Poduri de Pietricele

Copiii isi cer prietenia cu gravitate, ca niste adulti la munca: "nu te supara, vrei sa fim prieteni?" Daca primesc un refuz, pot incepe sa planga. Adultii in schimb isi cer prietenia in joaca: "imi tii si mie dragonul de origami pana ma duc sa cumpar niste lapte praf pentru el?" 

☆ ☆ ☆

Micile daruri intretin marile prietenii. Presupun ca toti pinguinii Gentoo din Antarctica mi-ar da dreptate din moment ce par a fi experti in acest nou concept psihologic numit pebbling. Cand un mascul este preocupat de imperechere acesta cauta o pietricica si o face cadou femelei care i-a picat cu tronc. Pietrica nu e doar un simbol, ea poate fi folosita pentru construirea cuibului conjugal. Si uite-asa, pietricica cu pietricica, pinguinul ii demonstreaza femelei ca e baiat de casa si ajunge la inima ei. Cercetatorii au denumit acest comportament generos pebbling - termen derivat din cuvantul pebble - pietricica.  

Insa nu doar pinguinii practica pebbling. In felul nostru, o facem si noi, oamenii. In universul social al omului, probabil ca pietricelele daruite fetei care te-a facut sa suspini ar putea sa-i aduca un zambet sau, dimpotriva, sa-ti aduca tie un ordin de restrictie, in functie de variabile precum interesul ei, cat de interesanta pare pietricica sau cat de promitatoare pare relatia cu cel care daruieste pietricica. Poate mai eficienta decat o pietricica in sine ar putea fi o floare sau un dragon origami. Aici intervine imaginatia romantica a masculului si cat de bine a citit-o pe aleasa inimii. 

Dar cum noi toti traim intr-o lume virtualizata iar cea mai mare parte a comunicarii dintre mascul si femela se face online, a aparut un sub-gen de pebbling si anume pebblingul online - pietricelele pe care internetul ni le pune la dispozitie pentru a construi un pod pana la inima celuilalt. Ma refer la tipurile de continut (.mp4, .mp3, .jpeg. .gif, etc) sub forma de videoclipuri, articole, meme-uri, postere, s.a.m.d.. Dar in timp ce daruirea de pietricele de catre pinguin are in spate o utilitate practica, un origami sau un link catre un song de sezon, ori un articol despre pinguinii din Antarctica reprezinta mai curand un simbol cu o valoare practica limitata. 

Scopul insa nu este sa o impresionezi pe partenera visurilor cu valoarea materiala a darurilor facute. Scopul este, pe termen scurt, generarea unui pretext pentru a interactiona, iar pe termen lung, cladirea unei relatii. Tot un scop ar putea fi obtinerea unui esantion de reactie din partea partenerei: oare va aprecia pietrica pe care i-ai pregatit-o? O va refuza sau o va primi? Iar daca o va refuza, o va face cu raceala sau razand? De asemenea, daca o va primi, cum o va face? Este genul de lucruri care ii preocupa pe cei care isi doresc sa interactioneze cu genul opus si vor analiza temeinic orice astfel de interactiune, oricat de banala ar fi ea. Detaliile fac diferenta!

Cu alte cuvinte, aceasta pietricica (sau origami, sau link, sau meme) reprezinta un esantion de interactiune intre voi, prin intermediul caruia atat cel care daruieste pietricica, cat si cea care o primeste isi vor trimite reciproc o multitudine de semnale verbale (cuvinte, idei, convingeri), non-verbale (comportamente, mimica, postura, etc) si para-verbale (cele emise prin voce, dar nu prin cuvinte: de ex. tonul vocii, intensitatea si inflexiunile ei, care au un rol important in comunicare). De asemenea, aceste semnale pot fi constiente sau nu. In functie de aceste semnale, masculul nostru va sti daca are rost sa mai incerce cu pietricica, de cate ori si daca este cazul sa schimbe ceva la pietricica daruita ori la felul cum o daruieste. 

Ei bine da, acest mic joc de-a cadourile, care poate parea putin tampit, are un rol de auto si inter-cunoastere, dar si de testare a potentialei relatii - your vibe attracts your tribe. Nu in ultimul rand, cadoul oferit reprezinta o fereastra catre viitorul vostru. S-ar putea spune ca daruirea de pietricele este un adevarat test psihologic, daca avem patrunderea necesara sa observam si sa intelegem aceste mesaje care in cazul nefericit pot fi niste stegulete rosii legitime.

La ce foloseste daruirea de pietricele?

• FUNCTIA DE EXPRIMARE ~ Este vorba despre exprimarea personalitatii celui care daruieste - cadoul ales si felul cum il daruiesti il ajuta pe celalalt sa cunoasca ceva despre tine. Daruitorul aduce in ecuatie un mod de a se exprima creativ, un anumit simt estetic, niste preocupari si niste interese, niste valori, disponibilitatea si atractia pe care o simte. Oare va convinge?

• FUNCTIA DE PROVOCARE ~ Mai exact provocam o reactie din partea persoanei care ne intereseaza si pe care daruitorul de pietricele o curteaza. Astfel ajunge sa cunoasca ceva in plus despre persoana curtata: este deschisa si disponibila sau dimpotriva? Vorbeste frumos, scrie corect dpdv gramatical ori face dezacorduri si scrie fara cratima? Este politicoasa sau agresiva? A raspuns darului cu umor ori cu sobrietate? 

• FUNCTIA DE TESTARE A CHIMIEI ~ Cand spun chimie, ma refer la potentialul de inter-relationare dintre cei doi. In cazul fericit, ambele parti raman cu sentimentul ca acest experiment ar trebui repetat sau transferat din online in viata reala. In caz contrar, veti ramane cu sentimentul ca... acest apel video ar fi putut fi un e-mail. 

Fiindca tot vorbeam intr-un articol anterior despre Trecatorile Psihologice, cred ca oferitul de pietricele reprezinta o astfel de trecatoare psihologica din moment ce, putin cate putin, apare apropierea intre cel care ofera pietricica si cea care o primeste - este un proces care are drept rezultat trasformarea celor doi din colegi de birou sau prieteni pe Facebook sau, cine stie, din persoane care nu se cunosc, daca totul merge ca la carte, in iubiti si parteneri de cuplu. Evident, pietricelele nu rezolva problemele cu incompatibilitatea dar nici compatibilitatea nu schimba nimic fara aceste pietricele - fiindca la inceputul oricarui cuplu a fost seductia...

Cred ca intelege toata lumea ca, oricat de bune ar fi sansele ca doua persoane sa formeze un cuplu armonios, in absenta unui pretext pentru a interactiona, acel cuplu nu va deveni niciodata realitate. Si nu cred ca este necesar ca cel care ofera o astfel de pietricica, sa fie el, adica barbatul. O pot face si femeile daca simt ca se merita riscul, mai ales ca totul imbraca forma jocului deci este reversibil. Ca un detaliu picant, marturisesc ca in tinerete, pe cand aveam 20 de ani, am avut ocazia sa primesc o floricica de camp de la o americanca tinerica, venita in vizita la o biserica crestina din Brasov. Am ramas in Brasov si nu a fost sfarsitul lumii pentru niciunul dintre noi.  

Patternul acesta de tip daruitor - primitor de pietricele poate fi intalnit in multe alte situatii. Spre exemplu, in ziua de azi niste daruitori de pietricele sunt influencerii. Acestia folosesc internetul pentru a oferi continut sub forma de glume, opinii, meme-uri, imagini sau chiar comentarii mai complexe pe teme politice, religioase, psihologice, stiintifice ori tehnice. Cand produsele activitatii se exprima intr-o forma atractiva, acestea sunt primite cu interes, apoi se face simtita compatibilitatea de valori si interese dintre cele doua parti, iar relatia este una de succes. 

(1) Imaginea Rock Formation, de Michael Judkins, via Pexels

Continue reading

seductie

Viata Sexuala si Personalitate

Extrovertit sau introvertit? Care dintre aceste tipuri ar putea avea o viata sexuala mai bogata? Si apoi vorbim despre cantitate, adica frecventa contactelor sexuale sau despre calitate, sau cat de mare este satisfactia? Vom incerca sa gasim un raspuns bazat pe date stiintifice, in acest articol. 

☆ ☆ ☆

Termenii de introversiune si respectiv extroversiune au fost introdusi in practica psihologica de catre Carl Jung si au beneficiat de o dezvoltare teoretica semnificativa in urma contributiei lui H. Eysenk. Extraversiunea se manifesta printr-un comportament dinamic, vorbaret si energic in timp ce introversiunea se manifesta prin tendinta de a cadea pe ganduri si un comportament rezervat. Conform teoriilor dezvoltate in domeniul personalitatii umane, introvertitii cauta mai putina stimulare si prefera relatiile intime, cu putini prieteni dar avand relatii mai profunde cu acestia. Introvertitii isi doresc independenta si evita centrul atentiei valorizand experientele profunde, fie ca vorbim despre relatii, entertainment sau profesie. 

Pe de alta parte extrovertitii sunt in cautarea stimularii, in sensul ca prefera mediile in care exista o abundenta de sunete, persoane sau activitati concomitente. Ei gandesc cu voce tare, fiindca este important sa te faci auzit in grup iar fara grup nu ar mai avea oportunitatea sa fie centrul atentiei tuturor. Pare ca extrovertitii traiesc cu aceasta convingere ca toti ceilalti ar avea ceva de invatat de la ei iar aceasta daruire personala are efectul de a-i incarca bateriile extrovertitului, spre deosebire de introvertit care nu doar ca se simte mai bine cu gandurile lui sau cu un prieten intim, dar se poate spune ca in acest mod isi gaseste linistea si este mai in contact cu sensul vietii sale. 

