Paharul Plin de Coronavirus

Profesorul Daniel David de la UBB din Cluj ne recomanda cateva lucruri in contextul pandemiei de coronavirus. Printre acestea, sa evitam catastrofizarea care, spune dansul, ne caracterizeaza ca si popor. Si totusi, exista oare parti bune ale acestei situatii?

o o o

Aveam adunate un numar de subiecte interesante pentru blog dar in acest moment orice subiect ar parea total desprins de realitate si penibil cu exceptia subiectului numit coronavirus. Prin urmare hai sa-i dam coronavirusului ce-i al lui, si anume atentie. Profesorul Daniel David de la UBB din Cluj, spunea intr-o interventie televizata ca noua, romanilor "ne place" sa vedem o situatie incerta ca fiind mai curand o catastrofa decat o oportunitate. Si de altfel, o situatie incerta este si un test de personalitate foarte bun. 

Asa numitele "teste proiective" se bazeaza tocmai pe acest principiu: o sarcina vag definita (deci care induce extrem de multa incertitudine) va fi realizata de catre subiect potrivit cu creativitatea de care dispune iar in realizarea sarcinii, trasaturile sale de personalitate se vor exprima liber, caci fiecare foloseste ceea ce are. Spre exemplu, un test proiectiv va poate cere sa desenati un copac, fara a va spune ce fel de copac este, anotimpul, sau daca radacinile sunt in pamant sau in aer.

Este mult mai simplu sa treci cu vederea un virus sezonier (viroza, gripa) care poate ucide anual un numar de persoane deloc de neglijat decat un virus care se comporta imprevizibil. Partea tulburatoare este aceea ca virusul este nou, a ucis cetateni, are o perioada relativ lunga de incubatie, in care poate fi transmis cu destul de multa usurinta si, iata, strabate continentele cu o lejeritate incredibila. Dar Daniel David ne sfatuieste sa tinem cont si de jumatatea plina a paharului daca dorim sa nu intram in panica. Totusi, e greu sa le spunem parintilor nostri care este jumatatea plina a paharului, nu-i asa?

Unii ajunsesera sa vorbeasca (in timp de pace, desigur) despre functiile pozitive ale razboaielor mondiale - ca genereaza locuri de munca, ca ne imputineaza si asta inseamna ca ne revin mai multe resurse "de caciula", dar probabil ca nu este un moment bun sa vorbim despre toate astea. Ar fi inuman, nu-i asa. Uman este, probabil, sa intri in panica si sa golesti magazinul fiindca vine sfarsitul lumii. 

Intre timp, profesionisti din aria sanatatii publice fac anchete contra-cronometru, incercand disperati sa il localizeze, merg pe urmele virusului ca si cand ar fi un evadat periculos, ori o fiara care a scapat de la gradina zoologica, in timp ce virusul se instaleaza bine-mersi in aparatul respirator al muritorilor care, eventual, fac poante despre virus sau sheruiesc memeuri pe aceeasi tema. Tu ce faci de molima asta?

Ministerul Sanatatii: 10 elemente comportamentale care trebuiesc urmate:

1. Spălați-vă mâinile de multe ori;

2. Evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute;

3. Nu vă atingeți ochii , nasul si gura cu mâinile;

4. Acoperiți-vă gura și nasul daca stranutați sau tușiți;

5. Nu luați medicamente antivirale si nici antibiotice decât în cazul în care va prescrie medicul;

6. Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool;

7. Utilizați masca de protecție doar în cazul in care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave;

8. Produsele ”MADE in CHINA” sau pachetele primite din China nu sunt periculoase;

9. Sunați la 112 dacă aveți febră, tușiți sau v-ați întors din China sau zonele in carantina din Europa de cel puțin 14 zile;

10. Animalele de companie nu transmit coronavirus

Eu personal invat cu greu sa tusesc in incheietura mainii, deci nu in palma si realizez faptul ca niciodata nu mi-am dat seama cat de greu este sa nu duci mana la figura - deodata, in mod interesant, pare mai usor sa rezolv logaritmi si matrici decat sa evit asta. In final, ma resemnez cu ideea ca nu ai cum sa scapi de virusu asta - e prea nou, prea contagios, prea potent si, probabil, mi-as duce manile la figura chiar si daca ar fi legate la spate. Doar asa, fiindca nu e voie. 

Vorba moldoveanului... "fiecare pasare pe limba ei pere". Dintr-o data cei care sufera de o tulburare obsesiv - compulsiva si care se spala pe maini nu doar pana li se increteste pielea ci si pana le da sangele, devin niste adevarati campioni ai supravietuirii si ajungi sa le invidiezi resursele adaptative. Dar nu va lasati pacaliti de asta. Daca asa se comporta ei intr-un univers non-pandemic, imaginati-va cum se comporta in vremuri de molima! ("Nu mai tineti toaleta ocupata ca vrem si noi sa ne dezinfectam vreo 3 ore!")

Este si un virus meschin, fiindca pare sa le fie fatal celor fara aparare si suferinzilor. E, altfel spus, o intruchipare a raului: nevazut, pervers, nemilos, imprevizibil si nedrept. Desigur, pentru ca lucrurile nu sunt inca destul de grave - caci asa iti dai si seama cat de grava e o situatie, unii critica guvernul pentru ca a aparut coronavirusul in Romania, iar guvernul, fireste, da vina pe "ciuma rosie". Dar pe masura ce situatia evolueaza, din pacate nu in bine, parca toate celelalte preocupari intra intr-un con de umbra. Care preocupari, mai exact?

Pai democratii din America incep sa uite cat de narcisist si bolnav este Trump, iranienii par sa fi uitat cat de ticalosi sunt americanii, iar incet, incet, Iohannis va folosi PSD-PSD-PSD de mai putine ori pe minut. Este o predictie pe care o fac acum, cand stiu ca s-a descoperit primul caz de coronavirus pe teritoriu romanesc. Poate ca mai sunt si alte efecte paradoxal pozitive ale acestei molime.

Spre exemplu, poate ca toti cei mentionati mai sus si multi, multi altii, vor realiza cat de neinsemnate sunt preocuparile lor de zi cu zi, cat de lipsiti de aparare suntem in calea fatalitatii si a universului cand se infurie acesta, si cu ce prostii ne pierdem timpul pretios care ne-a fost acordat pe acest pamant. Un dusman comun are darul de a uni persoane care altfel ar fi inamici de moarte. Aceasta intruchipare a raului care este coronavirusul, lucreaza totusi pentru omenire... 

Daca tot am facut paralela intre coronavirus si raul absolut, sau cu devianta sociala, cum i-am spune raului daca am fost la facultate, iata, potrivit manualului, o sinteza a catorva functii pozitive ale coronavirulsului:

• PUNE IN LUMINA CAT DE JOS AM CAZUT CA SPECIE - fiindca istoria pare sa ne fi adus intr-un loc in care preocuparile noastre sunt mai curand penibile, rusinoase sau vrednice de dispret, in care am uitat cu totul ce inseamna cooperarea, respectul si armonia

• NE DA SANSA DE A PROMOVA VALORI REALE - caci la ce foloseste puterea pentru care ne batem ca chorii daca ne pierdem sanatatea si viata? Avem acum ocazia sa ne afirmam resursele adaptative intr-o situatie limita, sansa la un eroism real. In plus, putem fi recunoscatori pentru sanatate sau alte lucruri aparent mici, cum ar fi o conserva de peste.

• MARESTE SOLIDARITATEA SI UNITATEA - fiindca dezbinarea si agresivitatea gratuita devenisera parca omniprezente iar inversunarea de care dau dovada unii este demna de o cauza mai buna

• GENEREAZA SCHIMBAREA SOCIALA - caci odata re-definite limitele comportamentului acceptabil, putem acum sa evoluam catre orizonturi mai putin sarace din punct de vedere spiritual

Dar toate astea s-ar intampla la modul ideal, fiindca, aparent, pe unii, coronavirusul ii solidarizeaza impotriva asiaticilor, ceea ce este nu doar trist dar si rusinos - vezi incidentul de la metrou. Caci vedeti, fiecare isi intelege experientele intr-un mod personal si nu obligatoriu inspirat. In plus, nu m-ar mira ca unii sa inceapa sa se lupte in magazinele alimentare pentru alimente in caz ca isteria continua.                          

 






(1) Imaginea Life Form, de Philippe Put, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Digi24, (acc. 27.02.2020), Revoltator.Un tanar asiatic a fost batut..., website: Digi24

(3) Turliuc, M., (2007), Psihosociologia Comportamentului Devianta, editura Institutul European

Continue reading

victime

Infidelitate si Divort

Te simti ca si cand cineva ti-ar fi scuipat in cafea. Iar aceasta este o bariera serioasa in calea fericirii tale in cuplu. Nu este singura. Despre bariere, auto-dezvaluire, sensul intimitatii si alte provocari ce apar odata cu infidelitatea. 

o o o

Intalnesti uneori barbati (tineri, de regula) care au aceasta problema legata de virginitatea pierduta a partenerei si te intreaba descumpaniti ce pot face in acest sens. Cu alte cuvinte, faptul ca partenera lor actuala sau potentiala nu mai este virgina devine pentru ei o provocare de netrecut, manifestand chiar un tip de repulsie fizica fata de fete care nu mai sunt virgine. 

