Cronica Unui Festival Esuat

Cum de s-a ajuns aici, sau mai curand, cum ar fi putut sa nu se ajunga aici... Atat de multi tineri, o organizare atat de superficiala, o caldura atat de mare, atat de multi sani goi, niste preturi atat de mari si un mesaj artistic atat de negativist...

☆ ☆ ☆

Cineva spunea ca SUA ar fi o tara de lumea a 3-a deghizata intr-o tara de lumea 1-a. Mie nu-mi plac generalizarile, dar cu toate acestea nu pot sa nu observ ca, cel putin uneori, SUA se straduieste sa aduca dovezi concrete ca afirmatia este adevarata. Un astfel de moment a fost acela al festivalului Woodstock din 1999, si ultimul dintr-o serie de 3. Dupa ce am vizionat documentarul Woodstock '99: Pace, Iubire si Furie, am inceput sa dezvolt o noua apreciere pentru cei care organizeaza festivalurile din Romania, dintre care Untold pare sa fie de referinta la ora actuala.

Dar sa revenim la Woodstock. Ei bine, prin anii '90, a existat o nostalgie in ce priveste Woodstockul original, festivalul din 1969, la care au participat cele mai grele nume din muzica vremii, in frunte cu The Who, Joan Baez, Janis Joplin, memorabilul Jimi Hendrix sau rezilientul Carlos Santana, ca sa-i amintesc doar pe cativa dintre cei mai reputati muzicieni ai acelui moment. Amintirile acestui festival par a fi cele mai frumoase, cu toate ca au existat si probleme, unii afirmand chiar ca festivalul din '69 a fost o experienta mult mai neplacuta decat cel din '99. Dar in fine, fiecare este liber sa pastreze in memorie ce doreste...

Dupa vreo 30 de ani, cativa membri ai generatiei de baby boomers care au participat la acel festival, au fost cuprinsi de nostalgie, au uitat tot ce n-a iesit tocmai bine (vandalizari, incendii, etc) si au dorit sa le ofere si tinerilor din anii '90 ceva din parfumul acelor vremuri, cu adaptarea de rigoare, ceruta de prezent. Si daca festivalul din '94 a fost chiar o experienta decenta, s-a simtit nevoia reluarii acestuia in anul 1999. Dar nimeni nu banuia macar cat de rau avea sa iasa cel organizat in 1999, si ultimul, fiindca dupa ce s-a intamplat atunci... nu prea le-a mai ars de festivaluri Woodstock.

Ca sa fac o sinteza a situatiei de la Woodstock '99, ei bine, s-a petrecut ca in 1999, si abia acum, dupa ce am vizionat documentarul aparut in acest an, numit Woodstock '99: pace iubire si furie, am inteles cu adevarat sensul expresiei a petrece ca in 1999. Caci da, s-a petrecut ca si cand n-ar mai exista ziua de maine. O multime de fete au fost abuzate sexual si violate (de ordinul sutelor), au existat decese ca urmare a deshidratarii prost gestionate de catre personalul medical care a intervenit, iar in ultima zi, a fost distrus zidul de placaj care imprejmuia festivalul, s-au vandalizat si jefuit toti agentii comerciali care deserveau festivalul si au izbucnit vreo 5 incendii.

Dar stai, mai este de povestit: toaletele ecologice amplasate la fata locului au cedat inca din prima zi (Vineri), iar pana la sfarsitul festivalului, adica pana Duminica, fiecare si-a facut nevoile pe unde a apucat, ceea ce, nu-i asa, probabil ca a fost un mod interesant de a simti parfumul specific Woodstock. Au fost sparte niste tevi de apa, ceea ce a dus la inundarea zonei respective, iar tinerii pregatiti sa intre cu glorie in noul mileniu, au avut ocazia sa se scalde in noroi amestecat cu... ce mai era pe acolo, daca intelegeti ce vreau sa spun. Da, a fost rau de tot... Intrebarea este, nu-i asa, cum naiba s-a ajuns aici? In fond nu era un festival pentru saraci ($ 200 intrarea), iar majoritatea participantilor erau studenti albi.

