Liber la Barbarie

Atunci când statul spune că e acceptabil să urăști o anumită categorie, atunci și cetățenii cred că e cuvenit să alunece spre barbarism. Un articol publicat în ziarul Adevărul despre discursul homofob al politicienilor din România.

☆ ☆ ☆

Unii ma întreabă de ce sunt progresist și de ce am o atitudine deschisă față de LGBT+. Răspunsul este simplu: fiindcă nu am o altă opțiune. Oamenii care au pregătirea mea primesc în cabinetul de psihoterapie exact pe cei respinși de familie și de societate, pe cei care nu se pot integra în familie și societate, pe cei care suferă pentru că nu se pot integra și pe cei care dezvoltă un diagnostic de tip psihiatric pentru ca sunt respinși și pentru că nu se pot integra în familie și societate. Ei bine, printre acești oameni se numără și persoanele din comunitatea LGBT+. 

Iar în cabinetul de psihoterapie, persoanele din comunitatea LGBT+ nu se tratează pentru că au o anumită orientare sexuală — în caz că nu știați, așa ceva pur și simplu nu se tratează deoarece nu există un diagnostic psihiatric în Manualul de Diagnostic Psihiatric (DSM 5) care să justifice o astfel de intervenție. Cei din comunitatea LGBT+ care vin la psihoterapie se află în cabinetul psihoterapeutului pentru depresie, anxietate, tendințe de auto-flagelare și suicid. Toate acestea nu sunt obligatoriu o trăsătură a membrilor comunității LGBT+ ci sunt generate de dificultatea societății de a-i accepta ca atare. Pentru nevoile societății, s-a născut așa-zisa terapie de conversie a homosexualității, care este ilegală în numeroase state, așa cum se vede mai jos.

Știu asta pentru că s-au făcut studii și s-a ajuns la concluzia că tendința de a dezvolta o psihopatologie depinde de acceptarea de care se bucură membrii acestei comunități — în statele unde persoanele LGBT+ se bucură de mai multă acceptare și mai multe drepturi și unde legile sunt mai permisive, ei bine tendințele psihopatologice ale membrilor comunității LGBT+ sunt mai puțin evidente, cu alte cuvinte, când sunt acceptate, persoanele LGBT+ sunt mai sănătoase mental. Firește, acești tradiționaliști, care nu înțeleg libertatea, dar cărora le place să se joace de-a psihiatria, nu au de unde să știe asta. 

În cele ce urmează am decis să reproduc fragmente dintr-un articol deosebit de interesant citit în ziarul Adevărul, care a apărut ca o reacție la discursurile ținute de Marcel Ciolacu și, respectiv, Crin Antonescu, la congresul PSD în care s-a anunțat susținerea PSD-ului pentru Crin Antonescu în alegerile prezidențiale. În intervenții pe care mi-e greu să le calific aici, și cu o totală lipsă de empatie față de membrii comunității LGBT+, care reprezintă cam 10% din populația României, cei doi au ținut să marcheze niște puncte electorale, de teamă să nu fie asociați de propaganda pro-rusă cu acceptarea și toleranța specific progresistă. 

Scrisoarea unui român gay către Marcel Ciolacu și Crin Antonescu

În primul rând cred că se pune întrebarea: Cine, domnule Ciolacu și Antonescu, a adus acest subiect pe scena Congresului PSD? Băteau cumva niște hoarde progresisto-LGBT-iste la porțile Palatului Parlamentului astăzi? Cine vă agresează de tot aduceți tema pe agendă? Când v-ați întâlnit ultima oară cu un activist LGBT? Când vi s-a forțat mâna să introduceți legislație pro-LGBT în Parlament? Când, domnilor, vi s-au sacrificat carierele politice pe altarul progresismului? Avem în România un lobby LGBT atât de puternic încât e nevoie să reiterați susținerea pentru valorile tradiționale? Avem în România manuale LGBT în școli? Avem în România cote de angajați LGBT în instituțiile publice? Nu, răspunsul este nu. Avem în schimb o serie de politicieni, și din tabăra lui Călin Georgescu, și din tabăra partidelor mainstream, care folosesc tema LGBT pentru a produce dezbinare, pentru a marginaliza niște cetățeni care, de bine de rău, contribuie la bunăstarea întregii societăți. (...)

Să vorbim totuși, puțin, și despre drepturile LGBT în România. Lăsând la o parte faptul că România a fost în anul 2001 una dintre ultimele țări din Europa care a dezincriminat homosexualitatea, lăsând la o parte și faptul că în anii 1990 România a arestat, schingiuit, abuzat, bătut, chinuit zeci de persoane LGBT în pușcăriile patriei, starea de fapt a lucrurilor nu e roză nici astăzi. România este una dintre ultimele țări din Europa care nu oferă absolut niciun drept cuplurilor formate din persoane de același sex. 
România este țara în care persoane LGBT continuă să fie concediate de la locul de muncă urmare a propriei identități. Persoanele LGBT din România sunt bătute pe stradă, senin, de tot felul de indivizi, doar pentru că arată diferit. Persoanele LGBT sunt alungate din casele lor de părinți neînțelegători. Persoanele LGBT sunt batjocorite în școlile din România, la fel și în spitale. Nu doar că nu avem un cadru legal, dar suntem și sacul de box pentru tot felul de politicieni, jurnaliști, influenceri, conducători de instituții, cetățeni simpli. Cine conduce cruciada împotriva noastră, a persoanelor LGBT? Ei bine, chiar candidatul cu care vă luptați astăzi, domnule Crin Antonescu. Călin Georgescu a umplut TikTok-ul de video-uri anti-LGBT, vrea ca noi, persoanele LGBT să dispărem, eventual să fim trimise la pușcărie, ca să respectăm tradiția milenară a poporului român. 
Iar propaganda aceasta deșănțată anti-LGBT nu am inventat-o noi, ci s-a inventat la Moscova, acolo unde în 2013 a fost dată prima lege pentru interzicerea așa zisei propagande homosexuale. Adoptarea în Rusia a unei astfel de legi a dus la închiderea tuturor organizațiilor LGBT, a dus la închiderea barurilor cu tematică, a dus la crearea de miliții anti-LGBT care vânează persoane LGBT și le torturează inserându-le în anus sticle de bere sparte. 
Atunci când statul spune că e acceptabil să urăști o anumită categorie, atunci și cetățenii cred că e cuvenit să alunece spre barbarism. Nu preluați, domnilor Ciolacu și Antonescu, narativele Moscovei, dintr-o iluzie că ar putea re-capta atenția votanților lui Călin Georgescu! Ne vorbiți despre democrație, domnule Antonescu. Nu vă dau eu lecții despre democrație, dar cu siguranță știți că o democrație se bazează pe niște principii fundamentale: vot liber, alegeri libere, stat de drept, sistem multipartidist, protecția minorităților. Prin natura lor, minoritățile nu au cum să fie majoritare și nu au cum să câștige un joc al votului în care fiecare se exprimă liber despre viețile altor oameni. Nu, minoritățile nu trebuie să se supună obedient oricărei voințe a majorității. Nu, în numele unei așa zise majorități nu putem să interzicem libertatea de exprimare sau libertatea întrunirilor, căci mergând pe acest drum degeaba avem în gură cuvântul democrație, căci renunțarea la aceste principii și drepturi fundamentale ne duce exact pe traseul tiraniei. 
S-a vorbit mult despre parada LGBT. Crin Antonescu ne spune că nu vrea paradă LGBT. Ei bine, domnule Antonescu, pe lângă faptul că vizual și artistic vorbind, parada LGBT de la București este una cuminte și nu rivalizează cu alte astfel de evenimente din Occident, parada LGBT nu este decât un protest în spațiul public, un protest unde 30.000 de oameni ies anual să-și ceară drepturile, la fel cum ies sindicaliștii cu vuvuzele, la fel cum ies polițiștii cu sepci, la fel cum ies susținătorii lui Călin Georgescu, la fel cum ies luptătorii anti-corupție.  
Parada, numită impropriu așa, este în fapt, o manifestare a unui drept constituțional, iar ea nu poate să fie oprită, interzisă, înnăbușită, în numele unei iluzorii chemare la arme pentru a apăra ne-atacata familie tradițională. Știți cine atacă familia tradițională? Sărăcia, necazul, migrația părinților, tencuiala care cade de pe școli, microbii din spitale.
Nu în ultimul rând, ne vorbiți, domnule Antonescu, despre Europa. Proiectul european al României este unul fundamental, dar el nu poate fi unul selectiv. Europa nu înseamnă un coș de fructe din care alegeți Dvs. ce luați și ce nu luați. Europa înseamnă respectarea curților judecătorești europene, înseamnă respectarea tratatelor internaționale semnate de România, înseamnă cooperarea între statele europene pentru a atinge un minim necesar în materie de democrație, stat de drept, respectul pentru cei diferiți. Iar în condițiile în care România are condamnări pe bandă rulantă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind starea deplorabilă a drepturilor LGBT din România, a fi european înseamnă respectarea hotărârilor judecătorești și implementarea lor. Ori ești european și respecți instituțiile europene, ori nu ești european și pui sub semnul întrebării instituțiile europene. Tertium non datur. Sursa: Adevărul

O ultimă problemă pe care doresc să o ating în acest articol este aceea a contaminării. Este vorba de temerea destul de răspândită în societate că un copil heterosexual ar putea să devină homosexual prin expunere la influențe progresiste — la fel de întemeiată ca și temerea că un stil de viață artistic sau studios, tipic pentru adolescenții de azi, generează homosexualitate. Daca acest lucru este adevărat și ne putem schimba orientarea sexuală, la alegere sau prin influența cuiva, se naște și întrebarea următoare: de ce terapia de conversie a homosexualității, interzisă în statele liberale, nu are mai mult succes în statele unde este permisă de lege? 

Terapia de conversie a homosexualității care nu are în spate nimic științific, se bazează pe dorința liderilor religioși, a politicienilor conservatori și mai ales a părinților nemulțumiți de orientarea sexuală a copiilor, de a-și schimba odraslele. În această idee, tinerii LGBT+ sunt chinuiți sistematic, doar, doar vor ajunge să simtă diferit. Acest lucru nu se întâmplă, nici după ce au cărat bolovani în rucsac pe un traseu sălbatic din pădure și nici după ce au fost electrocutați, și am îndoieli serioase în legătură cu cele câteva cazuri unde s-au obținut așa-zise ameliorări ale homosexualității. 

Este dificil să văd atât de multă intoleranță, promovată inclusiv la nivel statal și inclusiv de politicieni în care am încredere și pe care probabil o să-i votez, în ciuda faptului că o să-mi amintesc mereu cât de jos au coborât pentru a obține niște voturi. Nu știu dacă faptul că România nu este pregătită să accepte că 10% dintre noi sunt persoane LGBT+, reprezintă o scuză pentru acești politicieni dispuși să se alăture furiei nejustificate a unei majorități intolerante — nu pentru că nu este capabilă de toleranță ci fiindcă orientarea sexuală a fost transformată de propagandiști în monedă de schimb. 

 

(1) Imaginea Rainbow Heart, de Alexander Grey, via Pexels

(2) National Library of Medicine, (acc. 04.02.2025), Why Anti-LGBTQ+ Legislation Threatens Adolescent Lives, website: PMC.NCBI.NLM.NIH.gov

(3) Adevărul, (acc. 04.02.2025), Scrisoarea unui român gay către..., website: Adevărul.ro

(4) IPSOS, Atât în România, cât și la nivel global, 9% dintre adulți se identifică drept LGBT+, website: IPSOS.com