Cred ca acest tip de manifestare seamana cu situatia in care unii dintre barbatii care au fost inselati, nu isi pot scoate din minte faptul ca patenera lor chiar a fost atinsa de un alt barbat iar acest lucru devine un obsacol fiziologic in calea supravietuirii familiei. Mai rar am intalnit asta la femei de unde intelegem ca, cel putin pentru unii dintre barbati, trupul partenerei este "un bun personal" ce nu poate fi nici impartit si nici atins, pentru ca sa poti avea o relatie functionala cu acest trup (si atat, probabil). 

Si cred ca, tinand cont de asta, multi dintre cei pe care ii chinuie constiinta pentru faptul ca au inselat, ar putea sa tina pentru ei secretul, renuntand la iluzia aceasta potrivit careia, daca ii comunici partenerului faptul ca l-ai inselat, atunci lucrurile revin la normal si depasesti sentimentele de vinovatie sau alte chinuri psihologice fara-de-rost, eliminabile cu pastile (LOL). Daca partenerul este unul dintre cei despre care vorbeam, vezi bine ca lucrurile nu vor reveni la normal prea usor.

Dar cum ii sta bine unui psiholog decent, am sa invoc cuvantul "Depinde", tocmai fiindca ma face sa par sofisticat, si, in fond, nu suntem toti la fel si ne diferentiem prin trairi, convingeri si reactii. Se prea poate ca unii sa va primeasca cu deschidere si sa va inteleaga, ba chiar sa aprecieze faptul ca "ati fost sinceri", dar, la fel de bine, se prea poate sa se termine rau toata povestea, in special daca celalalt este gelos si labil din punct de vedere emotional. 

Iar cand spun "rau" va puteti gandi la cele mai intunecate scenarii. Si da, in ciuda faptului ca intalnesc psihologi care indeamna oamenii sa le spuna partenerilor ca i-au inselat, personal consider ca, de prea multe ori, este doar o iluzie faptul ca asta ar putea sa va ajute in vreun fel. Da, este logic sa vorbiti cu partenerul despre problemele cuplului vostru si despre trairile voastre in acest cuplu. Nu cred ca foloseste la ceva sa ii spuneti ca l-ati inselat deja. 

Cum argumentez asta? Pai inselarea este o alegere personala, nu este ca si cand nu ati fi avut alta optiune si nici nu inseamna ca ati inselat pentru ca partenerul vostru v-ar fi "impins" la asta. Se spune adesea ca pentru adulter este "vinovat" chiar si sotul incornorat - ca sa nu ramana el cu iluzia ca nu are niciun fel de responsabilitate. Poate ca are o parte de vina, dar nu asta. Adevarul este ca nu a decis el in locul vostru si avand aceasta "superioritate morala" poate oricand sa o foloseasca pentru a desfiinta cuplul. 

Daca stai sa te gandesti, suntem constienti de faptul ca, oricand, oricaruia dintre noi, i se poate intampla o nenorocire, si putem sa devenim, cum se spune "un numar intr-o statistica". Ceea ce ne permite sa traim totusi fericiti si eficienti este tocmai faptul ca reusim sa ignoram asta. Cand suntem pusi in fata faptului implinit, de regula intra in scena personalitatea fiecaruia: unii cred ca pot trece peste aproape orice, in timp ce altii se vor lasa doborati de neputinta proprie.

Prin urmare, daca ne preocupa cu adevarat partenerul de viata, ar fi probabil mai inspirat sa cautam, impreuna cu un psiholog o forma de a integra aceasta experienta, crutandu-l pe partener. De regula, sunt de parere ca este importanta impartasirea si cultivarea relatiei, insa astfel de informatii privesc aspecte atat de delicate incat ma indoiesc ca partenerul are suficiente resurse pentru a le gestiona. 

Dupa cum spuneam, se poate discuta despre ce simtiti in cadrul cuplului si despre ce va doriti de la acest cuplu dar auto-dezvaluirea excesiva poate sa devina o problema in sine. Barierele care se ridica intre parteneri in cazul aparitiei infidelitatii sunt multiple, si, chiar daca au o origine comuna, psihologica, se manifesta pe diferite paliere:

• Bariere Emotionale: La nivel emotional, intre cei doi parteneri apare distanta, raceala si instrainarea. Aproape sigur, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, cand va faceati juraminte si promisiuni fara acoperire, cand va imaginati ca sunteti suflete pereche si va intelegeati din priviri. 

• Bariere Fizice: De multe ori poate aparea acea repulsie fizica fata de partener, si probabil ca acesta este cel mai serios semnal al faptului ca relatia nu mai are prea multe zile. Cel inselat are sentimentul ca cineva i-a... "scuipat in cafea", ca sa ma exprim astfel. E destul de brutala exprimarea dar chiar aceasta este ceea ce simte cel inselat.

• Bariere Comportamentale: Ca urmare a barierelor mentionate mai sus, partenerii nu reusesc sa isi disimuleze trairile si adopta o atitudine incompatibila cu impacarea. Limbajul non-verbal creaza distanta iar de fiecare data cand vor incerca sa comunice, realizeaza faptul ca isi comunica numai critici si observatii taioase, hiper-emotionale si negativiste.

• Bariere Psihologice: La baza, asa cum spuneam, se afla barierele psihologice, care se refera la principii de viata, valori personale si convingeri. Acesta este domeniul in care se poate interveni cu ajutorul unui psiholog in vederea flexibilizarii acelor convingeri care sunt incompatibile cu acest cuplu, dar, poate si cu oricare cuplu pe care l-ati putea forma pe viitor.

Pe de o parte, principiile, valorile si convingerile ne fac ceea ce suntem si inteleg faptul ca multi dintre cei inselati ar renunta mai curand la partenerul de viata decat la principiile lor. Dar eu nu-mi propun sa le schimb acest "nucleu psihologic", poate doar sa il flexibilizez, nu de alta, dar viata sociala este complexa, in special in marile orase, unde avem a face cu tot felul de tentatii si provocari. 

Un lucru pe care obisnuiesc sa il impartasesc este acela ca, in Psihologia Personalitatii, faptul ca facem un lucru la un moment dat nu implica si existenta unei trasaturi de caracter. Asa dupa cum, un elev care ia nota 10 la Matematica, (a avut surse bune la un extemporal), o data in viata sa scolara, asta nu il face un mare matematician. Desigur, a facut o impresie puternica pe moment, dar asta nu inseamna mai nimic. Poate sa ramana coringent la Mate chiar in acel semestru.

Asadar, daca un partener a fost infidel o data in viata, asta nu inseamna ca infidelitatea este a 2-a sa natura. Putem sa explicam asta prin starea sa emotionala de moment, printr-o oportunitate creata, printr-o criza existenta deja s.a.m.d. Prin urmare, intr-o astfel de situatie, barierele s-ar putea sa tina mai curand de convingerile noastre decat de caracterul acestui partener infidel o data (si atat).

Pentru a exista o trasatura de caracter a infidelitatii este necesar ca o persoana sa manifeste aceasta reactie de infidelitate in repetate randuri, sistematic si invariabil. Si nu ma indoiesc de faptul ca unii dintre cei care v-au inselat chiar detin aceasta trasatura de caracter incompatibila cu un cuplu normal.

In literatura de specialitate se vorbeste despre eforturi pe care ambii parteneri ar trebui sa le depuna pentru a readuce cuplul "pe linia de plutire", si, mai ales, avand convingerea ca lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, si asta nu este obligatoriu un lucru rau - cuplul nu mai este nici imaculat dar nici naiv, este in schimb experimentat, incercat si, de ce nu, mai puternic, din moment ce a rezistat acestui tip de provocare.

Sunt constient ca exista cupluri care nu vor reusi niciodata sa treaca peste un astfel de incident, chiar si daca le-as recomanda sa tina cont ca este vorba despre un incident izolat, pana la proba contrarie. Dar mie imi place sa va aduc vesti bune si va incurajez sa credeti in cuplul vostru, chiar si in conditiile in care a aparut infidelitatea. 

Daca sunteti niste fiinte profund emotionale si credeti ca un cuplu trebuie sa ramana imaculat, orice-ar fi, probabil ca aveti o viziune vulnerabila cu privire la cuplu. Este vulnerabila fiindca este idealizata, perfectionista si de aceea nerealista. Cu o astfel de viziune, infidelitatea ar putea inseamna sfarsitul cert al relatiei, dar nici macar nu este nevoie sa se ajunga la infidelitate pentru a simti ca "relatia scartie" din toate incheieturile.

In general, as descuraja extremele: cei care sunt atat de idelisti incat niciun cuplu real nu s-ar putea ridica la nivelul idealului, dar si cei care sunt pregatiti sa treaca cu vederea orice infidelitate sau grosolanie si sa accepte faptul ca un cuplu poate exista si in absenta unei relatii propriu-zise, adica in absenta impartasirii, intereselor comune si a solidaritatii intre cei doi. Fireste, daca va este bine asa, si puteti sa treceti peste barfe si alte inconveniete de acest fel, asta e tot ce conteaza.

(1) Imaginea Divorce, de Nokdie, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vinovatie

Atentia Negativa

Cand ne pierdem motivatia de a obtine atentia pozitiva, dobandim motivatia pentru obtinerea atentiei negative - nimic nu se pierde, totul se transforma! Cum definim cele doua tipuri de atentie si de ce suntem atat de atasati de acestea?

o o o

Originea conceptului de atentie negativa poate fi identificata in aria parentingului, unde invatam faptul ca un copil va recurge la comportamente cu pronuntat caracter negativ atunci cand esueaza in a obtine atentia celorlalti prin intermediul unor comportamente constructive. Esecul se poate datora faptului ca respectivul copil nu reusesete nimic spectaculos (doar e copil) sau, mai curand, nu exista nimeni in jur care sa aprecieze ceea ce reuseste, fie si asa, modest.

