Talmacirea Viselor in Psihanaliza

Psihanaliza... sau Renasterea Interpretarii Viselor... Freud, Jung si Adler, au venit cu teorii noi, revolutionare, dar contradictorii, iar lumea a luat aminte. Ce au considerat psihanalistii despre vise si cine a avut mai multa dreptate?

S-a cazut de acord asupra faptului ca limbajul universal al visului este simbolul. Rationalisti sau mistici, psihologia stiintifica sau viziunea populara asupra viselor au inteles acest adevar, poate unul dintre putinele lucruri asupra caruia nu exista opinii contradictorii. In spatele unui vis se ascunde intotdeauna ceva: un sens, un inteles obscur, sau poate un mesaj venit din viitor ori din supranatural.

Sigmund Freud - Deschizatorul de Drumuri

Parintelui psihanalizei, medicul austriac Sigmund Freud ii revine meritul de a fi re-actualizat preocuparea pentru vise, iar curentul caruia i-a dat viata se baza in mare parte pe interpretarea visurilor, pornind mai curand de la premisele intelepciunii populare si de la atitudinile fata de vise ale oamenilor obisnuiti, si contestand opiniile stiintifice ce dominau la acea vreme - si anume ca visul reprezinta "un proces somatic, nefolositor in toate cazurile, patologic in multe cazuri iar manifestarile onirice se explica prin munca lipsita de coerenta a diferite organe sau grupuri de celule ale creierului". (Binz)

Spre marea mea uimire, am descoperit intr-o zi ca de adevar se apropie nu conceptia medicala despre vis, ci aceea profana, stapanita inca pe jumatate de superstitii. Über den Traum, S. Freud

Probabil stiti ca metoda lui Freud de abordare a problemelor psihice, se numea "metoda asocierii libere" si consta in cateva etape pe care le voi prezenta mai jos. Ei bine, parintele psihanalizei a conceput o modalitate de intelegere a viselor care se sprijina, in esenta, pe aceeasi metoda a asocierii libere de idei, considerand ca exista suficiente analogii intre viata onirica si starile bolii psihice.

• I se solicita bolnavului sa-si indrepte atentia spre o anumita idee patologica, dar nu asa cum a facut-o atat de des, ci sa-si lamureasca tot, fara exceptie, si sa-i comunice medicului ce ii vine in minte legat de acea idee.

• Bolnavul este asigurat ca este imposibila absenta continutului de reprezentari

• Vor surveni idei spontane de care se leaga altele

• Ideile sunt mereu precedate de aprecierea celui ce se observa pe sine ca ele sunt absurde sau futile, ca nu au ce cauta aici, ca i-au trecut prin cap intamplator si fara legatura cu tema data, 

• Medicul il convinge sa renunte la o astfel de critica fata de ideile sale si sa "brodeze" mai departe pe inlantuirea ideatica ce rezulta.

• Se va obtine un material psihic care in curand se va lega de ideea patologica luata drept tema

• Ideea patologica va fi de la sine inlocuita cu una noua care se insereaza intr-un mod comprehensibil in contextul mental

Freud considera ca pentru fiecare idee patologica se obtine astfel un material suficient pentru a o "rezolva", daca acordam o astfel de atentie asociatiilor involuntare de idei care tulbura reflectia noastra. In interpretarea viselor aceasta metoda vizeaza depasirea continutului manifest al visului (forma simbolica, codificata) si accesarea continutului latent al acestuia (ideile rezultate in urma procesului de asociere).

Ideile rezultate in urma abordarii fiecarui simbol oniric in parte, incarcate de afecte si de semnificatii personale pentru subiectul visator, considera Freud ca reprezenta materialul psihic original, care se afla la baza visului si pe care nu l-am fi inteles niciodata din continutul manifest al visului.

Conceptia care mi se impune de pe acum arata ca un vis este un soi de substitut pentru acele siruri de ganduri pline de afect si de sens la care am ajuns dupa ce am terminat analiza. Über den Traum. S. Freud

Carl Jung - Misticismul in Psihanaliza

Un alt psihanalist celebru, psihiatrul elvetian Carl Jung, nefiind intr-un acord deplin cu teoriile lui Freud, a dezvoltat propriul sistem de convingeri cu privire la vise si respectiv interpretarea acestora. Termenul de "gandire onirica", pe care il intalnim la cercetatorii mai recenti ai viselor ii apartine de altfel lui Carl Jung. Acesta vedea in gandirea onirica o forma particulara de gandire, caracterizata prin faptul ca opereaza cu parabole, simboluri, arhetipuri si alegorii.

Ca si Freud, Jung considera ca inconstientul poate fi decriptat prin analiza visului. Intr-o prima etapa, din spatele imaginii simbolice de vis se detaseaza "fantasmele infantile" descrise de Freud, referitoare in ultima instanta la parinti, la refulare si la satisfacerea dorintelor in vis, in forma cea mai accesibila. Acest continut reprezinta Inconstientul Personal, fiind legat de propria experienta.

Dar Jung aprecia ca analiza ar trebui continuata, fapt care determina aparitia unor fictiuni ce imbraca un caracter fantastic si mitic. Fictiunile respective pot sa apara direct in vis, reprezantand figuri sau situatii legendare, mitice, care nu au nicio legatura cu experienta personala. Aceste reprezentari ancestrale ar fi in mod ereditar inerente creierului nostru.

Continutul visului este format deci din A. date de memorie (ganduri, impresii, imagini) temporar obliterate, vechi preocupari uitate din cauza scaderii energiei afective ce le este alocata. B. Amintiri dezagreabile refulate. C. Amintiri ancestrale, mistice (arhetipuri) D. Idei noi si creatoare (solutii ale unor probleme, chiar de natura stiintifica) Carl Jung, 1928

In interpretarea visului, Jung recurge la asociatiile verbale ale subiectului, dar, desi pastreaza metoda freudiana, Jung considera ca asociatiile verbale trebuie limitate la elementele visului: imagini, simboluri, emotii. Prin aceasta, Jung are in vedere decriptarea visului prin intermediul sistemului de simboluri al subiectului. In abordarea visului, regulile principale ale lui Jung erau: a. visul sa fie tratat fara nici o idee preconceputa si b. cautarea sensului visului. Jung concepe si anumite conditii necesare unei optime activitati de interpretare. Astfel, psihanalistul trebuie:

• Sa stie cat mai multe lucruri despre simbolism, limbajul specific al visului fiind simbolul. Totusi, Jung accentueaza faptul ca nici un simbol care survine in vis nu poate fi despartit de spiritul individual care il viseaza si este absolut stupid sa crezi ca exista ghiduri prefabricate si sistematice pentru interpretarea viselor.

• Interpretarea visului suscita specialistului inteligenta, intuitie si sensibilitate  

• Trebuie sa se conserve valoarea afectiva a simbolurilor pe toata durata interpretarii, fiind gresita minimalizarea, fiindca simbolurile de vis reprezinta legatura dintre faptele psihice ale vietii.

• Exista totusi simboluri izolate, tipice, denumite de Jung "motive" (zborul, caderea, goliciunea, urmarirea), dar acestea nu trebuie interpretate in sine, ci in contextul visului - pentru a le descoperi sensul

• Visul recurent este in general un efort de a compensa o atitudine anumita gresita a subiectului fata de viata, dar, uneori, poate rememora un traumatism deosebit de semnificativ, sau poate anticipa un eveniment important

• Visul continand un personaj istoric poate sa puna in evidenta, fie un complex de inferioritate, fie o megalomanie secreta (ambivalenta simbolului)

• Comunicarea interpretarii sau a concluziilor subiectului analizat, necesita de asemenea individualizare, tinandu-se cont de specifucul de personalitate al acestuia si de starea sa de moment (regula lui "ce si cum")

Pornind de la aceste principii, si ghidat de convingerea ca orice interpretare este lipsita de valoare atata vreme cat nu primeste asentimentul subiectului, Carl Jung concepe o metoda proprie de interpretare a visurilor, pe care o denumenste interpretare sintetica sau constructiva. Aceasta continea doua etape: 

a. Interpretarea progresiva a Obiectului, in decursul careia erau analizate elementele concrete ale visului, incercandu-se identificarea unor complexe.

b. Interpretarea progresiva a Subiectului, in prin intermediul carea se incerca elucidarea legaturii intre simbolurile si complexele aparute in vis si cauzele acestora, adica tendintele specifice personalitatii individului.

Alfred Adler - Un Mesager din Viitor

Din asa numita Triada Psihanalitica, care se refera la Freud si Jung, mai facea parte si Alfred Adler, care insa are o conceptie mai curand cognitivista asupra viselor, acesta avand meritul de a fi promotorul principal, daca nu cel care a dat nastere ideilor cognitiviste in explicarea functionarii psihice. Astfel, Adler, cu o viziune pragmatica si realista, intelege visurile mai curand sub aspectul adaptativ al acestora si prin focalizare asupra prezentului si viitorului decat prin referire la traumele si dorintele infantile.

In comparatie cu Freud si Jung, Alfred Adler pare sa nu fi dedicat la fel de multe eforturi constituirii unei teorii explicative referitoare la vise. Cu toate acestea, noile orientari din psihologie, au explorat, dezvoltat si demonstrat mai curand teoriile adleriene decat pe cele freudiene, spre exemplu, care nu lasau loc la prea multa evolutie ulterioara. Cu alte cuvinte, Alfred Adler s-a dovedit a fi un vizionar si a dat dovada de o intuitie psihologica superioara celorlalti membri ai Triadei.

Cognitivismul s-a fondat pe supozitia ca intreaga noastra functionare psihica are la baza convingeri de viata, conceptii si un mod de a privi lumea, pe ceilalti si pe noi insine. Iar cognitivistii vor cauta, inainte de toate, sa inteleaga cum este structurata aceasta viziune subiectiva a unei persoane, pentru ca de aici sa reuseasca sa influenteze starea emotionala si comportamentele disfunctionale ori reactiile fiziologice dezadaptative ale acesteia.

Alfred Adler, prin conceptul sau de "stil de viata" (organizarea psihica a individului), introduce in uzul terapeutic conceptiile cognitiviste, privind visurile drept o reflectare a acestei organizari psihice si a viziunii subiective a persoanei. El se opune ideii freudiene ca visurile ascund prin intermediul cenzurii "ganduri proscrise", considerand ca natura visului este una profund expresiva, revelatoare, fie si intr-o forma metaforica.

Adler sustine faptul ca visurile ar prezenta solutii pentru viitor si ne-ar pregati pentru a da piept cu provocarile zilei urmatoare. Aceasta idee poate fi pusa la indoiala de numeroase visuri tulburatoare sau cosmaruri ale depresivilor si nu numai, in care pare ca numai solutii nu se gasesc si pe care depresivii incearca sa le uite cat mai curand.

Totusi, desi admite ca un astfel de continut ideatic si perceptual al visului are o mica valoare adaptativa, Adler considera ca esentiala in aceste cazuri este incarcatura emotionala pe care visul ne-o transmite si care, considera el, ar prefigura un mod al persoanei de a ocupa un loc intre ceilalti si de a-si aborda problemele existentiale, constituindu-se ca strategie adaptativa. Nu e mai putin adevarat ca astfel de strategii adaptative se dovedesc a fi, cel mai frecvent, cu totul disfunctionale.

Oferind o alternativa fericita, spun eu, sistemului de convingeri freudian, si preocupat de aspectele prezente si viitoare mai curand decat de cele infantile, teoriile adleriene sustin faptul ca experinta onirica si cea diurna sunt mai curand interdependente si fac parte dintr-un continuum al vietii psihice. De asemenea, Adler considera ca visul are la baza nevoi adaptative, mai curand decat dorinte infantile, iar visul reprezinta o expresie unificata a caracterului subiectului visator.

Caracterul aparent ininteligibil al visului se explica, mai ales, prin faptul ca visul nu este un mijloc pentru a cunoaste situatia viitoare, ci doar un fenomen insotitor, o oglindire a fortelor, o urma si o dovada ca spiritul si corpul au intreprins o incercare de gandire anticipativa, o sondare anticipativa, pentru a satisface personalitatea visatorului cu privire la o dificultate iminenta. Prin urmare, este o miscare mentala asociata, desfasurandu-se intr-o directie asemanatoare, asa cum o cer caracterul si esenta personalitatii, intr-un limbaj greu de inteles, care, atunci cand este inteles, nu vorbeste clar, dar sugereaza incotro duce calea. -- Pe cat de necesara este comprehensiunea gandirii si discursului nostru vigil, pentru ca acestea pregatesc actiunea, pe atat de superflua este ea de cele mai multe ori in vis, care ar putea fi comparat cu fumul focului si arata in ce parte bate vantul. Dar pe de alta parte, fumul poate sa tradeze ca pe undeva exista un foc. Si, in al doilea rand, experienta ne poate ajuta sa tragem, din fum, concluzia ca lemnul arde. Daca descompunem in componente un vis care pare de neinteles, si putem afla de la visator ce inseamna pentru el aceste parti separate, putem capata, cu putina straduinta si perspicacitate, impresia ca in spatele visului erau in joc forte care tindeau intr-o directie anumita. Aceasta directia va aparea mentinuta si alminteri in viata omului si este determinata de idealul sau de personalitate, de dificultatile si lipsurile pe care le percepe ca apasatoare. Prin aceasta apreciere, pe care o putem numi artificiala, obtinem linia de viata a unui om sau o parte din ea, vedem planul sau de viata inconstient, conform caruia el nazuieste sa domine tensiunile vietii si nesiguranta proprie. Vedem si ocolisurile pe care le face in vederea sentimentului de asigurare si pentru a evita o infrangere. Si putem folosi visul, la fel ca oriecare alta manifestare psihica, asa cum folosim viata unui om pentru a afla raspunsuri privitoare la pozitia sa in lume si fata de alti oameni. -- In vis are loc reprezentarea tuturor punctelor de trecere ale gandirii anticipative, potrivit unui scop prestabilit, cu mijloacele experientei persoanle. Visul si interpretarea viselor, conferinta tinuta in 1912 de Alfred Adler

Acest set de idei a fost imbratisat cu entuziasm de cercetatorii mai recenti ai visului, cum ar fi Calvin Hall, despre care voi vorbi la capitolul despre contributia cognitivismului la intelegerea visurilor.

(1) Imaginea Freud, Exploring the Unconscious Mind, de Enrico, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Freud, S. (2011), Despre Vis, editura Trei, Bucuresti

(3) Jung, C.G, (2003), Analiza Viselor, editura Aropa, Bucuresti

(4) Adler, A, (2011), Practica si Teoria Psihologiei Individuale, editura Trei, Bucuresti