Acest articol este un comentariu pe marginea podcastului realizat de dr. Cristian Andrei pe Facebook si a informatiilor inexacte propagate de renumitul medic din showbiz. Mi-am rezervat dreptul de a verifica aceste date si informatii iar rezultatul a fost unul surprinzator.
Am avut aceasta curiozitate sa ascult ce ne mai spune Dr. Cristian Andrei in "Lectiile Particulare", si am gasit acest podcast pe Facebook despre omul singur. Il iau pe Dr. Andrei "with a grain of salt" cum spun anglofonii, fiindca in multe randuri am descoperit "sfaturi" stranii din partea dumnealui. Spre exemplu, ii recomanda unui tanar care era victima a bullyingului sa practice si el bullying, "fiindca acestea sunt regulile grupului". Aparent la noi nu a ajuns inca "era corectitudinii politice".... Dar presupun ca cele 23.000 de cazuri de care s-a ocupat Dr. Andrei, ii ofera autoritatea morala sa dea sfaturi de genul acesta.
Nu vreau sa credeti ca din invidie m-am apucat sa il critic pe Cristian Andrei, care, vorba aia... a realizat ceva in viata asta. As vrea sa o fac cu argumente serioase, nu doar de bun simt, ci și stiintifice, fiindca in viata este bine sa ai mai multe surse de inspirație. Si as începe totusi cu un lucru pozitiv. Dr. Andrei spune ca singurătatea produce intotdeauna ceva: omul foloseste singurătatea fie pentru a se dezvolta, fie pentru a decadea, iar asta depinde de orientarea sa atitudinala. Singuratatea este un catalizator al cărui efect depinde de substanta cu care ia contact - adica personalitatea.
La unii, singurătatea este folosita pentru a crea contextul auto-dezvoltarii pe plan personal, profesional sau academic, chiar si relational, daca stai sa te gandesti mai bine... Caci este inutil sa fii in 50 de relatii daca faci aceleasi greseli dar poate fi infinit mai util sa faci un curs sau sa citesti niste carti despre relatii, in care descoperi tot felul de chestii utile in viitoarele tale relatii. Cu alte cuvinte, aceasta dezvoltare creează inclusiv premisele unei relatii, caci ne plac partenerii care au un viitor si care au calitati - iar aceste calitati se cizeleaza in singuratate.
Pe de alta parte insa, singurătatea poate fi un pretext pentru auto-distrugere. In astfel de cazuri se dezvolta doar blazarea si un nihilism de tip patologic, imbogatit cu fatalism acru ("fiecare zi trecuta ma indeparteaza de o relatie") care nu doar ca nu te ajuta sa iti gasesti un partener, dar iti si accelerează alunecarea in abis: ne-mai-avand o imagine clara a ceea ce esti si poti realiza in lumea asta, te prapadesti vazand cu ochii, mai ales ca "nu-i nimeni sa te ajute". Mi-e teama insa ca aici se opreste si acuratetea renumitului medic de showbiz, care considera ca hrana emotionala vine de la ceilalti, facandu-ne astfel dependenti de validare externa, adica, mai pe romaneste, disperati.
Dr. Andrei afirma apoi ca cele mai frumoase momente din viata devin cele mai urate momente atunci cand esti singur. De ex. Craciunul, momentul cand asezi un ficus intr-o incapare si ai nevoie de un feedback, concediul în care te-ai dus sa admiri turnul Eiffel si n-ai avut cu cine, etc. Desigur, faptul ca esti cu cineva in concediu sau de Craciun, nu inseamna ca vei avea si intelegere cu acea persoana. Iar feedbackul de care ai nevoie ar putea fi o cicaleala fara-de-sfarsit, doar asa, ca sa nu-ti mai arda de "momente frumoase in doi".
Apoi aflam ca, totusi, este nevoie de compatibilitate... Aici sunt de acord 110%. Numai ca aceasta compatibilitate nu este cel mai simplu lucru din lume - de fapt o compatibilitate de 100% este pur si simplu imposibila. Temerea mea este ca pana si o compatibilitate de 50% este dificil de realizat, in conditiile in care nevoile sexuale sau materiale ne fac orbi la lucruri precum solidaritatea si preocuparile non-sexuale. Si atunci, da, avem o problema. Caci, poate ar fi mai simplu sa construiești Intercontinentalul decat sa gasesti un partener cu care sa nu trebuiască sa faci compromisuri penibile. Iar acesta e un motiv bun pentru care ar trebui sa privim persoanele care au ales sa fie singure, cu mai mult respect.
Spun asta fiindca am avut sentimentul ca Dr. Andrei face un soi de denigrare a persoanelor singure, spunând despre acestea ca sufera de tot felul de chestii, tulburari de personalitate si diagnostice nashpa, ca reprezinta un accident atitudinal pentru o specie sociala, cand ar fi putut poate sa spuna ceva despre dreptul nostru de a ne alege statusul relational, asa cum avem dreptul in ziua de azi sa ne alegem pana si genul caruia ii apartinem. Dar hei, in the land of the blind...
Poate cel mai șocant lucru pe care l-am auzit in acest podcast este urmatorul: "Persoanele singure nu ar trebui crezute cand spun ca sunt fericite". OK, si atunci, eventual sa le acuzam de minciuna sau chiar sa le hartuim pentru a le determina sa recunoască ca au nevoie de noi? Ei bine, mi-e teama ca Dr. Andrei nu prea este la curent cu studiile realizate in domeniu, ceea ce este trist pentru cineva care a avut de-a face cu 23.000 de pacienti, nu-i asa? Am sa va reproduc in cele ce urmeaza un articol aparut in Science Daily.
Studiul - publicat in Jurnalul Psihologiei Pozitive, a examinat istoria de relatie a 7,532 de persoane urmarite de la varsta de 18 ani la 60 de ani in scopul de a determina care dintre acestea au fost mai fericite pe parcursul vietii.
"S-ar parea ca asocierea fericirii cu casatoria nu este garantata." William Chopik si Mariah Purol, au descoperit faptul ca participantii la studiu au format 3 grupe: 79% au fost casatoriti majoritatea timpului vietii lor, 8% au fost singuri, necasatoriti, iar 13% au avut o istorie de cuplu variata, cu relatii, divorturi, recasatorire sau vaduvie. In final, cercetatorii le-au cerut subiectilor studiului sa isi evalueze gradul de fericire.
"Am fost surprinsi sa descoperim faptul ca persoanele care au fost singure toata viata si cele care au avut o istorie de cuplu variata, nu erau mai putin fericite", a declarat Mariah Purol. Desi cei casatoriti par a fi doar putin mai fericiti, Purol a spus ca diferenta nu era substantiala si nici nu a confirmat ceea ce asteptau multi dintre noi. (...)
"Cand vorbim despre fericire, daca cineva se afla intr-o relatie sau nu, rareori reprezinta intreaga poveste." a declarat Chopik. "Oamenii se pot afla in relatii nefericite in timp ce persoanele singure pot sa obtina satisfactii din tot felul de surse: prietenie, hobbyuri, munca. Daca scopul este de a gasi fericirea, pare stupid faptul ca punem un pret atat de mare pe ideea de cuplu.
Studiul realizat de catre Chopik si Purol indica faptul ca un cuplu nu va schimba nicidecum in mod dramatic posibilitatea noastra de a fi fericiti. "S-ar parea ca este mai putin vorba despre casatorie si mai mult despre atitudinea mentala", a mai spus Mariah Purol. "Daca poti descoperi fericirea si implinirea ca persoana singura, cel mai probabil este sa ramai fericit(a) indiferent daca ai o verigheta pe deget sau nu.
Pentru si mai multa transparenta, in studiul realizat de Mariah Purol si William Chopik, 4 din 5 persoane casatorite s-au declarat fericite, in timp ce 3,82 persoane singure din 5 s-au declarat fericite. Cu alte cuvinte, diferenta este intr-adevar neglijabila. Si pentru ca intr-un fel chiar tin la dr. Cristian Andrei si imi doresc sa il ajut cu noutatile in domeniu, as mai avea un studiu cu rezultate surprinzatoare, cel putin pentru dumnealui, fiindca tot vorbea despre satisfactia de a avea copii, pe care oamenii singuri nu o au.
Descoperirea unei corelatii zero sau chiar negative intre prezenta copiilor si fericirea parintilor continua sa starneasca interes stiintific. Prezentul studiu a investigat peste un milion de europeni pe durata a 10 ani de cercetare prin Eurobarometru. Copiii sunt costisitori si numai un nivel al veniturilor satisfacator transforma relatia intre parentalitate si fericire in una pozitiva. Sustinem faptul ca dificultatile financiare explica acest model prin intermediul educatiei si venitului parintilor, venitul la nivel statal, dar si suportul social existent. Statutul marital conteaza si acesta. Copiii nu cresc fericirea paritilor singuri, divortati, separati sau vaduvi, In plus, copiii proveniti din alte relatii inregistreaza o corelatie negativa si mai accentuata cu nivelul de satisfactie parentala.
Daca nu ati inteles aceasta formulare sofisticata am sa va fac eu un rezumat simplu: Copiii ne aduc fericirea numai daca stam bine dpdv financiar.
Acum, eu l-am auzit pe Dr. Andrei spunand ca misiunea omului pe lume este sa se faca placut. Probabil ca acesta este si motivul pentru care il intereseaza mai putin adevarul lucrurilor pe care le spune si mai mult "sa se faca placut". Este de apreciat faptul ca recunoaste deschis acest lucru. De apreciat si curajul sau carisma care il ajuta sa vehiculeze tot felul de inexactitati. Totusi, in final, adevarul castiga.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Il stimez pe Cristian Andrei pentru faptul ca a introdus prototipul acesta al omului de televiziune care faciliteaza contactul cu lumea psihologiei. Totusi, mi-am rezervat dreptul sa "il pun la punct" fiindca asa imi dicteaza constiinta si pentru ca doresc sa va atrag atentia ca "a te face placut" nu este chiar totul. De asemenea, daca nu eu, atunci cine?
(2) Science Daily, (acc. 05.06.2021), When it comes to happiness..., website: Science Daily
(3) NBER, (acc. 05.06.2021), Children, unhapiness, and family finances, website: NBER
(4) Market Watch, (acc. 05.06.2021), The depressing reason why having children doesn't actually make you happier, website: Market Watch
Afirmatiile domnului Cristian Andrei reflectã adeziunea la tendintele industriei media:disimularea esentei,superficializarea deliberatã."Ce vrei sã-ti comunic,minciuni agreabile sau adevãruri brutale?Alege!"(Euripide)
RăspundețiȘtergere