Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

duminică, 23 noiembrie 2014

Vaduva Neagra

  O specie de paianjen veninos, traieste in solitudine tot timpul anulului, cu exceptia momentului imperecherii, cand se implica intr-un ritual special dar macabru, prin care femela isi ucide si consuma partenerul dupa terminarea idilei.  



  

Ce ar putea sa o determine pe o tanara si frumoasa americanca de 23 de ani sa isi ucida sotul? Dar sa isi ucida sotul si apoi sa ii profaneze trupul, sectionand bucati din acesta? Dar sa isi ucida sotul, sa ii profaneze trupul, iar apoi sa il adauge in meniul de Ziua Recunostintei? Pentru cei care nu au vreo legatura cu lumea sanatatii mentale, a psihoterapiei, ei bine, lucrurile sunt simple - era nebuna! Pentru restul, raspunsurile trebuie cautate. Nu ne permitem luxul de a ramane fara raspunsuri...

Povestea Omaiamei Nelson incepea intr-un cartier rau famat al orasului Cairo, in anul 1968. Dupa spusele ei, a fost abuzata sexual de catre fratele si tatal ei vitreg. Tot atunci ar fi suferit o circumcizie fortata care facea viata ei sexuala un adevarat supliciu si care se practica in anumite regiuni ale lumii.

Spre sfarsitul anilor '80, tanara emigreaza in Statele Unite, aflandu-se in cautarea stilului de viata tipic pentru sudul Californiei. Devenita o mica perla africana, reuseste sa adune in jur o multime de barbati care ajung sa o cunoasca mai bine in momentele intime, asa cum le intelege femeia, cand sunt legati si jefuiti. 

La un moment dat, Omaiama incepe sa doreasca mai mult - daca tot atragea acesti barbati cu atata usurinta, de ce nu s-ar casatori cu unul care sa-i ofere ceva confort material? Aproape ca suna rezonabil fata de ceea ce facea inainte cu acesti netrebnici ... Asa pune ochii pe sotul ei, William Nelson (56), un tip mult mai in varsta decat ea - prada usoara, care pare persoana potrivita sa ii asigure o viata confortabila si alaturi de care in 1991, pleaca intr-o promitatoare luna de miere.  

Totusi, problemele sale cu barbatii nu se opresc aici... Performanta maxima a fetei probabil a fost aceea de a fi rezistat « eroic », timp de 3 saptamani in cadrul casatoriei cu « dusmanul »! Se pare ca paharul s-a umplut repede pentru Omaiama si a sfarsit ucigandu-l pe proaspatul ei mire si taindu-l in bucati. Medicul psihiatrul care a examinat-o a afirmat chiar ca tipul avea coastele gustoase.





A incercat sa scape si a mers la un fost iubit, Jose Alfredo Esquivel sa-i ceara o mana de ajutor - i-a promis $75.000 in schimbul eliminarii dintilor si a amprentelor sotului ei, in ideea ca trupul sa nu poata fi identificat. Disperare sau aroganta? Sau poate un plan usor tembel de a impusca doi iepuri - in momentul cand s-ar fi implicat prietenul, ar fi putut arunca vina pe el? Totusi, tanara nu se prea pricepuse sa cultive relatiile cu barbatii, nici nu lasase loc de buna-ziua, asa ca Alfredo suna imediat la politie.

Am observat ca Vaduva Neagra a avut o istorie indelungata de victimizare, in care barbatii au jucat un rol insemnat. Nu cred ca incape indoiala cu privire la faptul ca barbatii din viata ei, dar poate mai ales cei din copilaria si adolescenta ei, nu au fost tocmai "usa de biserica". Un indiciu pe care il obtinem in momentul avansarii cererii de eliberare conditionata in 2011, este cel legat de furia pe care Omaiama o « tezauriza », inca din copilarie. 

Nu mai sunt persoana de acum 20 de ani ce refuza sa ierte pe oricine i-ar fi facut vreun rau.

Este interesant ce se intampla cu femeile care nu pot ierta anumiti barbati si nu au reusit sa se impace cu experientele trecutului, dar care intra totusi in relatii cu alti barbati (caci asa se face), in lipsa unui plan mai rezonabil, mai realist.

In cazul acestei femei, cred ca si-au spus cuvantul si nevoia unei stabilitati materiale, care a determinat-o sa emigreze in America, dar si oportunitatea pe care o reprezenta aspectul fizic inselator - putin probabil ca vreun barbat sa fi reusit sa nu intoarca privirea! Niciunul dintre barbatii care au fost cu acasta fata nu si-a imaginat ce se ascundea in spatele prezentei sale fizice - cata ura si cate resentimente mocnind. 

Probabil ca tratamentul fobiei fata de barbati prin expunere directa la acestia nu a fost o idee buna in acest caz. Femeia declara ca « nu este un monstru » si ca s-a aflat in legitima aparare. Iar corpul l-ar fi profanat pentru ca in mitologiia egipteana, acesta era un mod de a evita intalnirea cu victima pe lumea cealalta. Avem deci o rationalizare aproape spirituala si o invinovatire a victimei.

Nu ma indoiesc de faptul ca toate relatiile acestei femei au fost marcate de aceasta "legitima aparare continua" si ca barbatii din prezentul ei plateau cu varf si indesat pentru pacatele celor dinaintea lor, pe care nici macar nu ii cunosteau. Incorect? Nu stiu...dar am sentimentul ca nu e singura persoana care intra intr-o relatie cu probleme nerezolvate. 

Ati intalnit si voi persoane care considera ca barbatii / femeile « s-au nascut vinovati(e) »? Cum functionau ei in relatii intime si cum evoluau relatiile lor?

Imi poti lasa un comentariu mai jos. Este legal, moral si nu ingrasa.










http://murderpedia.org/female.N/n/nelson-omaima.htm
Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. Probabil a fost ceva care i-a declansat aceasta "nebunie".
    Nu era mai simplu divortul?
    Sunt multe de zis despre persoanele abuzate, care in timp reusesc sa "uite", iar dupa ani si ani se manifesta ca si cum ar fi fost abuzate de persoana pe care se razbuna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ceva ne re-activeaza intotdeauna anumite emotii, dar odata cu acestea, ne reactiveaza scopurile si comportamentele care de fapt ne sunt familiare... O teorie a deviantei la care eu personal tin foarte mult este aceea a lui Etienne de Greeff, care spune ca nu sunt suficiente pornirile instinctuale pentru a ajunge la devianta. Mai este nevoie si de preocupari favorabile ale mintii.

    RăspundețiȘtergere