Dupa ce am facut aceasta prezentare succinta a celor doua tipuri, cred ca va este mult mai usor sa intuiti care dintre ele are parte de mai mult sex pe durata unei luni de zile si, eventual, care dintre cele doua tipuri psihologice are parte de partide de sex mai satisfacatoare din punct de vedere calitativ. Ei bine da, intuitia dvs este corecta: extrovertitii fac mai mult sex decat introvertitii dar acestia din urma par a fi niste parteneri sexuali mai buni. Acum ati spune ca, daca faci sex mai des pentru unii este suficient sa considere ca esti un partener sexual mai bun. 

Si probabil ca lucrurile raman interpretabile in aceasta privinta dar puneti la socoteala faptul ca sexul cu un introvertit este mai curand... sex tantric, din moment ce acestia au afinitati pentru experientele profunde. Sexul tantric nu are drept scop orgasmul in sine ci aprofundarea experientei erotice in scopul vindecarii, transformarii si iluminarii, sau cel putin asta pretinde. Ramane o problema de interpretare dar nu ma indoiesc ca vor exista destui parteneri potentiali, interesati de astfel de experiente erotice, spiritualizate si speciale.

Un studiu realizat in Germania si mentionat de catre Brian Little, cercetator si profesor de Psihologie, indica urmatoarea frecventa a contactelor sexuale la cele doua tipuri:

• Femeile Introvertite 3.1 contacte sexuale pe luna

• Barbatii Introvertiti 3 contacte sexuale pe luna

• Femeile Extrovertite 7.5 contacte sexuale pe luna (!!) 💪😎

• Barbatii Extrovertiti 5.5 contacte sexuale pe luna

Cum interpretam aceste rezultate? Probabil ca cea mai obiectiva si realista interpretare ar fi aceea potrivit careia, aflandu-se in contact cu mai multe persoane, caci aceasta este una dintre cele mai importante nevoi ale lor, extrovertitii au mai multe ocazii de a cunoaste fizic posibili parteneri sexuali, de a se apropia de acestia si de a experiementa impreuna cu acestia, inclusiv la nivelul relatiilor sexuale. Potrivit acestei teorii ar insemna ca extrovertitii sunt si mai inclinati catre infidelitate in cuplu, ceea ce de asemenea se confirma: atat persoanele extrovertite si cat partenerii acestora sunt mai infideli in dragoste - what goes around, comes around. 

In esenta, ceea ce explica activitatea sexuala mai bogata a extrovertitilor este oportunitatea, cu toate ca nu ma indoiesc ca exista alte variabile personale care vor influenta comportamentul sexual. Asa cum oportunitatea explica multe alte lucruri, precum folosirea armelor, a drogurilor sau alte infractiuni, explica la fel de bine si infidelitatea sexuala sau activitatea sexuala crescuta a extrovertitilor. Si atunci are sens sa incercam sa le limitam libertatea partenerilor nostri? Are sens sa le controlam fiecare pas de teama sa nu isi gaseasca vreun partener sexual intamplator? 

Am sa va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare, intrucat fiecare alegere are avantajele si dezavantajele sale, si trebuie facuta in functie de particularitatile cazului dvs. De asemenea, daca sunteti gelosi din fire, poate nu ar fi o idee rea sa va selectati un partener de cuplu mai curand introvertit - cu cat sunteti mai gelosi, cu atat mai introvertit ar trebui sa fie partenerul dvs.! 😉 Este o specie rara, de altfel, intrucat pare ca societatea actuala face eforturi pentru a extermina introvertitii, nu-i asa, oferindu-le extrovertitilor tot felul de recompense si promovand stilul de viata al acestora. 

Multi cercetatori ai psihicului uman sunt de parere ca cei mai multi dintre noi, probabil mai mult de jumatate, au atat trasaturi ale introvertitilor cat si ale extrovertitilor, fiind ceea ce se cheama ambiverti. Exista date stiintifice care scot in evidenta un anumit avantaj evolutiv al ambivertilor: acestia se bucura de mai mult succes, fiind capabili sa faca uz de trasaturi specifice celor doua tipuri, intr-o imbinare care nu poate decat sa le aduca acest succes personal. 

(1) Imaginea People Toasting, de CottonBro Studio, via Pexels

(2) Psychology Today, (acc. 12.11.2022), Are extroverts more likely to be unfaithful, website: PsychologyToday.com

(3) Wikipedia, (acc. 12.11.2022), Extraversion and introversion, website: Wikipedia.org

(4) Little, B., (2020), Psihologia personalitatii si arta de a te simti bine, editura Litera, Bucuresti

(5) Business Insider, (acc. 12.11.2022), Difference in the amount of sex between extroverts and introverts, website: BusinesInsider.com

(6) Psychology Today, (acc. 12.11.2022), Both sides now, website: PsychologyToday.com

Continue reading

sexualitate

Femeile Sunt Frustrate

Un studiu recent, realizat de revista Time in colaborare cu Harris Poll scoate in evidenta diferentele dintre cele doua genuri in ce priveste modul de a simti si a gestiona provocarile zilnice. Harris Poll este o companie de sondare a opiniei publice si cercetare a pietei din Statele Unite, care activeaza din anul 1963.

☆ ☆ ☆

Un studiu de ultima ora realizat in SUA de catre revista Time in colaborare cu Harris Poll, ale carui rezultate au fost publicate si in revista Psychology Today, descopera faptul ca adjectivul cel mai frecvent folosit de catre femei pentru a-si descrie starile emotionale a fost acela de frustrata. La frustrare se adauga si oboseala, anxietatea si tristetea care, de asemenea au obtinut scoruri mai ridicate in randul femeilor decat in randul barbatilor. Voi publica mai jos un printscreen din revista Time cu rezultatele acestui studiu pentru a va edifica.

Totusi, gasesc ca o diferenta de doar cateva procente, desi poate spune ceva, mi se pare insuficienta pentru a trage concluzia ca doar femeile sunt frustrate, triste si anxioase sau ca toate femeile sunt astfel. Sunt convins ca exista unii carora le vor place putin prea mult concluziile acestui studiu dar dintr-o perspectiva stiintifica el nu este suficient de relevant incat sa stabilim pe baza lui trasaturi de gen. Cu toate acestea, se pot identifica cateva motive care tin de mediul socio-cultural si profesional pentru care femeile pot fi frustrate, si pe buna dreptate. 

• SOLICITARILE FAMILIALE ~ In foarte multe familii barbatii nu sunt dispusi sa participe la sarcinile specifice cresterii si educarii copiilor si raman tributari stilului patriarhal de organizare a societatii. Faptul ca aduc ceva mai multi bani ii incurajeaza in acest sens.

• CUMULAREA FACTORILOR DE STRES ~ Femeile sunt integrate in piata muncii si in acelasi timp lor le revine cea mai mare parte dintre sarcinile gospodariei sau ingrijirea seniorilor. Chiar si daca totul s-a automatizat (curatarea rufelor si a locuintei, procurarea hranei, gatitul, etc) exista sentimentul de supra-solicitare concretizat in diagnosticul de burn-out.

• INECHITATEA MEDIULUI PROFESIONAL ~ Femeile sunt harnice si destoinice, dovedindu-se inca din scoala primara niste eleve cu rezultate mai bune la invatatura. Dar piata muncii pare sa favorizeze cu totul altceva decat munca. Desi cei care muncesc din greu sunt valorizati si adeseori recompensati, persoanele care avanseaza ierarhic si castiga mai bine sunt inzestrate cu stofa de politician: se pricep la oameni, au relatii, si impun respect prin simpla prezenta si prin tonul vocii (cu cat e mai groasa cu atat mai bine, caci asta transmite autoritate). 

• PERFORMANTELE CER SACRIFICII ~ Femeia zilelor noastre isi doreste o familie fericita, cu copii bine educati, hraniti si ingrijiti, cu o viata de cuplu plina de satisfactii, armonie si colaborare si, desigur, o viata profesionala la fel de implinita cu retributii care nu fac diferente intre genuri si avansare profesionala obtinuta prin munca cinstita. Este oare prea mult? Probabil ca da: fiecare dintre aceste aspecte implica eforturi si sacrificii. De ex. a fi prezenti in viata copiilor cand acestia au nevoie de noi, vine adesea cu sentimentul ca seful iti tolereaza problemele familiale.

Asa stand lucrurile, probabil ca femeile nu sunt suficient de frustrate iar rezultatele studiului realizat de Time si Harris Poll lasa de dorit din anumite puncte de vedere. Dar daca elemente precum cele din lista de mai sus explica contextul socio-profesional si cultural si reprezinta niste explicatii sau chiar scuze foarte bune care sa justifice concluziile studiului respectiv, ne ramane totusi sa ne intrebam daca nu cumva putem face si noi ceva pentru a nu ajunge in situatia de a dezvolta frustrari fara margini, cu consecinte grave. Cred ca femeile fac deja foarte multe in acest sens: ele sunt cele mai deschise serviciilor psihologice sau workshopurilor care le invata sa amelioreze si sa aduca in echilibru diverse aspecte ale vietii. Nu putem decat sa respectam asta. 

Dar as dori sa va recomand si eu cateva lucruri care sa va ajute sa gestionati aceste frustrari, in lista care urmeaza:

• CULTIVATI REALISMUL ~ Asta inseamna sa aducem echilibru intre asteptari si posibilitati. Uneori ajuta sa ne dorim mai putine lucruri si sa cerem din partea noastra mai putine sacrificii. Desi ne dorim o viata implinita din absolut toate punctele de vedere, ziua are tot 24 de ore iar noi avem in continuare nevoie de odihna si de un ritm de viata suportabil.

• LOCUL CONTROLULUI ~ Este modul in care atribuim cauze problemelor cu care ne confruntam (ne asumam responsabilitatea sau dam vina pe orice altceva?). S-a demonstrat stiintific faptul ca atunci cand ne asumam responsabilitatea (Locul Controlului este Intern), suntem mai putin frustrati si avem rezultate mai bune in munca si invatare. Cand dam vina pe ceilalti frustrarea noastra creste si facem presiuni disperate pentru schimbarea... lumii. Cand ne asumam responsabilitatea, ne focalizam pe solutii si alegeri personale care vor avea impact asupra propriei vieti. 

• FACETI ALEGERI FAVORABILE ~ La 20 de ani nu este usor sa prevezi cum va arata viata ta de familie peste 5 sau 10 ani. Si totusi, este varsta la care multi dintre noi luam decizii care ne vor afecta tot restul vietii. Partenerul de viata este o alegere de acest fel: el poate fi cooperant si de ajutor sau dimpotriva, poate sa se simta superior si sa refuze cooperarea si eforturile. Alegerea totusi va apartine. Sunt foarte bucuros sa constat ca cele mai multe dintre femei au aceasta abilitate de a simti cu cine au de-a face! 

• NEGOCIATI-VA DREPTURILE ~ A ajunge in situatia de a suferi de burn-out pentru ca aveti mult prea multe lucruri pe cap este deja un semnal ca lucrurile nu au fost gestionate favorabil si constructiv. E un strigat disperat de ajutor care poate fi auzit sau nu. Pana la burn-out aveti un milion de oportunitati sa vorbiti despre ceea ce simtiti si sa-i cereti ajutorul partenerului. Cei mai multi dintre barbati au nevoie sa li se spuna lucrurilor pe nume in mod direct si stau mult mai prost decat femeile la capitolul citirea gandurilor sau empatie. Iar aici, a cere ajutorul este mai eficient decat a acuza.

(1) Imaginea In Front of MacBook, de Energepic, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 06.11.2022), The Harris Poll, website: Wikipedia

(3) Psychology Today, (acc. 06.11.2022), Frustrated Women and Hopeful Men, website: Psychology Today

(4) BBC WorkLife, (acc. 06.11.2022), Why hard work alone isn't enough to get ahead, website: BBC WorkLife

(5) BBC WorkLife, (acc.06.11.2022), Why women are more burned-out than men, website: BBC WorkLife

Continue reading

psihologie de gen

Iluzionism Parental de Craciun

Este bine si frumos sa minti copilul in legatura cu existenta lui Mos Craciun. Psihologii insa atrag atentia ca orice relatie se bazeaza pe incredere. Exista copii care renunta usor la "Mosul" dar si copii care nu isi pot permite sa il piarda. Oare de ce? 

o o o

De fiecare data cand se apropie sarbatorile de iarna lumea intra parca intr-o alta dimensiune. Se intampla de fiecare data, negresit. Consumerismul a deturnat intr-o anumita masura Craciunul, mai ales ca exista aceasta potrivire intre sarbatoare, consum si risipa, dar cu toate astea, exista inca acel spirit al Craciunului pe care il simtim la cumpana dintre ani.

Iar daca este sa vorbim despre asa-zisa "Magie a Craciunului", un element de rezistenta este "existenta" lui Mos Craciun, un adevarat simbol al modului cum intelegem sarbatoarea Craciunului. Acest batranel costumat frumos si cu obrajii roz, care, in mod normal locuieste la polul Nord, dar in perioada Craciunului face un efort colosal de a aduce cadouri tuturor copiilor din lume.

O buna bucata de timp, adica pana in jurul varstei de 7-8 ani, copiii se vor lasa fascinati de aceasta poveste plina de inadvertente: de exemplu... chiar exista reni zburatori? Si Mos Craciun poate sa vina la toti copiii din lume intr-o singura noapte? Si cum de coboara pe un horn murdar si ingust, el un Mos cu aspect rotofei, diabetic si cardiac? Este cumva ninja sau ceva?

Ei bine, da... intrebarile nici macar nu s-ar opri aici. Se pare insa ca nu aceste intrebari ii preocupa pe copii in aceasta perioada ci mai curand daca batranul va ajunge sau nu la ei, ori daca le va aduce ceea ce isi doresc. Pana sa isi puna problema daca Mosul este sau nu real, vor afla, cel mai probabil, de la prietenii lor mai mari ca totul nu este decat o mare farsa - ca o conspiratie de dimensiuni planetare.

Cum nu si-au permis niciodata sa puna la indoiala cuvintele parintilor, l-au luat pe Mos Craciun ca pe o realitate incontestabila, mai ales ca era si usor de acceptat, fiind in avantajul lor - ca atunci cand cei de la contabilitate fac o greseala la calcule si primesti un salariu mai mare dar crezi ca ti se cuvine fiecare banut primit in plus caci numai tu stii cat de multa nevoie ai de acestia.

Pe de alta parte, parintii "se dedau" la aceasta traditie denaturata care stipuleaza faptul ca este bine si frumos sa iti minti copilul in legatura cu existenta lui Mos Craciun. Se considera ca fac asta pentru ca, in acest fel retraiesc propria copilarie in care exista magie, cel putin o data pe an. Dar eu tind sa cred ca fiind vorba despre o traditie, nici macar nu s-au intrebat vreodata daca e bine sau nu sa cultivi aceasta credinta la copii si totul se petrece in virtutea inertiei.

Si pentru ca suntem aproape in 2019, fireste ca cercetatorii au ceva de spus in legatura cu asta, in ciuda faptului ca orice ar spune ei, oamenii vor continua sa transmita din generatie in generatie si cu religiozitate, minciuna lui Mos Craciun. Pierderea increderii in parinti, deziluzia, sau deprinderea obiceiului de a minti ori de a fabula, ar fi principalele motive pentru care, aparent, ar fi mai bine sa nu cultivi la copil credinta in Mos Craciun.

Totusi, daca privesti in jur, exista o multime de oameni care au crezut in Mos Craciun in copilaria lor, iar asta nu le-a zdruncinat obligatoriu increderea in oameni si nici nu i-a determinat sa practice minciuna in mod sistematic. Refuz sa cred ca aceasta credinta in Mos Craciun s-ar afla la originea tuturor relelor de pe lume. E drept ca nu cunosc nicio lume in care Mos Craciun este privit ca atare, de catre toti copiii.

Nu ma indoiesc de faptul ca voi intalni in continuare oameni care imi vor marturisi ca nu au primit bine vestea ca Mos Craciun nu exista. Dincolo de asta, sunt convins ca este nevoie de mult mai mult decat atat pentru a pune in pericol dezvoltarea psiho-emotionala a unui copil. Iar la copiii a caror dezvoltare psihoemotionala a fost afectata, sunt convins ca putem vorbi despre numeroase alte abuzuri, deziluzii, promisiuni nerespectate si minciuni care au subminat relatia parinte-copil.

In caz ca un copil primeste extrem de rau vestea ca Mos Craciun nu exista, mai ales ca Mos Craciun oricum avea o prezenta episodica in viata lor (o zi din an), putem interpreta acest fapt ca pe un simptom a ceva mult mai grav. Unul care trece cu usurinta peste asta, ei bine, stie ca in absenta lui Mos Craciun, are inca numeroase motive sa fie fericit - realitatea este prietenoasa si ii raman toate celelalte bucurii ale copilariei.

Exista insa copii care au o nevoie disperata de miracole si nu-si pot permite sa il "piarda" pe Mos Craciun. Doliul pentru Mos Craciun este de fapt doliul pentru o copilarie plina de privatiuni, dintre care cele emotionale dor cel mai tare. Doliul pentru Mos Craciun este doar una dintre numeroasele lor tristeti si un bun prilej pentru a scoate la suprafata neintrerupta lor suferinta.

(1) Imaginea Santa, de ArtJoy4Ever, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

trauma

Infidelitate si Divort

Te simti ca si cand cineva ti-ar fi scuipat in cafea. Iar aceasta este o bariera serioasa in calea fericirii tale in cuplu. Nu este singura. Despre bariere, auto-dezvaluire, sensul intimitatii si alte provocari ce apar odata cu infidelitatea. 

o o o

Intalnesti uneori barbati (tineri, de regula) care au aceasta problema legata de virginitatea pierduta a partenerei si te intreaba descumpaniti ce pot face in acest sens. Cu alte cuvinte, faptul ca partenera lor actuala sau potentiala nu mai este virgina devine pentru ei o provocare de netrecut, manifestand chiar un tip de repulsie fizica fata de fete care nu mai sunt virgine. 

Cred ca acest tip de manifestare seamana cu situatia in care unii dintre barbatii care au fost inselati, nu isi pot scoate din minte faptul ca patenera lor chiar a fost atinsa de un alt barbat iar acest lucru devine un obsacol fiziologic in calea supravietuirii familiei. Mai rar am intalnit asta la femei de unde intelegem ca, cel putin pentru unii dintre barbati, trupul partenerei este "un bun personal" ce nu poate fi nici impartit si nici atins, pentru ca sa poti avea o relatie functionala cu acest trup (si atat, probabil). 

Si cred ca, tinand cont de asta, multi dintre cei pe care ii chinuie constiinta pentru faptul ca au inselat, ar putea sa tina pentru ei secretul, renuntand la iluzia aceasta potrivit careia, daca ii comunici partenerului faptul ca l-ai inselat, atunci lucrurile revin la normal si depasesti sentimentele de vinovatie sau alte chinuri psihologice fara-de-rost, eliminabile cu pastile (LOL). Daca partenerul este unul dintre cei despre care vorbeam, vezi bine ca lucrurile nu vor reveni la normal prea usor.

Dar cum ii sta bine unui psiholog decent, am sa invoc cuvantul "Depinde", tocmai fiindca ma face sa par sofisticat, si, in fond, nu suntem toti la fel si ne diferentiem prin trairi, convingeri si reactii. Se prea poate ca unii sa va primeasca cu deschidere si sa va inteleaga, ba chiar sa aprecieze faptul ca "ati fost sinceri", dar, la fel de bine, se prea poate sa se termine rau toata povestea, in special daca celalalt este gelos si labil din punct de vedere emotional. 

Iar cand spun "rau" va puteti gandi la cele mai intunecate scenarii. Si da, in ciuda faptului ca intalnesc psihologi care indeamna oamenii sa le spuna partenerilor ca i-au inselat, personal consider ca, de prea multe ori, este doar o iluzie faptul ca asta ar putea sa va ajute in vreun fel. Da, este logic sa vorbiti cu partenerul despre problemele cuplului vostru si despre trairile voastre in acest cuplu. Nu cred ca foloseste la ceva sa ii spuneti ca l-ati inselat deja. 

Cum argumentez asta? Pai inselarea este o alegere personala, nu este ca si cand nu ati fi avut alta optiune si nici nu inseamna ca ati inselat pentru ca partenerul vostru v-ar fi "impins" la asta. Se spune adesea ca pentru adulter este "vinovat" chiar si sotul incornorat - ca sa nu ramana el cu iluzia ca nu are niciun fel de responsabilitate. Poate ca are o parte de vina, dar nu asta. Adevarul este ca nu a decis el in locul vostru si avand aceasta "superioritate morala" poate oricand sa o foloseasca pentru a desfiinta cuplul. 

Daca stai sa te gandesti, suntem constienti de faptul ca, oricand, oricaruia dintre noi, i se poate intampla o nenorocire, si putem sa devenim, cum se spune "un numar intr-o statistica". Ceea ce ne permite sa traim totusi fericiti si eficienti este tocmai faptul ca reusim sa ignoram asta. Cand suntem pusi in fata faptului implinit, de regula intra in scena personalitatea fiecaruia: unii cred ca pot trece peste aproape orice, in timp ce altii se vor lasa doborati de neputinta proprie.

Prin urmare, daca ne preocupa cu adevarat partenerul de viata, ar fi probabil mai inspirat sa cautam, impreuna cu un psiholog o forma de a integra aceasta experienta, crutandu-l pe partener. De regula, sunt de parere ca este importanta impartasirea si cultivarea relatiei, insa astfel de informatii privesc aspecte atat de delicate incat ma indoiesc ca partenerul are suficiente resurse pentru a le gestiona. 

Dupa cum spuneam, se poate discuta despre ce simtiti in cadrul cuplului si despre ce va doriti de la acest cuplu dar auto-dezvaluirea excesiva poate sa devina o problema in sine. Barierele care se ridica intre parteneri in cazul aparitiei infidelitatii sunt multiple, si, chiar daca au o origine comuna, psihologica, se manifesta pe diferite paliere:

• Bariere Emotionale: La nivel emotional, intre cei doi parteneri apare distanta, raceala si instrainarea. Aproape sigur, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, cand va faceati juraminte si promisiuni fara acoperire, cand va imaginati ca sunteti suflete pereche si va intelegeati din priviri. 

• Bariere Fizice: De multe ori poate aparea acea repulsie fizica fata de partener, si probabil ca acesta este cel mai serios semnal al faptului ca relatia nu mai are prea multe zile. Cel inselat are sentimentul ca cineva i-a... "scuipat in cafea", ca sa ma exprim astfel. E destul de brutala exprimarea dar chiar aceasta este ceea ce simte cel inselat.

• Bariere Comportamentale: Ca urmare a barierelor mentionate mai sus, partenerii nu reusesc sa isi disimuleze trairile si adopta o atitudine incompatibila cu impacarea. Limbajul non-verbal creaza distanta iar de fiecare data cand vor incerca sa comunice, realizeaza faptul ca isi comunica numai critici si observatii taioase, hiper-emotionale si negativiste.

• Bariere Psihologice: La baza, asa cum spuneam, se afla barierele psihologice, care se refera la principii de viata, valori personale si convingeri. Acesta este domeniul in care se poate interveni cu ajutorul unui psiholog in vederea flexibilizarii acelor convingeri care sunt incompatibile cu acest cuplu, dar, poate si cu oricare cuplu pe care l-ati putea forma pe viitor.

Pe de o parte, principiile, valorile si convingerile ne fac ceea ce suntem si inteleg faptul ca multi dintre cei inselati ar renunta mai curand la partenerul de viata decat la principiile lor. Dar eu nu-mi propun sa le schimb acest "nucleu psihologic", poate doar sa il flexibilizez, nu de alta, dar viata sociala este complexa, in special in marile orase, unde avem a face cu tot felul de tentatii si provocari. 

Un lucru pe care obisnuiesc sa il impartasesc este acela ca, in Psihologia Personalitatii, faptul ca facem un lucru la un moment dat nu implica si existenta unei trasaturi de caracter. Asa dupa cum, un elev care ia nota 10 la Matematica, (a avut surse bune la un extemporal), o data in viata sa scolara, asta nu il face un mare matematician. Desigur, a facut o impresie puternica pe moment, dar asta nu inseamna mai nimic. Poate sa ramana coringent la Mate chiar in acel semestru.

Asadar, daca un partener a fost infidel o data in viata, asta nu inseamna ca infidelitatea este a 2-a sa natura. Putem sa explicam asta prin starea sa emotionala de moment, printr-o oportunitate creata, printr-o criza existenta deja s.a.m.d. Prin urmare, intr-o astfel de situatie, barierele s-ar putea sa tina mai curand de convingerile noastre decat de caracterul acestui partener infidel o data (si atat).

Pentru a exista o trasatura de caracter a infidelitatii este necesar ca o persoana sa manifeste aceasta reactie de infidelitate in repetate randuri, sistematic si invariabil. Si nu ma indoiesc de faptul ca unii dintre cei care v-au inselat chiar detin aceasta trasatura de caracter incompatibila cu un cuplu normal.

In literatura de specialitate se vorbeste despre eforturi pe care ambii parteneri ar trebui sa le depuna pentru a readuce cuplul "pe linia de plutire", si, mai ales, avand convingerea ca lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, si asta nu este obligatoriu un lucru rau - cuplul nu mai este nici imaculat dar nici naiv, este in schimb experimentat, incercat si, de ce nu, mai puternic, din moment ce a rezistat acestui tip de provocare.

Sunt constient ca exista cupluri care nu vor reusi niciodata sa treaca peste un astfel de incident, chiar si daca le-as recomanda sa tina cont ca este vorba despre un incident izolat, pana la proba contrarie. Dar mie imi place sa va aduc vesti bune si va incurajez sa credeti in cuplul vostru, chiar si in conditiile in care a aparut infidelitatea. 

Daca sunteti niste fiinte profund emotionale si credeti ca un cuplu trebuie sa ramana imaculat, orice-ar fi, probabil ca aveti o viziune vulnerabila cu privire la cuplu. Este vulnerabila fiindca este idealizata, perfectionista si de aceea nerealista. Cu o astfel de viziune, infidelitatea ar putea inseamna sfarsitul cert al relatiei, dar nici macar nu este nevoie sa se ajunga la infidelitate pentru a simti ca "relatia scartie" din toate incheieturile.

In general, as descuraja extremele: cei care sunt atat de idelisti incat niciun cuplu real nu s-ar putea ridica la nivelul idealului, dar si cei care sunt pregatiti sa treaca cu vederea orice infidelitate sau grosolanie si sa accepte faptul ca un cuplu poate exista si in absenta unei relatii propriu-zise, adica in absenta impartasirii, intereselor comune si a solidaritatii intre cei doi. Fireste, daca va este bine asa, si puteti sa treceti peste barfe si alte inconveniete de acest fel, asta e tot ce conteaza.

(1) Imaginea Divorce, de Nokdie, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vinovatie

Stegulete Rosii

In ce relatii va aflati cu "steguletele rosii"? Le acordati importanta cuvenita sau le ignorati cu desavarsire, pentru ca, nu-i asa, "iubirea schimba tot"... Un articol despre acele detalii de la inceputul relatiei ce reprezinta varful timid al icebergului de dimensiuni nebanuite.

o o o

Unii dintre noi vad beculetele rosii peste tot, nu-i asa? Si tot vazand beculete rosii, ajung intr-o buna zi intr-un cabinet psihologic si primesc o eticheta ingrata cum ar fi aceea de tulburare de personalitate de de tip evitant sau chiar paranoid. Altii insa nu vad beculetele rosii nici macar atunci cand ar trebui sa le vada, fiindca, sunt, spre exemplu, prea indragostiti ca sa le mai vada sau le interpreteaza gresit.

