Cercetatorii cognitivisti au facut lumina in domeniul intelegerii viselor. Cu toate acestea, niciunul dintre ei, nu beneficiaza de notorietatea lui Sigmund Freud - medicul austriac ce a deturnat atentia publica prin teoriile sale sexualizate.
Probabil cel mai ilustru cercetator cognitivist al viselor a fost Calvin Hall, un psiholog american care nu doar ca si-a luat foarte in serios sarcina de a studia visele dintr-un punct de vedere stiintific, calitativ si cantitativ, dar a si combatut numeroase din teoriile freudiene, cu argumente suficient de bine intemeiate.
Cu toate acestea, iata, la un secol de la aparitia psihanalizei, numele lui Freud este cu mult mai sonor decat acela al lui Calvin Hall si de altfel este mai sonor decat oricare alt nume din aria psihologiei, desi psihologia actuala considera psihanaliza ceva mai curand pseudostiintific.
Unul dintre studiile lui Hall se leaga de simbolismul oniric. Bunaoara, cercetatorul argumenteaza ca Freud, cu tot prestigiul sau, si cu tendinta sa de a gasi conotatii sexuale si proscrise oricarui simbol aparut in vise, nu a facut decat sa deturneze atentia noastra de la adevaratele semnificatii ale viselor.
Cu sau fara intentie, teoria lui Freud, in care culoarea galben simboliza urina iar trompeta aparuta in vis simboliza flatulenta, in care arme precum cutitul sau pistolul simbolizau penisul, iar plasele simbolizau vaginul, parea la vremea respectiva a da o semnificatie "noua si sofisticata" unor simboluri onirice la fel de rau intelese si interpretate si in cartile de vise ale bunicilor.
Hall apreciaza ca teoria freudiana a cenzurii prin intermediul simbolului - care sustine in esenta ca este mai social acceptabil sa apara in vis un copac in locul unui penis - are cel putin o problema de logica. In limba engleza, spune el, existau la vremea respectiva 200 de expresii de jargou pentru penis, 330 pentru vagin si 212 pentru coit. Iar multe dintre aceste expresii coincideau cu simbolistica instituita de marele Freud. Daca lucrurile stau asa, care mai este rostul cenzurii cand ea nu reuseste sa ascunda ceea ce trebuia sa ascunda?
Cercetatorul american insa nu contrazice chiar intreaga opera freudiana. Nu din alt motiv decat acela ca opera lui Freud, cel putin cea legata de interpretarea visurilor, este intern-contradictorie. Presupozitia marelui Freud cum ca simbolurile onirice ar deghiza anumite stari de spirit, este cu totul incompatibila cu o alta presupozitie centrala din sistemul psihanalitic: aceea ca simbolurile ar avea si rolul de a revela anumite stari de spirit, de a le reprezenta intr-o forma grafica.
Calvin Hall abandoneaza definitiv ideea cenzurii pentru a imbratisa in schimb ideea rolului revelator al simbolurilor onirice. Pe aceasta de altfel isi bazeaza intreaga teorie ce vorbeste in esenta despre modul in care visul reprezinta o transformare a conceptiilor (ideilor) subiectului visator in imagini sau, altfel spus, in material perceptual.
Am avansat ideea ca un vis este o intrupare perceptuala a conceptiilor visatorului. Visarea este o gandire de tip pictorial in care conceptualul este transformat in perceptual. Intentionez sa demonstez ca aceasta idee conduce in mod direct catre formularea unei teorii a simbolurilor onirice.
Remarcabil de patrunzatoare sunt intuitiile lui Hall in ce priveste versatilitatea simbolurilor onirice - capacitatea acestora de a exprima lucruri diferite, in visuri diferite ale unor persoane diferite, eliminand astfel preconceptia ca un simbol oniric exprima chestiuni predeterminate si universale si introducand in uz, ceva mai complexul si sofisticatul principiu al subiectivitatii simbolurilor onirice, in care cred si eu.
Simbolurile onirice sunt reprezentari vizibile ale conceptiilor. Pentru ca un obiect, o activitate, sau o scena sa devina simbol, este necesar ca conceptia subiectului visator despre acel obiect, activitate sau scena sa fie identica cu conceptia sa privitoare la obiectul referent.
Altfel spus, daca in vis, ne apare un profesor, un politist sau un rege, fiecare dintre aceste reprezentari ar putea sa se lege de ideea de tata, care ar fi referentul sau obiectul catre care se indreapta gandirea nocturna a visatorului. Prin urmare, provocarea extraordinara a interpretarii visului consta nu doar in transformarea simbolurilor in referenti reali ci si in descoperirea conceptiilor legate de respectivele simboluri, pentru ca pe aceasta cale sa se ajunga la intelegerea conceptiilor visatorului despre referentul care se afla in spatele simbolului.
Daca cineva viseaza pe mama sa realizand gesturi nobile ar fi evident ca el o priveste pe mama sa ca fiind o fiinta nobila. Dar daca in vis, aceasta apare sub forma unei vaci, va fi necesar sa descifram mai intai referentul din spatele simbolului ca mai apoi sa intelegem care sunt conceptiile visatorului legate de vaca, pentru a determina astfel conceptiile sale legate de mama.
Un demers interpretativ adecvat ar trebui asadar sa cuprinda o discutie despre semnificatia subiectiva pe care visatorul o acorda unui anumit simbol oniric, pentru ca pe aceasta cale sa se ajunga la referentul propriu-zis si la conceptiile visatorului despre acesta. A se observa aici reactualizarea conceptiei jungiene privitoare la necesitatea explorarii semnificatiei subiective a simbolurilor onirice, ca partea a unei analize competente a visurilor.
Teoria noastra afirma faptul ca simbolurile nu servesc drept masca. Prin urmare, prezenta simbolului dar si a referentului in aceeasi serie de visuri nu este un paradox. De fapt, este de asteptat. Cum visurile sunt reprezentari ale conceptiilor, un visator poate transmite ideile sale fie prin intermediul reprezentarii obiectului referent comportandu-se intr-o anumita maniera, fie simbolizand referentul intr-un anumit mod, caz in care simbolul ales va transmite conceptia visatorului. In toate cazurile, visul este o insiruire de imagini care reflecta ideile visatorului. Visul este o forma de gandire in care sunt folosite imagini in locul unor moduri de expresie mai abstracte.
Hall nu ezita sa ne avertizeze cu privire la folosirea cartilor de vise, fie acestea chiar si cele emise de psihanalisti, pentru doua motive. Pe de o parte pentru ca este nevoie de dovezi suplimentare pentru a dovedi relatia fixa dintre referent si simbol, care, cel mai probabil, nu exista intotdeauna si la nivel subiectiv. Pe de alta parte, spune Hall, ceea ce conteaza intr-o interpretare nu este atat descoperirea referentului ci mai curand conceptiile subiectilor cu privire la acestia.
O carte de visuri nu poate oferi o astfel de intelegere si de altfel, o carte de visuri in sensul clasic, care s-ar preta totusi unor interpretari adecvate, este nu doar greu de conceput ci si absurda, data fiind versatilitatea extraordinara a simbolurilor onirice - simboluri diferite ce exprima acelasi referent sau acelasi simbol ce poate exprima referenti diferiti.
De asemenea cercetatorul american a privit visurile si din perspectiva influentei acestora asupra comportamentului, ceea ce ne aminteste de teoria adleriana a visurilor care aducea in prim plan rolul adaptativ al visurilor si aspectele teleologice implicate in activitatea onirica. Iar fiindca teoria lui Calvin Hall este una cognitivista, acesta a considerat ca in visurile noastre sunt reprezentate mai multe tipuri de conceptii
- imaginea de sine - cum ne vedem pe noi insine
- imaginea celorlalti - cum ii vedem pe cei din jur
- imaginea lumii - cat de optimista / pesimista este viziunea asupra lumii
- convingerile morale - reprezentarea limitelor morale in vise
- conflictele - anumite conflicte existente in noi insine, intre motive, nevoi, etc
Inspirat direct din opera mestrului Calvin Hall, a aparut si mult mai recentul Jaques Montangero despre care insa am mai vorbit aici.
(2) Hall, C. (1953), A cognitive theory of dream symbols. The Journal of General Psychology, 48, 169-186.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu