Cooperarea Cumparata

Poti sa recompensezi sau sa pedepsesti lucrurile pe care le face cel mic - rezultatele se vad imediat. Intr-o zi insa, descoperi faptul ca recompensa a devenit mai importanta decat virtutea iar cooperarea cumparata este doar o iluzie...

o o o

Esti adult si, in relatie cu copilul, puterea se afla de partea ta. Ca urmare, poti sa recompensezi sau sa pedepsesti ceea ce face odrasla - caci, nu-i asa, ce altceva ai putea face in schimb, pentru a educa pe cineva? Modelul interactiunilor bazate pe recompensa si pedeapsa seamana cu acela de la locul de munca, deci, prin recompensa si pedeapsa, ai cel putin o garantie ipotetica a faptului ca fiul sau fiica ta vor putea sa pastreze un loc de munca.

De fapt, intreaga societate pare a fi constituita pe principiul pedepsirii raului si a recompensarii binelui - el se confunda cu perceptia comuna si tine parca de logica interactiunilor dintre oameni. Pana si intre prieteni pot fi observate comportamente de recompensare sau pedepsire. Si totusi, expertii in parenting, s-ar parea ca i-au pus gand rau acestui principiu al pedepsei si al recopensei. Au ei dreptate?

As dori sa va istorisesc o poveste pe care am auzit-o de curand despre "puterea" recompensei de a schimba comportamente, dar, asa cum veti vedea, nu si valori. Este asta o problema? In fond, ne preocupa ca fiul sau fiica noastra sa se comporte "corect", nu ne preocupa la fel de mult si lucrurile in care ei cred. Dar hai sa va povestesc aceasta foarte interesanta pilda.

Un baietel (hai sa-i spunem Lucian), de doar 6 ani, are niste bunici in Grecia ce sufera de singuratate, ca multi dintre cei aflati la varsta a 3-a. Parintii baietelului stiu ca bunicii din Grecia se bucura de fiecare data cand vorbesc cu nepotelul lor si se gandesc sa ii ofere copilului motivatia de a vorbi la telefon cu bunicii sai. Nici mai mult, nici mai putin, parintii ii promit copilului ca de acum inainte il vor retribui pe copil pentru fiecare telefon saptamanal cu suma de 10 lei - Exact ce ii trebuie, nu-i asa, caci la alimentara sunt tot felul de tentatii dulci, pe toate rafturile. Zis si facut. Nu doar ca Lucian si-a sunat bunicii cu religiozitate si a vorbit cu ei minute in sir, dar in plus el era cel care le amintea parintilor ca trebuie sa ii mai sune pe bunicii din Grecia. Totul e minunat pana aici. Dar intr-o buna zi, se aflau cu totii la ziua copilului, inclusiv bunicii din Grecia si l-au auzit pe copil declamand: "De azi inainte sunt baiat mare, am deja 7 ani si voi vorbi cu bunicii din Grecia doar pentru suma de 25 de lei. Uraaa!"

Cred ca nu sunt singurul care a simtit grotescul acestei situatii. Sper ca nu sunt singurul. Este cu atat mai trist cu cat parintii acestui copil realieaza in acest moment ca au ratat in a-i transmite copilului valori precum atasamentul sincer, grija sau compasiunea umana. In astfel de momente, cand copilul pare a fi astfel configurat incat sa faca numai lucruri care ii ofera un castig material, intelegem ca, pe undeva, trebuie sa se fi strecurat o greseala.

Ajungem sa socotim daca ne putem permite sa il "cointeresam" pe copil sa faca curatenie in camera sa, ori sa duca gunoiul ori macar sa mearga pana la magazin atunci cand suntem bolnavi, fara sa-l platim cu 5, 10 sau 15 lei pentru serviciile sale pretioase.

Caci iata, descoperim ca, in sfarsit, "ceva functioneaza"! Din pacate, descoperim si faptul ca aceasta realitate a "copilui functional", adaptat si cooperant intru-totul, este doar o amara iluzie - pe termen scurt e minunat, dar pe termen lung, apar "surprizele" si "revelatiile de pe urma". Realizam ca acest tip de cooperare a copilului este la fel de efemera precum recompensele pe care i le putem oferi la un moment dat.

Iar lucrurile nu stau mai bine nici cu ideea de pedeapsa. O pedeapsa poate produce frica si tensiune si, cel putin pe termen scurt, poate sa determine copilul sa isi schimbe comportamentul - notele sale se schimba, ca prin farmec, de la 4 si 5, la 6 si 7. Dar oare acestui copil ii va placea vreodata sa citeasca o peveste frumoasa ori sa cunoasca lucruri interesante despre Istoria si Geografia patriei? Nu. Ceea ce i-a ramas, este doar teroarea pedepsei, care trebuie evitata.

Asadar, pare destul de usor sa va "confisc" acest aparat de controlat copilul, desfiintandu-va credinta in recompensa si pedeapsa. Dar simt deja cat de mult v-am dezorientat. Prin urmare, ce am putea sa punem in locul recompensei si al pedepsei? Raspunsul este simplu: RELATIE si VALORI. "Virtutea" principala a educatiei de tip behaviorist - bazata pe recompensa si pedeapsa - este aceea ca desfiinteaza relatia intre parinti si copii.

In acest tip de educatie nu este nevoie sa povestesti prea mult de ce ar fi de dorit ca un copil sa sune bunicii din Grecia sau de ce ar fi bine sa evite coringenta. Totul este schematizat si, pe alocuri, ai si sentimentul ingrat ca dresezi un animal. Nu conteaza! Important este rezultatul, nu-i asa? Adevaratele rezultate apar insa atunci cand tinta noastra nu este aceea de a schimba comportamente ci mai curad de a schimba valorile in care crede copilul si care ii dicteaza comportamentul.

VALORI (dictionar de Psihologie): Reprezinta convingerile bazale legate de ceea ce o persoana considera a fi important in viata.

Aici exista un mare impediment: in calitate de parinti suntem incapabili sa constientizam care sunt lucrurile importante pentru noi si pe care ne-am dori sa le transmitem copilului nostru: castigul material sau respectul pentru sine si cei din jur; un gadget performant sau bucuria de a coopera si a apartine, de a contribui? La asta se adauga modalitatea de transmitere a valorilor - care sa fie cea mai potrivita?

O alta considerabila "pain in the ass" (provocare, conform Margaretei Nistor) - caci este nevoie de multe discutii semnificative pana ca un copil sa inteleaga ca un telefon de 4000 Lei nu este mai important decat faptul ca el poate sa ajute la cultivarea relatiilor si la impartasirea unor idei valoroase. De aceea psihologii ce studiaza fericirea recomanda sa achizitionam experiente nu lucruri, iar lucrurile sa le privim numai prin prisma posibilitatii lor de a ne oferi experiente.