Saritura la Concluzie

Probabil ca majoritatea relatiilor esuate sunt rezultatul acestui obicei ingrat care ne caracterizeaza pe noi. Ne place sa eliminam rapid incertitudinea si ne alegem aleatoriu sau emotional pozitia in fata provocarilor. Mai pe romaneste, sarim la concluzii precum acrobatii la circ.

☆ ☆ ☆

Probabil majoritatea relatiilor nu ar incepe niciodata daca noi nu am sari la concluzii precum acrobatii de la circ. Ni se pare ca am gasit ce cautam, apoi ni se pare ca avem fluturi in stomac, ni se pare ca iubim si in final ni se pare ca ar fi bine sa ne casatorim. Ulterior ne dam seama ca intre noi exista foarte putina compatibilitate si ca viata noastra impreuna ar fi un infern daca ar continua in acelasi mod. Iar acesta este doar unul dintre exemplele numeroase de situatii in care sarim la concluzii, mult prea devreme si mult prea periculos.

Intr-un cu totul alt context, la munca, ni se pare ca cineva a spus o insulta, apoi ni se pare ca ar trebui sa raspundem si noi tot cu o insulta, dupa care celuilalt i se pare ca nu poate sa lucreze cu cineva care il insulta fara motiv si i se pare ca ar fi cazul sa ii mobilizeze pe toti colegii impotriva persoanei noastre, pentru a ne marginaliza si a ne intinde tot felul de curse cu obstacole, ori pentru a ne distribui cele mai neplacute sarcini, fiindca trebuie sa le faca si pe astea cineva. Daca avem noroc aflam intr-o buna zi ca remarca de la care a inceput totul a fost inteleasa gresit, deci ni s-a parut.

Exemplele pot continua dar cred ca m-am facut inteles. Oamenii pur si simplu sar la concluzii in mod sistematic, involuntar si auto-distructiv. Acest lucru are drept rezultat o multime de probleme, nu doar de comunicare ci si, in general, de adaptare la mediul socio-profesional. Usurinta cu care sarim la concluzii si efectele catastrofale ale acestui obicei ar trebui sa ne dea de gandit. Cat de grava este aceasta tendinta si ce putem face pentru a o combate?

Iata cateva exemple de sarit la concluzii la care ma pot gandi usor:

INTERPRETAREA GRESITA A EVENIMENTELOR ~ generalizarile sunt un mod de a sari la concluzii prin intermediul caruia ne formam convingeri de viata pe care, probabil, nu ni le mai schimbam niciodata. Spre ex. in copilarie, avem o experienta negativa cu o persoana de etnie rroma si ajungem la concluzia ca acestea nu merita respectul nostru.

INTERPRETAREA GRESITA A COMUNICARII ~ problemele inter-personale, fie in viata intima, fie in cea profesionala sau sociala, sunt de foarte multe ori rezultatul erorilor de comunicare si al faptului ca sarim la concluzii inainte de a intelege sensul lucrurilor care se spun, si al intentiilor ori atitudinilor reale din spatele acestora.

INTERPRETAREA GRESITA A COMPORTAMENTELOR ~ ni se intampla adesea sa observam un anumit comportament al partenerului si sa ii atribuim un sens care nu are nicio legatura cu cel real sau cu intentia reala din spatele acestuia. Facem asta fara sa ne intrebam daca lucrurile ar putea fi interpretate in alt mod, iar pana cand se clarifica situatia respectiva relatia in sine poate sa devina o amintire mai mult sau mai putin frumoasa.

INTERPRETAREA GRESITA A EMOTIILOR ~ din moment ce nu stim absolut nimic despre emotiile noastre, este foarte usor sa sarim la concluzii gresite despre ce ar trebui sa facem in diferite situatii: fie ca e vorba despre provocari din viata profesionala sau in mediul educational, chiar si emotiile aparent pozitive cum ar fi indragostirea ar putea fi un mod prin care ne auto-inselam si alegem o cale paguboasa pentru viata noastra. Si nu doar propriile emotii pot fi interpretate gresit. Chiar si emotiile celorlalti pot fi interpretate gresit.

Probabil ca sunt mult mai multe situatii in care sarim la concluzii in mod periculos. Daca ar fi sa duc la extrem aceasta galerie de exemple, am observat la persoanele cu tulburari psihotice ceea ce s-ar putea numi saltul psihotic, care este modul prin care, sa zicem, un citat din Biblie poate fi luat drept temei pentru cele mai oribile crime, in ciuda faptului ca Biblia respinge comportamentul criminal. Dar in logica alterata de suferinta psihica a psihoticului acest salt psihotic se poate intampla si, in esenta lui, este tot un mod de a sari la concluzii.

Ce putem face?

Cred ca se poate afirma faptul ca psihoterapia, in special cea cu baze congnitiviste, este, in buna masura, un proces in care sunt puse la indoiala concluziile noastre. Ceea ce putem face pentru a ne opri din acest sport al sariturii la concluzie, este, desigur, sa ne intarziem concluziile, sa creem in comportamentul nostru obisnuinta de 1. a analiza temeinic datele problemei si 2. a solicita informatii suplimentare. Cele doua arme de care dispunem (analiza si solicitarea de informatii suplimentare) pot fi alternate in functie de situatie. Iata o lista cuprinzatoare de alternative care v-ar putea fi de folos in gestionarea tendintei de a sari la concluzii:

CONSTIENTIZAREA TENDINTEI ~ a intelege faptul ca obisnuiesti sa sari la concluzii iar asta nu iti aduce beneficii, dimpotriva, este un pas inainte destul de important.

ANALIZA DATELOR EXISTENTE ~ a te intreba lucruri simple cum ar fi: pe ce anume se bazeaza concluzia /impresia mea; exista si alte moduri de a interpreta asta - este un bun punct de plecare

SOLICITAREA DE INFORMATII ~ este cea mai elementara strategie prevazuta inclusiv in manualele de comunicare: in loc sa sar la concluzii, incerc sa aflu daca am inteles corect comunicarea, gesturile sau comportamentele celuilalt

STUDIUL SI APROFUNDAREA ~ fiindca am devenit constienti ca am sarit la anumite concluzii putem sa ne indreptam atentia catre biblioteca universala si sa investigam opiniile celor mai reputati autori in ce priveste concluziile noastre: oare barbatii chiar sunt niste nesimtiti sau i-am inteles eu gresit? oare femeile chiar sunt materialiste sau m-am grabit eu cu concluziile?

ACCEPTAREA INCERTITUDINII ~ exista, nu-i asa, situatii in care raspunsul la intrebarile care ne preocupa este pur si simplu incert. Este mult mai util din punctul de vedere al adaptarii noastre socio-profesionale sa traim cu aceasta incertitudine decat sa alegem un raspuns aleatoriu sau emotional, dar care nu se bazeaza pe date concrete

Desigur, nu este usor nici sa ne controlam impulsivitatea, nici sa acceptam ca nu detinem toate adevarurile lumii, nici sa traim cu incertitudinea. De asemenea, cei mai multi dintre noi, nu avem exercitiul reflectiei si ni se pare ca cel mai important lucru este sa fii sigur pe tine, indiferent cat de eronate iti sunt opiniile. De fapt, uneori intrebarile pe care ni le punem sunt mai importante decat raspunsurile in sine. De multe ori, adevarurile se afla intr-o continua transformare, fiind influentate de tot felul de elemente care apar si dispar sau care devin mai importante in anumite momente.

Nu consider ca este o calitate sa nu detii absolut niciun fel de certitudini in urma experientei de viata sau a studiilor pe care le-ai acumulat. Nici ca acceptarea incertitudinii te va ajuta in toate situatiile. Este util sa detii o schema a problemelor cu care te confrunti, sa le poti conceptualiza. Articolul acesta nu incearca sa va confiste toate certitudinile si toate schemele sau hartile de care dispuneti. Este doar un indemn de a acorda atentie certitudinilor voastre, de a le testa din cand in cand, de a va asigura ca se bazeaza pe fapte, nu pe impresii sau inchipuiri si chiar de a le abandona atunci cand aveti date noi.