Atentia Negativa

Cand ne pierdem motivatia de a obtine atentia pozitiva, dobandim motivatia pentru obtinerea atentiei negative - nimic nu se pierde, totul se transforma! Cum definim cele doua tipuri de atentie si de ce suntem atat de atasati de acestea?

o o o

Originea conceptului de atentie negativa poate fi identificata in aria parentingului, unde invatam faptul ca un copil va recurge la comportamente cu pronuntat caracter negativ atunci cand esueaza in a obtine atentia celorlalti prin intermediul unor comportamente constructive. Esecul se poate datora faptului ca respectivul copil nu reusesete nimic spectaculos (doar e copil) sau, mai curand, nu exista nimeni in jur care sa aprecieze ceea ce reuseste, fie si asa, modest.

Asadar, totul incepe in copilarie, atunci cand nevoia copilului de atentie nu a fost satisfacuta iar el a fost nevoit sa recurga la un comportament negativ in scopul de a obtine aceasta atentie - o modesta compensare dar merita obtinuta: cand nu ai altceva, te multumesti cu firimiturile. Cu timpul, copilul se va pricepe atat de bine la asta incat devine a 2-a sa natura si poate sa tina un curs universitar despre atentia negativa, cu exemple practice.

Totusi, de ce avem nevoie de atat de multa atentie? Ei bine, evolutiv vorbind, persoanele care nu primesc atentie, nu primesc nici resurse iar creierul ajunge sa asocieze atentia cu supravietuirea - stiti povestea cu pruncul care nu plange si nu primeste nici de mancare. Pana si comportamentele suicidare pot fi asociate cu atentia negativa, desi pare ca suicidul are la baza pierderea motivatiei de a supravietui.

Specia noastra are o slabiciune atat de mare pentru atentie incat toate comportamentele noastre sunt realizate avand acest scop, in subsidiar. Atunci cand oamenii isi pierd increderea in sine si ceilalti, motivatia lor pentru obtinerea atentiei pozitive este inlocuita de motivatia pentru obtinerea atentiei negative - nimic nu se pierde, totul se transforma!

Atentie pozitiva:

Copilul isi face temele

Copilul face curat in camera

Copilul coopereaza la joaca cu ceilalti

Copilul intelege cand i se spune "nu"

Atentie negativa:

Copilul refuza sa isi faca temele

Copilul refuza sa faca curatenie in camera

Copilul are un comportament agresiv si dominator

Copilul face o criza de furie sau ramane trist toata ziua cand i se spune "nu"

Cu alte cuvinte si foarte schematic, un "copil bun" este "antrenat" pentru a obtine atentia pozitiva iar un "copil rau" este format pentru a obtine atentia negativa. Ma simt dator sa precizez faptul ca un parinte poate sa isi formeze copilul pentru atentie negativa atunci cand fie refuza sa ii acorde atentie pozitiva (sa aprecieze ceea ce face bine), fie il ignora pe copil (neglijare parentala), fie vede numai lucrurile pe care le face rau (abuz emotional).

Marea problema este ca un copil format sa obtina atentia negativa devine acest expert in obtinerea atentiei negative si isi ia foarte in serios "vocatia". Asa se ajunge la ceea ce psihologii au numit "dependenta de drama", despre care voi vorbi in continuare. Un comportament de expert in obtinerea atentiei negative pare a nu folosi la nimic: profesional, social si familial, oamenii tind sa condamne astfel de comportamente si sa le pedepseasca intr-un fel sau altul.

Totusi, comportamentele continua sa se perpetueze, in ciuda oprobiului public de care "se bucura". Cu alte cuvinte, exista o componenta care tine de evolutie si care favorizeaza transmiterea la generatiile urmatoare a acestor comportamente aparent irationale, inutile si condamnate de societate. Care sa fie motivatia transmiterii pe cale filogenetica a comportamentelor de obtinere a atentiei negative?

Se vorbeste spre exemplu despre faptul ca atunci cand declansam o drama, in creier apar, in mod paradoxal, emisii de hormoni ai fericirii care vin sa "indulceasca" durerea. Este neclar daca motivul pentru care apar aceste emisii de hormoni ai fericirii nu cumva este acela ca stim, la un nivel neconstientizat, ca in realitate drama aduce cu sine atentia (negativa).

Trebuie sa facem insa distinctia intre dramele pe care ni le ofera viata si dramele care sunt creatia noastra si reprezinta trasaturi ale nevrotismului "din dotare". Si distictia se face relativ usor, raspunzandu-ne la urmatoarea intrebare: "As putea sa fac ceva pentru a-mi usura situatia si totusi nu fac nimic, sau ma limitez la actiuni care imi fac viata grea?".

Eu personal ii numesc pe cei care sunt antrenati sa lupte pentru atentie negativa cu termenul de "teroristi". Asocierea nu este aleatorie: precum teroristii, incercam sa producem o impresie, demonstram ca suntem importanti, in felul nostru, blocand sau deturnand, fie si pentru cateva minute, stilul de viata al celor care ar trebui sa ne acorde atentie, dar nu o fac. Sa nu uitam insa ca teroristii cu bomba nu au niciun viitor...

In ziua de azi, pare a fi o adevarata moda sa obtinem atentia negativa la televizor. Pentru motive care tin probabil de efectele perverse ale naturii noastre, suntem dispusi sa acordam atentie oricui practica un comportament negativ intr-un mod ostentativ, cu toate ca nu am dori nici in ruptul capului sa il avem in preajma, in familie de exemplu. Totusi, este oarecum confortabil si chiar distractiv, sa il privim la Tv - unii l-au numit efectul "ce bine ca nu m-au intepat azi albinele!", sau "comparatie in jos".

M-am abonat de cateva luni la un canal youtube (@JustDestiny) care prezinta in exclusivitate persoane care fac tot posibilul sa obtina atentia negativa. Este fascinanta evolutia acestui canal: in doar cateva luni de zile a crescut cu aproape un milion de subscriberi! Pare ca cineva a descoperit reteta succesului: sa obtii atentie pozitiva acordand atentie negativa?