Timpul Post Adevărului 2

De ceva timp, pare că politica a devenit showbusiness pentru urâți. Unii politicieni se pricep mai bine la scandal decât la politică și, în mod interesant, aceasta este o rețetă de succes pentru ei. Și totul se bazează pe... post-adevăr.

☆ ☆ ☆

Ați auzit probabil sintagma de post adevăr și faptul că noi trăim actualmente în era post-adevărului. În primul rând că acest termen în sine pare a fi un eufemism. În loc să afirmi că trăim în era minciunii coafate și machiate frumos, spui că trăim în era post-adevărului. Totuși, fiindcă am trecut pe la facultatea de psihologie și am aprofundat subiectul, știu că fiecare om are perspectiva sa subiectivă cu privire la fapte. Subiectivitatea este o realitate obiectivă, incontestabilă. Cu toate acestea, cei care au impus această practică a post-adevărului, au transformat această realitate obiectivă într-un prilej de a înfrumuseța minciunile.

Politicienilor li se datorează faptul că post-adevărul a devenit o industrie care rivalizează cu show-businessul. Observăm și la noi că anumiți politicieni sunt pur și simplu niște showmani desăvârșiți. Oriunde apar ei se va petrece un scandal sau o mare larmă care animă mulțimile. Unii sunt mai activi pe rețelele de socializare decât în parlament ― căci parlamentul se ocupă cu legiferarea, nu cu scandalul. Și așa, politica a devenit un fel de showbiz pentru urâți. În acest proces, un loc important îl ocupă tocmai post-adevărul.

În Noiembrie 2016, Dciționarul Oxford a anunțat că ¨post-adevărul¨ a fost selecționat ca reprezentând, mai bine decât oricare altul, anul care tocmai era pe sfârșite. Definiția lor pentru ¨post-adevăr¨ era următoarea: ceva care este asociat sau care denotă circumstanțe unde faptele obiective sunt mai puțin importante în formarea opiniei publice decât apelul la emoție și credință personală. Deși cuvântul există încă din anii `90, în 2016 utilizarea lui a crescut cu 2000% comparativ cu 2015 ― The Conversation.

Și așa ajungem să îl auzim pe Donald Trump vorbind despre felul cum imigranții din Haiti consumă la prânz pisici și căței, deși nu ar putea să vină cu niște dovezi concrete legate de acest subiect. Fiindcă unii politicieni chiar au o vocație a post-adevărului și, aparent, asta le și aduce destul de mult succes personal. Și da, post-adevărul pare a fi deosebit de influent în politică, în special în ce privește politicienii populiști, care au descoperit această piatră filosofală ― post-adevărul.

Evident, Donald Trump nu este singurul politician populist. Cu toate că nu prea ne-a interesat ce se întâmplă în Rusia, atunci când îl vedem pe ministrul de externe Lavrov, explicțndu-ne că Rusia nu a început războiul și doar încearcă să îl încheie, înțelegem faptul că post-adevărul a fost dus la un cu totul alt nivel în această țară. De altfel, multe dintre afirmațiile politicienilor ruși din prima linie stârnesc râsul ― orice conferință a lui Lavrov este ca un număr de stand-up, doar că după râs pe săturate, îți dai seama că acești indivizi folosesc post adevărul pentru a-și justifica atrocitățile.

Iar post-adevărul rusesc este un fenomen cu adevărat remarcabil ― din păcate nu în sens pozitiv. Așadar. războiul este vina occidentului, invazia este vina Ucrainei iar anul acesta i-am auzit pe politicienii și așa-zișii jurnaliști (propagandiști) din Rusia afirmând că vina pentru accidentul aviatic care a avut loc în luna Iulie, în regiunea Amur din Rusia, în care și-au pierdut viața toți cei 49 de pasageri, se datorează, atenție, sancțiunilor internaționale. Desigur, mai există un mic detaliu ― avionul la bordul căruia se afla era folosit de vreo 50 de ani! Până și România a scos din uz acest tip de avioane, treptat, renunțând complet la ele la sfârșitul anilor `90.

Lecturează și articolul Psihopedia Timpul Post-Adevărului 1

Propaganda rusă a dus post-adevărul la nivelul de artă. Propagandista Olga Skabeyeva la un discurs tinut in fata studentilor rusi care, au nevoie sa invete si ei cum se practica post-adevaru` ăsta, este ca un magician care isi divulga trucurile - vedeti minutul 37:00 al urmatorului videoclip. Dacă nu aveți răbdare să căutați și nu înțelegeți engleza, vă traduc eu mai jos.

Nu conteaza ce anume se intampla propriu-zis. Ceea ce conteaza cu adevarat este modul cum interpretam evenimentele respective. In lumea noastra moderna acest lucru poarta denumirea de "era post-adevarului". Adevarul este prezent dar poate fi si absent. Spre exemplu, chiar daca un atac a avut loc in realitate, nu acesta este aspectul cel mai important. Ceea ce conteaza este modul cum reactionam la eveniment si modul cum formam opiniile. Ceilalti spun ca atacul nostru in Harkov este un act de agresiune. Dar noi interpretam atacul respectiv ca o actiune de igienizare. (...) Daca ne consideram patrioti, noi trebuie sa imbratisam punctul de vedere al guvernului si sa lucram pentru acesta. Este adevarat, unii numesc asta propaganda. Olga Skabeyeva, propagandist.

Nu știm de unde vine această afinitate a omului modern pentru post-adevăr. Ar putea să provină din consumerism și faptul că oamenii pot fi convinși să cumpere anumite lucruri, dacă le sunt prezentate ca niște priorități vitale. Sau poate vine din arta spectacolului, unde emoția este mai importantă decât faptele. Poate că este o îmbinare între cele două, care a primit un imbold serios odată cu apariția televiziunii dar mai ales a internetului și a rețelelor de socializare cele care ne-au oferit tuturor o platformă dar pare că publicul cel mai numeros se strânge în jurul actorilor.

În politică, pentru a obține și a păstra puterea, politicienii populiști au nevoie să prezinte o versiune simplificată a realității, în care niște urme de adevăr sunt modificate într-un fel sau altul, precum într-o sală a oglinzilor: exagerare, minimalizare, generalizare, etc. Mai mult decât atât cred că se încearcă și o formă de gaslighting, destul de insidioasă ― dacă vă mai amintiți, gaslighitingul reprezintă un abuz psihologic prin intermediul căruia abuzatorul o determină pe victimă să se îndoiască de propriile percepții și, în final, de propria sănătate mentală: nu ai văzut o invazie, fiindcă a fost o igienizare.

Este realmente incredibil gradul de îndobitocire la care au fost aduși unii dintre semenii noștri! Fiindcă miza este destul de importantă ― dominația regională, pare că propagandiștii ruși și-au facut destul de bine temele. Ei știu ce fac și știu și cum se face. Mulți dintre conaționalii noștri cad victime acestor tehnici care au inundat pur și simplu spațiul social media. Și fiindcă omul este o ființă supărată, care face ce face și se supăra iar, propaganda le oferă o supapă prin care ei își varsă năduful. În același timp, le oferă și o explicație convenabilă a insatisfacțiilor personale (sistemul, globalismul, etc), iar în final, o direcție ― izolarea.