandit sa scriu un basm anti-terapeutic, izvorat din psihologia inversa care ma caracterizeaza in aceasta frumoasa zi de Vineri.
Nicu, un barbat de 32 de ani, aflat acasa, in concediu de odihna, avea pofta nebuna de o cafea. Gandindu-se el asa, a inteles ca exista cateva metode de a obtine cafeaua, dintre care unele solicitau anumite eforturi si competente - sa incerce sa o prepare singur, iar altele presupuneau riscuri - sa iasa din casa si sa caute un automat de cafea.
Fiinta a minimului efort, ca noi toti, Nicu, in urma profundei sale analize mentale, decide ca cel mai bine i s-ar potrivi optiunea nr. 1: aceea de a o suna pe prietena sa Mirela, de 30 de ani, care se afla la serviciu, sa o roage sa faca o pauza, si sa vina cu o cafea.
Ii era prea lene sa faca cafeaua singur, plus ca nu facuse niciodata o cafea si s-ar fi putut rani la aragaz, ori s-ar fi putut opari cu apa, ori ar putea sa nu gaseasca cafeaua, sa o confunde cu cine stie ce insecticid sau rat-killer si sa moara in mod stupid. Iar Nicu nu dorea sa moara in mod stupid!
La fel, si daca ar fi iesit sa caute automatul de cafea: poate ca nu este curatat corespunzator si contine apa din coloana ruginita a orasului... sau poate ca este atacat de un raufacator, pe strada! Ce-ar fi insemnat ca Nicu sa se expuna la astfel de hazarduri biologice ori sociale?
Bun. Odata decizia luata, si planul facut, lucrurile au mers aproape ca pe roate. Isi suna prietena si ii spune ca va trebui sa faca o pauza si sa ii aduca o cafea. Esec total - prietena refuza! Sa nu fi fost un plan bun? Nicu mai incearca o data, peste 10 minute, de aceasta data cu o vadita tristete in glas (partenera lui se facea vinovata pentru asta). Desi usor miscata de tristetea lui, Mirela refuza - pur si simplu nu avea timp!
Dar barbatul credea cu tarie in planul sau de obtinere a cafelei, fara a se misca din pat, asa ca insista. Suna inca o data, plangand in hohote: "ori imi aduci cafeaua, ori nu mai stiu ce sunt in stare sa fac!". Mirela, partenera lui iubitoare, considera insa ca acest comportament este cu totul imbecil si i-o spune direct, inchizandu-i telefonul nervoasa.
OK. Nicu nu reuseste sa isi atinga scopul iar partenera lui nu se lasa induiosata - oare chiar nu erau compatibili? Dintre toate femeile disponibile sa fi ales asa de rau? Dar asta nu schimba nimic - el ramane in continuare un "bebelus dragalas" si nu se vade capabil sa isi faca singur rost de o cafea. In schimb, stie ca daca insista suficient de mult, celalalt ii va face pe plac - in fond toata copilaria lui sta marturie pentru asta... "Ei bine, atunci vom face razboi. Razboi pentru o cafea!", isi spune Nicu.
Va veni prietena de la serviciu si il va gasi pe Nicu murdar de ketchup, pana la urechi. Efectul pare insemnat, de aceasta data - Mirela este induiosata pana la lacrimi. Cum sa te joci cu ketchup-ul? Nu stii cat costa un ketchup bun, zilele astea? Se decide sa ii aduca o cafea si ii promite partenerului ca nu il va mai refuza niciodata. Desi a implicat ceva mizerie greu de curatat, strategia lui Nicu a dat rezultate, o data in plus. Da, totul este sa insisti!
Sursa foto.
*Daca v-ati amuzat sau v-ati enervat citind basmul, daca v-ati recunoscut convigerile, viziunile, experienta, prietenii, rudele, pacientii sau pe voi insiva in acest basm, va astept comentariile.*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu