Testul Ambiguitatii

Ambiguitatea este un test in sine. Fiindca vedem un fapt (a aparut un inlocuitor pentru zahar) si fiecare creeaza pe marginea acestuia (o societate secreta vrea sa fim mai putini). Te invit sa descoperi cum ii poti cunoaste pe ceilalti prin intermediul ambiguitatii.

☆ ☆ ☆

Un studiu recent demonstreaaza faptul ca interpretarea semnalelor sociale ambigue ca fiind pozitive, conduce la descresterea anxietatii sociale. Rezultatele studiului respectiv vin sa confirme importanta interpretarii mentale a stimulilor in dinamica psihopatologiei umane si infirma miturile raspandite la nivelul simtului comun. Cu alte cuvinte, originea si solutiile pentru ameliorarea acestei tulburari, dar si a altor tulburari afective, se afla in felul cum functioneaza mintea noastra in relatie cu stimulii pe care ni-i ofera mediul social. Desigur, exista specialisti in sanatate mentala care va ofera cu totul alt tip de solutii (medicamente, schimbiri ale stilului de viata, etc), dar fiindca va aflati pe blogul meu, va provoc sa descoperiti acest tip de solutie.

Pentru inceput as dori sa clarificam ce sunt semnalele sociale - social cues. Semnalele sociale sunt acele comportamente sau, mai bine spus, micro-comportamente pe care le oferim celor din jurul nostru, cu sau fara intentie si care pot fi folosite pentru a ne transmite starile sau pozitia in anumite situatii, sau, daca primim aceste indicii din partea celorlalti, pentru a intelege starile emotionale si pozitia aleasa de cei din jurul nostru. Cateva exemple de semnale sociale sunt urmatoarele: mimica fetei, tonul vocii, postura corporala si tot ceea ce tine de limbajul non-verbal si para-verbal. De asemenea, spatiul inter-personal (distanta fizica dintre doua persoane) pe care ceilalti il ofera (sau nu) este un astfel de indiciu sau semnal social.

Fireste, la persoanele cu o tulburare anxioasa, interpretarea acestor indicii sociale va fi una negativista, asa cum usor ne putem imagina. Adica presupunem ca un anumit mod de a clipi sau un anumit rictus exprima respingerea mai curand decat acceptarea. De multe ori, ele nu contin absolut niciun mesaj, sau poate nu un mesaj important ori personal, dar cel cu tulburare anxioasa va receptiona totusi unul, negativ si tulburator, desigur. Atentia si memoria noastra sunt procese psihice profund selective - cu alte cuvinte vedem si ne amintim mai curand ceea ce ne confirma propriile convingeri, iar asta, nu-i asa, poate ingreuna si mai mult intelegerea obiectiva a realitatii. Ei bine, dintre aceste indicii, unele pot fi mai clare iar altele pot fi mai curand ambigue.

In absenta detaliilor suplimentare, probabil ca cele mai multe indicii sociale raman ambigue. Altfel spus, daca nu ni s-ar explica ce anume inseamna acel suras pe care l-am vazut la acel strain in acel super-market sau acea ridicare de spranceana vazuta la acel coleg in acea sedinta, ne-ar fi imposibil sa intelegem ce reprezinta acestea cu adevarat. Prin urmare, potrivit studiului despre care va vorbeam, o persoana cu o tulburare anxioasa alege sa creada ca semnalul respectiv este un mod de manifestare a dispretului si, ca urmare, are un motiv sa evite acea situatie si acea persoana care i-a oferit un semnal social si sa fie nefericita toata ziua. In contrast cu asta, o persoana fara tulburare de anxietate ar prelua poate initiativa si si-ar dori sa afle mai multe detalii, abordand persoana respectiva si initiind un schimb de replici.

Iata deci cateva interpretari de pe cele doua pozitii:

INTERPRETARE ANXIOASA ~ Aceasta persoana imi surade ironic pentru ca a vazut ceva nepotrivit in comportamentul meu si ii este jena sa imi spuna direct. Mai mult ca sigur m-am imbracat rau, sau poate a observat ca am un inceput de acnee. Sau ambele. Ce rost are sa mai ies din casa cand oamenii ma resping tot timpul?

