Genul Romantic, Adică Masculin

Care să fie genul romantic? Femeile sau, dimpotrivă, bărbații? Un grup de cercetători de la Cambridge University aduc câteva argumente surprinzătoare în slujba ideii că mai curând bărbații reprezintă genul romantic. 

☆ ☆ ☆

La nivelul simțului comun, este cunoscut faptul că femeile sunt genul romantic. În fond, ele sunt acelea care privesc filme romantice și visează la un cavaler manierat și cu musculatură bine dezvoltată, care bifează toate așteptările lor romantice. Totuși, un studiu recent publicat în presa de specialitate afirmă contrariul: bărbații sunt genul romantic, în ciuda faptului că urăsc filmele romantice, cadourile cu fundă roșie și cinele la lumina lumânărilor parfumate. Să fie o urmă de adevăr aici?

Potrivit stereotipului cultural privind cele două genuri, femeile sunt dependente de partenerii lor și au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca de suferințele din dragoste, în timp ce bărbații sunt independenți și auto-suficienți, nu au timp să plângă și sunt construiți în așa fel încât să găsească soluții pentru fiecare problemă. Totuși iată ce au descoperit cercetătorii britanici:

Femeile sunt văzute adesea ca fiind mai romantice decât bărbații iar relațiile romantice sunt mai importante în viața lor decât în viața bărbaților. În ciuda răspândirii acestor credințe, câteva cercetări recente zugrăvesc o imagine diferită. Sursa: Cambridge University Press

4 descoperiri surprinzătoare

• DEPENDENȚA DE RELAȚIA ROMANTICĂ — Bărbații așteaptă să obțină mai multe beneficii de la relația romantică și de aceea se străduiesc mai mult să își găsească o parteneră romantică;

• SĂNĂTATE MENTALĂ ȘI FIZICĂ — Potrivit acestor studii, bărbații au beneficii directe asociate relației lor romantice, care se manifestă în starea lor de sănătate mentală și fizică;

• DESPĂRȚIRILE INIȚIATE DE BĂRBAȚI — S-a observat și faptul că este mai puțin probabil ca bărbații să inițieze separarea de partenera romantică, tot ca urmare a acestor beneficii percepute;

• SUFERINȚA DESPĂRȚIRII — O altă descoperire contra-intuitivă a fost aceea că bărbații suferă mai mult ca urmare a despărțirii de partenera romantică.

Oricât de surprinzătoare ar fi aceste constatări, explicațiile pe care le avansează cercetătorii britanici se leagă de trăsăturile de gen care nu fac altceva decât să conducă cele două genuri la această stare de fapt: pentru că femeile au o rețea socială complexă care îndeplinește funcții psiho-emoționale, acestea sunt mai bine echipate să facă față provocărilor specifice relațiilor romantice: despărțiri, certuri, crize emoționale, etc. 

Pe de altă parte, bărbații nu au fost socializați în această manieră, dimpotrivă, de regulă se descurajează exprimarea emoțiilor în grupurile de bărbați ceea ce îngreunează formarea competențelor specifice inteligenței emoționale: gestionarea emoțiilor și însușirea de atitudini mai sănătoase pe componenta inter-personală (relații cu ceilalți) sau intra-personală (relația cu sine) — acestea reprezentând cele două dimensiuni ale inteligenței emoționale. 

Unii învață romantismul de pe canalul de televiziune DIVA, unde poți descoperi nu atât ceea ce este cu adevărat romantic, ci mai curând care sunt așteptările femeilor în relația cu partenerul lor. Cu alte cuvinte, ceea ce femeile numesc romantic, ar putea fi o modalitate foarte pragmatică de a sintetiza într-o operă de artă (cum ar fi o comedie romantică sau un film de Crăciun) toate așteptările femeilor în ce privește Alesul — astfel de filme trebuie privite în fiecare an, nu de alta dar omul mai și uită ce așteptări are și ar fi păcat să te încurci cu vreun romantic (adevărat)...

În accepțiunea lui George Călinescu, criticul literar care a scris și Enigma Otiliei, romantismul, în sensul său original, nu prea are nimic în comun cu ceea ce fetele de azi numesc romantic. Pentru acesta, romantic înseamnă bolnav, straniu, exagerat și oarecum extrem, în timp ce clasicul este echilibrat, pătruns de mulțumire eternă și incapabil de trăiri complexe. M-am gândit să sintetizez în cele ce urmează felul cum era definit genul romantic de către George Călinescu. Oare cărui gen i se potrivește mai mult romantismul adevărat? 

Clasicism-Romantism sunt doua tipuri ideale, inexistente practic in stare genuină, reperabile numai la analiza. Individul clasic este utopia unui om perfect sănătos trupește si sufletește, "normal" (slujind drept norma altora), deci "canonic".

Individul romantic este utopia unui om complet "anormal" (intelege excepțional), dezechilibrat si bolnav, adică cu sensibilitatea si intelectul exacerbate la maxim, rezumând toate aspectele spirituale de la bruta la geniu. Expresiile trebuiesc luate intr-un sens cu totul literar, evitându-se confuzia cu patologia medicala.

 

Ce este romantismul adevărat și de ce nu vă doriți așa ceva?

• Romanticul, se stie, este maladiv, infirm, tuberculos, nebun, orb, lepros (citam suferințele "clasice" ale romanticului), atribuindu-i-se utopic o complexitate senzoriala si sufleteasca mai mare decât acești bolnavi o au in realitate. Bolnav încearcă a fi si autorul romantic (Lenau, Chopin, Eminescu, etc.), chip de a spune ca atunci când se întâmpla a fi bolnav are sentimentul de a fi pe o culme.

• Romanticul e foarte tânăr (13-14 ani, femeia) sau foarte bătrân.

• Istoria confirmă preferința în romantism pentru profesiile următoare: proletar, călugăr, student, militar, pușcăriaș, marinar, nobil, doctor, savant, femeie ușoară, bufon, călău, vrăjitoare etc.

• Romanticul e un monstru în toate: un monstru de frumusețe sau de urâțenie, de bunătate ori de răutate, ori de toate acestea amestecate.

• Starea romanticului e visarea, coșmarul.

• Romanticul este bizar, neînțeles, este sub-om ori supra-om, înger sau demon.

• Recunoști eroul romantic prin disimulația atroce, prin viclenie, cinism, vitejie nebuna, eroism donquijotesc ori lașitate, printr-un sentiment uneori grotesc al onoarei ("onoarea spaniola": ma refer bineînțeles nu la Spania reala, ci la imaginea ei uneori falsa, literara).

• Romanticul se distinge printr-o iubire excesiva, lascivă si spirituală sau prin ură bestială.

• Caracteristic romantismului este "calvarul" luptei pentru viață. Preocuparea sa este justiția socială.

• Viața romanticului e "fără sens" sau cu sens abscons.

• Romanticul este un selenar iar ora romanticului este miezul nopții.

• Clima romantică e caracterizată prin furtuni, ploaie, ceață, secetă, catastrofe (cutremure vulcanice) sau regim torid.

• Romanticul trăiește în perspectiva unui trecut indefinit dar și în propriul său univers fantastic.

• Romanticul vede decrepitudinea, cadavrul și ruina. 

• Romanticul e un barbar, ori un grosolan, ori fin la modul asiatic.

• Romanticul suferă de neliniște, vagabondaj si explorare.

• Romanticul consuma gin, opiu, ori bea apa din Lete, fiindcă el are nevoie ori de excitante, ori de analgezice ca să suporte sau sa uite infernul vieții.

• Romanticul caută ineditul, inventează, este un revoluționar, un independent ce fuge de constrângeri. 

• Romanticul cultivă stările ilogice și promovează oniricul, himericul și înspăimântătorul.

(1) Imaginea Romantic Couple, de Tizino Academy, via Pexels

(2) Cambridge University Press, (acc. 14.02.2025), Romantic Relationships Matter More to Men than to Women, website: Cambridge.org

(3) Călinescu, G., (1968), Clasicism, Romantism, Baroc în Principii de Estetica,  E.P.L. București.