Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

duminică, 30 noiembrie 2014

Moartea Emotionala

Suntem vii atunci cand simtim viata din plin, cand emotiile ne coplesesc? Sau suntem mai vii atunci cand beneficiem de echilibru interior? Ce argumente se pot aduce fiecareia dintre aceste pozitii?




Un curent destul de prezent in modul de gandire al acestei generatii, afirma faptul ca ar trebui sa ne dorim sa experimentam emotiile, asa cum sunt ele, ba chiar sa alergam dupa acestea, amplificandu-le, recunoscandu-le ca fiind scopul ultim al existentei noastre.

Nu stiu daca a spune ceea ce vor oamenii sa auda te face un bun psiholog. Vreau doar sa imi exprim dezacordul cu acest punct de vedere, care nici macar nu poate fi argumentat. Imi pare ca psihologii de azi sunt mai experti in dezadaptare si in atitudini anti-sociale decat in altceva. Este si acesta un mod de a profesa .... Mai trist este ca sunt toata ziua la televizor!

Dar de ce cred ca nu foloseste la nimic sa ne abandonam emotiilor, sa abuzam de acestea si ar fi de preferat emotii mai subtile si mai mult echilibru?  


  • Emotiile intense nu tin de foame. Ce poate face cineva care isi simte viata din plin s-ar putea sa nu ne impresioneze prin utilitatea sociala a comportamentului. Emotii intense inseamna mai curand ineficienta economica si supramotivatie, adica dificultatea de a te mobiliza in acord cu sarcina. Nici macar in dragoste nu poti fi eficient daca traiesti asa de intens totul. 
  • Emotiile ca dereglare a creierului. Amigdala este o regiune a creierului, asociata cu emotiile si a carei dereglare, conduce la aparitia manifestarilor patologice, cum ar fi cele de tip borderline. O amigdala foarte activa nu este deloc un semn bun caci persoana respectiva, datorita instabilitatii emotionale, va munci si va intretine relatii in cel mai deficitar mod, ratandu-si integrarea sociala.
  • Emotiile, limbaj al complexelor. Ceea ce Carl Jung denumea 'complex intarit emotional', reprezinta o fateta a psihopatologiei care perturba din plin functionarea noastra in societate, sub toate aspectele sale. A fi urmarit de obsesii ridicole, cum ar fi obsesia ca ceilalti iti vor raul, vine cu emotii pe masura, adica in profund dezechilibru. Cand complexul preia controlul mintii, persoana respectiva chiar patrunde in ceea ce numim moarte psihica - o stare de limitare absoluta la un singur gand fix, la o singura emotie.
  • Emotiile intense te fac egocentric. Cel dominat de emotii intense este mai curand dispus sa ceara ceva decat sa ofere ceva. Pentru a oferi, ai nevoie de echilibru sufletesc. Nu ma refer aici la a te emotiona si a da ceva de pomana ci la a oferi ceva care sa ajute cu adevarat - cum ar fi munca, obligatiile de familie sau cele fata de prieteni. Cum le vei indeplini daca esti tot timpul sub imperiul emotiilor tale haotice?
  • Emotiile intense ucid. Bolile psihosomatice sunt un domeniu de granita, aflat in atingere cu Medicina dar si cu Psihologia. Ele sunt boli ale trupului dar au cauze emotionale. Multi cercetatori din aceasta arie sunt de parere ca aspectele emotionale sunt implicate in evolutia si vindecarea oricarei boli somatice, caci sistemul imunitar este influentat de emotii si starea psihica. Emotiile aflate in dezechilibru nu sunt de niciun folos imunitatii, dimpotriva. Mai mult decat atat, emotiile aflate in dezechilibru ajung sa produca boli precum cele ale circulatiei, cele digestive sau dermatologice. Si da, emotiile ucid - vezi, printre altele, infarctul miocardic!

N-as vrea sa se creada ca emotiile nu folosesc la nimic. Problemele apar doar atunci cand ele depasesc un anumit nivel si determina reactii haotice, dezadaptative: a deveni violent, a "face circ", a fi imobilizat si bulversat mental - cineva care are aceasta problema nu poate dispune decat de emotiile sale cand e vorba despre a rezolva provocari, iar emotiile nu ii sunt de niciun folos. Poate doar sa manipuleze cu ajutorul lor. Pe termen lung insa, acest mod de functionare nu face decat sa il izoleze, caci societatea asteapta totusi fapte, nu emotii. 

