Cheia Vorbitului Public

Poate ca fiecare dintre noi isi are propriul leac pentru frica de a vorbi in public, incepand cu un pahar de vin si terminand cu tehnicile de vizualizare. In fond, este bun orice functioneaza! Filosoful Stefan Molyneux ni le recomanda pe ale sale, acestea facand din dumnealui unul dintre cei mai buni vorbitori publici. 

☆ ☆ ☆

Frica de a vorbi in public este considerata una dintre cele mai puternice frici dintre cate exista si un adevarat  test in ce priveste nivelul anxietatii care caracterizeaza o persoana. Pare ca, in mintea noastra, vorbitul in public prezinta un nivel de expunere exceptionala, o vulnerabilitate suprema a traiului nostru social. De aceea, multi dintre noi nu vor reusi niciodata sa vorbeasca in public, indiferent ce ar avea de prezentat si cat de importante ar putea fi informatiile pe care le prezinta. 

Dar anxietatea este in buna masura invatata, prin expunerea timpurie la critica spre exemplu, care lasa o rana profunda in mentalitatea viitorului adult, o semnificativa neincredere in fortele proprii si, desigur, anticiparea chinuitoare a faptului ca, din moment in moment, riscam sa ne pierdem sustinerea, acceptarea celor din jur, precum si credibilitatea in ochii acestora. Este un chin de la un capat la altul care insa poate fi ameliorat daca persoana respectiva lucreaza la asta, spre exemplu in cadrul unei psihoterapii. 

Dificultatea de afirmare in public este una suprema, iar o trasatura definitorie la astfel de persoane este aceea ca le preocupa foarte mult feedbackul celor din jur, anticipandu-l mereu sub forma criticilor taioase. Un studiu a demonstrat faptul ca la copiii care au suferit anumite traume in copilarie, creierul are o functionare similara creierului unui soldat cu experienta de lupta pe front. Cu alte cuvinte, putem presupune in mod rezonabil ca pentru multi dintre noi, copilaria a fost mai curand un camp de lupta, de unde si problemele cu anxietatea sau fobia sociala.

Dar am intalnit de curand un punct de vedere interesant la un podcaster, tocmai despre vorbitul in public, si nu am putut sa nu vi-l fac cunoscut. Desigur, in anumite situatii este nevoie de strategii mai serioase, care implica psihoterapia, dar este posibil ca viziunea lui Stefan Molyneux sa trezeasca ceva in dvs, in special daca ati incercat sa scapati de teama de a vorbi in public imaginandu-va ca publicul este dezbracat, si nu a functionat decat in sensul de a va distrage de la ce aveati de prezentat, facandu-va incapabili sa va concentrati si sa fiti seriosi. Dar iata ce are de spus Molyneux despre asta:

Asadar, filozoful de la podcastul FreeDomain Radio are doua alegorii care dau sens ideii de prezentare publica.

• FACILITAREA CUNOASTERII. Molyneux ne recomanda sa privim vorbitul in public ca pe o forma de ajutor pe care o acordam publicului ce are nevoie de informatiile pe care le prezentam si este mai putin preocupat de persoana care prezinta aceste informatii. Cu alte cuvinte, atentia noastra nu se va mai focaliza pe semnalele de respingere venite din jur, ci mai curand pe relatia dintre public si informatie, pe care ne-am propus sa o facilitam. 

• OFERIREA UNEI PERSPECTIVE. Atentia hiperactiva a persoanei cu teama de a se afirma in public are deci o noua misiune: aceea de a oferi o imagine cat mai fidela asupra informatiilor prezentate. Aici apare metafora ferestrei, care este cu atat mai utila cu cat este mai simpla, transparenta, neglijabila ca existenta luata separat.

De ce sa nu recunosc, cele doua alegorii ale lui Molyneaux, mi-au amintit de principiile taoiste, enuntate de inteleptul LaoZe, unde paradoxurile joaca un rol esential: ceea ce este moale este in acelasti timp extrem de rezistent si tare - spre exemplu, apa care este moale si fara forma proprie, poate sa sfredeleasca pietrele cele mai dure. Tot la fel intelegem si din cuvintele filosofului: daca doresti sa fii un bun vorbitor public, ai nevoie sa te eliberezi de obsesia maretiei propriei persoane si sa te focalizezi pe semnificatia informatiilor pe care le prezinti. 

O astfel de reorientare a atentiei de la semnalele de respingere la oferirea unei experiente agreabile si utile, nu doar ca ne ofera alte baze de interpretare a situatiilor dar ne si ofera un sens in viata - actiunile noastre servesc comunitatea iar asta ar trebui sa conteze. Marturisesc ca m-a fascinat aceasta perspectiva, desi sunt constient ca nu toate cazurile de fobie sociala vor putea fi rezolvate in acest fel. Probabil ca multi dintre cei care vorbesc foarte bine in public nici macar nu au lucruri extrem de interesante de spus, dar o fac intr-un mod fermecator si cu o incredere in sine iesita din comun. Putem invata de la astfel de persoane.

(1) Imaginea Has the City of London Lost its Voice, de David B Young via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0