Dar ce sunt beculetele rosii? Ele reprezinta o descriere metaforica a pericolului si mai curand decat a le vedea, le simtim in diferite momente ale vietii. In acest articol as dori sa me refer la acele beculete rosii pe care ar trebui sa le vedem inainte de a incepe o relatie "serioasa". Caci da, odata inceputa acea relatie serioasa, lucrurile devin deja prea complicate pentru a-i mai pune punct la fel de usor.

Si se poate dovedi foarte dificil sa detectezi din timp  cu cine ai de-a face cu adevarat fiindca, ei bine, daca te stii "cu musca pe caciula" ai grija sa apari intr-o forma care nu da de banuit. Este cu atat mai dificil sa iti dai seama cu cine ai de-a face cu cat nevoia noastra de intimitate si iubire este mai mare, in special in adolescenta si prima tinerete, cand aceste nevoi sunt mai mari decat oricand.

Se spune ca atunci cand cineva pare prea bun ca sa fie si adevarat, de regula asa si este - prea bun sa fie adevarat. Nu as dori sa va incarc mintea cu suspiciuni si convingeri irationale - nu v-ar folosi la absolut nimic. Dar poate fi util in schimb sa va pastrati obiectivitatea si detasarea, in special in primele faze ale interactiunii cu celalalt. Fireste, acesta este cel mai greu lucru din lume daca va aflati la varsta adolescentei si sunteti lipsiti de experienta.

O poveste interesanta pe care am intalnit-o pe Discovery ID (unde altundeva), vorbeste despre un cuplu in care prea-iubita mireasa decide ca la nunta ei nu va participa si mama-soacra. Este acesta un "beculet rosu"? Eu as spune ca da. Chiar si daca mireasa a fost convinsa in cele din urma sa ii permita mamei soacre sa participe la nunta fiului ei, beculetul rosu inca ramane aprins.

Asadar ce se poate intampla cand o casatorie incepe in felul acesta, precum a inceput in cazul lui Colleen si al lui Rob McKernan. Pai se pot intampla multe si inca in doar 8 luni - cat i-au trebuit lui Colleen sa il lichideze pe sotul ei cu 10 focuri de arma. E drept ca a fost amestecat si alcoolul si este drept ca nimeni nu cunoaste toate detaliile acestui caz, dar mie personal mi-a atras atentia felul cum a inceput aceasta poveste de dragoste: aleasa inimii este in razboi cu mama soacra si impune anumite reguli, pentru ca poate ea.

Nu doresc sa fac aici o lista cu toate "becucletele rosii" care ar trebui sa va determine sa puneti capat unei relatii, inainte de a incepe. Violentele, adictiile, impulsivitatea, parazitismul, problemele psihice ale celuilalt, in general, felul cum va face sa va simtiti o anumita relatie, merita sa fie luate in calcul atunci cand o evaluati, in ciuda faptului ca ati putea sa va simtiti extrem de atrasi de o anumita persoana.

Am intalnit spre exemplu multe cazuri in care fetele observa ca partenerii lor sunt violenti dar acest fapt este interpretat ca o competenta a lui in ce priveste protectia copiilor sau a fetei respective. Asa sa fie? Da, poate fi si asa. Dar in general suntem ambivalenti si nu va imaginati ca daca un barbat este violent veti fi scutiti de aceasta violenta fiindca exista iubire. Este doar o chestiune de timp pana cand veti deveni voi insiva tinta violentei sale.

Un alt mit in care credem in special in tinerete este acela al "salvarii prin iubire". Nu ca am o parere atat de proasta despre iubire incat nu ii pot recunoaste niciun fel de merite dar cazurile in care cineva chiar a fost salvat prin si datorita iubirii sunt mai curand niste raritati. In primul rand ca betia iubirii trece dupa doar 12 luni si atunci ii ramane caracterului misiunea ingrata de a "produce iubirea" - chiar asa, caci natura, hormonii, nu ne mai ajuta.

Ori daca tocmai caracterul este punctul nostru slab... Stiu, sunt toate acele filme romantice pe care le consumati pe nerasuflate. Dar realitatea nu este asa. Realitatea relatiilor ne aseaza in fata trasaturilor ambivalente si desfiinteaza fiecare mit pe care ni l-a inoculat Hollywoodul, Bollywoodul sau Wakallywoodul (it's a thing). Probabil ca cea mai importanta calitate in astfel de circusmstate este "rezistenta la deziluzionare" si adaptarea.

Totusi, cu cat suntem mai in contact cu realitatea, cu atat si surprizele sunt mai mici, cu atat si capacitatea noastra de adaptare este mai buna. C. Darwin spunea ca trasatura cea mai importanta a supravietuitorilor nu este capacitatea lor de performanta ci mai curand capacitatea de a se adapta la schimbare. Pe buna dreptate! Dar cum sa te adaptezi la ceva ce ai negat inca de la inceput ignorand cu desavarsire "beculetele rosii"?

Inainte de a te casatori deschide larg ochii iar dupa ce te-ai casatorit, tine-i pe jumatate inchisi, spune o vorba romaneasca. Pare insa ca lucrurile se petrec tocmai pe dos: pe fondul indragostirii si al hormonilor pasiunii care bulverseaza trairile noastre, pare ca dormim un somn adanc pe toata durata de inceput a relatiei. Apoi ne trezim si, da, chiar avem revelatii, nu-i asa? Poate nu si daca intelegem aceste mecanisme si procese si tinem cont de ele.

Daca nu va plac concluziile acestui articol, am sa va citez o poveste dintr-o carte de consiliere de cuplu. -- O tanara se duce la un consilier de cuplu iar acesta o invita sa il potretizeze pe tipul pe care ea il cauta in viata ei. "Sa fie romantic, sa nu bea si sa vina devreme acasa seara". La acest potret induiosator ce credeti ca i-a raspuns consilierul: "In acest caz probabil ca ai nevoie de un televizor". -- Si mi-e teama ca multi dintre noi chiar suntem in relatii serioase cu televizorul...

(1) Imaginea Fishermen at Work, de Thomas Mues, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

psihologia familiei

Cooperarea Cumparata

Poti sa recompensezi sau sa pedepsesti lucrurile pe care le face cel mic - rezultatele se vad imediat. Intr-o zi insa, descoperi faptul ca recompensa a devenit mai importanta decat virtutea iar cooperarea cumparata este doar o iluzie...

o o o

Esti adult si, in relatie cu copilul, puterea se afla de partea ta. Ca urmare, poti sa recompensezi sau sa pedepsesti ceea ce face odrasla - caci, nu-i asa, ce altceva ai putea face in schimb, pentru a educa pe cineva? Modelul interactiunilor bazate pe recompensa si pedeapsa seamana cu acela de la locul de munca, deci, prin recompensa si pedeapsa, ai cel putin o garantie ipotetica a faptului ca fiul sau fiica ta vor putea sa pastreze un loc de munca.

De fapt, intreaga societate pare a fi constituita pe principiul pedepsirii raului si a recompensarii binelui - el se confunda cu perceptia comuna si tine parca de logica interactiunilor dintre oameni. Pana si intre prieteni pot fi observate comportamente de recompensare sau pedepsire. Si totusi, expertii in parenting, s-ar parea ca i-au pus gand rau acestui principiu al pedepsei si al recopensei. Au ei dreptate?

As dori sa va istorisesc o poveste pe care am auzit-o de curand despre "puterea" recompensei de a schimba comportamente, dar, asa cum veti vedea, nu si valori. Este asta o problema? In fond, ne preocupa ca fiul sau fiica noastra sa se comporte "corect", nu ne preocupa la fel de mult si lucrurile in care ei cred. Dar hai sa va povestesc aceasta foarte interesanta pilda.

Un baietel (hai sa-i spunem Lucian), de doar 6 ani, are niste bunici in Grecia ce sufera de singuratate, ca multi dintre cei aflati la varsta a 3-a. Parintii baietelului stiu ca bunicii din Grecia se bucura de fiecare data cand vorbesc cu nepotelul lor si se gandesc sa ii ofere copilului motivatia de a vorbi la telefon cu bunicii sai. Nici mai mult, nici mai putin, parintii ii promit copilului ca de acum inainte il vor retribui pe copil pentru fiecare telefon saptamanal cu suma de 10 lei - Exact ce ii trebuie, nu-i asa, caci la alimentara sunt tot felul de tentatii dulci, pe toate rafturile. Zis si facut. Nu doar ca Lucian si-a sunat bunicii cu religiozitate si a vorbit cu ei minute in sir, dar in plus el era cel care le amintea parintilor ca trebuie sa ii mai sune pe bunicii din Grecia. Totul e minunat pana aici. Dar intr-o buna zi, se aflau cu totii la ziua copilului, inclusiv bunicii din Grecia si l-au auzit pe copil declamand: "De azi inainte sunt baiat mare, am deja 7 ani si voi vorbi cu bunicii din Grecia doar pentru suma de 25 de lei. Uraaa!"

Cred ca nu sunt singurul care a simtit grotescul acestei situatii. Sper ca nu sunt singurul. Este cu atat mai trist cu cat parintii acestui copil realieaza in acest moment ca au ratat in a-i transmite copilului valori precum atasamentul sincer, grija sau compasiunea umana. In astfel de momente, cand copilul pare a fi astfel configurat incat sa faca numai lucruri care ii ofera un castig material, intelegem ca, pe undeva, trebuie sa se fi strecurat o greseala.

Ajungem sa socotim daca ne putem permite sa il "cointeresam" pe copil sa faca curatenie in camera sa, ori sa duca gunoiul ori macar sa mearga pana la magazin atunci cand suntem bolnavi, fara sa-l platim cu 5, 10 sau 15 lei pentru serviciile sale pretioase.

Caci iata, descoperim ca, in sfarsit, "ceva functioneaza"! Din pacate, descoperim si faptul ca aceasta realitate a "copilui functional", adaptat si cooperant intru-totul, este doar o amara iluzie - pe termen scurt e minunat, dar pe termen lung, apar "surprizele" si "revelatiile de pe urma". Realizam ca acest tip de cooperare a copilului este la fel de efemera precum recompensele pe care i le putem oferi la un moment dat.

Iar lucrurile nu stau mai bine nici cu ideea de pedeapsa. O pedeapsa poate produce frica si tensiune si, cel putin pe termen scurt, poate sa determine copilul sa isi schimbe comportamentul - notele sale se schimba, ca prin farmec, de la 4 si 5, la 6 si 7. Dar oare acestui copil ii va placea vreodata sa citeasca o peveste frumoasa ori sa cunoasca lucruri interesante despre Istoria si Geografia patriei? Nu. Ceea ce i-a ramas, este doar teroarea pedepsei, care trebuie evitata.

Asadar, pare destul de usor sa va "confisc" acest aparat de controlat copilul, desfiintandu-va credinta in recompensa si pedeapsa. Dar simt deja cat de mult v-am dezorientat. Prin urmare, ce am putea sa punem in locul recompensei si al pedepsei? Raspunsul este simplu: RELATIE si VALORI. "Virtutea" principala a educatiei de tip behaviorist - bazata pe recompensa si pedeapsa - este aceea ca desfiinteaza relatia intre parinti si copii.

In acest tip de educatie nu este nevoie sa povestesti prea mult de ce ar fi de dorit ca un copil sa sune bunicii din Grecia sau de ce ar fi bine sa evite coringenta. Totul este schematizat si, pe alocuri, ai si sentimentul ingrat ca dresezi un animal. Nu conteaza! Important este rezultatul, nu-i asa? Adevaratele rezultate apar insa atunci cand tinta noastra nu este aceea de a schimba comportamente ci mai curad de a schimba valorile in care crede copilul si care ii dicteaza comportamentul.

VALORI (dictionar de Psihologie): Reprezinta convingerile bazale legate de ceea ce o persoana considera a fi important in viata.

Aici exista un mare impediment: in calitate de parinti suntem incapabili sa constientizam care sunt lucrurile importante pentru noi si pe care ne-am dori sa le transmitem copilului nostru: castigul material sau respectul pentru sine si cei din jur; un gadget performant sau bucuria de a coopera si a apartine, de a contribui? La asta se adauga modalitatea de transmitere a valorilor - care sa fie cea mai potrivita?

O alta considerabila "pain in the ass" (provocare, conform Margaretei Nistor) - caci este nevoie de multe discutii semnificative pana ca un copil sa inteleaga ca un telefon de 4000 Lei nu este mai important decat faptul ca el poate sa ajute la cultivarea relatiilor si la impartasirea unor idei valoroase. De aceea psihologii ce studiaza fericirea recomanda sa achizitionam experiente nu lucruri, iar lucrurile sa le privim numai prin prisma posibilitatii lor de a ne oferi experiente.

(1) Imaginea Satish, de Anushya Badrinath, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

virtute

Alcoolismul Erotic

Iubirea este un sentiment sau un comportament? Am intalnit persoane care si-au contemplat inceputul, cuprinsul si incheierea iubirii, tolanite intr-un sant pentru ca nu stiau ca iubirea se manifesta prin comportamentul iubitor. 

o o o

Felul cum definim iubirea tine de fiecare dintre noi si, frumusetea acestui domeniu de preocupari sta si in faptul ca putem sa formulam difinitii proprii ale starilor pe care le traim. Asa s-a ajuns la sistematizarea conceptului de iubire si la diversele forme de manifestare a acesteia:

• Epithumia ~ iubirea pur sexuala, experimentata adesea de adolescenti, cu rol in auto si inter-cunoastere sexuala, este lipsita sau saraca in manifestari emotionale ori spirituale si, tocmai prin aceasta, destul de neinteresanta.

• Eros ~ iubire sexuala si romantica, pe care o identificam cei mai multi dintre noi cu "iubirea adevarata", tocmai fiindca este intensa din punct de vedere emotional, si, de cele mai multe ori, conduce la casatorie. Din pacate, Eros este si trecator, iluzoriu si lipsit de stabilitate in timp. La capatul lui Eros ne vedem in fata unei dileme cu caracter universal: a lucra impreuna la relatie sau a cauta o noua vraja imbietoare? 

• Storge ~ este iubirea generoasa si protectoare care se naste de regula intre parinti si copii sau intre frati. Adesea implica sacrificiul si o afectiune naturala, profund umana.

• Fileo ~ este probabil cea mai inalta forma de iubire pe care o pot cunoaste, impreuna, doi muritori. Ea implica emotii de o intensitate mai mica, dar cu o respectabila stabilitate in timp (aceasta e definitia sentimentelor, nu-i asa?). Fileo se bazeaza pe prietenie, care la randul ei se bazeaza pe auto-dezvaluire onesta, interese comune si afinitati inter-personale.

• Agape ~ mai mult rezultata din principii moral-religioase si din logica acestei clasificari decat dintr-o realitate umana evidenta, Agape este iubirea neconditionata, manifestata de Dumnezeu pentru muritori. Anumiti muritori care incearca sa isi depaseasca conditia, vor imita aceasta forma de iubire, ajungand adesea sa isi provoace singuri un adevarat calvar, tocmai fiindca nu cer nimic in schimbul iubirii lor. A iubi un psihopat spre exemplu, nu e tocmai o idee buna si ma indoiesc ca Dumnezeu e incantat sa ne vada contribuind la propria distrugere si la fericirea psihopatului, fie si pe aceasta cale. S-ar putea sa ma insel eu aici. Dar nu va indoiti de bunele mele intentii!

Mai recent am intalnit insa o alta distinctie interesanta realizata intre diferite tipuri de iubire: iubirea sentiment si iubirea verb. Si este o distinctie importanta ce trebuie facuta intre partea sentimentala a iubirii, pe care tinerii pun foarte mult accent, ca si cand iubirea ar reprezenta un fel de potiune magica sau, si mai bine spus, ca si cand iubirea ar fi o licoare a lui Bahus, care ne imbata si ne lasa lati pe marginea drumului.

Este o viziune destul de trista asupra iubirii, dar tinerilor le place sa simta astfel de lucruri, iar faptul ca sunt cazuti in sant si neputinciosi pare sa conteze mai putin. Totusi, acest mod de a iubi pare ca aduce atingere demnitatii noastre personale, caci sub influenta iubirii - sentiment, ramanem slabi si inactivi, neputinciosi pana la depresie si dispusi sa primim tot felul de lovitori pe care viata, in general, le administreaza betivilor cazuti in sant.

Celalalt tip de iubire este iubirea - verb, sau iubirea - actiune. Diferenta dintre cele doua tipuri de iubire este de la cer la pamant. In iubirea - verb, omul este mai mult decat o leguma indragostita si cazuta in sant, este un om cu demnitate, care are asteptari si este dispus sa ofere un comportament iubitor persoanei pe care se lauda ca o iubeste.

Consider ca oricine poate sa devina o leguma cazuta intr-un sant datorita iubirii  - emotie, dar este nevoie de foarte multa educatie pentru ca sa intelegem ca iubirea presupune un comportament iubitor. Daca provocarea iubirii ne determina sa devenim niste inadaptati care isi petrec tineretea intr-un sant din cauza iubirii neimplinite (caci nimeni nu iubeste betivii), inseamna ca suntem oarecum "predestinati la pierzanie".

Iar cum stiti bine ca nu cred in destin, aceasta predestinare la pierzanie vine din lipsa de educatie de cuplu, care ne determina sa cautam mai curand ameteala iubirii si fluturii din stomac in locul gesturilor de iubire si a comportamentului iubitor, care ar putea intr-adevar sa schimbe ceva in viata noastra.

Iata o sinteza a celor afirmate mai sus:

IUBIREA - BETIE

• Nu se diferentiaza cu nimic de alcoolism si chiar predispune la asa ceva, datorita faptului ca nu ne pricepem sa gestionam provocari, singurul nostru raspuns fiind blocajul si caderea in sant.

• Se caracterizeaza prin inactiune si boala, pasivitate monumentala, care izvorasc dintr-un stil de viata profund bolnav - suntem doar niste invalizi ai iubirii si, de fapt suntem niste invalizi ai vietii, invaliditatea constand in neincredere in sine si procesul vietii.

• Predispune la abuzuri pe care le savarsim impotriva persoanei iubite (pedepse si razbunari, stone-walling, etc) dar si impotriva propriei persoane (ne complacem intr-o situatie bolnava, manifestari de auto-flagelare, etc). Manifestam cruzime datorita faptului ca ne lipsesc competentele de relationare sau de rezolvare a problemelor iar betia iubirii presupune multa frustrare rau administrata.

IUBIREA - ACTIUNE

• Este un rezultat al educatiei in general si, in particular, al educatiei de cuplu, care implica intelegerea modului in care putem gestiona provocari si in special provocari in cadrul cuplului. 

