Vijelia din Noi

Reactionam fata de agentii de stres ca si cand ne-ar fugari un tigru. Iar asta se vede cel mai bine atunci cand observam felul cum se schimba compozitia si proprietatile sangelui in conditii de stres. Este oare posibil ca specia sa fi ramas in urma cu cateva mii de ani?

o o o

Desi am la activ o lucrare de disertatie care se focalizeaza pe stresul psihic, mi-am pastrat interesul fata de acest subiect. Ceea ce va voi prezenta in continuare nu reprezinta lucruri noi, insa exprima o revelatie pe care am avut-o de curand, pe cand citeam despre felul cum influenteaza stresul compozitia si proprietatile sangelui uman. In mod interesant, corpul nostru nu face diferenta intre un agent de stres care ameninta corpul fizic in sine si un agent de stres de ordin psihologic. 

Se presupune ca un agent de stres psihologic (va voi da exemple mai jos) nu ne va rani corpul fizic (cum ar face-o un tigru care ne fugareste prin jungla). Totusi, corpul si reactia sa de adaptare nu tine cont de asta cand se pregateste pentru confruntare - si va voi aduce cateva argumente in acest articol. Oare sa fi ramas specia noastra "putin in urma" cu felul cum reactionam la amenintare? E vorba de cateva mii de ani, aproximativ, in care nu am reusit sa facem diferenta intre o amenintare fizica si una psihologica. 

Iata cativa dintre agentii de stres psihologic (pe care obisnuim sa ii numim impropriu drept "stres"): o obligatie de seriviu, dificultatile financiare, cearta cu un prieten, cu partenerul sau cu superiorul ierarhic. Revelatia mea este ca reactionam fata de astfel de agenti de stres ca si cand ne-ar fugari un tigru, prin bine-cunoscuta reactie de tip "lupta sau fuga", la care am adugat si "inghetul" fiindca mai facem si asta uneori, probabil pentru a simula faptul ca suntem lipsiti de viata si deci neinteresanti pentru pradator, ceea ce, adesea, functioneaza.

Si poate ca nu este intamplator faptul ca reactionam fata de astfel de stimuli ca si cand ne-ar fugari un tigru. De ce? Pentru ca toti agentii de stres psihic sunt asociati cu nevoile de baza, legate de supravietuirea si transmiterea genelor (hrana, adapost, siguranta fizica, reproducere). 

Inainte de a va prezenta argumentele mele, iata cateva explicatii necesare acestui topic:

• Stresul este o reactie normala, adaptativa (daca nu a scapat de sub control) a organismului care se realizeaza la nivel endocrin (glande), prin emisii de hormoni care vor facilita o reactie comportamentala adecvata situatiei de amenintare.
  

• Factorii de stres (adica lucrurile din lumea externa care produc aceasta reactie: un examen, o cearta, o obligatie profesionala, etc) nu sunt stres psihic desi reprezinta un ingredient necesar in declansarea acestuia
  

• Exista un interval optim al reactiilor caracteristice stresului care ne face eficienti in sarcina. Prea mult stres in raport cu amenintarea face dificila concentrarea, deci vom fi ineficienti, in timp ce prea putin stres face dificila mobilizarea in sarcina si vom fi la fel de putin eficienti. 
  

• Pentru a intelege acest interval optim de stimulare ne putem gandi la doua metafore: daca vantul nu sufla cu destula putere, corabia nu isi va atinge destinatia. Daca vantul sufla cu prea mare forta, corabia se poate rasturna. De asemenea, daca coardele unei instrument muzical sunt prea intinse, ele risca sa se rupa. Daca sunt prea putin intinse, nu vor putea sa produca notele muzicale. 

Iar acum iata cateva dintre efectele stresului asupra sangelui si aparatului circulator:

• Bataile inimii se accelereaza - pentru ca hormonii si substantele necesare reactiei la amenintare (glucidele)  sa ajunga cat mai repede la membre unde vor facilita aceasta reactie
  

• Are un efect constrictor asupra vaselor de sange - vase de sange cu diametru mai mic presupun accelerarea batailor inimii si deci o viteza mai mare de alimentare a muschilor
  

• Creste tensiunea arteriala - tocmai aceasta restrangere a diametrului vaselor determina cresterea tensiunii arteriale
  

• Creste nivelul zaharului in sange - ficatul este organul unde corpul genereaza acest combustibil necesar unei reactii rapide fata de amenintare
  

• Afecteaza consistenta sangelui, facandu-l mai gros - ingrosarea sangelui nu este intamplatoare, aceasta avand scopul de a pregati sistemul circulator pentru eventualitatea aparitiei unei rani - in acest caz coagularea va fi mai usoara. 
  

• Aparitia cheagurilor de sange - cu riscul accidentelor vasculare si a infarctului - cheagurile apar tocmai fiindca sangele s-a ingrosat in conditiile in care corpul se pregateste pentru gestionarea ranirilor 
  

• Durata de expunere la hormonii de stres pericliteaza starea si functionoarea vaselor de sange - daca hormonii sunt o binecuvantare pentru noi, fiindca fac posibila o reactie adecvata in fata provocarii, din pacate acestia pot sa devina si un blestem daca actiunea lor se prelungeste in timp.

Dupa cum observati, organismul pare a reactiona la factorii de stres psihologic aproximativ in acelasi mod in care reactioneaza la amenintarile indreptate impotriva corpului fizic.Tensiunea arteriala crescuta ne pune intr-o logica a actiunii necesare supravietuirii. Zaharul eliberat in sange are rolul de a alimenta efortul fizic care pe timpuri era necesar supravietuirii in lupta cu elementele naturii sau animalele salbatice, in timp ce ingrosarea sangelui are rolul de a inlesni coagularea sangelui in cazul aparitiei unor rani fizice. Totul pare sa functioneze dupa o logica bine conturata, A LUPTEI FIZICE CU PERICOLUL. Altfel de ce ni s-ar ingrosa sangele sau de ce ar fi pompat mai mult zahar catre muschi desi nu exista niciun tigru in preajma?

Fiind cuprinsi de frica irationala si devenind niste fiinte instinctuale si salbatice, nu dam dovada de o intelegere adecvata a trasaturilor situatiei, dimpotriva. Aceasta intelegere eronata ce declanseaza reactii salbatice si haotice, nu favorizeaza adaptarea noastra la realitatea sociala prezenta, in care se pune pret pe auto-control si eficienta. Iar daca auziti pe cineva ca va recomanda sa eliberati furia prin mai stiu eu ce comportamente agresive (spart farfurii, strigat in padure), sa nu-l luati in serios. Ceea ce aveti de facut este sa intelegeti felul cum interpretarile voastre mentale determina atat reactiile fiziologice cat si pe cele comportamentale (fuga/atac/inghet) sau ravagiile pe care stresul le lasa asupra corpului nostru fizic.  

(1) Imaginea The Weight of the World, de Britt-Knee, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

stres

Scarbici Usor!

Care este diferenta intre un job si o vocatie si ce legatura are asta cu fericirea? Cititi acest articol pentru a invata sa dati un sens superior activitatii voastre!

Pentru ca traim intr-o societate de consum, credinta axiomatica ce domina la nivelul acesteia este aceea ca oamenii, în mod ideal, se învârt în jurul banilor pentru a putea realiza toate standardele societăţii de consum. Dacă nu fac asta, atunci cu siguranţă sunt nişte rataţi şi îşi plâng de milă în timp ce noi discutăm despre fericirea lor. Aşa să fie?

O părere diferită are psihologul pozitivist Martin Seligman, care considera că fericirea are mai mult a face cu punerea în uz a propriilor calităţi, şi mai puţin cu nivelul veniturilor. Şi argumentul suprem identificat de el este acela al avocaţilor, care au veniturile cele mai mari şi cu toate acestea sunt cei mai depresivi profesionisti şi au parte de cel mai mare număr de divorţuri.

Martin Seligman consideră că a avea o carieră nu de succes, căci asta ar implica recunoaşterea generală, ci o carieră fericită (iata un concept nou!), înseamnă să îţi descoperi vocaţia. Acest lucru, presupune să faci uz, în activitatea ta zilnică, de calităţile şi înzestrările tale naturale, să le dezvolţi şi să aduci o contribuţie la binele comunităţii prin ceea ce faci.

Personal, as adauga la asta capacitatea fiecaruia dintre noi de a aprecia contributia pe care o aduce la binele comunitatii. Caci, nu de putine ori, aducem o contributie la fericirea celor din jur si la bunul mers al societatii insa esuam in a aprecia aceasta contributie, poate si datorita subvalorizarii sale la nivel social - cine apreciaza in mod normal contributia unui maturator de strada?

