Psihologia Imaginii

Lupii pozeaza in oi de cand lumea. Se numeste flexare comunitara. Cercetatorii de la Universitatea British Columbia au descoperit un secret intunecat al celor care obisnuiesc sa pozeze in victime sau sa-si semnalizeze virtutea. Sa cunoastem mai bine super-starurile zilelor noastre!

☆ ☆ ☆

Scriam intr-un articol precedent despre fenomenul cultural numit flexare, sau altfel spus, incordarea muschilor, dar fiindca vorbim despre o metafora, aceasta incordare a muschilor reprezinta mai curand a-ti etala lucrurile de valoare intr-o maniera nu tocmai umila. Cu alte cuvinte, flexatul acesta este un mod de a te lauda, de a te prezenta ca si cand ai fi o persoana de succes, unde felul cum ai ajuns la succes pare a nu fi mai important decat succesul in sine. Prea putin conteaza daca ai facut avere jefuind banci sau aducand valoare in viata celorlalti.

In acel articol, despre care trebuie sa ma laud, deci sa flexez, si sa afirm ca este unul foarte reusit, vorbeam despre functiile pozitive ale flexatului, caci, asemeni multor alte lucruri, flexatul este o sabie cu doua taisuri: te avantajeaza laudorosenia aceasta daca vrei sa pari un profesionist de succes intr-un domeniu, pentru a atrage clienti, sau daca vrei sa atragi un partener sexual, dar te poate si dezavantaja, fiindca atragi invidie sau persoane care doresc sa profite de bunurile tale. Asteptarile nerealiste pe care le creezi ar putea fi un alt astfel de efect nedorit al flexatului.

Numai ca flexatul, desi probabil ca nu va disparea niciodata din repertoriul comportamental al speciei, pentru beneficiile sale, pare totusi ca a intrat intr-un con de umbra. Daca in urma cu doar cativa ani, prin 2016, puteai sa devii star pe youtube intr-un mod ridicol, flexand cu bunuri care nici macar nu iti apartineau, precum Lil Tay, (vezi videoclipul de mai sus) lucrurile par sa fi evoluat catre un tip de flexat mult mai subtil, pe care l-au imbratisat tot cei cu tulburare de personalitate narcisica.

Ce este narcisismul?

Narcisimul este o tulburare de personalitate, adica un mod de a fi, simti si de a ne comporta, caracterizat prin trasaturi distincte si pronuntate. O tulburare de personalitate nu presupune existenta psihopatologiei si nici nu este o boala psihica, dar ea poate sa reprezinte o vulnerabilitate pentru dezvoltarea psihopatologiei, spre exemplu dezvoltarea depresiei sau a altor tulburari afective. Narcisismul se caracterizeaza printr-o excesiva raportare la ceilalti in ce priveste validarea, obtinerea atentiei si chiar stabilirea scopurilor. In ciuda acestei raportari la ceilalti, narcisistul este lipsit de empatie pentru ei, ceea ce reprezinta, nu-i asa, un interesant paradox. Il preocupa parerea celor din jur despre el, dar nu il preocupa suferintele sau problemele lor.

Pe scurt, narcisistul este dependent de imaginea pe care si-o cladeste cu mare atentie si dibacie, astfel incat sa para fara-de-cusur, imaginea unui inger de lumina, a unui zeu, a unei persoane speciale, care provine dintr-un mediu special, unde dispune de relatii si privilegii rar intalnite. Aceasta imagine a fost denumita Sinele Fals. De asemenea, Carl Jung a vorbit despre Persona - sau imaginea noastra publica. Pe baza acestei imagini, narcisistul va putea sa isi dea aere de superioritate si sa pretinda tot felul de drepturi si privilegii pe care oamenii normali nu le au. Evident ca un astfel de mod de a pune problema va crea multe frustrari, atat de partea narcisistului cat si de partea celor din jur, care il vor suporta tot mai greu.

Un studiu a descoperit faptul ca narcisistii sunt de 3 feluri.

Narcisismul Antagonic - se manifesta prin tendinta de a obtine suprematie si de a-i dispretui pe ceilalti.

Narcisismul Agentic - se manifesta prin tendinta de a se pune in evidenta si de a cauta admiratia celorlalti.

Narcisismul Comunal - se manifesta prin tendinta de a intretine o imagine de sine grandioasa, in care se pune accent pe capacitatea de a-i ajuta pe ceilalti - este cel mai bun samaritean!

Asadar, va povesteam cum flexatul a intrat intr-un con de umbra. Adevarul este ca in ziua de azi flexatul a luat o alta forma. Nu se mai flexeaza cu bunuri si cu atitudinea de superioritate si dispret, ci mai curand se flexeaza in stilul narcisismului comunal. Altfel spus, este la moda azi sa te dai in spectacol mai curand cu faptul ca esti o persoana extraordinar de sensibila la suferinta celorlalti si capacitatea de a oferi sprijin decat cu faptul ca dispui de tot felul de bunuri materiale, precum facea Lil Tay, in stilul ei ridicol, inconfundabil.

Ei bine, a te da mare cu faptul ca esti de ajutor, are un nume in limba engleza - virtue signaling, sau pe romaneste, semnalizarea virtutii. In sensul ca semnalizezi faptul ca dispui tu insuti de tot felul de calitati, care te fac o persoana speciala si deci, te fac demn de apreciere, lauda, un loc gratuit la spectacolele orchestrei din Viena, o poza pe coperta revistei Time, un elogiu in manualul de istorie, o masa calda la orice restaurant de lux si o statuie in Parcul Central, de ce nu? Asadar, se flexeaza in continuare, doar ca acum se flexeaza cu virtutea, si nu cu vacante in Ibiza, masini Lamborghini si ceasuri Rolex.

Dupa cum vedeti, in esenta, nu exista diferente mari intre aceste tipuri de a flexa, ele bazandu-se in egala masura pe incercarea de a obtine admiratie si privilegii prin intermediul promovarii unei imagini, indiferent cat de sincera si onesta este acea imagine, indiferent cat de fidela este realitatii. In cazul a ceea ce numim semnalizarea virtutii, pe care am putea-o numi flexare comunitara, se incearca demonstrarea unor abilitati pentru chestiuni utile social cum ar fi ascultarea, parentingul, caritatea, dreptatea sociala, etc. Probabil ca va vin in minte numele unor milionari de la noi care nu pierd nicio ocazie de a-si pune in evidenta generozitatea, in special atunci cand se afla in fata camerelor de luat vederi.

Dar asocierea intre semnalizarea virtutii si narcisism, pe care am realizat-o in acest articol nu este doar intuitiva, logica si stridenta ci si un fapt demonstrat stiintific de catre niste cercetatori de la Universitatea British Columbia. Mai mult decat atat, cercetatorii canadieni au demonstrat chiar si o asociere intre semnalizarea victimizarii si ceea ce se cheama "triada intunecata", alcatuita din narcisism, machiavelism si psihopatie. Cu alte cuvinte, cei care se dau virtuosi si cei care pozeaza in victime sunt animati mai curand de intentii ascunse si dubioase, deosebindu-se radical de cei cu adevarat virtuosi sau cu adevarat victime ale unor nedreptati, pe care ii recomanda faptele si discretia.