Functiile emotiilor (Rasmussen, 2011): 


  1. Feedback al experientei - emotiile te ajuta sa iti evaluezi existenta. Cum insa emotiile intense nu vorbesc mai niciodata despre experienta ci mai curand despre impresiile noastre in raport cu experienta, feedbackul a esuat.
  2. Mobilizare comportamentala - emotiile ne anima si ne pun in miscare. Cand emotiile sunt scapate de sub control insa, comportamentul va deveni si acesta haotic, vom recurge tocmai la acele actiuni ce interfereaza cu buna adaptare.
  3. Comunicare interpersonala - emotiile ne ajuta sa ne transmitem nevoile si asteptarile. Emotiile intense vor compromite chiar si aceasta functie, desi, unii se vor lasa coplesiti de modul nostru de a comunica si vor accepta orice conditii vom impune.

Asa cum spuneam mai sus, emotiile sunt totusi utile. Ele sunt un dar al evolutiei si ne sustin in adaptarea noastra la mediu. Ele ne anima si contribuie la adaptarea noastra psihosociala. De asemenea, lipsa totala a emotiilor nu este tocmai un scenariu de vis - vom fi pasivi in fata provocarii iar asta nu ne ajuta sa ii facem fata. Putem afirma ca emotiile disproportionate in raport cu situatia sunt un mesaj despre ineficienta personalitatii si despre scopurile dezadaptative ale unei persoane: atentia, puterea, razbunarea, retragerea

Daca am beneficiat de o educatie adecvata si in acord cu principiile bunului simt, scopurile noastre vor fi asociate ideii de a apartine, a ne integra, a ramane conectati cu ceilalti si a fi de folos comunitatii. Daca suntem cu totii animati de o nevoie de semnificatie si nu avem decat emotiile in slujba noastra, putin probabil ca vom reusi sa obtinem acea semnificatie in alt mod decat devenind ceea ce se cheama o drama queen - adica cineva care traieste din spectacol, fara a putea sa contribuie cu ceva la binele comunitatii.


Acestea sunt doar cateva argumente care sugereaza faptul ca emotiile, scapate de sub control, sunt un semn de slabiciune, dar din pacate sunt si un mod de manipulare ce ajunge sa determine intreg comportamentul social al cuiva. Cand vii cu emotii in loc de argumente sau in loc de bun simt, cel mai probabil, vei cunoaste marginalizarea.  

Cine va dori sa isi pastreze viata, o va pierde, dar cine isi va pierde viata pentru Mine (comunitate), acela o va castiga. Isus Hristos

Nu prin emotii suntem vii pentru societate si pentru cei dragi. Suntem vii prin emotii doar pentru noi si vom si ramane in lumea noastra, izolati de experienta celor din jur, la care nu vom avea acces (caci vom fi mult prea preocupati de noi insine si emotiile proprii). Asa ajunge cineva 'viu' sa nu dea doi bani pe familia sa ori, culmea, sa nu dea doi bani pe persoana pe care o iubeste si nevoile sale, si sa fie viu doar pentru sine. 

Traiesti din plin atunci cand nu traiesti pentru sine. Lao Tze

Daca insa doresti sa fii viu pentru cei din jur, s-ar putea sa ai nevoie de fapte, de abilitati, de aptitudini, in niciun caz de emotii! Cu ce ma incalzesc pe mine emotiile tale cand tu te comporti ca ultimul om? Te-ai intrebat cum ma face asta sa ma simt? Daca vrei sa ramai viu doar pentru tine, atunci crede in emotiile tale! Daca vrei sa fii viu pentru cei din jur, vei avea nevoie de bun simt si de fapte.








Adler, A., (2009), Intelegerea Vietii, editura Trei, Bucuresti 

Jung, C.G., (2005), Psihogeneza Bolilor Spiritului, editura Trei, Bucuresti 

Rasmussen, P., (2011), The Quest to Feel Good, Taylor & Francis Group, N.Y.