• Spre deosebire de iubirea - betie, are la baza convingeri mai putin romantice si idealiste cu privire la cuplu, intelegerea faptului ca partenerii nu sunt perfecti, ca relatia este intotdeauna un compromis, ca celalalt nu citeste gandurile si nu va veni sa te salveze de tine insuti, iar razbunarile nu te ajuta cu nimic.

• Se manifesta prin comportamentul iubitor, care are la baza intelegerea faptului ca o relatie buna nu pica din cer si ca este nevoie de eforturi pentru a o cultiva si a o mentine functionala. Aceste eforturi constau in gesturi de solidaritate, comunicare si manifestari deschise, civilizate ale intentiilor si sentimentelor. 

Asa cum spuneam, este nevoie de un anumit tip de educatie pentru ca omul sa reuseasca sa treaca de la iubirea  - betie la iubirea - construita si comportamentul iubitor. Este nevoie de un minim de auto-cunoastere, de incredere in sine si in celalalt, de o viziune optimista si plina de apreciere. 

La nevoie, este cazul sa operam comanda "stop pierderi" si sa depasim relatiile abuzive, in care ramanem frustrati din obisnuinta si inertie si la care raspundem cu propriile noastre abuzuri. Caci la ce foloseste o iubire care este doar un prilej de auto-compatimire si manifestare brutala a frustrarilor?

Daca ne multumim cu iubirea - sentiment, suntem intr-adevar niste fiinte jalnice, demne de mila si ne meritam soarta, iar iubirea nu este decat un pretext de a ne auto-sabota existenta, unul dintre multe altele. O relatie nu poate fi evaluata doar in functie de ce simtim ci si in functie de ceea ce facem cu ceea ce simtim. 

(1) Imaginea Love, de Alosh Bennett, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 27.06.2018), Love is a Verb, website: Psychology Today

Continue reading

resurse

Invatam de la Cimpanzei

Ce sunt masculii Alfa? Sunt oare doar niste huligani care te domina si te umilesc, iti confisca drepturile si nu iti permit sa ai pareri? In mod surprinzator, putem invata ce inseamna un mascul Alfa de la cimpanzei.

o o o

O lectie despre masculii alfa mi-a parvenit prin intermediul unui discurs despre organizarea sociala a grupurilor de cimpanzei. Pare ca, in multe situatii, cimpanzeii dau dovada de ceva mai multa intelepciune si perspincacitate decat noi, cei care pretindem ca ne aflam pe o treapta superioara a evolutiei. Cum asa?

Mascul Alfa - este personajul central al unui grup, care isi asuma de regula un rol dominant si dominator si este recunoscut de catre membrii grupului ca si autoritate, intelepciune si putere.

Ei bine, am sa nominalizez toate lucrurile pe care le-am putea invata din experienta sociala a acestor primate sub forma de elemente care compun portretul robot al masculului afla.

• IUBIT SI RESPECTAT - Nu este clar cum anume se face iubit si respectat masculul Alfa, dar s-ar parea ca nu si-a castigat reputatia prin intermediul fortei brute... Nici macar cimpanzeii nu mai sunt la nivelul acesta! 

• DETINE INFLUENTA - Prin cultivarea unor relatii armonioase cu ceilalti membri ai grupului, cimpanzeul Alfa se afirma ca si membru dominant prin intermediul cladirii relatiilor si aliantelor.

• CREAZA IMPRESIE - In diferite ocazii, masculul Alfa isi afirma forta si autoritatea si se implica in rezolvarea de probleme in cadrul grupului. Este o cale sigura de a accede in ierarhia grupului dar nu este singura.

• ESTE GENEROS - In mod interesant, masculul Alfa nu este doar un golan care ia cu forta ceea ce este al lui ci rezolva probleme in beneficiul grupului, este generos si protector cu cei slabi, mediaza conflictele cu obiectivitate, etc. Aceasta atitudine le stabilizeaza pozitia dovedindu-se a fi un altruism cu avantaje personale importante.

• ESTE EMPATIC - S-ar parea ca in perioada de "campanie", ca si oamenii politici in perioada electorala, masculii Alfa incearca sa isi manifeste empatia printr-o atitudine de intelegere - atitudini corporale specifice, cum ar fi bataia pe umar sau imbratisarea. 

• CULTIVA RELATII SI ARE PARTENERI - Un aspect important al influentei sale sta in faptul ca masculul Alfa castiga puterea prin intermediul unor relatii extrem de bune cu anumiti parteneri, cum ar fi cei mai abtrani si intelepti. Asa se face ca cel mai putin impozant mascul poate deveni Mascul Alfa daca are prietenii potriviti. 

• PASTREAZA PACEA GRUPULUI - Masculul Alfa este un adevarat campion al empatiei, depasindu-le chiar pe femei, care sunt mai empatice decat masculii obisnuiti. Masculul Alfa are grija de ceilalti iar ceilalti vor avea grija de dansul. De asemenea, masculul Alfa modereaza conflictele cu multa pricepere si obiectivitate. 

• ESTE UN DON JUAN - S-ar parea ca principalul beneficiu al masculului Alfa este faptul ca are acces neingradit la sex si la partenerele sexuale care ii vor asigura transmiterea genelor. Sexul este prioritatea principala in lumea cimpanzeilor.

• ESTE EXTREM DE STRESAT - Potrivit cercetarilor efectuate, s-a constatat faptul ca masculul Alfa este si extrem de stresat. Mai exact, este cam la fel de stresat ca si acei masculi marginalizati, lipsiti de putere in grup. Explicatia ar putea fi legata de eforturile sale de a-si mentine autoritatea. 

Dupa cum observati, cel putin in lumea cimpanzeilor, Masculul Alfa nu este doar un huligan agresiv care se impune prin forta si prin frica. Este o adevarata personalitate a grupului, recunoscuta si iubita ca atare. Astfel de cercetari reusesc, nu-i asa, sa ne puna pe ganduri si sa ne determine sa ne intrebam daca omenirea se afla pe druml cel bun.

(1) Imaginea Chimfunshi Sanctuary, de Tom Skrinar, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

psihologie organizationala

Ziua Recoltei in Las Vegas

Modelul crimelor in masa, savarsite in locuri publice este asociat terorismului - niste radicali gata sa moara pentru cauza lor. Dar cel mai sangeros tragator in masa este american, nu avea legaturi cu Statul Islamic si in plus, era multi-milionar.

o o o

Probabil ca nu stiti cine este Stephen Paddock. A fost un om de afaceri american de 64 de ani, prosper, in sensul ca ii stateau la dispozitie cateva milioane de dolari. A fost, potrivit Wikipedia, contabil si investitor imobiliar. Dar s-ar parea ca ceva ii lipsea totusi... Inainte de a deschide focul de la un etaj superior al hotelului unde se cazase, a fost vazut deprimat si mirosind a alcool, inca de dimineata.

I-au fost prescrise anti-depresive dar nu a luat decat medicamente pentru anxietate, asa-numitele anxiolitice. Cunoscutii au, in general cuvinte frumoase la adresa lui - era generos si ii placea sa ii ajute pe cei apropiati, desi recunosc ca nu avea multi prieteni, era mai curand retras si enigmatic, petrecandu-si ore intregi la cazino, jucand poker.

Era si un colectionar de arme, inca din anul 1982. Oriunde se ducea, gaseai cateva arme de-ale lui. Oamenii i-au vazut cea mai mare parte din arsenal in camera de hotel unde carase peste 20 de geamantane inainte de concertul de muzica country care avea sa aiba loc in data de 01 Octombrie 2017 in Las Vegas, Nevada.

A fost una dintre cele mai sangeroase date din istoria Americii si a urcat imediat in topul celor mai brutale mass shootinguri (crime in masa), chiar pe primul loc, cu 58 de morti si 851 de raniti. A fost meticulos si a lasat in "barlogul sau" de la hotel, schite legate de evenimentul pe care il pregatea, pe care figurau inclusiv detalii precum unghiul impactului sau intensitatea vantului.

Fratele sau, Erik Paddock, marturiseste ca spera sa ii gaseasca o tumoare pe creier la autopsie fiindca altfel nu poate intelege de ce a facut toate astea si daca nu i se gaseste acea tumoare, atunci avem cu totii o mare problema. Pe buna dreptate, nu-i asa? Oamenii au nevoie de explicatii logice pentru astfel de lucruri iar cand explicatiile pur si simplu lipsesc, intra in scena anxietatea.

Se spune ca ar fi avut unele probleme financiare, incepand din 2015, desi Steven Paddock, in zilele premergatoare masacrului, ii virase fostei sale prietene o suma de $100.000 pentru a-si cumpara o casa in Filipine, unde aceasta se mutase de curand. Fireste ca nu este usor sa patrundem in mintea lui Paddock, dar putem observa ca momentul acesta l-a gasit nepregatit. Sau poate l-a gasit pregatit pentru altceva? 

Si, de asemenea, putem observa "reteta de succes" a modului cum este inteleasa sanatatea mentala in America si, in general, in lume. Este algoritmul acesta potrivit caruia atunci cand nu te simti bine, pune-ti creierul la saramura. Multi dintre cei care iau de ani intregi anxiolitice sau anti-depresante spun ca simt ca se afla intr-o "ceata chimica", produsa de medicatie.

Desi procentul persoanelor care au primit un diagnostic psihiatric si comit astfel de acte este mic, este totusi frecventa aceasta "intamplare" ca o buna parte dintre cei care sunt cunoscuti ca suferind de probleme psihice sa fie inclinati sa isi puna energia "la treaba", si anume sa puna in scena astfel de "evenimente". 