Iată ce spune despre vocaţie Amy Wrzesniewski, profesor la Yale University:

Un medic care consideră munca drept o slujbă şi este interesat doar de obţinerea veniturilor, nu are o vocaţie, în timp ce un gunoier (lucrător la salubritate), are o vocaţie atâta vreme cât consideră că prin munca lui, lumea devine mai curată şi mai sănătoasă.

 A găsi un sens superior în munca ta presupune a nu te opri din lucru atunci când nu mai vin recompense materiale, avansări şi bani ci să continui să faci aceleaşi eforturi, care nici măcar nu sunt resimţite ca atare, pentru un bine superior, mai presus de propria persoană, munca fiind o răsplată prin ea însăşi.

Probabil că un om care şi-a descoperit vocaţia nu va fi în extaz orgasmic cât e ziua de lungă, dar este echilibrat, senin şi implicat în proiectele şi sarcinile de serviciu, relativ deschis faţă de ceilalţi şi capabil să se bucure, într-un mod discret de ceea ce face. 

Într-un studiu citat de Martin Seligman în cartea sa Fericirea Autentică, studiu ce s-a ocupat de investigarea vocaţiei şi care, în mod curios, a avut în centrul atenţiei oamenii de serviciu din mai multe spitale, s-a descoperit următorul lucru: oameni care aveau aceeaşi fişă a postului erau împărţiţi în două categorii.

Cu Vocatie	Fara Vocatie
se considerau importanti in vindecarea bolnavilor isi programau munca anticipau nevoile medicilor isi sporeau singuri numarul de sarcini (de ex. unul dintre ei aducea tablouri sau mici obiecte de arta pentru a infrumuseta saloanele)	Faceau curat (si atat)

Mi-ar place să cred că ambele categorii sunt la fel de fericite, dar mă îndoiesc de asta. Şi tot aşa mă îndoiesc că persoanele care îndeplinesc tot felul de sarcini care beneficiază de mai puţină recunoaştere şi un statut mai puţin privilegiat (de exemplu care păzesc intrări sau spală farfurii, care aduc presa, care pun marfa pe raft etc), pot, prin posibilităţile psihologice proprii să vadă în activităţile lor o contribuţie la binele comunităţii.

Societatea pare a elimina posibilitatea lor de a fi fericiţi, prin idealul promovat la scară largă şi nu ar trebui să ne surprindă faptul că aceste categorii de personal se află cel mai adesea în depresii profunde, pe care le poartă pe picioare, fiindcă le lipsesc resursele pentru a recurge la psihoterapie. Slavă domnului, ei adorm seara tot cu reclame auto şi tot cu filme despre marile familii ale protipendadei, nicidecum cu scrieri despre fericirea autentică!

Aşadar, când munca devine o sursă de recompense morale, şi când ceea ce ne dorim nu se află în ziua de salariu sau în weekend, ci în fiecare dintre momentele unei zile obişnuite, s-ar putea să ne aflăm mai în contact cu noi înşine şi cu propria noastră fericire.

Munca poate fi oportunitatea nepreţuită de a trăi starea de flux, tocmai prin punerea în uz a călităţilor noastre specifice care astfel ne fac remarcaţi şi aduc un zâmbet pe feţele celorlalţi. Îmi vine acum în minte termenul acesta pe care îl aud frecvent... "scârbici". Interesant termen, auto-descriptiv.

(1) Imaginea Haitians Plant and Save Land, de United Nations Photo, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Articol aparut initial in blogul Carnavalul Gandurilor, autor: Marius Iftimie

(3) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica, editura Humanitas, Bucuresti

(4) Iftimie, M., (2014), Starea de Flux, website: Psihopedia

Continue reading

virtute

Cum Dezvoltam Puterea Vointei

Privesc in jur si adesea observ persoane care nu cred in existenta vointei. In schimb, sunt convinse de orice altceva: forta mostenirii genetice sau influenta sociala fiind cele mai puternice dintre aceste credinte. Fatalism!

Adevarul este ca, la fiecare dintre noi vointa se afla la un anumit nivel de dezvoltare. Unii pot sa se bucure de o forta a vointei exceptionala, in timp ce altii nu au reusit sa isi dezvolte potentialul orientarii voluntare a comportamentului mai deloc. Da, vointa este ca un muschi, ce trebuie exersat, pentru a ne putea bucura de forta sa.

Dar la ce foloseste vointa? Ei bine, vointa ne ajuta sa ne depasim anumite porniri naturale, chiar firesti, dar care conduc la rezultate negative pe termen lung. Pare ca azi toata lumea crede in ceea ce simte, luand afectivitatea drept unica busola in viata. Si totusi, adesea, facand ceea ce simtim, observam ca avem multe de pierdut.

In videoclipul de mai sus, vointa si tendintele naturale interfereaza intr-un mod aiuritor. Voi ce ati face daca ati fi in situatia respectiva? Daca sunteti barbati, probabil ca o femeie draguta care se aseaza pe voi suna ca un scenariu oniric pozitiv. Ratiunea insa va spune ca e gresit. Iar vointa ii slujeste intotdeauna ratiunii. Oricum, experimentul acesta e ca un puzzle, mai ales ca noi avem tendinte diferite si judecam diferit.

Ei bine, uneori simtim ca avem nevoie de mai multe chipsuri, mai multa bere sau mai multe ore petrecute in fata televizorului, privind filme -- asa devenim ceea ce se cheama "couch potato". Sau simtim ca suntem indragostiti de cineva care este casatorit si nu putem controla aceasta emotie a-tot-cuprinzatoare. Sau poate ca, cine stie, simtim nevoia sa ne asezam pe strainii din parc!

Putem simti sa platim un rau care ni s-a facut si ajungem a savarsi fapte ce ne expun la cele mai dure pedepse - amende sau ani de inchisoare. Uneori simtim ca nu putem sa ne mobilizam pentru a incepe un program de antrenament fizic, sau nu reusim sa incepem studiul pentru testul de a doua zi.

Din aceste exemple, se observa ca avem in astfel de cazuri nevoie de o forta interioara care sa ne ajute fie sa ne mobilizam pentru a realiza anumite actiuni, fie pentru a ne retine de la anumite actiuni nocive. Acea forta este vointa.

Vointa este asadar o facultate a personalitatii umane ce ne sprijina in a ne invinge tendintele personale atunci cand acestea, potrivit experientei, ne conduc la rezultate nefericite. Reglajul voluntar, ce trebuie dezvoltat din timp la copii, se realizeaza prin limbaj, sau ceea ce se numeste "montaj voluntar" -- este nevoie, altfel spus, de interventia constiintei si a gandirii pentru activarea vointei.

O parte esentiala o oricarui proces de consiliere psihologica sau de psihoterapie este constituita de activarea vointei. In absenta ei, vom ramane la cheremul capriciilor si emotiilor noastre schimbatoare si vom continua sa traim ca si pana acum, cu dificultatile interioare, ce tin de viata noastra emotionala sau exterioare, ce tin de relatiile sociale rezultate.

Iata insa cateva lucruri care promit sa ne ajute in realizarea scopurilor, prin intermediul vointei.

1. Meditatia -- adesea recomandata de invatatorii spirituali dar si de anumiti terapeuti, meditatia reprezinta un puternic factor de intarire a vointei, prin aceea ca ne ajuta sa ne focalizam asupra unui lucru, ne calmeaza mintea si ne umple de energie pretioasa. In plus, meditatia sustine capacitatea noastra de a realiza o sarcina organizata, in timp.

2. Dieta saraca in glucide -- dieta pare a fi un factor important in activarea vointei. Anumite produse ofera o crestere iluzorie a energie pe termen scurt. Alimentele care insa ne ofera rezerve pretioase de energie sunt legumele si fructele proaspete, nucile si pestele.

3. Dormiti suficient -- lipsa somnului reprezinta, asa cum probabil ati observat si singuri, un urias impediment in exersarea vointei. Adesea, cele mai nocive activitati se fac pe fondul lipsei odihnei, cand controlul constient este foarte mult diminuat. Un efect al lipsei de somn este faptul ca veti simti nevoia sa consumati multe alimente de tip junk food, prin care corpul simte nevoia sa compenseze lipsa de glucoza. De asemenea, efortul volutar pare sa fie considerabil facilitat in primele ore ale zilei, cand suntem odihniti.