Asadar, totul incepe in copilarie, atunci cand nevoia copilului de atentie nu a fost satisfacuta iar el a fost nevoit sa recurga la un comportament negativ in scopul de a obtine aceasta atentie - o modesta compensare dar merita obtinuta: cand nu ai altceva, te multumesti cu firimiturile. Cu timpul, copilul se va pricepe atat de bine la asta incat devine a 2-a sa natura si poate sa tina un curs universitar despre atentia negativa, cu exemple practice.

Totusi, de ce avem nevoie de atat de multa atentie? Ei bine, evolutiv vorbind, persoanele care nu primesc atentie, nu primesc nici resurse iar creierul ajunge sa asocieze atentia cu supravietuirea - stiti povestea cu pruncul care nu plange si nu primeste nici de mancare. Pana si comportamentele suicidare pot fi asociate cu atentia negativa, desi pare ca suicidul are la baza pierderea motivatiei de a supravietui.

Specia noastra are o slabiciune atat de mare pentru atentie incat toate comportamentele noastre sunt realizate avand acest scop, in subsidiar. Atunci cand oamenii isi pierd increderea in sine si ceilalti, motivatia lor pentru obtinerea atentiei pozitive este inlocuita de motivatia pentru obtinerea atentiei negative - nimic nu se pierde, totul se transforma!

Atentie pozitiva:

• Copilul isi face temele

• Copilul face curat in camera

• Copilul coopereaza la joaca cu ceilalti

• Copilul intelege cand i se spune "nu"

Atentie negativa:

• Copilul refuza sa isi faca temele

• Copilul refuza sa faca curatenie in camera

• Copilul are un comportament agresiv si dominator

• Copilul face o criza de furie sau ramane trist toata ziua cand i se spune "nu"

Cu alte cuvinte si foarte schematic, un "copil bun" este "antrenat" pentru a obtine atentia pozitiva iar un "copil rau" este format pentru a obtine atentia negativa. Ma simt dator sa precizez faptul ca un parinte poate sa isi formeze copilul pentru atentie negativa atunci cand fie refuza sa ii acorde atentie pozitiva (sa aprecieze ceea ce face bine), fie il ignora pe copil (neglijare parentala), fie vede numai lucrurile pe care le face rau (abuz emotional).

Marea problema este ca un copil format sa obtina atentia negativa devine acest expert in obtinerea atentiei negative si isi ia foarte in serios "vocatia". Asa se ajunge la ceea ce psihologii au numit "dependenta de drama", despre care voi vorbi in continuare. Un comportament de expert in obtinerea atentiei negative pare a nu folosi la nimic: profesional, social si familial, oamenii tind sa condamne astfel de comportamente si sa le pedepseasca intr-un fel sau altul. 

Totusi, comportamentele continua sa se perpetueze, in ciuda oprobiului public de care "se bucura". Cu alte cuvinte, exista o componenta care tine de evolutie si care favorizeaza transmiterea la generatiile urmatoare a acestor comportamente aparent irationale, inutile si condamnate de societate. Care sa fie motivatia transmiterii pe cale filogenetica a comportamentelor de obtinere a atentiei negative?

Se vorbeste spre exemplu despre faptul ca atunci cand declansam o drama, in creier apar, in mod paradoxal, emisii de hormoni ai fericirii care vin sa "indulceasca" durerea. Este neclar daca motivul pentru care apar aceste emisii de hormoni ai fericirii nu cumva este acela ca stim, la un nivel neconstientizat, ca in realitate drama aduce cu sine atentia (negativa).

Trebuie sa facem insa distinctia intre dramele pe care ni le ofera viata si dramele care sunt creatia noastra si reprezinta trasaturi ale nevrotismului "din dotare". Si distictia se face relativ usor, raspunzandu-ne la urmatoarea intrebare: "As putea sa fac ceva pentru a-mi usura situatia si totusi nu fac nimic, sau ma limitez la actiuni care imi fac viata grea?".

Eu personal ii numesc pe cei care sunt antrenati sa lupte pentru atentie negativa cu termenul de "teroristi". Asocierea nu este aleatorie: precum teroristii, incercam sa producem o impresie, demonstram ca suntem importanti, in felul nostru, blocand sau deturnand, fie si pentru cateva minute, stilul de viata al celor care ar trebui sa ne acorde atentie, dar nu o fac. Sa nu uitam insa ca teroristii cu bomba nu au niciun viitor...

In ziua de azi, pare a fi o adevarata moda sa obtinem atentia negativa la televizor. Pentru motive care tin probabil de efectele perverse ale naturii noastre, suntem dispusi sa acordam atentie oricui practica un comportament negativ intr-un mod ostentativ, cu toate ca nu am dori nici in ruptul capului sa il avem in preajma, in familie de exemplu. Totusi, este oarecum confortabil si chiar distractiv, sa il privim la Tv -  unii l-au numit efectul "ce bine ca nu m-au intepat azi albinele!", sau "comparatie in jos".

M-am abonat de cateva luni la un canal youtube (@JustDestiny) care prezinta in exclusivitate persoane care fac tot posibilul sa obtina atentia negativa. Este fascinanta evolutia acestui canal: in doar cateva luni de zile a crescut cu aproape un milion de subscriberi! Pare ca cineva a descoperit reteta succesului: sa obtii atentie pozitiva acordand atentie negativa? 

(1) Imaginea Evil Nurse, de Raphael Chan , via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

terorism

Anti - Feminism

Feminismul este doctrina care incearca sa amelioreze existenta femeilor militand pentru egalitatea de sanse. Din pacate insa, feministele de azi au numeroase momente cand duc in derizoriu intentiile nobile ale feminismului.

o o o

Inca de la inceput as dori sa precizez ca le iubesc si le respect pe femei, adica mai bine spus pe cele care sunt de iubit si de respectat fiindca detin bunul simt si demnitatea umana care le-ar putea face iubite si respectate. In ciuda faptului ca nu am nimic cu femeile, nu pot sa nu observ tonul apasat al militantelor feministe care pretind tot felul de lucruri, intr-un mod care a incetat sa le mai ajute pe femei.

Dar mai bine sa incepem cu inceputul. Ce este feminismul?

Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. (Wikipedia)

In timp ce aceasta definitie arata decent si ne da de inteles ca intentiile feminismului sunt cele mai bune, nu poti sa nu observi tot felul de voci mai curand iritate care intervin in cele mai neasteptate momente pentru a pune la punct pe oricine nici macar nu-si imagineaza ca, prin vorbele sale le intarata pe feministe.

Asa s-a intamplat de curand in Australia, unde o tanara femeie cunoscuta in Melbourne ca si comediant (Eurydice Dixon) a fost atacata si ucisa intr-un parc unde se afla singura in orele noptii. Politia din Melbourne a tinut sa le sfatuiasca pe femei sa fie "situationaly aware", adica sa isi asume responsabilitatea pentru siguranta lor personala si sa nu mai iasa singure in parc, la orele noptii. 

Pare un sfat de bun simt pe care Politia l-a oferit fiindca respectivul purtator de cuvant a invatat la scoala de Politie, la cursurile de Victimologie, ca victimele poarta o parte din responsabilitate atunci cand li se intampla lucruri rele si pot face anumite alegeri care sa le fereasca de "ghinioane" sau de lumea aceasta dominata de barbati rai.

Dar feministele au considerat ca aceasta atitudine care "invinovateste victima" este una discriminatorie si abuziva si, fireste ca au protestat intr-un mod masculin in legatura cu asta. Si asa intelegi de ce li se spune feministelor sa mearga in orientul mijlociu sau in Africa unde, intr-adevar, femeile chiar sunt discriminate si sa nu se mai agate de orice situatie pentru a "apara drepturile femeilor".

Este exact tipul de interventie feminista care nu le ajuta pe femei ci, dimpotriva, le face un deserviciu considerabil. Si m-am gadit la cateva motive pentru care o astfel de interventie impotriva unui sfat care ar parea de bun simt oricand in istorie, mai putin azi, in 2018, cand feministele au prins glas si protesteaza din obisnuinta, nu le face un serviciu femeilor. 

• PROBLEME COMPLEXE / SOLUTII COMPLEXE - Adevarul este ca vigilenta sporita a femeilor este doar o parte din solutie si anume acea parte care tine de femei in sine. Toata lumea este constienta ca si Politiei ii revine o parte din responsabilitate dar purtatorul de cuvant al Politiei a considerat ca este util sa vorbeasca despre responsabilitatea potentialelor victime pentru ca acestea sa nu se mai plimbe singure noaptea prin parcuri. 

• TRAIM INTR-O LUME IMPERFECTA - Fireste, cine nu si-ar dori ca nimeni sa nu fie ucis in parc doar pentru ca a dorit sa se plimbe noaptea pe acolo. Dar situatii de acest gen se intampla inca si li se intampla chiar si barbatilor. Faptul ca atragem atentia asupra responsabilitatii pe care o avem in ce priveste propria noastra siguranta nu inseamna ca barbatii - abuzatori dau vina pe femeile - victime. 

• SI BARBATII SUNT VICTIMIZATI - Ei bine, in aceasta lume imperfecta, victimele pot fi barbati. Adesea barbatii cad victime in timp ce incearca sa apere femeile pe care le iubesc. Ace5st lucru este privit de catre feministe ca fiind de la sine inteles iar decesul unui barbat intr-o situatie similara nu produce reactii la fel de pasionale. Sa intelegem ca viata barbatilor este mai putin importanta pentru feministe?

• CREDIBILITATEA NECESITA LOGICA - Daca feministele isi doresc sa fie luate in serios, cred ca au nevoie de un discurs care sa sustina mai curand cuplul, familia si comuniunea si sa renunte la aceasta viziune idilica potrivit careia femeile ar trebui sa poata iesi in parc la ora 3 noaptea si nimeni nu ar trebui sa se atinga de ele fiindca traim intr-o lume perfecta pe care o strica barbatii. Pot sa inteleg compasiunea si emotia unui discurs dar nu pot sa inteleg lipsa de logica a acestuia.

Pierderea tinerei Eurydice Dixon a dat nastere unei reactii emotionale care de fapt ne este familiara. Cand se intampla o astfel de tragedie se ridca tot felul de voci pasionale care incearca sa gaseasca vinovati si sa arunce vina asupra oricui le iese in cale. Nu intotdeauna discursul este pertinent sau logic dar probabil ca trebuie sa ne multumim sa le ascultam, sa le dam dreptate si sa mergem mai departe. 

(1) Imaginea Merry Christmas, de Nicola Albertini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Guardian, (acc. 20.06.2018), Men need to change: the anger grows, website: The Guardian

(3) Wikipedia, (acc. 20.06.2018), Feminism, website: Wikipedia

Continue reading

victime

Alchimie si Anorexie

Daca reusim sa transformam o privire opaca, lipsita de emotie, intunecata, intr-o privire preocupata, sensibila si, oarecum, hranitoare, inseamna ca practicam un fel de alchimie. 'Cand sunt slaba este ca si cand as vrea sa spun ceva si nu as putea sa exprim decat prin intermediul corpului.'

Trebuie sa spun ca le admir foarte mult pe anorectice. Fireste, se pun multe lucruri bune pe seama lor, cum ar fi dorinta lor de a excela, memoria care functioneaza brici sau ambitia. Eu le admir pentru ca au capacitatea de a tine sub control felul cum arata, care, la drept vorbind, nu este usor de intalnit intr-o societate consumerista, ce face apel pe toate caile posibile la vulnerabilitatile noastre instinctual-biologice, pentru a ne vinde tot soiul de produse, cum ar fi cele alimentare.

Pe de alta parte, anorecticele nu sunt foarte usor de inteles. Spre exemplu, iti vor marturisi uneori ca, in copilarie, pe cand erau usor obeze, se gaseau tot soiul de nesimtiti care le porecleau si le batjocoreau in fel si chip. Drept urmare, viitoarea anorectica se hotaraste sa tina o dieta stricta si ajunge sa castige adeziunea si simpatia celor din jur printr-un aspect mult mai agreabil. Lucrurile ar trebui sa se incheie aici, cu "happy end fericit", cum se spune, dar nu e asa.

Pare ca relatia anorecticei cu mancarea a devenit mai personala decat ar trebui, asa incat mancarea devine inamicul numarul unu al ei - cea care o impiedica sa se afirme, cea care o desfiinteaza din punct de vedere social, cea care ii rapeste fericirea. Prin urmare, anorectica trece intr-o alta extrema - aceea a luptei pe viata si pe moarte cu hrana fizica care ajunge sa ii provoace un sentiment de panica oricand se afla in preajma. Ca un sobolan care incearca sa iti patrunda in gura?

Da, dar eu nu mananc de ceva vreme. Spre deosebire de alte dati, weekendul asta chiar am mancat, azi am rontait 5 sticksuri ceea ce inseamna prea mult pentru mine. Am vazut ca au fost fete care au trait cu o frunza pe zi, plus/minus, si 20 de ani. (...)

Eu oricum tin "dieta cu zero calorii" si da, stiu ca la un moment dat nu ma voi mai putea ridica din pat... deja am probleme la mers, la urcat in autobuz, etc... Suplimente si pastile nu vreau sa iau pentru ca stiu ca imi vor face foame... mai mare decat deja imi este. (...)

Nu am schimbat obiceiurile alimentare, doar ca am mancat in weekendul trecut, sambata, mic dejun, pranz si cina si ieri am rontait doua sticksuri. Se poate ca acea greutate extra sa fie si din cauza picioarelor umflate? (mai nou le observ umflate si sus - inainte erau de la gambe la laba piciorului). (...)

Am ales mai multa iarba, o felie de branza, am descompus mancarea in felu-mi specific (de exemplu bucatele mici de branza din placinta, castraveciori murati din rulada de carne, etc, crusta de la peste), nu m-am atins de absolut nimic dulce. (...)

Am exagerat si eu un pic: nu e chiar cu zero calorii - mai consum din cand in cand ceai de la automat - care are calorii, uneori cateva guri de ciocolata - are si ea calorii, aseara cateva sticksuri... si azi m-am cantarit! Panica: m-am ingrasat cateva sute de grame iar acest lucru nu s-a mai intamplat de mult. Am tras concluzia ca este de la faptul ca am mancat in weekend. Deci, daca mananc, orice as manca, ma ingras, se depune si se vede la cantar. Nu am ce sa fac: decat sa inebunesc si sa ajung in pragul sinuciderii, mai bine nu mananc. (...)

Mi-a dat Dumnezeu doua maini, doua picioare (toate functionale), un cap, un corp - atat de ok pana acum, si am ajuns sa imi bat joc de el, de mine, am permis si altcuiva sa isi bata joc de mine.. si cine trage acum? Eu! Pentru ca am fost indeajuns de proasta sa aplec urechea si sa fac in ciuda acelei persoane torturandu-ma singura, sa mor daca pot sa imi explic asa ceva: cand esti suparat pe cineva cum poti sa ii faci in ciuda batandu-ti TOT TU joc de tine? E trist dar mi-am facut-o cu mana mea. Nu merit decat sa sufar. (Fragmente din forum).

Nu poti sa nu te intrebi cum a ajuns biata pacienta la o astfel de traire. Daca judeci din perspectiva eficientei, nu lipsa totala a hranei este aceea care provoaca simpatia si ii face pe ceilalti sa se apropie de tine. De fapt vorbim despre cu totul altceva aici - moderatia, adica hrana consumata in cantitati de bun simt, sa zicem asa, este secretul succesului. Interpretarea pe care anorectica a dat-o insa situatiei iti aminteste despre reclama aceea la prezervative in care un copil face o scena de isterie intr-un magazin, tavalindu-se pe jos si tipand pentru ca nu i se face pe plac de catre parinti.

Cu alte cuvinte, indepartati inconvenientele simplu si usor, nu prin intermediul educatiei ci cu ajutorul prezervativelor. Decat sa inebunesti mai bine nu mai mananci nimic, si gata! Asa iti dai seama ca, probabil, lucrurile sunt ceva mai complicate decat par. Iata cativa parametri de care ar trebui sa tinem cont atunci cand intelegem anorexia.

• Factorul cultural. Asistam practic de ceva timp la procesul de obiectificare a femeilor, prin intermediul caruia suntem mult mai atenti la felul cum arata acestea decat la ceea ce au de oferit din alte punct de vedere. Presiunea societatii de consum este coplesitoare si le determina pe multe dintre adolescente sa isi restructureze stilul de viata in functie de priotitatile impuse din afara: media, filme, videoclipuri, vedete, etc. Esti un obiect de consum sau nici macar nu existi.

• Personalitatea proprie. Studiile care s-au facut in randul anorecticelor arata faptul ca tulburarile de personalitate sunt comune in randul acestora, predominand tulburarea de tip evitant, cea histrionica, cea dependenta si cea de tip borderline - cu alte cuvinte pacientele anorectice sunt extrem de vulnerabile la critica si respingere, au o stima de sine indoielnica si gestioneaza in mod deficitar provocarile.

• Dezvoltarea emotionala. Se poate vorbi despre prezenta traumei in experienta timpurie a pacientei anorectice, dar asta nu ar trebui sa ne deruteze. Fiecare copil a trait cel putin cateva momente pentru care nu a fost pregatit. Adevarata problema este faptul ca acesti copii au fost privati de incurajare, lucru care a blocat dezvoltarea emotionala la acea varsta. Asa se explica faptul ca vor imbratisa o "cariera" de auto-victimizare si neputinta, adica o atitudine ineficienta in raport cu provocarile.

• Beneficiile secundare. Asa cum spuneam, lucrurile trebuie sa fie mai complicate decat o simpla eroare de logica care ne impiedica sa mancam. Faptul ca atunci cand este slaba, anorectica exprima lucruri pe care noi suntem dispusi sa le ascultam, este un beneficiu secundar destul de serios. Un soi de vampirism al privirii la care fac referire autorii psihanalisti reprezinta nu doar o metafora ci si o descriere fidela principiului care le pune in miscare. Atat de disperata este nevoia pacientei de pretuire si "hrana", fie aceasta si emotionala!

• Razboiul mut. De asemenea, este evident razboiul mut care are loc mai intai in interiorul pacientei - razboiul cu sine, pentru a face fata tentatiilor si provocarilor sociale, un soi de asceza prin intermediul careia ea isi testeaza limitele si castiga semnificatie personala. Dar uneori razboiul se poarta si cu cei din jur, care nu sunt pregatiti sa ofere atat de multa atentie, intelegere, solidaritate si timp. Rabdarea acestora este pusa la incercare si, adesea, anorectica primeste exact lucrul de care se teme cel mai mult: critica, respingere si izolare. Tot atatea motive pentru a se simti neputincioasa.

• Asumarea unui destin. Toti factorii din aceasta lista alcatuiesc un portret bine determinat care are in prim plan dependenta, vulnerabilitatea si slabiciunea. Pare ca pacienta anorectica merge pe sarma, jongland cu pericolul, iar un singur bobarnac ar fi suficient sa produca o prabusire funesta in neant. Dar mersul pe sarma al cuiva ne si tine cu sufletul la gura, ne emotioneaza, ne solidarizeaza, ne castiga de partea sa. Desi are trasaturi obsesiv-compulsive,  eu vad la anorectica mai curand o profunda dependenta de ruminatie.

In absenta unei auto-cunoasteri temeinice, prin care pacienta sa fie pusa fata in fata cu propriile sale convingeri de viata care ii vor fi provocate intr-un mod subtil de catre psihoterapeut, atitudinea si mecanismul de aparare al anorecticei se rigidizeaza si, din pacate, se stabilizeaza in timp. Ea ramane convinsa ca actioneaza corect si ca anorexia ei este cel mai bun prieten - "decat sa inebunesc, mai bine nu mananc nimic". In plus, firimiturile de atentie pe care i le ofera oamenii inzestrati cu ceva mai multa rabdare, o asigura ca se afla pe drumul cel bun.

Nu as vrea sa credeti ca imi face placere sa ii judec pe toti pacientii si clientii de psihoterapie. Stiu ca sunt foarte vulnerabili si nu primesc bine judecatile. In acelasi timp, ar fi o crima din partea mea sa ii las prada fantasmelor care le conduc viata - cum ca asta e tot ce pot si viata pe care o duc este cea mai buna viata cu putinta. Mi-ar parea rau daca lucrurile ar ramane asa.

Scopul pasiv "exhibiționist" - să fii privita când ești slabă - se transformă în scop activ: să obligi privirea celuilalt să asiste la spectacolul acestui corp descărnat, această este placerea produsă de vampirism prin intermediul unui spectacol neîntrerupt. (...) Asistăm deci la o transformare în contrariul sau a cuplului activ-pasiv: cel care se oferă privirii vampirizeaza privirea celui care privește, îl stoarce si găsește în mod paradoxal în această situație un nesperat "izvor al tinereții". Deoarece corpul descărnat al anorecticei tine să transforme privirea opacă, indiferenta si întunecată a celuilalt într-un ochi atent, preocupat si "hrănitor"... (Marinov, V., 2011)

(1) Imaginea Anorexia, de Mary Lock, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) NCBI, (acc. 10.12.2017), A Study of Temperament and Personality in Anorexia, website: NCBI

(3) Marinov, V., (2011), Anorexia, o Stranie Violenta, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

tulburari de personalitate

Dezastrul Natural din Everglades

Modul in care a aparut dezastrul natural din Everglades, Florida, prin imigrarea pitonului birmanez si scaparea sa de sub control, este o pilda interesanta despre multe lucruri care ni se intampla si noua, zi de zi. Aflati povestea si meditati cu privire la asta!

Multa lume si-a gasit a doua casa, sau a doua patrie in Statele Unite, nu-i asa? Ei bine, este cazul dihaniei de piton birmanez, un sarpe de dimensiuni mari care, desi vulnerabil in statele Asiei (China, Indonezia, Vietnam, etc), a descoperit continentul nord american de curand si l-a invadat intr-un mod coplesitor si cu o rata de succes formidabila.

In sudul Floridei se afla o mlastina uriasa, numita Everglades, care a fost transformata in rezervatie naturala, unde numeroase specii de animale si mai ales de pasari sunt unice, pretuite pentru asta, si deci protejate cu mare grija. Dar de cativa ani un inamic insidios si persistent pare sa fi preluat controlul in Everglades, mai ales ca are cateva atuuri iesite din comun.

Desi aflat in pericol in regiunile sale de origine din Asia, pitonul birmanez se dovedeste a fi un adevarat campion al evolutiei si al luptei pentru supravietuire in Florida, unde rivalizeaza cu aligatorii la capatul superior al lantului trofic, fiind niste pradatoare redutabile. Daca in Asia dusmanul cel mai de temut al pitonului este omul, care ii foloseste carnea in alimentatie si confectioneaza imbracaminte din pielea sa, ei bine, in Everglades, nimeni nu se atinge de nimic fiindca totul e protejat.

Asadar s-ar spune ca pitonul birmanez a gasit unul dintre cele mai favorable locuri posibile pe acest pamant, un adevarat "pamant al fagaduintei", unde nimic nu il poate invinge si unde toate atuutile pe care i le confera evolutia (putere, rezistenta, eficienta ca animal de prada) sunt puse in valoare intr-un mediu care nu era pregatit pentru asa un super-inamic, perfectionat timp de mii de ani in mlastinile neprietenoase ale Asiei.

Asa au inceput sa dispara pasarile din habitatul lor natural, ajungandu-se chiar, in doar cateva zeci de ani, ca unele specii sa fie pur si simplu desfiintate din Everglades. Dar au inceput sa dispara si pisicile din zonele rezidentiale ale Floridei si toata lumea se intreaba ingrijorata "oare ce urmeaza?". Putem face ceva pentru a opri acest dezastru?

Americanii din Florida au motive serioase de ingrijorare fiindca pitonul birmanez se imulteste la fel de repede ca iepurii, femelele fiind capabile sa depuna pana la 100 de oua o data. Le mai si ingrijeste cu grija si dedicatie, spre deosebire de alti serpi care depun ouale si isi vad de viata lor. Femela piton isi cloceste ouale facand in asa fel incat fiecare pui sa supravietuiasca - ea poate, prin contractii ale muschilor sa ridice temperatura corpului ei pentru a oferi caldura puilor aflati in oua.

Povestea despre emigrarea pitonului birmanez este interesanta si se potriveste cu profilul Psihopediei din cel putin cateva motive. Unul ar fi acela ca ne invata ceva despre responsabilitate. Pitonul birmanez a ajuns cu avionul in SUA, fiindca suficienti tineri teribilisti si-au comandat cate unul ca sa se poata lauda pe Facebook cu excentricul lor "animal de companie".

Dar dupa ce "le-a trecut" si s-a incheiat "luna de miere", tinerii respectivi au inceput sa inteleaga in ce fel de situatie se afla aducandu-si sub propriul acoperis un campion al evolutiei, capabil adesea sa atace in somn copiii familiilor respective, incolacindu-se in jurul lor si impiedicandu-i sa respire - lucru care s-a intamplat deja in Florida, nu de putine ori. Sarpele poate sa evadeze din acvariile in care este tinut si te trezesti cu el peste tine, cand iti este somnul mai dulce.

Asadar, pitonul birmanez s-ar putea sa dea dovada de un tip de iubire pentru care nimeni nu este pregatit in America iar odata intelegand asta, oamenii se vor adapta la situatia creata demonstrand si mai putina responsabilitate - scapand de serpi cat mai repede cu putinta, punandu-i intr-un sac si ducandu-i spre exemplu in Everglades, unde serpii se simt, asa cum spuneam, ca si in paradis, din motive bine intemeiate: hrana la discretie, temperatura numai buna si niciun dusman competitiv.

Mai este si perspectiva social-umana: uneori le oferim dusmanilor nostri conditii atat de bune de viata incat acestia ne vor sugruma copiii in timp ce dormim si se vor inmulti intr-un mod scapat de sub control. Sunt dusmani cu actiune subtila si insidioasa, deghizati in prieteni si asociati, dar care sunt animati de instincte de vanatoare mai curand decat de bune intentii in ceea ce ne priveste. Lumea este plina de asa ceva, nu-i asa?

Si este cu atat mai greu sa te descurci cu ei cu cat, asemeni pitonului birmanez, dispun de conditii favorabile de viata, de portite prin care eludeaza regulile, fiind organizati in structuri care se pot dovedi aproape invincibile. Poate ca vorbim aici despre politicienii corupti sau poate ca vorbim despre asa-zisul "stat paralel", care prin intermediul unor parghii legale si a unor institutii de forta a ajuns sa controleze tot ce misca.

Daca privim dezastrul ecologic produs in Everglades FL, drept o metafora, este poate o lectie despre proliferarea raului in societate, atunci cand raul are atuuri puternice: vulnerabilitati ale sistemului, mijloace de intimidare, nepasarea, superficialitatea, ignoranta si lipsa simtului civic, si mai mult decat atat, capacitatea de a-si impune vointa prin forta. Si oricat de mult am crede in bine, in frumos si in lumina, raul este seducator si ii corupe pe cei puternici facandu-i sa creada ca pot deveni si mai puternici atunci cand "fac pactul".

Unii dintre noi pot vedea in povestea pitonului birmanez ceva diferit: si anume modul in care psihicul nostru devine el insusi un Everglades care este preluat si dominat de pericole insidioase si subtile: temeri, obsesii, atitudini dezadaptative, patimi, indoieli si ingrijorari care ne reduc potentialul si contribuie la disparitia unor "specii", cum ar fi speranta, increderea, intelepciunea.

Dar poate ca doriti sa priviti aceasta poveste din alta perspectiva - cea a pitonului birmanez: cand existenta si succesul tau este in pericol intr-un anumit context, poti foarte bine sa o iei de la capat, intr-un alt loc, unde poti avea surpriza ca lucrurile sa fie in favoarea ta. Oricum ati dori sa priviti aceasta pilda, si oricum ati dori sa o interpretati, ea este puternica, plina de intelesuri si nu am putut sa o ignor.

(1) Imaginea Evil Eyes, de Phil Balchin, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

responsabilitate

Psihosomatica: Fericire si Sanatate

Legatura intre boala si emotii este de netagaduit. Studiile arata ca emotiile au un impact major asupra evolutiei celor mai multe dintre boli. In plus, emotiile pozitive ofera o mai buna  protectie impotriva imbolnavirii daca nu sunt bazate pe hedonism.

Am spus in multe randuri faptul ca din punctul meu de vedere, omul nu a fost facut pentru a fi nefericit iar asta se observa in numeroasele moduri in care nefericirea afecteaza starea noastra de sanatate si pretul pe care il platim, cat se poate de concret, pentru ca nu reusim sa fim fericiti. Inca din anii 1950 medicul Thomas Holmes a aratat faptul ca sunt multi oameni care detin microbul ce declanseaza tuberculoza (bacilul Koch), dar nu toti ajung pacienti de tuberculoza.

Pe masura ce aceste cercetari se dezvoltau, medicul american a ajuns sa traga anumite concluzii despre rolul pe care stresul il are in declansarea si evolutia acestei boli, pe baza coincidentelor pe care le observa: persoanele care nu aveau de-a face cu factori de stres importanti, fie nu dezvoltau tuberculoza, fie se insanatoseau mai usor. Aceasta revelatie, consemnata azi de toate manualele de psihologie si medicina a constituit inceputul intelegerii legaturii profunde care exista intre minte, emotii si sanatatea fizica.

Si cu toate ca in ziua de azi inca "ne vindem" sanatatea fizica pe nimic, nu inseamna ca aceasta legatura intre minte, emotii si sanatatea fizica s-a pierdut - suntem aceleasi fiinte vulnerabile atunci cand suntem nefericite. Spun ca ne vindem sanatatea fizica pe nimic pentru cateva motive bine determinate, dar de care nu suntem constienti intotdeauna:

• AVEM DORINTE NEREALISTE. Pare ca pentru noi sunt multe alte lucruri mai importante decat sanatatea fizica: o anumita pozitie sociala pe care o mentinem sub un stres infernal, un anumit partener care ne provoaca numai nefericire, o anumita suma de bani ce trebuie obtinuta cu pretul timpului liber si asa mai departe. Daca ne neglijam sanatatea poate ca dorintele noastre devin "realiste", insa are vreun sens sa castigi ceva cu pretul sanatatii?

• NU ACCEPTAM REALITATEA. Neacceptarea realitatii este o alta modalitate de a renunta la sanatate, prin suferinta pe care o generam in noi insine, in mod inutil. Daca unii dintre noi au invatat la timp ca este inutil sa suferi pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat, personalitatile nevrotice continua sa faca asta spre dauna propriei sanatati fizice dar si psihice, din pacate. 

• FOLOSIM EMOTIILE PENTRU A INFLUENTA. Fie in mod constient, fie mai curand inconstient, utilizarea emotiilor negative (furie, tristete, frica, panica) pentru a obtine schimbari de atitudine la cei din jurul nostru, este "la ordinea zilei", impactul asupra sanatatii noastre fizice fiind unul pe masura. Da, suntem oameni si simtim multe lucruri, insa asta nu ne rezolva problemele.

Faptul ca avem de-a face cu anumiti factori de stres, nu ar trebui sa constituie un declansator al bolii, automat si implacabil. M-ar intrista daca ati crede asta. De altfel, Hans Selye, cercetatorul care a teoretizat stresul psihic spunea ca listele cu factori de stres, cum ar fi Holmes - Rahe, nu folosesc la absolut nimic, caci stresul psihic este extrem de subiectiv, fiind dependent de personalitatea noastra, adica de:

• VALORI - Valorile sunt convingeri bazale legate de ceea ce este important in viata. O nota proasta la Matematica poate sa treaca neobservata daca intentia unui elev este sa urmeze Facultatea de Litere, iar decesul unui membru al familiei poate sa reprezinte o usurare, daca persoana pierduta a suferit zeci de ani in urma unui diagnostic necrutator.

• REZILIENTA - Este un termen pe care Psihologia l-a imprumutat din domeniul Fizicii, si se refera la capacitatea unei persoane de a rezista la frustrari si factori de stres. In buna masura, asta depinde de modul cum stim sa ne gestionam emotiile, caci emotiile pot fi gestionate, ba chiar pot fi alese, daca avem nivelul si cunostintele necesare.

• MOD DE AFIRMARE - Tot de personalitate tine si stilul nostru inter-personal, pe care il dobandim inca din copilarie cand, in mijlocul familiei de origine, am invatat sa ocupam un loc intre ceilalti. Daca ati invatat sa "fiti cineva" cautand mereu un motiv de a va plange sau iesindu-va din fire pentru a domina, ori retragandu-va tematori din fata problemelor, nu ar trebui sa va mire ca sunteti mai nefericiti si mai bolnavi (fizic) decat alte persoane.

Scala Holmes - Rahe

(pentru evaluarea stresului, sau mai bine spus a factorilor de stres)

1. Decesul partenerului (100)
2. Divortul (73)
3. Separare maritala (65)
4. Detentie (63)
5. Decesul unui membru apropiat din familie (63)
6. Accidente sau boala proprie (53)
7. Casatoria (50)
8. Concedierea (47)
9. Reconciliere maritala (45)
10. Pensionare (45)

Iar daca inceputul a fost interesant, marcat de munca exceptionala a lui Thomas Holmes, intr-o vreme in care mijloacele tehnice nu erau spectaculoase, se mai fac si in ziua de azi studii legate de modul in care nefericirea sau fericirea, emotiile in general, au un impact asupra starii noastre de sanatate.

• Steve Cole, Ph. D., a demonstrat intr-un studiu ca persoanele care se simt singure au un risc crescut de a muri din cauze de tot felul si in special de boli infectioase, cancer si boli cardiovasculare.

• Cercetatoarea Mary Dallman, Ph.D., a aratat ca obezitatea, care a devenit o epidemie avand un caracter letal in statele puternic dezvoltate, are legatura cu stresul, iar hormonul de stres (cortisol) accentueaza in mai bine de 40% din cazuri consumul de alimente cu gust placut. Acestea au un rol de diminuare a stresului, creand astfel un mecanism al dependentei si crescand prezenta tesuturilor adipoase, rezultatul fiind instalarea obezitatii.

• Sheldon Cohen, Ph.D., a realizat un studiu in care a expus 193 de voluntari virusului gripei si virusului racelii (rhinovirus) si a descoperit faptul ca persoanele care manifestau un stil emotional pozitiv (emotii pozitive), prezinta un risc scazut de a dezvolta boala, comparativ cu persoanele cu stil emotional negativ.

• Paul Mills, Ph.D., a efectuat la randul sau o cercetare comprehensiva legata de influenta emotiilor pozitive in ce priveste sanatatea inimii si a descoperit ca persoanele care manifestau gratitudinea aveau o sanatate cardiaca mult mai robusta decat persoanele al caror stil emotional nu continea aceasta atitudine.

• Robert Emmons, Ph.D., care studiaza de zeci de ani efectele gratitudinii asupra sanatatii si stilului de viata a obtinut rezultate remarcabile in acest sens, printre care revelatia ca persoanele care adopta gratitudinea fumeaza si beau mai putin alcool, au o tensiune arteriala normala, iar copii recunoscatori au atitudini mai pozitive fata de scoala si familie.

• Cercetatorii de la Nottingham University, condusi de catre Kavita Vedhara au descoperit ca atitudinea mentala pozitiva si emotiile pozitive ale a pacientilor diabetici fata de ulcerul piciorului au un efect important asupra sanselor de vindecare si supravietuire la acestia, pacientii diabetici depresivi fiind cei mai vulnerabili din acest punct de vedere.

• O echipa de cercetatori chinezi au descoperit modul in care pacientii cu cancer al tractului digestiv sunt influentati de un diagnostic de anxietate sau depresie aflat in comorbiditate cu diagnosticul de cancer. Astfel, ei au ajuns la concluzia ca sanatatea mentala reprezinta o prioritate fundamentala pentru pacientii de cancer al tractului digestiv.

• Cercetatorul J. Laserman de la departamentul de Psihiatrie si Medicina al Universitatii Chapel Hill din N.C., a pus in lumina rolul pe care depresia, trauma si stresul il au in evolutia pacientilor cu HIV, aratand faptul ca astfel de elemente au o influenta nefasta in evolutia sindromului - declin clinic si mortalitate.

• O echipa de cercetatori italieni a descoperit la Roma faptul ca in randul persoanelor varstnice, prezenta simptomelor depresiei scade imunitatea si creste riscul decesului. Astfel, persoanele varstnice cu mai mult de 7 simptome ale depresiei prezentau un numar mai mic de limfocite si celule T ("soldatii sistemului imunitar").

• American Heart Association arata faptul ca numeroasele probleme cardiace care le afecteaza cu precadere pe femeile tinere (mai putin de 55 de ani) au o puternica componenta psihosomatica - sunt bazate pe stres. Sanatatea cardiaca precara este un pret piperat platit de femeile tinere si de varsta mijlocie pentru a-si depasi propriile limite iar recomandarea asociatiei este ca acestea sa se ocupe si de sanatatea lor mentala.

• O echipa de cercetatori condusa de Peter Jonge, a publicat un studiu legat de corelatia existenta intre depresie si diabet, aratand ca la pacientii cu diabet riscul de a suferi si de boli psihice precum depresia sau tulburarea de explozivitate intermitenta sau bulimia nervoasa este ingrijorator de ridicat.