INTERPRETARE NE-ANXIOASA ~ Habar n-am de ce mi-a suras acest strain! Poate i-am picat cu tronc? As putea sa cer mai multe detalii sau sa initiez o conversatie care sa-mi dea mai multe indicii sau, fiindca nu am timp sa aflu tot ce gandesc strainii despre mine, as putea sa accept ca nu putem cunoaste totul, tot timpul. Ce-ar fi sa fi suras fiindca si-a amintit ceva iar faptul ca m-a privit in ochi este doar o intamplare?

Cred ca ne imaginam frecvent ca exista o singura interpretare a situatiilor pe care le traim. Ceea ce gandim sau simtim noi este singurul mod in care simt si gandesc toti oamenii aflati in situatii similare. Dar adevarul este ca exista extrem de multe moduri de a interpreta o situatie sau un semnal social receptionat din partea celorlalti, asa cum si noi avem structuri de personalitate foarte diferite. In mod interesant, interpretarile sunt cu atat mai diferite cu cat incertitudinea este mai mare. Acolo unde exista incertitudine si ambiguitate intervine si creativitatea noastra, adaugand semnificatie. De aceea situatiile incerte au si fost folosite de stiinta psihologica pentru a testa personalitatea umana in ceea ce se cheama teste proiective.

Orice situatie incerta este un test in sine. Tot la fel stau lucrurile si cu semnalele sociale pe care ni le transmit ceilalti - fiind ambigue, sau insuficient de clare, personalitatea noastra adauga semnificatie din nevoia de a elimina incertitudinea. Cred ca se impune ceva educatie si un antrenament special pentru ca o persoana normala sa ajunga sa accepte si sa tolereze incertitudinea. Ar putea fi un antrenament bazat pe inocularea ideii ca viata contine multa incertitudine si ar fi mai util sa o acceptam ca atare decat sa ne repezim pur simplu la o concluzie care va declansa un comportament inoportun sau dezadaptativ din partea noastra. Vezi si articolul Saritura la Concluzie, unde am dezvoltat acest concept.

Daca te-a tulburat ceva din exterior, durerea nu se datoreaza acelui lucru ci felului cum l-ai interpretat. Iar pe acesta il poti schimba oricand.
Marcus Aurelius

Un suras primit de la un coleg sau de la un strain, pe nepregatite, ca si alte semnale sociale, chiar este un test psihologic destul de bun. Oare ce reactie vom avea? Ne va tulbura sau ne va pune pe ganduri? Ne va destabiliza sau poate ne va face sa plutim? Un semnal social este o provocare iar pentru persoanele afectate de psihopatologie provocarea va fi coplesitoare. Cum obisnuiesc sa afirm, de pe vremea cand eram student la psihologie, personalitatea umana este ca un pahar plin cu ceva. Atunci cand pica o scama in pahar, acel ceva da pe-dinafara, se revarsa din pahar si asa ajungem sa cunoastem cine sunt cei din jurul nostru. Asa se face ca o persoana anxioasa revarsa anxietatea pe care o are in interior atunci cand observa semnalele sociale pe care i le ofera ceilalti.

In aceeasi ordine de idei, s-a observat si faptul ca persoanele care cred in teoriile conspiratiei sau cele care au gandire conspirationista, au tendinta sa semene intre ele (de exemplu in narcisism, gandire paranoida, educatie precara si conservatorism, se informeaza din social media, provin din zone defavorizate si apartin paturilor defavorizate ale societatii). Fiindca ele observa un fapt oarecare, de regula un fapt care este definit intr-un mod ambiguu si neclar (aparitia unui inlocuitor pentru zahar) si au tendinta sa creeze ceva de la acest punct de plecare (o societate secreta isi doreste sa fim mai putini). Iata cum ambiguitatea vietii de zi cu zi poate fi un bun mijloc de cunoastere a celor din jur!