4. Exercitiile fizice -- se pare ca exercitiile fizice sunt un bun mod de a ne intari vointa. Anumite cercetari au dovedit ca instituirea unui program de exercitii fizice in viata unor subiecti, i-a ajutat pe acestia sa realizeze multe alte ameliorari in stilul de viata, pornind de la imbunatatirea dietei, reducerea tigarilor fumate si ajungand pana la imbunatatirea capacitatii de studiu, de mobilizare in sarcina, sau chiar o ameliorare a punctualitatii.

5. Luati sarcinile pe rand -- atunci cand sarcinile prezinta un nivel sporit de dificultate este util sa le programati in mod convenabil, in timp. Incercarea de a face totul deodata nu doar ca ne poate extenua insa se dovedeste a fi foarte ineficienta.

6. Ramaneti constienti -- activitatile, comportamentele si gesturile noastre zilnice nu sunt realizate prin intermediul unui proces decizional si sprijinite pe informatii atent adunate, fiind mai curand automate, in marea lor majoritate. De aceea, unele dintre ele sunt neinspirate si vor continua sa ne aduca prejudicii. Cand ne intrebam de ce facem un lucru sau altul, practicam constientizarea si astfel dezvoltam o componenta inestimabila a vointei.

7. Auto-monitorizarea -- in orice sarcina ne-am propus sa realizam, orice scop si orice obiective avem in minte, auto-monitorizarea reprezinta un instrument inestimabil al vointei. Colectionand cat mai multe date despre ceea ce am intreprins, despre progresele facute la un moment dat, avem posibilitatea de a realiza planuri mai realiste si mai in acord cu nevoile noastre de auto-dezvoltare. Auto-monitorizarea se realizeaza in mod ideal prin intermediul unui jurnal.

8. Evitati ispitele -- s-ar parea ca cea mai importanta insusire a celor care dau dovada de o forta volutara incredibil de mare este aceea de a evita situatiile in care vor fi nevoiti sa recurga la vointa. De fapt a evita o anumita situatie solicita deja un nivel de implicare volutara, fie aceea si de mica intensitate. Dar este mai usor sa realizati acest efort decat sa rezistati atunci cand ispitele va vor privi in fata. E mai usor sa nu te duci la bar daca stii ca iti va fi greu sa nu bei.

9. Cautati inspiratie -- nu ma indoiesc ca si voi ati admirat faptele, alegerile sau gesturile virtuoase ale unei anumite persoane, ale unui anumit personaj de film sau carte. A te expune la astfel de influente reprezinta un mijloc prin intermediul caruia deveniti niste oameni mai buni, dotati cu o vointa mai mare. Imi amintesc despre un chestionar pe care l-am aplicat unor elevi de liceu din care reiesea un fapt trist -- multi dintre ei considerau ca nu este de dorit sa ai modele, ca si cand, astfel, te-ai afla in umbra cuiva, iar asta ti-ar dauna.

10. Fragmentati sarcinile -- poate fi placut sa contemplati rezultatul final al unui plan, sa vedeti destinatia inainte de a face primul pas. Totusi, primul pas poate fi dificil de realizat cand mintea se focalizeaza pe rezultatul final. De aceea, se dovedeste util sa impartiti scopurile in obiective iar obiectivele in sarcini zilnice, pe care mintea le poate cuprinde si pune in practica -- un suport pretios pentru vointa.

Noi suntem ceea ce facem in mod repetat. Asadar excelenta nu este o actiune ci un obicei. Aristotel

E bine de stiut ca efortul volutar pentru realizarea unei anumite activitati nu trebuie sa fie o cerinta permanenta. De fapt noi suntem niste fiinte ale obiceiurilor si de aceea, din momentul in care am implementat un anumit obicei, realizarea acestuia devine automata, sau, cum i se spune in mediul stiintific, devine post-volutara.

In ce priveste aceste recomandari, este util sa le luati pe rand, sa le practicati unul cate unul. Dupa ce ati reusit sa le transformati in obiceiuri, puteti trece la urmatorul. Succes!

(1) Imaginea Future so Bright, de Scott Swigart, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Willpowered, (acc. 26 oct 2015), 10 Daily Habits that Will Give You Incredible Will Power, website: Will Powered .co

Continue reading

vointa

Plantele si Productia

Este gresit sa aducem la birou ceea ce ne-ar putea distrage, cum ar fi plante sau decoratiuni? S-a descoperit totusi faptul ca decorarea cu plante a birourilor poate creste productivitatea si performantele intelectuale. 