Ei bine, ar fi cateva motive, pe care documentarul respectiv incearca sa le precizeze. BTW, daca doriti sa vizionati acest documentar, o puteti face gratuit, la linkul din imaginea de mai sus, si este inclusiv tradus in lb. romana (in versiunea pentru mobil). Dar sa revenim la motivele haosului creat la acest festival.

CANICULA INFERNALA - Da, a fost un weekend foarte calduros, disconfortul termic a fost accentuat, ceea ce nu putea sa duca la nimic bun in conditiile in care erau adunati enorm de multi tineri la fata locului si fiecare dintre ei avea nevoie de hidratare si protectie de lumina solara. Ca sa va faceti o idee, am inteles ca s-au inregistrat in jur de 37°C dar care se simteau la peste 45°C.

LACOMIA COMERCIANTILOR - Era, nu-i asa, un eveniment popularizat, unde urma sa se adune foarte multi oameni iar comerciantii s-au gandit sa le faca o surpriza si sa ridice pretul la apa potabila undeva la $4 petul, ceea ce insemna ca apa putea fi mai scumpa decat berea. Tinerii, neintelegand efectul alcoolului asupra organismului, au consumat mai curand bere, ceea ce a produs si mai multa deshidratare.

SANII LA VEDERE - Cum se spune, un lucru il aduce pe celalalt, caldura, dar probabil si ideea de petrecere hippy, le-a determinat pe multe tinere sa isi prezinte sanii, un fenomen care a fost observat inclusiv de artistii care au urcat pe scena. Nu vreau sa considerati ca dau vina pe victime dar cert este ca unele dintre fete nu s-au simtit in siguranta in atmosfera incinsa creata, unde toata lumea avea tendinta irezistibila sa le pipaie, si atunci au renuntat la festival, economisind astfel zeci de mii de dolari care s-ar fi dus pe psihoterapia de suport PTSD, in ciuda faptului ca platisera niste bilete nu tocmai ieftine.

SECURITATEA FESTIVALULUI - Nu prea s-a ridicat la inaltimea momentului, caci multi dintre cei angajati pentru a asigura ordinea fusesera angajati la repezeala, nu erau pregatiti pentru o astfel de provocare si, de altfel, au si dat bir cu fugitii destul de repede, lasand festivalul sa fie cuprins de haos. Se spune ca acei angajati si-ar fi pus in buzunar legitimatiile si s-au alaturat petrecerii, pierzandu-se in multimea de petrecareti. Va dati seama ca nici asta nu avea cum sa aduca ceva bun...

LUMANARILE TRIBUT - Avusese loc inainte de festival un incident de tip mass shooting, la liceul Columbine din Colorado, in care murisera mai multi tineri. Organizatorii, in genialitatea lor, s-au gandit sa marcheze momentul oferindu-le participantilor la festival lumanari, pentru ca acestia sa faca atmosfera. Dar organizatorii i-au subestimat atat pe participanti, cat si adevarul acelei legi a lui Murphy care spune ca daca ceva poate sa mearga prost atunci cu siguranta ca asa se va intampla. Lumanarile au fost folosite in ultima zi de festival pentru a incendia, fiindca da, studentii americani nu puteau sa rateze aceasta ocazie dupa ce ascultasera atata muzica buna si suferisera de sete timp de 3 zile.

MUZICA FESTIVALULUI - Capetele de afis ale acestei editii au fost alese pe spranceana: Limp Bizkit, Korn, Metallica, Megadeth. Unul dintre organizatori i-ar fi spus vocalistului de la Limp Bizkit sa nu mai agite oamenii, dar bietul Fred Durst nu putea renunta la cariera lui facand pe delicatul. Noul curent rock, aflat in ascensiune la acel moment, numit Nu Metal, nu promova idei anti-razboi, iubire, pace si camasi inflorate, nu. Este un curent care aparuse ca un protest fata de popularitatea muzicii pop, incercand parca sa-i insufleteasca pe toti renegatii, cei care detestau felul in care trupe precum N'Sink si Back Street Boys acaparasera MTV-ul. Nu Metal este muzica unei generatii furioase, ratacita dpdv al valorilor morale, unde se pune in evidenta ceea ce se cheama estetica uratului.

Cineva din documentarul acesta reformula intrebarea Cum de s-a ajuns aici, intr-un mod inspirat, as zice eu, Cum ar fi putut sa nu se ajunga aici? Si pe buna dreptate. Atat de multi tineri, o organizare atat de superficiala, o caldura atat de mare, atat de multi sani goi, niste preturi atat de mari si un mesaj artistic atat de negativist... ei bine, da, ar fi fost chiar o dovada de extrema civilizatie daca participantii la festival ar fi reusit sa evite macar o parte din problemele create. Cert este ca pentru multi dintre ei, acest festival a fost un adevarat cosmar si, neplangandu-le eu de mila, cred ca putem invata din aceasta poveste faptul ca atunci cand lucrurile par a fi pornit pe o cale gresita, este bine sa ne urmam feelingul si sa ne retragem, chiar si daca pare ca pierdem ceva. Pe termen lung, pierderea ar fi fost nesemnificativa.

De altfel, a fost impresionant felul in care multi dintre cei prezenti par sa se fi pierdut pe sine in acest festival, sub influenta psihozei in masa care s-a creat. Din aceasta perspectiva, documentarul HBO Woodstock '99: pace, iubire si furie, ilustreaza ca nimic altceva efectul a ceea ce Gustave le Bon numea sufletul colectiv al multimii, si comportamentul uman influentat de acest suflet colectiv. Iata cateva dintre tezele interesante ale sociologului francez, enuntate in lucrarea sa de referinta Psihologia Multimilor (1896), inca de actualitate, dupa mai bine de un secol de cand a fost scrisa:

Există anumite idei și sentimente care nu apar și nu se transformă în acțiuni decât în cadrul unei mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă din elemente eterogene, sudate la un anumit moment dat. O mulțime psihologică se constituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc la formarea mulțimii fiind:

sentimentul de putere, datorit numărului mare de indivizi care formează mulțimea, amplificat prin dispariția sentimentului de răspundere personală individuală, ca urmare a anonimatului mulțimii;

contagiunea mentală, care determină pe fiecare individ în parte să-i imite pe ceilalți, chiar dacă această comportare a sa este evident împotriva propriului interes;

sugestia de natură hipnotică, sentimentele și gândurile fiind orientate în sensul determinat de hipnotizator.

Le Bon enunță următoarele teze:

Mulțimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăți critice. Individul din cadrul unei mulțimi nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria sa voință nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulțime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, își pierde capacitatea de a judeca critic și se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive și barbare. În consecință, judecățile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

Mulțimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și extreme. Opiniile, ideile și credințele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc și considerate ca adevăruri sau erori absolute. Le Bon consideră că această caracteristică este specifică tuturor convingerilor care sunt generate prin sugestie (de exemplu, convingerile de natură religioasă) și nu pe baza unui raționament.

Mulțimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmațiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acționându-se asupra imaginației lor. Ca urmare a credulității lor, mulțimile sunt ușor excitabile și nu pot fi convinse prin argumente;

Mulțimile sunt capabile de a acționa împotriva interesului unora sau tuturor indivizilor care o compun;

Mulțimile își schimbă foarte încet convingerile de bază;

Mulțimile sunt capabile de asasinate, de incendii și de multe alte crime. În același timp, mulțimile sunt capabile de acte de sacrificiu și de o dezinteresare mult mai ridicate decât cele de care este capabil un individ izolat.

Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revoluția franceză.

Daca ar fi sa pun la indoiala tezele enuntate de Le Bon, as spune ca nu toate festivalurile se sfarsesc la fel si este nevoie de mai multi factori acumulati care sa conduca o multime oarecare la fapte precum cele care au avut loc la Woodstock. Nu stiu daca era nevoie de o cauza nobila, precum cea de la festivalul Woodstock din 1969, unde tinerii americani protestau impotriva razboiului din Vietnam, sau daca pur si simplu, au existat lacune in ce priveste educatia si ideea de sens al vietii in randul tinerei generatii. Cert este ca la Woodstock 1999, planetele au fost aliniate pentru haos, si acesta s-a produs intr-un mod implacabil. Puteti urmari documentarul HBO pentru a incerca sa gasiti singuri raspunsurile la aceste intrebari.