O persoana depresiva nu are energie pentru mai nimic, dupa cum probabil ca stiti. Dar cand o persoana depresiva, care are o viziune denaturata asupra lucrurilor primeste energie ca urmare a faptului ca ia anumite medicamente prescrise, ceea ce se poate intampla stie numai bunul Dumnezeu. E drept ca nu toti cei care iau medicamente prescrise devin "Staruri la Stiri", dar chiar si asa... Raman unele intrebari la care ne dorim raspuns. 

Dintre cauzele pentru care a excaladat ritmul crimelor in masa, dupa 2011 sunt citate urmatoarele:

• Dorinta de a cauta razbunare, dupa o perioada indelungata de umilire

• Dorinta de faima si notorietate

• Fenomenul de "copie la indigo - cand unii criminali sunt inspirati de altii

• Esecul autoritatilor de a controla vanzarile de arme

• Accesibilitatea extraordinara a armelor: aproape 90% din populatie detine o arma in SUA

• Prapastia existenta intre asteptari si posibilitati si promovarea culturii individualiste

• Boala psihica si modul de tratare a acesteia cu medicatie psihiatrica (lipsa tratamentului psihoterapeutic, mai exact).

Fiecare dintre factorii de mai sus isi merita locul pe aceasta lista intunecata. Dar se mai vorbeste si despre lucruri care, aparent nu au nicio legatura cu armele, colectionarea si accesibilitatea lor sau cu evenimentele sangeroase si efectele lor imediate. Anumiti cercetatori sustin ca familiile acestor criminali reprezinta un mediu extrem de nociv pentru formarea personalitatii.

Bunaoara, o mare parte dintre cei care devin criminali in masa provin din familii destramate sau familii din care lipseste tatal, incidenta delincventei fiind sensibil mai ridicata in randul baietilor care sunt crescuti de mame singure. Daca mai punem la socoteala si faptul ca tatal lui Stephen Paddock a fost inchis pentru jaf armat iar el si fratii lui nu l-au cunoscut niciodata ca om, incepem sa intelegem unde a inceput schita Masacrului de Ziua Recoltei.

Furia pe care o aduna un copil provenit dintr-o familie destramata este explicabila. El se compara cu cei din jur si simte ca a fost nedreptatit. Reactia sa este aceea de revolta fiindca nu cunoaste nicio alta posibilitate de a gestiona emotiile extreme pe care le simte. De la furie si pana la razbunare nu este decat un singur pas. Este trist faptul ca aceasta razbunare nu se indreapta impotriva celor care l-au nedreptatit, dar ei nu sunt prezenti si disponibili, iar furia nu dispare...

(1) Imaginea Skulls and Painting, de Angie S, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 26.05.2018), Stephen Paddock, website: Wikipedia

(3) Wikipedia, (acc. 26.05.2018), Mass Shootings in the USA, website: Wikipedia

Continue reading

psihologia familiei

Consiliere de Cuplu

La ce foloseste o discutie cu un terapeut de cuplu? La eliminarea romantismului si a miturilor romantice, ar spune carcotasii. Cu toate acestea, merita sa descoperim care este perspectiva acestuia, daca el tine cu tine sau cu partenerul. (LOL)

o o o

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata ce se intampla cu youtuberii cand se satura sa mai faca farse usor imbecile si se decid sa isi "schimbe formatul". Pentru ca, nu-i asa, exista o varsta a farselor imbecile si exista si o varsta la care esti prea copt pentru farse imbecile si la care preocuparile tale devin mai inteligente.

In plus, exista si un statut pe care multi dintre acesti tineri il ating cu ajutorul youtube si devine penibil sa fii fugarit pe strada de tot felul de oameni pe care i-ai enervat, cand stii ca ai cateva sute de mii de dolari in banca (zic si eu, nu le-am vazut conturile). Intrebarea este daca vor reusi sa isi pastreze subscriberii cu noile formate ori si-i vor schimba pur si simplu sau youtube ii va "scoate la pensie" si gata. Happy end fericit!

Astazi vom descoperi ce mai face Andrew Hales, tipul pe care l-ati vazut pe Psihopedia cum fura umbrelele de soare ale chinezoaicelor - pentru ca... dar hei, daca am absolvit psihologia nu inseamna ca pot explica chiar orice! E doar o banala facultate! Poate intrebati un ghicitor in cafea?

Si, ei bine, da, omul chiar si-a schimbat formatul canalului. Nu mai face farse de 2 lei ci a inceput sa ia interviuri unor oameni de tot felul, fie ca sunt persoane cu tatuaje, fete de la videochat, revolutionari de profesie, criminali in serie sau, iata, consilieri de cuplu. Acest interviu mi-a atras atentia si m-am gandit sa traduc si eu scurte fragmente din el, doar pentru ca invitatul este consilier de cuplu si pare ca stie ce spune.

Andrew Hales. : Nu stiam ca exista 'consiliere premaritala'. Ce fel de exercitii presupune asta?

ALAN: Vorbim despre granitele relatiei, vreau sa ii fac sa intealaga ce vor in ceea ce ii priveste pe copii, ce asteptari au legat de lucrurile care sunt importante pentru ei, cum ar fi religia. Multi oameni se tem sa poarte aceste conversatii si exista foarte multi "deal breakers" (elemente care provoaca ruperea relatiei). Multi oameni nu stiu cum vor solutiona conflictele sau cum vor gestiona partea emotionala a acestora. Eu le recomand sa isi trateze relatia intr-un mod similar felului cum isi trateaza afacerile. Stiu ca suna ciudat si ca nu este romantic dar in acelasi timp, cand nu ai o structura bine definita legata de modul in care vei gestiona provocarile, romantismul moare oricum. Cred ca multe persoane care intra in divort nu ar trebui sa o faca dar ele nu dispun de instrumentele necesare situatiilor mai provocatoare.

A.H.: Cum isi poate da seama un cuplu daca ar trebui sau nu sa fie un cuplu?

ALAN: Este important motivul pentru care cei doi sunt impreuna. Unii cred ca este vorba despre chimie. Dar cand oamenii nu vorbesc si nu planifica impreuna, nu exista nicio speranta. 

A.H.: Te-ai gandit vreodata ca un anumit cuplu nu ar trebui sa fie impreuna?

ALAN: Nu. Cred ca de regula exista doua versiuni diferite ale unei relatii - ce se intampla inainte de a se intalni cu conslierul si respectiv ce se intampla dupa acest moment. Inainte de a ajunge in consiliere folosesc un anumit mod de a gestiona lucrurile care implica, de  exemplu, ranirea celuilalt. Ei nu inteleg de ce fac asta si nu vad care ar fi avantajele daca ar proceda diferit. Incerc sa ii fac sa inteleaga ca acesta este trecutul lor si ca vor avea nevoie de anumite instrumente de gestionare a situatiilor de aici inainte si de munca pentru a le implementa, pentru a construi ceva in care poate exista increderea.

A.H. Mai poate functiona o relatie in care cineva inseala?

ALAN: Da. Depinde si de motivele inselarii. In relatiile de lunga durata este un fapt des intalnit sa traim in relatii care nu reflecta ceea ce suntem cu adevarat. Daca te afli intr-o relatie in care sotia iti reproseaza mereu ceea ce nu ai facut si devine neplacut momentul cand te intorci acasa, acesta e un cadru care poate determina aparitia infidelitatii. Cand la munca exista cineva care admira calitatile tale si observa lucrurile frumoase pe care le faci, se dezvolta un tip ciudat de prietenie care poate include destainuiri despre relatiile in care ne aflam, apare un tip de falsa intimitate, pur emotionala la inceput, dar pe masura ce trece timpul, lucrurile evolueaza, apar mesajele pe telefon in momente nepotrivite, si oamenii devin tot mai confuzi. 

A.H.: In zece ani de practica nu ai spus niciunui cuplu ca nu sunt compatibili?

ALAN: Daca nu sunt compatibili de ce mai vin la mine? Un cuplu mi-a spus ca un conslier le-ar fi sugerat ca nu ar trebui sa fie impreuna. Dar eu stiu ca multe cupluri vin la mine in situatii deplorabile si in consiliere rezolva multe probleme. De ce nu am aduce inapoi ceea ce este bun? Eu nu le spun ca nu sunt compatibili dar le spun ca daca nu sunt dispusi sa lucreze, lucrurile nu pot evolua pozitiv. Daca un cuplu lucreaza sa implementeze anumite schimbari are mari sanse ca multe probleme sa se rezolve de la sine. 

A.H.: Crezi in suflete pereche?

ALAN: Nu cred. Dar cred in compatibilitate. Exista un exercitiu pe care il fac cu foarte multe cupluri si le spun 'faceti o lista de 100 de lucruri pe  care ati dori ca celalalt sa le aiba'. Apoi le spun sa selecteze din acea lista doar cinci lucruri fara de care nu ar putea trai - 'the deal breakers'. Cand esti constient de aceste lucruri te asiguri ca lucrurile la care tii nu vor fi compromise in 5 sau 10 ani de relatie.  

A.H.: Crezi in monogamie?

ALAN: Cred ca monogamia este esentiala pentru conservarea increderii. In experienta mea am observat cuplurile care se afla in asa-zisele 'relatii deschise' si am descoperit faptul ca una dintre cele doua persoane nu este tocmai de acord cu asta dar ramane acolo pentru ca se teme ca altfel si-ar piede partenerul. 

(1) Imaginea Folk Med Boker, de Studieforbund VOFO, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

psihologia familiei