Oamenii fac multe pentru a-si imbunatati sanatatea psihica. Dintre aceste strategii unele sunt inofensive iar altele sunt de-a dreptul criminale. Cazul real al lunetistului american Chris Kyle, supranumit Legenda, pentru profesionalismul si patriotismul de care a dat dovada.
Filmul American Sniper (Lunetist American, 2014) prezinta povestea celui mai letal lunetist din istoria armatei americane. Numele sau este Chris Kyle, care, in mod ironic, dupa ce a reusit sa elimine mai mult de 300 de inamici periculosi, a fost usis de catre un alt veteran al armatei americane, un tip pe nume Edie Ray Routh, care suferea de stres post-traumatic. Filmul, in regia legendarului Clint Eastwood, este o poveste despre patriotismul, eroismul si profesionalismul lunetistului, supranumit el insusi The Legend - Legenda.
In termenii unui joc PC, Chris Kyle este un MVP (most valuable player - cel mai valoros jucator), dar el nu este un Richard Kuklinski, care ucidea pentru mafie si nu este nici criminal in serie, care ucide pentru propria sa satisfactie, data fiind tulburarea de personalitate de care sufera. Evident, acest tip de Legenda, nu este pentru oricine si nu oricine poate sa faca ceea ce facea Chris Kyle, pastrandu-si in acelasi timp respectul de sine si sanatatea mentala. Dar un ucigas de meserie poate sa devina o Legenda, daca motivatia sa este una patriotica si daca are o personalitate puternica si echilibrata.
Fara a generaliza, partea proasta este ca multi dintre recrutii care pleaca pe front nu sunt motivati de patriotism si nu au calitatile necesare pentru a lupta pe front. Dimpotriva, sunt poate persoane care nu au reusit sa-si faca un rost in civilie, nu s-au descurcat prea bine in ce priveste aspecte precum relatiile intime sau profesie si recurg la viata mililtara ca la o solutie disperata, mai ales ca le si promite anumite satisfactii si un statut special. Dar asta nu inseamna ca dificultatile lor emotionale, care au constituit fondul problemei de la bun inceput, dispar, ca prin farmec, dimpotriva.
Asa se face ca multi dintre veterani se intorc de pe front cu tulburare de stres post-traumatic, care implica manifestari de tipul amintirilor intruzive (flashback-uri) legate de evenimente traumatice, vise chinuitoare, sentimente de vina intensa ori dificultatea de a relationa, ingrijorari, izbucniri de furie si incercarea de a evita situatiile de tipul trigger (adica cele care declanseaza aceste simptome, prin re-actualizarea de secvente traumatice). Acesti declansatori devin tot mai multi si mai tulburatori, se sistematizeaza, pe masura ce tulburarea progreseaza si nu se iau masuri pentru controlul acesteia.
Sunt multe lucruri care se fac in mod normal pentru limitarea efectelor traumelor suferite pe front, dar nu toate sunt la fel de eficiente, asa cum vom descoperi si in povestea lui Chris Kyle, Legenda lunetistilor americani. El in sine, nu doar ca avea statutul de erou al SUA si un echilibru emotional foarte bun, dar avea un proiect cu veteranii americani care nu se bucurau de o sanatate psihica la fel de buna. Am retinut faptul ca era in contact cu acestia, ceea ce este important si facea ceea ce se cheama trageri terapeutice.
Routh era un veteran de 25 de ani din Lancaster, Texas. Kyle si prietenul sau Littlefield l-au luat pe Routh la poligon in efortul de a-l ajuta cu stresul sau post-traumatic (PTSD). Routh intrase si iesise din spital succesiv, de mai multe ori in ultimii 2 ani si fusese diagnosticat cu schizofrenie. Pe drumul catre poligon, Kyle ii trimite lui Littlefield mesajul: "Tipul asta (Routh) este complet nebun.". Littlefield raspunde: "Watch my six", care este un jargon militar pentru "Protejeaza-ma".
Patru luni mai tarziu, pe cand era in puscarie, Routh a martusirit unui loctiilor de serif: "Eram pe bancheta din spate a masinii si nimeni nu vorbea cu mine. Doar ma duceau la poligon, asa ca i-am impuscat. Imi pare rau, dar n-au vorbit cu mine. Sunt sigur ca m-ar fi iertat". Sursa: Wikipedia.
Dupa cum sugereaza si deznodamantul trist al povestii lui Chris Kyle, tragerile terapeutice sunt totusi o eroare in viata veteranilor afectati de PTSD, iar conceptul pe care se bazeaza acestea este unul gresit, desi, nu neg faptul ca pentru unii dintre veterani pot exista unele beneficii. Dar ce sunt asa-zisele trageri terapeutice? Ei bine, veteranii care sufera de PTSD merg la poligon unde fac trageri cu armament si munitie reale in scopul vadit al ameliorarii starilor specifice acestei tulburari, care le afecteaza in mod dramatic viata de dupa lasarea la vatra.
Principiul din spatele tragerilor terapeutice pare simplu: faci ceva pentru a descarca tensiunea interioara. Da, este acelasi principiu invechit, (vezi psihanaliza freudiana: catarsis) care ne determina sa spargem farfurii cand suntem furiosi sau sa distrugem lucruri, doar pentru a ne descarca nervii. Eu personal nu as recomanda nimanui sa faca asta pentru a-si descarca nervii sau pentru orice alt scop terapeutic. S-a demonstrat stiintific faptul ca cei care recurg la gesturi agresive pentru a descarca tensiuni psihice, se inseala iar conceptul pe care se bazeaza catarsisul este pur si simplu gresit.
Desi ne putem simti mai bine pe termen scurt, pe termen lung agresivitatea creste si devenim dependenti de agresivitate pentru a rezolva majoritatea problemelor cu care ne confruntam. Doar ca problemele nu se rezolva prin agresivitate, dimpotriva, devin mai grave iar comportamentul agresiv nu face decat sa ne izoleze de ceilalti - ceea ce inseamna ca riscam sa ne pierdem nu doar prietenii ci si locurile de munca sau relatiile intime. Poate ca a venit timpul sa aruncam la gunoi acest concept de catarsis, nu credeti?
O sa-mi spuneti: okay, la gunoi cu catarsisul, dar ce punem in locul sau? Inainte de a discuta despre asta, as dori sa fac o precizare. Faptul ca un lucru este usor de inteles si de practicat nu il face si eficient. Acesta este cazul catarsisului si faptul ca, in acest mileniu noi inca mai credem in catarsis se datoreaza tocmai asa-ziselor avantaje ale acestuia: e usor de inteles si de practicat si are beneficii pe termen scurt. Dar beneficii pe termen scurt are si consumul de droguri, care de fapt este un simptom a ceva, inainte de a fi o problema in sine: simptomul faptului ca nu intelegem gestionarea emotiilor.
Cum spuneam mai sus, exista multe strategii pentru ameliorarea PTSD in randul veteranilor, dintre care unele sunt mult mai umane: art-terapia, terapia ocupationala sau lucrul cu animale de companie - asa-numitii caini terapeutici de exemplu sau sesiunile de antrenament la hipodrom. Din punctul meu de vedere, majoritatea acestor strategii sunt fie inofensive, fie se bazeaza pe conceptul expirat, de catarsis. Ceea ce se poate face pentru a ameliora simptomele specifice PTSD este psihoterapia si in special cea axata pe deprinderea abilitatilor de gestionare cognitivista a emotiilor.
Filmul American Sniper este interesant, l-am urmarit si eu cu interes cu ceva timp in urma si probabil ca merita vazut daca va plac filmele de razboi sau barbatii in uniforma. Dar pentru mine partea interesanta incepea abia la sfarsit - si anume intelegerea felului cum a murit Chris Kyle, Legenda Armatei Americane. Pare ca aspectele legate de sanatate psihica sunt implicate in fiecare poveste, facand-o mai interesanta, dar si mai greu de inteles.
Tipul care l-a ucis pe Chris Kyle suferea si de ideatie paranoida, (guvernul dorea sa-i faca rau) incercandu-se absolvirea sa de vina pe motiv de lipsa a discernamantului. Totusi, verdictul a fost de condamnare la inchisoare pe viata. Call me crazy dar... ceea ce eu personal nu am inteles este de ce avea acces la armament si munitie o persoana in situatia lui Edie Ray Routh?
(2) Military Benefits, (acc. 27.12.2021), PTSD and Veteran's Symptoms | Military Benefits
(3) Univeristy of Michigan, (acc.27.12.2021), Venting Anger Feeds the Flame, website: Umich.edu
(4) Wikipedia, (acc. 27.12.2021), American Sniper - Wikipedia
(5) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu