Minciunile Altruiste

Una dintre cele mai interesante boli, "Sindromul K", este o inventie. Boala nu exista propriu-zis, dar medicii italieni de la spitalul Fatebenefratelli au mintit pentru a salva vieti, din altruism, demonstrand o excelenta calitate umana.

☆ ☆ ☆

Multa vreme m-am intrebat daca fobia pe care o are omul obisnuit fata de minciuna este justificata sau nu. Avem un nivel de fobie fata de minciunile pe care le-am spus si ne chinuie cu povara vinovatiei si, desigur, avem o fobie si in ce priveste minciunile pe care ni le spun ceilalti din diverse motive: dificultati de afirmare personala, frica, dorinta de a castiga timp, etc. Poate ca ar trebui sa privim minciuna ca pe orice altceva exista pe lumea asta si care poate fi folosit pentru scopuri nobile, frumoase, generoase, dar si pentru scopuri egoiste, marsave, ticaloase.

Tot la fel cum un cutit poate fi folosit pentru a prepara hrana, oferind-o cu generozitate celor mai importante persoane din viata noastra dar, nu-i asa, poate fi folosit si pentru a pune in pericol supravietuirea unor persoane total nevinovate. Poate ca si minciuna este un astfel de instrument care se poate dovedi nociv sau generos, in functie de scopul care ne anima. Iar aceasta convingere mi-a fost consolidata dupa ce am vazut un documentar pe canalul DW Documentary, despre o minciuna care, hai sa spunem ca v-ar putea pune pe ganduri...

In al 2-lea razboi mondial, printre multele orori care au avut loc la momentul respectiv, se afla holocaustul. Holocaustul reprezinta genocidul initiat de catre nazisti germani impotriva evreilor din Germania si Europa. Se apreciaza ca au fost ucisi aproximativ 6 milioane dintre evreii din Europa, cam 2/3 dintre acestia. Metodele folosite variau intre exterminarea prin munca silnica in lagare de concentrare, infometare, gazare sau chiar impuscarea in masa.

Cu alte cuvinte, situatia era complet scapata de sub control ca urmare a deciziilor irationale si aberante ale nazistilor iar rezultatul a fost o catastrofa umanitara cauzata de cateva minti profund bolnave. Ei bine, undeva in Italia, se desfasura acest proces de exterminare, ca de altfel in mare parte din continent. Dar ce suflet sa ai sa le predai nazistilor pe cei care, poate, ti-au fost amici, parteneri de afaceri sau, de ce nu, pe cei care, practicand nobila profesie de medic, ti-au salvat viata ori au salvat viata celor dragi?

In conditiile acestea, de haos si aberatie institutionalizata, medicii italieni de la spitalul Fatebenefratelli din Roma, au luat decizia ca isi pot permite sa minta in legatura cu starea de sanatate a unora dintre evrei. Astfel, in dorinta de a-i proteja de ferocitatea nazistilor, ei au inventat o boala imaginara pe care au numit-o "Sindromul K". K - vine de la numele celui care conducea campania de capturare a evreilor in Italia, generalul Albert Kesselring. Medicii italieni au riscat totul, fiindca, asa cum se spune, nu e bine sa-ti pui mintea cu prostul, a lui fiind odihnita... Si totusi, stratagema lor a dat rezultate iar mai multi evrei au fost salvati.

Medicii ii instruiau pe evrei sa tuseasca si sa mimeze suferinta de fiecare data cand in spital apareau ofiterii germani, pentru a imita simptomele tuberculozei. Mai mult decat o simpla minciuna, medicii italieni au practicat si falsul in acte, care este nivelul urmator al minciunii, atunci cand au notat "Sindromul K" in fisele medicale ale evreilor vanati de nazisti. Astfel, cand cineva vedea "Sindromul K" intr-o fisa medicala, asta inseamna ca persoana respectiva nu este absolut deloc bolnava, ci este evreu.

Povestea mi se pare fascinanta si, dupa ce cunosti mai bine detaliile acesteia, ei bine, nu ai cum sa nu te gandesti in mod diferit la minciuna... Poate ca minciuna in sine nu este un lucru atat de rau cum ne inchipuiam noi, desi, intr-adevar, ea este un instrument preferat de psihopati (persoane cu tulburare de personalitate anti-sociala), pentru virtutile ei in ce priveste manipularea si victimizarea celorlalti. Un psihopat lipsit de posibilitatea de a ne induce in eroare a pierdut cel mai important instrument de care dispune pentru a-si atinge scopurile sale, mereu egoiste si ticaloase.

Dar daca ne gandim, exista cel putin cateva situatii in care minciuna poate indeplini functii diferite:

PROTEJAREA BOLNAVILOR- Cand stim ca persoanele cele mai dragi din viata noastra, cum ar fi un parinte sau un bunic, sufera de o boala a sistemului circulator iar socurile emotionale pot reprezenta provocari ce stau sub semnul fatalitatii, poate ca ascunderea unor adevaruri este o idee mai buna decat prezentarea acestora, nemijlocita.

SALVAREA UNOR RELATII - Unii terapeuti recomanda frecvent ideea aceasta ca "adevarul este cea mai buna politica". In general, sunt de acord cu asta. Totusi, exista situatii in care unii dintre noi nu pot gestiona aflarea adevarului care se dovedeste a fi nu doar un soc, ci chiar un cataclism dpdv emotional. Oare chiar vrei sa-i vorbesti partenerului tau despre flirtul tau? Esti sigur(a) ca ai un partener matur emotional care sa reziste la o astfel de dezvaluire? Exista oare riscul ca "politica adevarului" sa ne duca la "politica ochilor vineti"?

INFRUMUSETAREA REALITATII - Mos Craciun este, poate, cea mai frumoasa dintre minciunile existente, iar multi dintre noi nici macar nu o considera minciuna. Totusi, tehnic vorbind, ea indepliniste toate criteriile pentru a fi recunoscuta drept minciuna. Dar Mos Craciun este si un mod prin care indulcim sezonul rece, il facem mai frumos si romantic, imbogatind relatiile dintre noi. Probabil ca nu se va renunta la Mos Craciun doar fiindca stim cu totii ca este o minciuna.

PROTEJAREA ATMOSFEREI- Nu doresti sa le frangi inima celor dragi spunandu-le tot felul de adevaruri brutale. Tot la fel, uneori este mai simplu sa spunem ca nu avem nicio problema, desi numai noi stim ce furtuna se petrece in noi insine. Caci in fond, ce ar intelege copilul, paretnerul sau parintele tau despre problemele tale? Nu in ultimul rand, cum ii va afecta asta? Acelasi lucru este valabil si pentru atmosfera colectivului de lucru. Evident, asta presupune ca poti sa tii sub control zbuciumul tau interior.

EVITAREA UNOR TENSIUNI INUTILE - Sa zicem ca va aflati la un curs de astrologie /filosofie new age /tai chi /feng shui /etc. doar pentru ca ati dorit sa insotiti un prieten. Cursul va trezeste zero interes si nu vi se pare ca trebuie sa ascundeti asta. Totusi, ceilalti s-ar simti raniti daca ati pleca spunand ceea ce simtiti cu adevarat: si anume ca preocuparile lor sunt lipsite de sens...

PROTEJAREA UNOR SECRETE - Uneori activitatea profesionala presupune protejarea unor informatii delicate. Imi amintesc ca, pe cand se facea tam-tamul legat de crimele lui Gh. Dinca, un agent de Politie care dadea un interviu la TV, a declarat ca "un criminal trebuie sa isi pastreze modul de operare, ca sa nu fie prins". Nu prea are logica, nu-i asa? Dar daca ar fi spus adevarul - ca trebuie sa-si schimbe modul de operare permanent, ca sa nu fie prins, ceea ce este un fapt recunoscut in criminologie, modul in care ar fi deservit interesul public era unul jalnic.

Nu as dori sa se inteleaga faptul ca eu militez aici pentru "reabilitarea minciunii" si introducerea acesteia in uzul curent. Exista situatii in care minciuna, chiar si bine intentionata si generoasa, poate sa complice lucrurile, tocmai fiindca oamenii tind sa isi piarda increderea in cei ale caror minciuni au fost deconspirate. Cu toate acestea, uneori preferam sa fim mintiti frumos si, intre un adevar brutal si o minciuna frumos impachetata, parca am prefera-o pe cea de-a 2-a.

Asadar, articolul nu este menit sa va perverteasca ci, dimpotriva, sa va faca mai diplomati, mai atenti la nevoile celorlalti, mai capabili sa gestionati provocari. Cand alegem sa spunem un neadevar, este util sa avem in vedere si scopul pentru care o facem, daca este mai curand generos si in beneficiul relatiei, precum si riscul ca minciuna sa deterioreze inter-actiunile si capitalul de incredere. Probabil ca exista persoane care nu vor tolera minciuna sub nicio forma si atunci avem nevoie sa tinem cont chiar si de asta.

In final, cred ca fiecare dintre noi are nevoie sa se intrebe pana unde ar putea merge cu utilizarea "neadevarurilor constructive", sau a "minciunii altruiste", facand diferenta intre situatiile in care minciuna poate cultiva anumite relatii si cele in care minciuna nu face decat ruineze capitalul de incredere.