Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

marți, 17 iunie 2014

Intriga, Misterul, Pasiunea

 Privim filme, telenovele, videoclipuri, citim carti, cu alte cuvinte, suntem consumatori de cultura... Dar cum ne influenteaza acestea viata, si in special viata de cuplu? 




Factorul cultural este un element cu greutate in psihogeneza individului, caruia i s-a acordat ceva atentie in mediile specializate - psihologii, psihiatrii, psihoterapeutii, sociologii, sunt in general bine pusi in tema cu privire la modul in care cultura reuseste sa determine evolutia noastra in viata, si in viata de cuplu, in particular. Si totusi, aceste idei incarcate de semnificatie nu au reusit sa patrunda cu adevarat in constiinta maselor. Observ de ceva timp modul in care oamenii se raporteaza la iubire si la sensul acesteia, la rolul pe care ea ar trebui sa il ocupe in viata omului. S-ar parea ca, in malefica traditie a romanticilor, consideram multi dintre noi ca traim pentru a iubi si ca nimic altceva nu conteaza.

Daca civilizatia noastra trebuie sa supravietuiasca, ea va fi nevoita sa infaptuiasca o mare revolutie - sa recunoasca faptul ca institutia casatoriei, de care depinde structura ei sociala, este mai importanta decat iubirea cultivata de ea si pretinde alta temelie decat o fierbinteala frumoasa. Denis de Rougemont

Daca in trecut cartile romantice ne ocupau timpul si ne inflacarau imaginatia, mai avem si astazi filme, telenovele, videoclipuri, care se nasc din acelasi curent si ocupa acelasi loc in dinamica vietii. Rareori se scriu carti ori se fac filme despre iubirea implinita, cuminte, sigura, previzibila, poate si datorita faptului ca ar fi la fel de plictisitoare ca si acest tip de iubire in sine - dar oare chiar trebuie sa ne plictisim? In schimb, daca ne-am raporta la literatura europeana a secolelor trecute, am ajunge la concluzia ca principalele preocupari ale europenilor sunt adulterul, tanjeala dupa o iubire neimpartasita, faptele exceptionale ce dovedesc o iubire irationala, mare si frumoasa - "ca in filme", gesturile de auto-sacrificiu savarsite in numele iubirii. E clar ca realitatea nu are nimic in comun cu toate astea... Ne place totusi sa citim despre asa ceva... Nu ne-am intrebat insa care este efectul acestor lecturi asupra noastra.

Exista convingerea ca daca ne intrebam ce este iubirea nu facem decat sa o desfiintam, ca iubirea ar trebui lasata sa se desfasoare in voie, fara sa ne punem prea multe intrebari despre dansa. Si totusi! Faptul ca atat de multe destine sunt ruinate (soti, parinti, copii, etc) ca urmare a influentei acestui sentiment sublim, ar trebui sa ne determine sa nu renuntam la aceste intrebari. Bunaoara: ce este iubirea? Ce ne influenteaza iubirea si comportamentul erotic? Care sunt factorii care ne aduc in fata ruinei? Unul dintre raspunsurile cautate ar trebui legat de factorul cultural, despre care vorbeam mai sus. Atata vreme cat ne petrecem cateva ora pe zi privind filme, videoclipuri sau citind carti romantice, este cazul, nu-i asa, sa facem aceasta legatura.

Asadar... In ce fel suntem influentati de toate aceste pelicule incarcate de pasiune, de evenimente exceptionale, de mister si intrigi romantice? Daca ne dedicam timpul acestora pentru ca ele ar indeplini un rol si ar veni in intampinarea unor nevoi, lucru pe care nu il contest, nu ar trebui sa ignoram nici faptul ca aceste preocupari creaza la randul lor nevoi, atitudini, viziuni asupra vietii si a vietii de cuplu. Din aceasta viziune asupra vietii va rezulta un adevarat mod de viata, in care intriga, misterul si pasiunea tind sa coboare de pe marile ecrane si sa patrunda in viata noastra, rezultatul fiind vizibil in statisticile privind divorturile, sanatatea emotionala a familiilor si in efectele asupra dezvoltarii copiilor. Ei bine, de aici si pana la colapsul civilizatiei occidentale nu este decat un pas.

M-am intrebat care sunt trasaturile care delimiteaza acest mod de viata si am ajuns la urmatoarea lista.

1. LIPSA PREOCUPARILOR.

Este un factor cu mare greutate caci contribuie la formarea cercului vicios. Daca nu ne-a fost cultivat gustul pentru stiinta, adevarata arta, pentru filosofie sau diversele indemanari, pentru hobby-uri care au conotatie sociala, daca nu am invatat voluntariatul si nu credem in activitatea constructiva, daca nu ne-am dezvoltat abilitatile si aptitudinile - ca si modalitati de afirmare creativa, atunci ne ramane tot acest timp pe care il vom umple cu visuri si cu barfe.

2. OBSESIA.

De multe ori ia forma unei obsesii legate de o persoana anume. Totusi, este doar o iluzie. Ceea ce ne obsedeaza sunt propriile noastre idealuri romantice. De altfel mi-a fost dat sa intalnesc persoane care pareau obsedate de cineva, dar in realitate nu suportau sa se afle in preajma aceluia caci asta le tulbura capacitatea de "a-l iubi" si le forta sa isi restructureze idealurile.

 3. FRICA. 

Este o trasatura care se insinueaza in tot ceea ce facem si are drept sursa confruntarea intre idealuri si realitate. Partenerul idealist este in permanenta vigilent, incordat si atent la detaliile ce nu ii onoreaza pe deplin aspiratiile romantice, devenind un fel de politist si justitiar care te pune la punct, adesea, in modurile cele mai agresive - cum ai indraznit sa ma deziluzionezi?

4. INFERIORITATE. 

Prinde contur in comparatiile pe care le facem intre noi si ceilalti. De regula exista cineva care "este mai bine" ca noi, care are mai mult, care traieste mai interesant, care atrage atentia mai mult decat noi. Pentru partenerul idealist romantic, a nu fi in centrul atentiei devine o adevarata suferinta.

5. SOCIABILITATEA.

Partenerul idealist este excesiv de sociabil si dependent de atentia celor din jur, ca urmare si a lipsei sale de preocupari, despre care am vorbit. El are nevoie de ceilalti pentru ca ei sunt publicul sau, ei ii ofera validarea si confirma faptul ca valoreaza ceva. De fapt, adevaratele sale relatii sunt tocmai cu acest public care asista la spectacol pentru un motiv sau altul. Adesea motivul este legat de prezenta fizica a protagonistilor sau zgomotul pe care il fac, ori discordanta intre spectacol si realitatea sociala - o adevarata evadare din ordinea sociala, monotona si apasatoare.

6. NEVOIA DE EVADARE.

Cu sufletul plin de idealuri - barbati care te idolatrizeaza, parteneri care se dueleaza din iubire, scene pasionale adulterine, etc - nu iti ramane decat obsesia emotiilor intense, ca singura certitudine a iubirii, dar si ca reteta a spectacolului de succes. Alimentarea constanta cu materiale romantice creaza nevoia persistenta de evadare si intoleranta la normalitatea declarata oficial drept plictisitoare.

7. INTRIGILE.

Sunt un adevarat panaceu al problemelor sentimentale, dintre care, cea mai mare problema este plictiseala, careia ii urmeaza lipsa de atentie din partea partenerului. Intrigile vin atat pe fondul lipsei de preocupari, cat si pe fondul fricii ca nu traiesti "o iubire matura, ca in filme.", cum glumeste Dr. Cristian Andrei. O intriga te face puternic si misterios (deci atragator), fara mari eforturi de afirmare (nu ai nevoie de aptitudini sau disciplina), atrage toti ochii si garanteaza succesul show-ului. Este suficient sa nu mai raspunzi la telefon sau sa dispari cateva zile, este suficient sa te afisezi intr-o ipostaza mai "curajoasa", alaturi de un prieten de celalalt gen.

Nu ar trebui sa ne indoim de faptul ca sunt expusi la o asemenea mistificare cu toate consecintele care decurg de aici, tocmai aceia care au fost privati de o experienta familiala in care sa fi avut acces la modele parentale si de gen reale, pozitive. Pentru acestia, modelele nu au putut fi altele decat protagonistii pasionali ai telenovelelor.

Daca vorbim despre o situatie disperata de-a dreptul, tocmai prin riscurile care planeaza asupra familiei, a stabilitatii acesteia si de aici, asupra societatii, totusi, rar mi-a fost dat sa cunosc ceva mai absurd decat asa numitii experti in relatii, care ei insisi sunt idealisti romantici incurabili, sau care considera ca emotiile unor astfel de persoane sunt garantia unei bune adaptari la mediu, fara a pune problema riscurilor la care ne expun niste emotii cladite pe valori de acest fel. Probabil voi continua sa intalnesc tineri (mai curand tinere) care traiesc pentru a simti si sunt convins ca pe majoritatea ii voi intalni pe site-urile de psihoterapie sau prin cabinetele de profil.











Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. Femeile sunt mari consumatoare de telenovele si carti romantice. Am trecut si eu prin perioada respectiva citindind peste 1000 de carti de genul. Uneori, te simti mai sigur sa iti satisfaci diferitele nevoi intr-un mod artificial decat sa te expui intr-o relatie.
    Dar avand in vedere societatea de azi cu tot balciul pe care il fac anumite personaje mondene, transmit un mesaj fals, gol, artificial copiilor.
    Ma intreb daca si barbatii citesc romane de dragoste sau urmaresc telenovele visand la iubirea ideala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu ceva timp in urma exista specimenul acesta de barbati si spun asta din experienta proprie / am cunoscut si eu cativa.

      "Pe vremuri" ritmul vietii era mai domol iar valorile materiale nu erau atat de bine vazute si una dintre optiunile foarte bune de petrecere a timpului liber era tocmai lectura. Cred ca pe atunci visurile romantice erau bine delimitate de realitate, in sensul ca puteai visa cu conditia sa stii de la bun inceput ca visurile raman visuri, pentru totdeauna.
      Asta, fireste, contribuia la starea de apatie usor de simtit in jur, ce putea fi vindecata intr-un singur mod: cu si mai multe visuri. In paralel cu aceasta lume de visuri, functionau familiile, in limitele bunului simt, dar apasate de neajunsuri, si de sus-numita apatie.

      Intotdeauna au existat persoane care si-au luat visurile romantice drept repere existentiale. Cred ca acum, cand se cultiva libertatea si reusita cu orice pret, orice visuri romantice am avea, tindem sa le punem in practica si suferim daca ele nu devin realitate, nu mocnit, ca in trecut ci cu manifestari zgomotoase.

      Sau poate sunt doar niste observatii subiective... :)

      Ștergere