Show comments
Hide comments

4 comentarii:

  1. Inca un articol pe care l-as predica celor din jur :). Cred ca autoeducatia si autocontrolul pentru a dezvolta relatii mature si armonioase fac parte din indatoririle noastre omenesti esentiale. Ar trebui sa ne preocupe in primul rand aceste doua lucruri si abia apoi cariera, facutul averii, si alte asemnea pe care societatea le considera in prezent performante de urmarit. Am doua intrebari insa legate de acest subiect:
    1. exista, din punctul dumeavoastra de vedere, societati/epoci care sunt/au fost mai mature si mai rezonabile decat ce se intampla si se promoveaza in prezent? Daca nu exista/n-au existat, putem privi evolutia omenirii si din aceasta perspectiva, sau omenirea/societatea este si va fi la fel (,,toate-s vechi si noua-s toate,,) in toate timpurile, cu bune si cu rele? Pentru ca se pare ca evoluam tehnologic, biologic, estetic si mai stiu eu cum ...dar nu-mi dau seama daca evoluam si emotional ....
    2. in tot acest proces de autoeducare si autocontrol este important si temperamentul, care iti este un dat, cu el te nasti; am simtit de multe ori ca n-am control asupra emotiilor mele, desi mi-as fi dorit sa am, si in continuare mi-e teama de impulsivitatea mea (sunt o fire colerica, as putea spune, uneori); traiesc constant cu teama ca nu-mi pot urmari interesele si nu-mi pot regla comportamentul in acord cu acestea pentru ca, daca o situatie devine provocatoare (si slava domnului, in orice sector de viata dai de provocari) incep sa ma stapaneasca impulsurile (emotiile) - ma enervez usor, devin foarte directa si trebuie neaparat sa-i arat eu cum stau lucrurile celui care m-a deranjat; de multe ori ma stapaneste furia, de alte multe ori ma stapaneste anxietatea (ca n-am spus ce trebuie, ca n-am facut ce trebuie, etc); cum te poti lupta eficient cu propria fire? este un chin pe care-l traiesc zilnic si ma uit la altii in jurul meu care reusesc sa ia lucrile asa cum vin si sa se ocupe de ele cat de bine pot si asta e...fara sa alunece in disperare, furie, teama, etc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, cariera depinde de cele doua lucruri pe care le-ati mentionat si pe undeva, din pregatirea pentru cariera, ca si pentru viata sociala, ar trebui sa faca parte si aceste doua elemente cu mare greutate. Iar acum sa incerc sa raspund intrebarilor dumneavoastra.

      1. Probabil nu voi putea raspunde decat printr-o speculatie pur imaginara... Asta desi intrebarea imi place si ma simt provocat de ea. Imi ramane sa presupun, pe baza unor preferinte personale, ca vechii greci, poate si chinezii despre care se spune ca, inaintea erei noastre, aveau o civilizazie foarte avansata, au constituit astfel de societati. Ne-ar fi usor sa idealizam ceva ce n-am cunoscut cu adevarat, dar sunt convins ca fiecare societate si-a avut problemele sale. Poate ca traim in una dintre cele mai drepte lumi posibile, si experimentam una dintre cele mai avansate civilizatii si nici macar nu ne dam seama... Imi amintesc ca de curand am vazut un documentar despre Parisul evului mediu si am fost uimit de solutiile pe care sofisticatii parizieni le gasisera pentru lipsa canalizarii... isi aruncau pe fereastra "chestiile"! Nu ca as vrea sa dezgust cititorii blogului, dar merita sa ne gandim serios la asta... Oare nu cumva traim in cea mai avansata civilizatie (din toate punctele de vedere) din cate au existat pe aceste locuri?

      2. Da, temperamentul este o componenta mostenita si poate sa ridice mari probleme in afirmarea de sine - fie prin lipsa de energie, fie prin surplusul acesteia, fie prin excesiva orientare spre exterior, fie prin excesiva orientare catre sine... Impulsivitatea este genul de problema care preocupa numeroase persoane ce isi doresc sa se afirme dar in acelasi timp sa isi conserve relatiile, caci, nu-i asa, de asta depinde si afirmarea. Am o veste buna pentru dumneavoasta. Din fericire, temperamentul poate fi influentat de catre componenta personalitatii numita caracter si care poate face ca cele mai multe dintre situatiile ce ne provoaca iesiri necontrolate, sa fie tinute sub control - poate nu chiar toate, dar, prin exercitiu, mai bine spus prin psihoterapie, putem ajunge acolo. La fel si in cazul anxietatilor sau tristetilor persistente si greoaie. Da, se poate, dar pentru asta merita sa te adresezi unui psihoterapeut. E una dintre treburile de care ne ocupam.

      Multumesc pentru comment.

      Ștergere
  2. Unii au nevoie de senzatii tari :-) , indiferent ce inseamna asta.
    Cred ca in viata trebuie sa treci prin tot felul de emotii, chiar daca uneori sunt duse la extrem.
    Altfel cum poti afla ce limite ai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur, exista o perioada in care oamenii vor sa isi testeze limitele, pentru ca apoi, folosindu-se de toate aceste informatii, sa devina utili societatii. :)

      Ștergere