Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 16 decembrie 2024

Idolul Iubitului Tău

Ți-ai găsit prieten nou și ești încântată de felul cum arată, vorbește și se comportă. Relația promite și ești decisă să faci pasul următor. Dar apoi găsești la el in sufragerie, un tablou care te pune pe gânduri. Este cazul să îți faci griji?



☆ ☆ ☆


Imaginați-vă că v-ai găsit un prieten sau o prietenă. Sunteți încântată de acesta pentru că este o persoană prezentabilă, are un job bun și un statut social privilegiat. În plus, vă vorbește cu blândețe, pare educat și se îmbracă bine. Relația este promițătoare și vine momentul să faceți pasul următor și să vedeți unde locuiește. Casa este pe măsura așteptărilor, nu îi lipsește nimic și aproape că vă vedeți crescând copii și îmbătrânind frumos împreună. Dar... apare un element-surpriză. 

Pe un perete din livingroom descoperiți un tablou misterios. Este o fotografie alb-negru cu portretul unui bărbat. Cine să fie? Îl întrebați și vă spune că este o persoană pe care el o admiră — altfel de ce ar mai avea un portret cu ea în livingroom? Numele acestei persoane este Ted Bundy. Nu, nu este o rudă apropiată și nici un profesor de Fizică din gimnaziu. Căutați pe Google și aflați că Ted Bundy este cel mai notoriu criminal în serie care a existat vreodată. 

Lesne de înțeles, această descoperire vă pune pe gânduri. Este oare momentul să vă faceți griji? De ce ai avea un portret cu cel mai notoriu criminal în serie tocmai pe un perete din livingroom? Îl întrebați pe iubitul dumneavoastră, iar acesta spune că Ted Bundy era un tip foarte inteligent și cu multă imaginație și că nu trebuie să crezi chiar tot ceea ce se spune despre el fiindcă, în fond, opiniile pot fi subiective. Și totuși, dumneavoastră aveți o dilemă.

Pe de o parte, simțiți că ați găsit sufletul pereche și că, probabil, este cel mai bun partener pe care l-ați putea găsi. Pe de altă parte, nu știți dacă cineva care are portretul unui criminal în serie pe un perete din propria locuință poate trăi o viață normală, dacă poate fi băiat de casă și poate forma un cuplu fericit împreună cu dumneavoastră. În plus, prietenii care, prin natura situației, se bucură de o doză crescută de obiectivitate, vă spun că acel portret nu poate fi un semn bun. 

Uneori însă iubirea este oarbă și refuzăm să vedem stegulețele roșii atunci când apar, fiindcă relația promite prea mult — viitor fericit, vise împlinite, etc, și riscați să pierdeți toate astea. Dar oare dacă cineva are un portret al unui criminal în serie acasă, pe un perete, înseamnă asta că și el are porniri criminale? Vă doriți uneori să puteți aprecia obiectiv gravitatea situației în care vă aflați dar este mult prea greu. E ca și când ați avea nevoie de semnale suplimentare, care să vă convingă că această relație este mult prea riscantă. 

Iar dacă veți primi acele semnale, ați putea oare să lăsați în urmă această relație? În final vă vine ideea să vă adresați unui psiholog și să îi pasați lui această responsabilitate de a vă orienta. Aveți noroc pentru că psihologul a studiat fenomenul devianței și cunoaște o mulțime de teorii și statistici asociate acestui domeniu de cercetare. El vă spune ca toți psihologii că... depinde. Depinde de cât de mult a fost influențat iubitul dumneavoastră de acest personaj pe care îl găsiți în cărțile de devianță și psihopatologie. 




Dacă are un portret în livingroom și vă recită citate aparținând idolului său se poate spune că influența a fost una importantă? Ca toți psihologii, acesta vă răspunde cu mai multe întrebări: îți permiți un risc atât de mare în acest moment al vieții tale? Ești genul care își dorește o viață liniștită, care visează un cămin liniștit, predictibil sau, dimpotrivă, genul care se plictisește repede, iubind adrenalina și incertitudinea? Iar dacă ești genul care se plictisește repede, atunci poți să îți asumi riscul? Cum care risc?

  • Teoria Instinctelor — (Autor: Etienne de Greeff) afirmă că personalitatea este determinată de ansamblul tendințelor instinctuale, organizate în jurul preocupărilor inteligenței, care formează structura afectivă a persoanei. În aceste condiții, tulburările de caracter și limitele inteligenței sunt acelea care se află la baza actului deviant, întrucât, credea de Greeff, tendințele instinctuale nu se opun inteligenței și nici nu pot fi separate de ea. 
  • Teoria Pragului Delincvențial — (Autor: Jean Pinatel) susține că orice om este capabil de crimă în condiții excepționale, care depășesc capacitatea lui de rezistență la frustrare. Cu toate acestea există un tip de indivizi care întrunesc o sumă de trăsături psihice (Egocentrism, Agresivitate, Indiferență Afectivă, Labilitate), numită de Pinatel, Nucleu al Personalității Criminale, iar aceștia au un prag delincvențial foarte scăzut.
  • Teoria Învățării Vicariante — (Autor: Albert Bandura) afirmă că orice comportament se învață prin observație, asimilându-se cu mai multă ușurință atunci când observăm că este recompensat. Bandura propune termenul de învățare vicariantă și în plus vorbește și despre tehnicile de disculpare pe care devianții le folosesc pentru a-și adormi conștiința morală: dezumanizarea victimelor, reprezentarea greșită a consecințelor sau justificare prin principii morale superioare. 
  • Teoria Identificărilor Diferențiale — (Autor: Daniel Glaser), susține ideea că asocierea directă cu persoane sau grupuri nu este necesară pentru a explica producerea unor acte deviante. De altfel, în multe cazuri devianții sunt persoane singuratice care nu au acces direct la modele negative, dar au acces la modele virtuale sau imaginare. 



Acestea reprezintă doar câteva dintre numeroasele teorii care au încercat să explice comportamentul criminal, cu mai mult sau mai puțin sprijin în cercetare. Am selectat exact aceste teorii pentru că ele fac referire la legătura între planul mental, al preocupărilor minții, al modelelor și valorilor asimilate și comportamentul criminal propriu-zis. Iar potrivit acestor teorii, există o șansă importantă ca anumite modele și anumite preocupări mentale să ne influențeze comportamentul. 

Fiindcă, în fond, ce poate învăța o persoană de la Ted Bundy? Cum să fie un avocat de succes sau mai curând cum să fie un criminal notoriu? Desigur, este important care sunt aspectele personalității lui Ted Bundy pe care le admirăm, dar, dacă ne gândim, există numeroase potențiale modele care dețin acele calități, fără să fie criminali în serie. Oricum am încerca să interpretăm situația, nu vom putea ignora elementul central al personalității modelului social admirat — în cazul nostru, faptul că a fost un criminal în serie

Un model reprezintă o sursă de inspirație și, pentru foarte mulți dintre noi reprezintă o cale de urmat. De aceea, nu trebuie să ne mire dacă un mare chitarist are drept model tot un mare chitarist iar o mare actriță de la Hollywood are drept model tot o mare actriță de la Hollywood. Un mare dictator admiră tot un mare dictator iar un mare extremist admiră tot un mare extremist. Și dacă modelul tău este proeminent, vei putea oare să rămâi în umbra lui sau te vei ambiționa să îl depășești? 








(1) Imaginea Dangerous, de Connor Danylenko, via Pexels

(2) Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu