Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

duminică, 23 decembrie 2018

Iluzionism Parental de Craciun

Este bine si frumos sa minti copilul in legatura cu existenta lui Mos Craciun. Psihologii insa atrag atentia ca orice relatie se bazeaza pe incredere. Exista copii care renunta usor la "Mosul" dar si copii care nu isi pot permite sa il piarda. Oare de ce? 



o o o

De fiecare data cand se apropie sarbatorile de iarna lumea intra parca intr-o alta dimensiune. Se intampla de fiecare data, negresit. Consumerismul a deturnat intr-o anumita masura Craciunul, mai ales ca exista aceasta potrivire intre sarbatoare, consum si risipa, dar cu toate astea, exista inca acel spirit al Craciunului pe care il simtim la cumpana dintre ani.

Iar daca este sa vorbim despre asa-zisa "Magie a Craciunului", un element de rezistenta este "existenta" lui Mos Craciun, un adevarat simbol al modului cum intelegem sarbatoarea Craciunului. Acest batranel costumat frumos si cu obrajii roz, care, in mod normal locuieste la polul Nord, dar in perioada Craciunului face un efort colosal de a aduce cadouri tuturor copiilor din lume.

O buna bucata de timp, adica pana in jurul varstei de 7-8 ani, copiii se vor lasa fascinati de aceasta poveste plina de inadvertente: de exemplu... chiar exista reni zburatori? Si Mos Craciun poate sa vina la toti copiii din lume intr-o singura noapte? Si cum de coboara pe un horn murdar si ingust, el un Mos cu aspect rotofei, diabetic si cardiac? Este cumva ninja sau ceva?

Ei bine, da... intrebarile nici macar nu s-ar opri aici. Se pare insa ca nu aceste intrebari ii preocupa pe copii in aceasta perioada ci mai curand daca batranul va ajunge sau nu la ei, ori daca le va aduce ceea ce isi doresc. Pana sa isi puna problema daca Mosul este sau nu real, vor afla, cel mai probabil, de la prietenii lor mai mari ca totul nu este decat o mare farsa - ca o conspiratie de dimensiuni planetare.

Cum nu si-au permis niciodata sa puna la indoiala cuvintele parintilor, l-au luat pe Mos Craciun ca pe o realitate incontestabila, mai ales ca era si usor de acceptat, fiind in avantajul lor - ca atunci cand cei de la contabilitate fac o greseala la calcule si primesti un salariu mai mare dar crezi ca ti se cuvine fiecare banut primit in plus caci numai tu stii cat de multa nevoie ai de acestia.

Pe de alta parte, parintii "se dedau" la aceasta traditie denaturata care stipuleaza faptul ca este bine si frumos sa iti minti copilul in legatura cu existenta lui Mos Craciun. Se considera ca fac asta pentru ca, in acest fel retraiesc propria copilarie in care exista magie, cel putin o data pe an. Dar eu tind sa cred ca fiind vorba despre o traditie, nici macar nu s-au intrebat vreodata daca e bine sau nu sa cultivi aceasta credinta la copii si totul se petrece in virtutea inertiei.

Si pentru ca suntem aproape in 2019, fireste ca cercetatorii au ceva de spus in legatura cu asta, in ciuda faptului ca orice ar spune ei, oamenii vor continua sa transmita din generatie in generatie si cu religiozitate, minciuna lui Mos Craciun. Pierderea increderii in parinti, deziluzia, sau deprinderea obiceiului de a minti ori de a fabula, ar fi principalele motive pentru care, aparent, ar fi mai bine sa nu cultivi la copil credinta in Mos Craciun.

Totusi, daca privesti in jur, exista o multime de oameni care au crezut in Mos Craciun in copilaria lor, iar asta nu le-a zdruncinat obligatoriu increderea in oameni si nici nu i-a determinat sa practice minciuna in mod sistematic. Refuz sa cred ca aceasta credinta in Mos Craciun s-ar afla la originea tuturor relelor de pe lume. E drept ca nu cunosc nicio lume in care Mos Craciun este privit ca atare, de catre toti copiii.

Nu ma indoiesc de faptul ca voi intalni in continuare oameni care imi vor marturisi ca nu au primit bine vestea ca Mos Craciun nu exista. Dincolo de asta, sunt convins ca este nevoie de mult mai mult decat atat pentru a pune in pericol dezvoltarea psiho-emotionala a unui copil. Iar la copiii a caror dezvoltare psihoemotionala a fost afectata, sunt convins ca putem vorbi despre numeroase alte abuzuri, deziluzii, promisiuni nerespectate si minciuni care au subminat relatia parinte-copil.

In caz ca un copil primeste extrem de rau vestea ca Mos Craciun nu exista, mai ales ca Mos Craciun oricum avea o prezenta episodica in viata lor (o zi din an), putem interpreta acest fapt ca pe un simptom a ceva mult mai grav. Unul care trece cu usurinta peste asta, ei bine, stie ca in absenta lui Mos Craciun, are inca numeroase motive sa fie fericit - realitatea este prietenoasa si ii raman toate celelalte bucurii ale copilariei.

Exista insa copii care au o nevoie disperata de miracole si nu-si pot permite sa il "piarda" pe Mos Craciun. Doliul pentru Mos Craciun este de fapt doliul pentru o copilarie plina de privatiuni, dintre care cele emotionale dor cel mai tare. Doliul pentru Mos Craciun este doar una dintre numeroasele lor tristeti si un bun prilej pentru a scoate la suprafata neintrerupta lor suferinta.








(1) Imaginea Santa, de ArtJoy4Ever, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu