Netflix: Croazieră de Rahat

În Februarie 2013, 4,000 de pasageri îmbarcați pe un vas de croazieră, trăiesc aventura vieții lor. Experiența lor absurdă ne învață că, personalitatea se revelează în situații critice și factorii situaționali generează, uneori, provocări copleșitoare.

☆ ☆ ☆

Un documentar interesant și ofertant din perspectivă psiho-socială este Fiasco — WC-ul Plutitor (Trainwreck: Poop Cruise), pe care îl găsiți pe rețeaua de streaming Netflix. Să fiu cinstit, îmi amintește de documentarul din aceeași serie Fiasco — Woodstock '99, unde fiascoul s-a datorat unor alte motive, dar imaginea de haos generalizat din final, semăna izbitor, sub aspect vizual, olfactiv, tactil, etc. Și, la fel ca și atunci când am scris Cronica Unui Festival Eșuat, am avut impresia că Statele Unite confirmă uneori impresia că sunt o țară din lumea a 3-a deghizată într-o țară din prima lume.

Nu mi-am propus să fac propagandă anti-occidentală, dar este fascinant uneori cât de jenante sunt poveștile adevărate pe care ti le-ar putea spune un american oarecare. Și, în mod paradoxal, tocmai prosperitatea și oportunitățile pe care ți le oferă aceasta se află la originea acestor aventuri bizare! În plus, în SUA, existând această libertate de exprimare cu caracter absolut, orice povești interesante vor ieși negreșit la suprafață, fiindcă, în fond, o poveste interesantă înseamnă că povestitorul va face foarte mulți bani.

Ca și în povestea festivalului Woodstock, fenomenele de grup (această pierdere de sine care are loc în cadrul proceselor de grup) și-au spus cuvântul în mod decisiv — grupul îți oferă factori situaționali de o forță copleșitoare, așa încât unii dintre noi pot deveni de nerecunoscut. Ei bine, WC-ul plutitor este un vas de croazieră, unde în Februarie, anul 2013 în jur de 4,000 de americani au pornit în aventura vieții lor, sperând să găsească distracție, relaxare și lucruri interesante de explorat, în timp ce în jur de 1,000 de angajați încercau să le ofere toate condițiile necesare unei croaziere de lux.

Experiențele pe care aveau să le trăiască pe vas, au rămas în memoria turiștilor pentru cu totul alte motive. Ei bine, această navă numită Carnival Triumph, făcea o deplasare în Golful Mexic, pornind din Statele Unite, cu o escală în Cozumel, din Mexic, urmând apoi să se întoarcă în State, în orașul Galveston, din Texas. Problemele au început să apară în ziua a 4-a a croazierei. Nu știu ce planetă era poziționată greșit în horoscop când unul dintre motoarele generatoare de energie electrică ale navei a luat foc.

Fumul negru care ieșea din navă nu prevestea nimic bun dar niciun pasager nu s-a așteptat la ce avea să se întâmple — motorul respectiv genera electricitate necesară iluminatului, aerului condiționat și chiar deplasării în sine a vasului. În plus, toaletele, care erau electrice, nu funcționau nici acestea. Acum că se arsese, a trebuit ca pasagerii să se adapteze situației de a fi blocați pe un vas de lux care însă nu dispunea de toalete adecvate — li s-a recomandat ca bărbații să-și facă numărul 1 peste bord iar femeile să-și facă nevoile în duș.

Și aproape că s-au obișnuit cu ideea, dar rămânea totuși de rezolvat problema necesității biologice numărul 2. Potrivit zicalei românești, nevoia îl învață pe om, membrilor echipajului le-a venit ideea că pasagerii ar putea să-și facă numărul 2 într-o pungă pentru deșeuri. Zis și făcut. Nu erau condiții ideale de distracție, și de altfel pasagerilor nici nu le-a fost ușor să accepte această răsturnare de situație ca la OTV, dar ce poți face... sh!t happens!

Ei bine, de aici lucrurile au degenerat rapid! S-a aflat că vasul nu va mai avea curent electric deoarece cablurile electrice se arseseră. Asta afecta nu doar confortul termic de pe vas ci și senzația de siguranță, în special noaptea. În plus, alimentele perisabile nu mai aveau nicio șansă de a rămâne comestibile în condițiile căldurii sufocante — căci în Februarie, temperaturile de 25 de grade sunt comune în Golful Mexic.

Senzația de haos s-a amplificat când pasagerii au început să aducă saltelele de dormit pe punte. Iar impresia de experiment bizar a s-a accentuat atunci când pasagerii au început să formeze cozi pentru câte un sandwich amărât, pentru care se aștepta în rând, cam 2 ore, la fel ca pe vremea lui Ceaușescu. În scurt timp au ajuns să se lupte pentru acele sandwich-uri, să facă provizii pentru cei din tabăra proprie, fără să le pese de restul. Părea un fragment de coșmar, rodul imaginației unui autor pasionat de teme apocaliptic-distopice.

Din păcate, lucrurile nu au funcționat conform planului — scurgerea de la duș s-a înfundat destul de repede, deci pe holurile vasului începuse să băltească urina iar pasagerii nu și-au prea făcut nevoile în pungă deoarece multora le părea o idee penibilă, deci, în final, mirosul pestilențial se simțea de la Casa Albă. Imaginea din toalete, era greu de reprodus — un fel de lasagna cu straturi de fecale și hârtie igienică în care intrai direct cu picioarele. Ți-ar fi greu să-ți imaginezi ceva mai absurd!

Conform Legii lui Murphy, dacă ceva are o șansă să meargă prost atunci va merge prost. Ei bine, membrilor echipajului le-a venit ideea să ofere băutură gratis tuturor celor de la bord — probabil drept consolare pentru situația oribilă în care se găseau și care, din păcate, a continuat și zilele următoare, începând într-o Duminică și luând sfârșit Vinerea următoare, deci 5 zile. What could go wrong? Băutura gratis le-a părut o idee genială dar după ce mai toată lumea a primit pe săturate, haosul s-a multiplicat în mod exponențial!

Se spune că personalitatea se revelează în situații critice. Pasagerii au pierdut noțiunea timpului iar răbdarea le-a fost pusă la încercare având tot timpul sentimentul că trăiau sfârșitul lumii — deci s-au comportat ca atare... Mai rău era pentru cei care nu veniseră singuri pe vas, fiind însoțiți de minori de a căror sănătate și bună-stare erau responsabili, mai ales că nu puteau face nimic pentru a rezolva problemele fără de sfârșit, apărute pe vas și nici nu puteau să-i educe pe cei din jur. Una peste alta, ai putea avea impresia că ceva atât de penibil nu se poate întâmpla în SUA — și totuși s-a-ntâmplat!