Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

vineri, 12 mai 2017

Ma Ocup cu Spalatul Creierelor

Exista doar doua feluri de a trai: unii traiesc ca si cand nimic nu ar fi un miracol, iar altii traiesc ca si cand totul este un miracol. La mine vin numerosi oameni convinsi ca nimic nu este un miracol. Misiunea mea este sa-i fac sa creada ca totul este un miracol.




De o vreme, daca sunt intrebat cu ce ma ocup, am tendinta sa raspund ca ma ocup cu spalatul creierelor. Pun in slujba acestei ocupatii mult suflet si recunosc ca imi place, nu obligatoriu pentru senzatia de putere pe care mi-o confera. De fapt nimic nu imi garanteaza reusita, dar eu incerc totusi sa duc la bun sfarsit lucrarea mea de spalare a creierelor istovite de propriile lor idei. 

Mi se intampla apoi ca unii dintre oamenii cu care am lucrat sa revina si sa imi multumeasca pentru ca le-am redat bucuria si poate chiar viata, iar eu atunci sunt incredintat ca le-am spalat creierul "ca la carte" si imi creste inima de bucurie, desi lumea nu-si da seama neaparat ca este chiar asa. 

Da, se pare ca un om poate sa supravietuiasca foarte bine cu ideile altora, daca am putea pur si simplu sa i le "plantam" in minte. Ba chiar, un om ar putea mai usor sa supravietuiasca cu ideile altora, in caz ca propriile sale idei il aduc la ruina generalizata. Si atunci cum sa nu le speli creierul de toate aceste idei care nu fac decat sa le limiteze potentialul, sa le impiedice zborul?

Pretuiesc foarte mult ideile "gresite" ale oamenilor pe care ii intalnesc. Le iau ca pe o forma de arta careia ii acord respectul cuvenit. Stiu ca si eu am fost acolo in anumite momente si imi este usor sa ma solidarizez cu ei. Am un intreg arsenal de manipulare: cunostinte de psihologie, povestioare lacrimogene sau care te pun pe ganduri, chiar si bancuri. Spre exemplu, stiti de cati psihologi este nevoie sa schimbi un bec? De unul, dar becul trebuie sa vrea si el. 

Unii dintre clienti sunt ca niste luntrasi care se afla intr-o barca sparta, si totusi, tin in barca o lada mare cu aur. In lada aceea se afla conceptiile lor cele vechi, care i-au adus in aceasta situatie disperata. Daca nu scapa cel putin de o parte din acest tezaur, risca sa se scufunde si sa piara. Le lansez astfel de provocari intelectuale: ce ai face daca ai fi in aceasta barca sparta si ai avea o lada mare cu aur?

Da, s-ar parea ca atasamentele reprezinta o importanta sursa a suferintelor psihice. Nu exista nicio emotie care sa nu aiba legatura cu dorintele noastre. Sunt un fel de calugar budist al psihoterapiei, o recunosc deschis. Nu zic ca este rau sa iti doresti lucruri. Dar fiecare dorinta isi are vremea ei. Unele dintre dorinte nu fac decat sa ne transforme in prizonieri ai trecutului, sau ai destinului, daca doriti. 




Spre exemplu, de ce ti-ai dori sa zbori? De ce  ti-ai dori sa mergi pe ape? Cred ca este mai interesant sa mergi pe un camp cu flori si sa te bucuri de mireasma lor primavarateca. Cine are nevoie sa mearga pe ape? Cine are nevoie sa zboare? Am privit aseara spectacolul Eurovision si am retinut un mesaj interesant din versurile unui cantec care concura pentru titlul de anul acesta:

Exista doar doua feluri de a trai. Unul este ca si cand nimic nu este un miracol. Iar celalalt este ca si cand totul este un miracol. 

Ei bine, da, oamenii vin la mine convinsi ca nimic nu este un miracol. Misiunea mea este aceea de a-i convinge ca totul este un miracol. M-a fascinat intotdeauna felul cum este constituit ochiul uman si modul in care se formeaza imaginea pe retina. Cu greu ai putea descoperi in natura ceva mai interesant. 

M-a fascinat, de asemenea faptul ca Pamantul este la distanta potrivita de Soare, pentru a nu fi nici parjolit, dar nici inghetat. Distanta optima pentru a gazdui viata. M-a fascinat si faptul ca Jupiter atrage toti meteoritii galaxiei, datorita gravitatiei uriase pe care o are, asa incat viata noastra este protejata de catastrofe. Da, avem motive sa credem ca totul este un miracol. 

Rolul nostru in cadrul acestui miracol sistematizat este acela de a permite miracolului sa se manifeste, de a facilita miracolul, de a-l respecta si de a-l intelege, de a-l proteja si a-l servi in fiecare zi prin eforturile noastre. Suntem o parte a miracolului si AVEM PRIVILEGIUL nesperat sa traim acest miracol. Cand am pierdut "totul" hai sa ne amintim ca ne-a mai ramas totusi ceva... ne-a ramas Miracolul. 

Imi cer scuze pentru ca am batut iarasi campii cu gratie. Cred ca este din cauza primaverii. :) 









(1) Imaginea Brain Wash, de Kumar's Edit, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
Show comments
Hide comments

12 comentarii:

  1. Daca traim incercarile vietii ca pe niste oportunitati de a invata, daca ne gandim in timpul incercarilor de acum ca orice rau (uneori doar aparent) poate fi spre un mare bine ulterior (care acum este dincolo de capacitatea noastra de cunoastere sau intelegere, dar la momentul potrivit..se va arata), daca acceptam ca Universul are un echilibru care se manifesta inclusiv la nivelul marunt al existentei fiecaruia dintre noi, iar incercarile vietii isi ating scopul de a ne face sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine pe noi insine, atunci cred ca traim Miracolul (si nici cea mai mare bucurie, nici cea mai mare tristete nu ne destabilizeaza pentru ca...am dat drumul senzatiei de "control"). Poftim, macar sa fim doi care batem campii in ochii a cel putin 80% dintre oameni. Eu am avut sansa unor bunici intelepti in viata mea, care mereu au vazut potentialul si "lumina/
    Ce în lume-ai revărsat-o" nu doar "păcatele şi vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/
    Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit" (M. Eminescu, Scrisoarea I). Ei au ramas modelele pentru mine, nu "starurile" de azi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru solidaritatea ta plina de spirit draga Anonim. :) Tot ce ai spus ar trebui scris pe un tricou. :D

      Ștergere
    2. Pe un tricou XXXXX...L? :))))

      Ștergere
  2. Eu nu-mi las creierul spălat de nimeni şi de nimic. Sunt om, nu paiaţă !
    Am scris ceva la Revoluţia desculţă...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te opri in aspectul exterior al acestui articol, Dinu. 🙂

      Ștergere
  3. Deci chiar nu mă pot lăsa să mi se spele creierul. Eu merg pe drumul meu, ca o locomotivă pe linia ei. Nu mă interesează nici politica, nici moda. Eu trăiesc în lumea mea naturală, departe de această lume viruxată.
    Îţi poţi închipui azi un om de 58 de ani care nu foloseşte şi n-a folosit niciodată un telefon mobil. Io's ! Prefer să vorbesc cu cineva face to face... sau pe ăla fix, seara după 19:00

    RăspundețiȘtergere
  4. "Soarele nu stie cine e corect. Soarele nu stie cine e gresit. Soarele lumineaza fara scopul de a incalzi pe cineva anume.Cel ce s-a gasit pe sine insusi e asemenea unui soare. "(Proverb japonez)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... foarte frumos. Mulţumesc !
      Sau cireşul înfloreşte fără să se întrebe cine-i va culege fructele... :)

      Ștergere
  5. Miracolul poate fi reperat peste tot si nicaieri. Dificultatea explicarii, definirii, parafrazarii provine din instabilitatea semantica, atat diacronica, cat si de paraclaza sociala. Paleta interpretarilor cuprinde viziunile teologice/stiintifico-teologice si/sau pur dogmatice, de la o religie sau concept religios la alta/-ul existand variante pur normative (evocarea diferitelor mecanisme de convertire este nesemnificativa aici),viziuni fundamental stiintifice, de orientare hermeneutica tip iluminist, care a dizlocat superioritatea paranormalului, asezand in locul prolixitatii argumentul ratiunii,si -dar nu in ultimul rand -viziuni subiective, unele profund umane si umanizante, altele ridicole,in stil senzational ieftin. Dar, dincolo de orice interpretari, miracolul este o traire, o stare paratelurica, euforica chiar,de o sensibilitate si afectiune rar intalnita intr-o viata. Se spune ca femeile "trec"intr-o alta faza existentiala, similara cu ceea ce ar insemna in constiinta colectiva 'miracolul',la prima nastere. Si,intr-adevar, toti medicii, geneticienii,biochimistii din lume oricat ar explica de la inaltimea eruditiei lor fenomenele, mecanismele prin care intr-un final se formeaza un nou om, nu ai cum sa nu te intrebi:dar,totusi, cum e posibil?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur, draga Anonim ca te afli printre cei care au aceasta traire sublima in fata miracolelor din jurul nostru, care adesea pare ca trec neobservate. Traim intr-o lume plina de miracole, nu-i asa, dar contactul acesta cu ele, intrepatrunderea intre existenta, realitate si miracol este atat de profunda, incat ele ajung sa treaca neobservate. Si atunci te intrebi... la ce sunt bune toate astea? :) Uite, de exemplu acum a intrat un miracol in camera mea, sub forma unei muste si ma intreb cum sa scap de ea. :D

      Ștergere
  6. Prea multă complicăciune. Prefer filozofia budistă... În ea am găsit multe răspunsuri care mă frământau despre lume şi viaţă.
    Şi-apoi... când simt nevoia de eliberare, merg desculţ (cum mi-e stilul) într-un loc natural, lângă un copac, mă ghemui în Lotus şi-mi fac meditaţia obişnuită... gândindu-mă la ceva anume... şi mi se spală tot creierul de îmbâcseala asta cotidiană urbană. Şi doar astfel îmi pot închipui ce înseamnă cuvântul "MIRACOL" ~ _/|\_ ૐ

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iubesc filosofia budista, pretuind in acelasi timp la ciivlizatia occidentala aceasta cultura a dorintelor realiste, care a si dus inainte omenirea. Motorul civilizatiei nu se gaseste in orient, din pacate. In orient gasesti mai curand profunzimea existentei si calmarea spiritului.

      Ștergere