Astfel de descoperiri stiintifice nu doar ca ne ajuta sa intelegem legatura intre emotii si sanatatea noastra, intre nefericire si sansele de supravietuire, dar, daca extindem perspectiva, ne ajuta sa intelegem ceva despre natura umana si despre specia careia ii apartinem. Faptul ca abia acum avem acces la astfel de informatii sugereaza ca stim destul de putine lucruri despre acest subiect.

Vorbind despre natura umana, dintre cele mai interesante si provocatoare studii care au fost concepute vreodata este acela care a incercat sa investigheze modul in care tipul de fericire care va caracterizeaza reprezinta un atu mai mare sau mai mic in ce priveste sanatatea fizica. Din aria filosofiei, stim ca exista doua tipuri de fericire:

• Eudemonica - acea fericire care izvoraste din faptul ca viata noastra are un sens si o iubim tocmai pentru ca i-am dat acest sens. Un exemplu ar fi Maica Tereza.

• Hedonica - fericirea pe care o traiesc persoanele ce iubesc viata pentru placerile pe care aceasta le ofera. Va puteti gandi aici la majoritatea celebritatilor.

Diferenta majora intre aceste doua tipuri de fericire este aceea ca in timp ce fericirea hedonica are nevoie de anumite conditii de viata pentru a exista, fiind mult mai dificil sa accesezi asa ceva in conditiile in care experimentezi privatiuni, saracie sau alti factori de stres, fericirea eudemonica nu este dependenta de conditiile obiective de viata, fiind tocmai de aceea mai dificil de inteles si trait.

Cu toate acestea, s-a descoperit ca in ciuda faptului ca ambele categorii de oameni fericiti pot sa simta niveluri similare ale dispozitiei emotionale (fericire), s-ar parea ca Fericirea Eudemonica este mai generoasa in ce priveste imunitatea noastra. Pentru cei fericiti pentru ca pot sa consume (Fericire Hedonica), raspunsurile imunologice sunt mai putin ferme, potrivit unui studiu. Iar asta spune ceva despre modul in care universul sustine existenta persoanelor care au dat un sens superior existentei lor.

(1) Imaginea Health Tips, de Thomas Morris, via Flikr, sub licenta Public Domain

(2) Psychcentral (acc. 15.07.2017), Study Probes How Emotions Affect Immune System, website: Psychcentral

(3) IDEA, (acc. 15.07.2017), Unraveling the Stress - Eating - Obesity Knot, website: IDEAFIT

(4) Psychosomatic Medicine, (acc. 15.07.2017), Positive Emotional Style Predicts Resistance to Illness, website: Psychosomatic Medicine

(5) Heart, (acc. 15.07.2017), Study: Gratitude is a Healthy Attitude, website: Heart

(6) Emmons Lab, (acc. 15.07.2017), Gratitude and Well-Being, website: Emmons Lab

(7) University of Nottingham, (acc. 15.07.2017), Patient attitudes to diabetic foot ulcers have 'significant effect' on survival, website: University of Nottingham

(8) NCBI, (acc. 15.07.2017),Impact of comorbid anxiety and depression on quality of life and cellular immunity changes in patients with digestive tract cancers, website: NCBI

(9) NCBI, (acc. 15.07.2017), Role of Depression, Stress, and Trauma in HIV disease progression, website: NCBI

(10) NCBI, (acc. 15.07.2017), Depressive symptoms lead to impaired cellular immune response, website: NCBI

(11) Health Day, (acc. 15.07.2017), Emotional Stress Affects Women's Hearts, website: Health Day

(12) Science Daily, (acc. 15.07.2017), Independent association between diabetes, depression, and impulse control disorders including binge-eating, bulimia, study shows, website: Science Daily

(13) Psychcentral, (acc. 15.07.2017), Not all happiness is created equal, and genes show it, website: Psychcentral 

Continue reading

stres

Om cu Resurse & Cersetor Emotional

Omul cu Resurse si Cersetorul Emotional sunt doua entitati care se afla in fiecare dintre noi, intr-un anumit procent. Descopera aceste personaje si constientizeaza influenta lor asupra propriei personalitati.

Mi-a atras atentia in ultimul timp un termen din limba engleza: resourceful. S-ar traduce prin persoana care are abilitatea de a descoperi cai rapide si inteligente de a surmonta dificultati. De regula, este tradus in limba romana simplu, prin intermediul unor termeni precum: ingenios, descurcaret, inventiv.

Nu ma multumeste aceasta traducere insa, si nici nu as incerca sa traduc termenul asociindu-l cu ideea de "om cu resurse". Oricum am incerca sa il traducem, pare ca pierdem ceva din sensul real al acestui cuvant. Pentru ca este adevarat, vorbim despre resurse, insa resursele nu sunt de ordin material ci mai curand emotional-caracterial si atitudinal - a trai cu sentimentul ca dispui de resurse.

Poate ca ati observat ca exista multi oameni care dispun de resurse considerabile, dar nu traiesc cu sentimentul ca aceste resurse exista cu adevarat. Prin aceasta atitudine de "saracie subiectiva", devenim niste vampiri emotionali - acele persoane care adopta o atitudine de "criza", prin intermediul careia ne manifestam disponibilitatea de a primi resurse din partea celorlalti.

O sa-mi spuneti ca este firesc sa fii slabit de o situatie stresanta si sa cauti ajutor in jurul tau. Dar eu ma refer la un aspect esential al personalitatii, si anume la atitudine. Aceste persoane devin slabe tot timpul, indiferent cat de important este factorul de stres si indiferent cat de bogate in resurse sunt in mod real. Pare ca se iveste "scuza potrivita" atunci cand au mai multa nevoie de ea.

Poti intalni o persoana care sta pe un munte de aur dar se simte ca un cersetor. Trairea sa subiectiva nu tine cont de prezenta muntelui de aur in viata sa ci mai curand de absenta unor lucruri - iar acest sentiment subiectiv de privatiune este a-tot-cuprinzator, si fara de sfarsit.

Pe de alta parte, exista Omul cu Resurse, cel care se afla realmente intr-o mare nenorocire, insa refuza sa o inteleaga si sa o interpreteze in acest fel. Poate fi un cersetor care se simte ca un milionar in euro, sau poate fi orice altceva care se simte in acest fel. Oare ce il determina sa adopte aceasta atitudine? Si care sunt avantajele acestui mod de a fi? Dar dezavantajele?

Cred ca ambele situatii isi au avantajele lor. Daca Cersetorul Emotional este scutit de responsabilitati, menajat si protejat de cei din jur, in fel si chip, consiliat, rasfatat, pasuit, ei bine Omul cu Resurse are o forta emotionala magnetica, ce fascineaza si o putere de munca de invidiat. In timp ce primul primeste, celalalt ofera.

Cersetorului Emotional ii este greu sa inteleaga datoria, sa o respecte si sa o onoreze. El considera ca ceilalti sunt datori sa il inteleaga pe dansul si sa ii ofere tot felul de facilitati sau conditii speciale, data fiind situatia sa dramatica de "persoana aflata in criza (pe termen nelimitat)". De ce pe termen nelimitat? Pentru ca asa este cel mai usor pentru dansul. Iar viata lui ar trebui sa fie usoara si distractiva, fireste.

Nu de putine ori mi-a fost dat sa descopar ca, fie si in cazul in care le arat acestor persoane cum anume sa se pozitioneze in raport cu realitatea si ce atitudine sa adopte pentru a deveni si ele "Oameni cu Resurse", sa am sentimentul ca aceste informatii le trec pe langa urechi, fara a schimba nimic. Uneori mi se spune de catre astfel de persoane ca "teoria o stiu" dar cu practica este mai greu.

Dar asa cum Cersetorul Emotional are avantaje, el are si dezavantaje: risca sa oboseasca pe cei care il sustin, prin depedenta sa accentuata de suport, lipsa de initiativa si sentimentul de a fi incapacitat. Strategia sa de succes este aceea de a demonstra ca se afla intr-o criza teribila si sa obtina suportul si atentia despre care vorbeam.

Nu este greu de recunoscut un Cersetor Emotional - se plange multe ore din zi si nu suporta singuratatea. Chiar si atunci cand sunt singuri, se pot plange prin telepatie la unu' sau la altu', deci nu va imaginati ca scapati de dansii cu una cu doua. Dar fiindca am laudat atata Omul cu Resurse... oare este el infailibil?

Poate ca nu... El simte potenta pana in venele sale si are o pofta teribila de viata. Cu toate acestea, o persoana atat de puternica, nu stie sa ceara ajutor - si da, chiar are nevoie de ajutor uneori. De asemenea, cei care il vad atat de dinamic, isi imagineaza ca nu duce lipsa de nimic - ceea ce este fals. Are nevoie de multe lucruri, la randul sau, dar nu va reusi niciodata sa ceara. Uraste asta din toata inima.

Omul cu Resurse va improviza intotdeauna ceva, repede si inteligent, va face adevarate minuni cu ajutorul mijloacelor sarace de care dispune, dar nu va reusi nicicand sa depaseasca aceasta limita colosala a personalitatii sale - rusinea de a cere. In timp ce Vampirul Emotional este orientat "pe relatie" - fara de care este pierdut, sau cel putin asa crede, Omul cu Resurse este orientat pe cultivarea propriei responsabilitati, pe eforturi personale de crestere.

Cersetorul Emotional are aceasta abilitate de a transforma absolut orice intr-o trauma psihica, intr-o provocare ce se afla mai presus de puterea sa de intelegere si de capacitatea sa de surmontare, in timp ce Omul cu Resurse neaga pur si simplu cele mai traumatice evenimente din viata sa. Si nu doar ca le neaga, dar aceste evenimente in sine, cu potentialul lor traumatic, sunt transformate in resurse existentiale cat se poate de valide.

In mintea fiecaruia dintre aceste personaje pare a se afla cate un interpret, un traducator care transforma fiecare eveniment in ceva cu o conotatie pre-determinata, indiferent de natura evenimentului. Nici macar nu mai exista evenimente inregistrate obiectiv, ca atare, caci fiecare dintre noi detine abilitatea de a prelucra datele realitatii in functie de ceea ce ele trebuie sa insemne, in functie de semnificatia pe care tot noi o alegem.

Pilde precum cea care urmeeaza incearca sa ne cultive gustul pentru a deveni Oameni cu Resurse, incurajand un anumit tip de interpretare a evenimentelor de zi cu zi.

Un taran isi ara ogorul cu ajutorul calului sau. Într-o zi insa, calul a fugit. „Groaznic, ce ghinion!”, a spus un vecin. „Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns fermierul. Dupa mai multe saptamâni, calul s-a întors, aducând cu el patru iepe salbatice. „Ce noroc nemaipomenit!”, au spus vecinii. „Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns taranul. Intr-o zi, pe cand incerca sa imblanzeasca iepele salbatice, taranul a cazut si si-a rupt un picior. „Ce ghinion!”, au spus vecinii. „Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns taranul. A doua zi insa, în sat a venit armata sa ia barbatii la razboi. Dar taranul era inapt, pentru ca avea piciorul rupt. Noroc, ghinion, cine stie?

Pe de alta parte, cam asa se deruleaza viata psihica a celor dependenti de relatii.

Un om insurat traia in aceasi casa cu soacra sa. Nevasta lui avea un copil dar era saraca cu duhul si soacra la fel. Intr-o zi, omul pleca cu treburi si nevasta puse copilul in albie langa soba, caci era iarna. Apoi femeile s-au speriat la gandul ca drobul de sare ar putea sa cada peste bebelus si sa-l omoare si au inceput sa planga.

(1) Imaginea I was just like you once, de AHD Photos, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

victime

Psihologia Zambetului

Psihopedia stimuleaza cultura zambetelor la romani, prin intermediul unui articol dedicat acestui gest uman incarcat cu semnificatii. Cititi despre cele 10 secrete ale zambetului!

Zambetul poate sa fi patruns in constiinta colectiva drept un simbol al prieteniei, al deschiderii, al satisfactiei, dar el poate sa transmita numeroase alte lucruri, emotii sau mesaje: teama, dispret, jena, etc. Anumite zambete sunt enigmatice, iar oamenii se intreaba chiar si dupa sute de ani ce transmit ele - vezi surasul Monalisei din portret.

O serie de studii stiintifice si cercetari in domeniu au condus la aparitia unui consistent bagaj de informatii referitor la zambet, conotatiile sale sau efectele sale asupra celui care zambeste si, desigur, asupra celor carora li se zambeste. Oare de cate feluri sunt zambetele? Zambesc mai mult barbatii sau femeile? Poate un zambet sa ascunda ce te astepti mai putin - adica o depresie?

Iata doar cateva dintre informatiile adunate in bazele de date ale zambetului uman:

• Zambetul Panamerican si Zambetul Duchenne. Anumiti cercetatori au impartit zambetele in doua categorii: cele Panamericane (dupa numele companiei aeriene care le forta pe stewardese sa zambeasca), adica false, si zambetele Duchenne, autentice (dupa numele cercetatorului care le-a pus in evidenta). Spre deosebire de zambetul Panamerican, zambetul Duchenne presupune o participare a pometilor si a ochilor, care fac "laba gastii" la colturi. 

• Femeile zambesc mai mult decat barbatii. Asa cum era de asteptat, femeile, care dispun de ceva mai multa empatie, inteligenta emotionala si capacitate de a se afla in contact cu cei din jur, zambesc mai mult decat barbatii. Fie pentru a se face placute, lucru esential in viata sociala a unei femei, fie pentru a detensiona situatiile, femeile recurg la zambet care, nu-i asa, le vine asa de bine uneori. 

• Zambetul si puterea. S-ar parea ca atunci cand suntem puternici din punctul de vedere al fortei fizice, al combativitatii, dar si din punctul de vedere al statutului, avem mai putina nevoie sa zambim, zambetul fiind mai curand asociat unui nivel scazut de testosteron si unui statut social de nivel modest. Asadar, zambetul nu este tocmai pentru cei puternici, care nu au nevoie sa se faca placuti, ci mai curand pentru cei slabi. 

• Exista oameni care nu pot zambi. Nimic iesit din comun aici, nu-i asa? Dar nu ma refer la cei care au figura "paralizata" din cauza unei depresii, sa spunem, ci ma refer la cei care s-au nascut sau au dobandit aceasta conditie medicala care din pacate nu le permite sa adopte expresii faciale, din cauza unei paralizii a muscilor fetei. Situatia este dramatica pentru acesti oameni, deoarece aceasta imobilitate a fetei devine un stimul de netrecut, care stupefiaza pe cei din jur si nu intr-un sens pozitiv. De aici si dificultatile de a-si face prieteni sau relatii.

• Zambetul ne face fericiti. Ai spune ca zambetul denota, de cele mai multe ori, fericirea si buna-dispozitie, dar s-ar parea ca si reciproca este valabila - fericirea vine de la zambet. Creierul primeste anumite semnale din partea muschilor fetei si le interpreteaza ca pe un "start la fericire". Consecinta este, desigur faptul ca apar emisii de hormoni ai fericirii, care amelioreaza dispozitia noastra emotionala. Cu alte cuvinte, da, poti zambi de fericire dar poti zambi si pentru fericire.

• Exista "depresia zambitoare". Marturisesc ca si pe mine ma nedumereste acest tip de depresie, mai ales ca scapa nediagnosticata si mai ales ca persoanele care sufera de asa ceva, sunt relativ functionale, cel putin in aparenta. Da, se pare ca nu toata lumea experimenteaza depresia in acelasi fel. Pentru unii, spre exemplu, golul interior ar putea fi ascuns in spatele unui zambet care deghizeaza depresia. Pot concepe un scenariu de acest fel, dar nu am intalnit decat rar persoane care folosesc acest mecanism de aparare. In mod reciproc, se poate afirma si faptul ca unii sunt fericiti, desi nu arata asta prin expresia si mimica lor.

• Anomalia Zambetului Natural. In legatura cu psihologia fericirii, s-ar parea ca lucrurile despre care credem ca ne vor face sa zambim, nu produc atat de multe zambete, precum ne imaginam. Pentru ca cercetatorii de la Harvard au observat ca exista aceasta "anomalie" a zambetului, ne recomanda sa facem rost de zambete si din alte surse decat cele naturale. Asa a aparut "fericirea sintetica" - fericirea pe care o generam artificial, atunci cand NU ni se implinesc dorintele (nu, nu are legatura cu medicamentele sau drogurile).

• Zambetul autentic de azi prezice fericirea de maine. Un studiu facut cu ajutorul fotografiilor de la absolvirea facultatii, arata faptul ca acele persoane care zambesc cu sinceritate in respectivele fotografii, vor fi mai fericite, mai implinite din punct de vedere emotional, chiar si dupa zeci de ani de la terminarea scolii, absenta zambetului corelandu-se cu divortul. Stiti vorba aceea... "happy-go-lucky". Altfel spus, drumul catre zambetul de maine, incepe cu zambetul de azi. Studiul dovedeste de fapt ca atitudinile noastre au tendinta sa se conserve in timp si da, ca cei fericiti sunt norocosi.

• Zambetul ne face sa aratam mai batrani. Da, se pare ca un studiu total nepopular, a demonstrat asta, in ciuda faptului ca iubim oamenii care zambesc mult si ii simtim mai aproape de noi. S-ar parea ca, tehnic vorbind, odata cu gandurile si emotiile bune, transmitem si riduri de expresie atunci cand zambim, lucru care ii determina pe ceilalti sa aprecieze varsta ca fiind doar putin mai inaintata decat in realitate. Expresia de surpriza, pare a fi cea mai avantajoasa in ce priveste "intinerirea".

• Zambetul aromeaza experientele. Probabil ca daca ati zambit in timp ce ati citit acest articol, articolul v-a placut mai mult decat daca nu ati fi zambit. Un studiu pare sa fi demonstrat faptul ca atunci cand zambim, suntem mai tentati sa observam jumatatea plina a paharului si calitatile lucrurilor supuse evaluarilor noastre mentale.

(1) Imaginea Smile, de Hamza Butt, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Scientific American, (acc. Mai 13, 2017), Smile: You are About to Lose, website: Scientific American

(3) Yale News, (acc. Mai 13, 2017), Women Smile More than Men, website: Yale News

(4) The Economist, (acc. Mai 13, 2017), Life in thin slices, website: The Economist

(5) Psychology Today, (acc. Mai 13, 2017), Smiling Depressioin, website: Psychology Today

(6) Psychology Today, (acc. Mai 13, 2017), Smile: A Powerful Tool, website: Psychology Today

(7) Psychological Science, (acc. Mai 13, 2017) The Psychological Study of Smile, website: Psychological Science

(8) Harvard Business Review, (acc. Mai 13, 2017), The Science Behind Smiling, website: HBR

Continue reading

resurse