Vijelia din Noi

Reactionam fata de agentii de stres ca si cand ne-ar fugari un tigru. Iar asta se vede cel mai bine atunci cand observam felul cum se schimba compozitia si proprietatile sangelui in conditii de stres. Este oare posibil ca specia sa fi ramas in urma cu cateva mii de ani?

o o o

Desi am la activ o lucrare de disertatie care se focalizeaza pe stresul psihic, mi-am pastrat interesul fata de acest subiect. Ceea ce va voi prezenta in continuare nu reprezinta lucruri noi, insa exprima o revelatie pe care am avut-o de curand, pe cand citeam despre felul cum influenteaza stresul compozitia si proprietatile sangelui uman. In mod interesant, corpul nostru nu face diferenta intre un agent de stres care ameninta corpul fizic in sine si un agent de stres de ordin psihologic.

Se presupune ca un agent de stres psihologic (va voi da exemple mai jos) nu ne va rani corpul fizic (cum ar face-o un tigru care ne fugareste prin jungla). Totusi, corpul si reactia sa de adaptare nu tine cont de asta cand se pregateste pentru confruntare - si va voi aduce cateva argumente in acest articol. Oare sa fi ramas specia noastra "putin in urma" cu felul cum reactionam la amenintare? E vorba de cateva mii de ani, aproximativ, in care nu am reusit sa facem diferenta intre o amenintare fizica si una psihologica.

Iata cativa dintre agentii de stres psihologic (pe care obisnuim sa ii numim impropriu drept "stres"): o obligatie de seriviu, dificultatile financiare, cearta cu un prieten, cu partenerul sau cu superiorul ierarhic. Revelatia mea este ca reactionam fata de astfel de agenti de stres ca si cand ne-ar fugari un tigru, prin bine-cunoscuta reactie de tip "lupta sau fuga", la care am adugat si "inghetul" fiindca mai facem si asta uneori, probabil pentru a simula faptul ca suntem lipsiti de viata si deci neinteresanti pentru pradator, ceea ce, adesea, functioneaza.

Si poate ca nu este intamplator faptul ca reactionam fata de astfel de stimuli ca si cand ne-ar fugari un tigru. De ce? Pentru ca toti agentii de stres psihic sunt asociati cu nevoile de baza, legate de supravietuirea si transmiterea genelor (hrana, adapost, siguranta fizica, reproducere).

Inainte de a va prezenta argumentele mele, iata cateva explicatii necesare acestui topic:

Stresul este o reactie normala, adaptativa (daca nu a scapat de sub control) a organismului care se realizeaza la nivel endocrin (glande), prin emisii de hormoni care vor facilita o reactie comportamentala adecvata situatiei de amenintare.

Factorii de stres (adica lucrurile din lumea externa care produc aceasta reactie: un examen, o cearta, o obligatie profesionala, etc) nu sunt stres psihic desi reprezinta un ingredient necesar in declansarea acestuia

Exista un interval optim al reactiilor caracteristice stresului care ne face eficienti in sarcina. Prea mult stres in raport cu amenintarea face dificila concentrarea, deci vom fi ineficienti, in timp ce prea putin stres face dificila mobilizarea in sarcina si vom fi la fel de putin eficienti.

Pentru a intelege acest interval optim de stimulare ne putem gandi la doua metafore: daca vantul nu sufla cu destula putere, corabia nu isi va atinge destinatia. Daca vantul sufla cu prea mare forta, corabia se poate rasturna. De asemenea, daca coardele unei instrument muzical sunt prea intinse, ele risca sa se rupa. Daca sunt prea putin intinse, nu vor putea sa produca notele muzicale.

Iar acum iata cateva dintre efectele stresului asupra sangelui si aparatului circulator:

Bataile inimii se accelereaza - pentru ca hormonii si substantele necesare reactiei la amenintare (glucidele) sa ajunga cat mai repede la membre unde vor facilita aceasta reactie

Are un efect constrictor asupra vaselor de sange - vase de sange cu diametru mai mic presupun accelerarea batailor inimii si deci o viteza mai mare de alimentare a muschilor

Creste tensiunea arteriala - tocmai aceasta restrangere a diametrului vaselor determina cresterea tensiunii arteriale

Creste nivelul zaharului in sange - ficatul este organul unde corpul genereaza acest combustibil necesar unei reactii rapide fata de amenintare

Afecteaza consistenta sangelui, facandu-l mai gros - ingrosarea sangelui nu este intamplatoare, aceasta avand scopul de a pregati sistemul circulator pentru eventualitatea aparitiei unei rani - in acest caz coagularea va fi mai usoara.

Aparitia cheagurilor de sange - cu riscul accidentelor vasculare si a infarctului - cheagurile apar tocmai fiindca sangele s-a ingrosat in conditiile in care corpul se pregateste pentru gestionarea ranirilor

Durata de expunere la hormonii de stres pericliteaza starea si functionoarea vaselor de sange - daca hormonii sunt o binecuvantare pentru noi, fiindca fac posibila o reactie adecvata in fata provocarii, din pacate acestia pot sa devina si un blestem daca actiunea lor se prelungeste in timp.

Dupa cum observati, organismul pare a reactiona la factorii de stres psihologic aproximativ in acelasi mod in care reactioneaza la amenintarile indreptate impotriva corpului fizic.Tensiunea arteriala crescuta ne pune intr-o logica a actiunii necesare supravietuirii. Zaharul eliberat in sange are rolul de a alimenta efortul fizic care pe timpuri era necesar supravietuirii in lupta cu elementele naturii sau animalele salbatice, in timp ce ingrosarea sangelui are rolul de a inlesni coagularea sangelui in cazul aparitiei unor rani fizice. Totul pare sa functioneze dupa o logica bine conturata, A LUPTEI FIZICE CU PERICOLUL. Altfel de ce ni s-ar ingrosa sangele sau de ce ar fi pompat mai mult zahar catre muschi desi nu exista niciun tigru in preajma?

Fiind cuprinsi de frica irationala si devenind niste fiinte instinctuale si salbatice, nu dam dovada de o intelegere adecvata a trasaturilor situatiei, dimpotriva. Aceasta intelegere eronata ce declanseaza reactii salbatice si haotice, nu favorizeaza adaptarea noastra la realitatea sociala prezenta, in care se pune pret pe auto-control si eficienta. Iar daca auziti pe cineva ca va recomanda sa eliberati furia prin mai stiu eu ce comportamente agresive (spart farfurii, strigat in padure), sa nu-l luati in serios. Ceea ce aveti de facut este sa intelegeti felul cum interpretarile voastre mentale determina atat reactiile fiziologice cat si pe cele comportamentale (fuga/atac/inghet) sau ravagiile pe care stresul le lasa asupra corpului nostru fizic.