Ergonomia este stiinta amenajarii locului de munca si are in vedere atat conditiile de munca cat si toate acele aspecte ce au un impact asupra sanatatii si dispozitiei operatorilor. De ce are vreo relevanta aceasta abordare? Pentru ca orice ne influenteaza dispozitia si sanatatea ne influenteaza in acelasi timp si productivitatea. Nu o spun doar eu, o spune si cel mai recent studiu in domeniu, realizat prin eforturile conjugate ale unor cercetatori din Australia, Marea Britanie si Olanda.

Ei au ajuns la concluzia ca desingul minimalist, pastrat astfel si promovat de numeroase companii occidentale, in ideea de a nu distrage atentia salariatilor de la ceea ce "conteaza cu adevarat", se dovedeste a fi "de-a dreptul toxic" pentru cei care isi desfasoara activitatea in acest cadru. Prin design minimalist se intelege eliminarea oricaror obiecte de arta sau decoratiuni, si eradicarea plantelor din birouri. Unele companii au permis totusi instalarea unor banere care, desigur, aminteau motto-urile si obiectivele companiei si nimic altceva.

Contrar teoriei care a instituit acest design, aceea ca prin eliminarea decoratiunilor devenim mai concentrati si deci mai productivi, testele efectuate in cadrul studiului amintit demonstreaza ca angajatii obtin rezultate mai bune la probele de memorie sau alte sarcini cognitive atunci cand in birouri se aduc diverse decoratiuni, obiecte de arta sau plante care sa se afle in raza lor vizuala. 

Ma intreb daca initiativa de a aduce acele plante nu a fost similara in efecte experimentului de la fabricile  Howthorne din Chicago, cand s-a descoperit efectul cu acelasi nume. Efectul Howthorne, cunoscut si sub numele de efectul observatorului, presupune schimbarea comportamentului unei persoane ca urmare a expunerii actiunilor sale unui observator extern. Vorbim aici despre comportamentul de lucru si despre eficienta in sarcinile de productie.

La fabricile Howthorne, in momentul in care conducerea a luat decizia imbunatatirii iluminatului unor hale de productie, s-a constat cresterea subita si substantiala a productivitatii. Explicatiile si interpretarile au fost numeroase si diversificate. Dintre acestea amintesc:

• Cresterea temporara a productivitatii s-ar datora faptului ca muncitorii s-au simtit "sub observatie", deci stresati intr-o anumita masura, si de aceea s-ar fi concentrat mai bine.
• Aceeasi crestere temporara a productivitatii s-ar datora faptului ca lucratorii au simtit interesul si dorinta conducerii de a le oferi conditii mai bune de lucru, ceea ce i-a determinat sa raspunsa pozitiv, prin mobilizare si rezultate mai bune in munca.

In urma unor experiemente similare s-a ajuns la concluzia ca majoritatea schimbarilor operate in mediul de lucru sau structura programului de lucru, conduc la o crestere temporara a mobilizarii si deci a productivitatii. Fie ca se modifica durata pauzelor, fie ca salariatilor li se ofereau anumite avantaje, rezultatul pare sa fie acelasi. Si totusi, efectele raman temporare...

Concluzia spre care tind eu insumi este legata de studiul stresului. O cantitate moderata de stres are un efect pozitiv asupra performantelor in orice domeniu. Atunci cand stresul este prea mic, ca in cazul in care suntem absolut detasati de sarcinile de serviciu ori cele educationale, performantele scad datorita sub-mobilizarii. Cand stresul este prea mare in schimb, mobilizarea excesiva conduce la actiuni precipitate si greseli involuntare. 

Schimbarile mici in designul locului de munca sau in alte variabile ce priveau dinamica generala a activitatii, sunt dupa parerea mea agenti de stres minori, cu un efect pozitiv in mobilizarea optima a salariatilor. Cu alte cuvinte, adevaratul inamic al productivitatii ar putea fi lipsa schimbarilor pe termen lung sau monotonia. Este adevarat si faptul ca fiecare persoana are toleranta sa la schimbare si este interpretabil ce inseamna pentru fiecare cuvinte precum "termen lung", ori "monotonie".

Continue reading

stres