Din eternul mister feminin face parte si misterul fetei maltratate care se intoarce totusi, negresit, la agresorul ei, pentru motive pe care numai psihanalistii ar putea sa le banuiasca. Astfel, au fost puse in evidenta cele doua motive pentru care fetele se intorc la agresor. Indiciu: nu pentru ca le plac baietii rai!
De curand mi-a atras atentia o carte cu un nume destul de incitant - "Iluzia iubirii. De ce se intoarce femeia maltratata la agresorul ei.", scrisa de David P. Celani. Mi-am spus ca este un bun prilej sa descopar raspunsul la aceasta foarte interesanta intrebare, deci, cum ar veni, ar fi trebuit sa urmeze dezvaluirile! Asta pana cand am descoperit ca este vorba despre o carte cu profil de psihanaliza, cu alte cuvinte, o carte pseudo-stiintifica, bazata pe speculatii si ipoteze de lucru, niciodata dovedite ca atare.
Psihanalistii se ocupa cu asa ceva de cand ii stim noi, ascunzandu-si lipsa de rigoare stiintifica in spatele unor aberatii ce au totusi meritul sa para profund intelectuale, complexe si sistematizate. Cu toate acestea, data fiind practica terapeutica a psihanalistilor, merita sa le acordam ceva atentie, nu de alta dar unele dintre ipotezele de lucru ce rezulta din observatiile si practica lor terpeutica se pot dovedi foarte utile cercetatorilor adevarati.
Dar sa ne intoarcem la subiectul cartii. Ei bine, exista un capitol special in aceasta carte dedicat celor doua mecanisme prin intermediul carora femeia maltratata reuseste sa depaseasca orice bariere, orice trairi neplacute sau de-a dreptul de cosmar, si, nu-i asa, sa nu invete absolut nimic din experienta ei cu abuzatorul, intorcandu-se la acesta de fiecare data. Aceste mecanisme sunt urmatoarele:
- APARAREA MORALA - Se refera la faptul ca o femeie maltratata obisnuieste sa ia asupra ei orice vina ar fi existat in cazul abuzurilor fizice / psihice suferite si sa-i acorde credit abuzatorului pentru faptul ca a pedepsit-o "pe drept". Dupa cum observati, femeia maltratata nu se refera la bataile / umilintele suferite ca la niste abuzuri fizice sau emotionale ci le considera "pedepse meritate". In acest fel, femeia maltrata (dar si barbatul de multe ori, caci si acesta poate juca rolul victimei) da sens interactiunii cu abuzatorul, oferindu-si siesi iluzia predictibilitatii si a corectitudinii acestui cuplu pe care il formeaza cu agresorul.
- CLIVAJUL - Se refera la faptul ca in mintea femeii maltratate exista doua imagini separate ale agresorului (cel bun si cel rau), care pot alterna in constiinta ei. Astfel, in anumite momente, femeia maltratata il priveste pe agresor ca fiind rau, incorect si abuziv, dar alteori poate sa ii uite cu desavarsire toate pacatele, datorita acestui mecanism psihologic - cognitiv al clivajului. Si daca-mi permiteti un comentariu personal, cel mai probabil, aceasta uitare intervine ca urmare a nevoilor de apartenenta, protectie si dependenta, a altor nevoi umane, care cer o solutionare rapida, in ciuda complicatiilor si riscurilor inerente relatiei cu agresorul. Fiindca victima are in continuare nevoie de apropiere, chiar si daca apropierea vine la pachet cu veninul.
Dupa cum observati, psihanalistii sunt intotdeauna 100% satisfacuti de fiecare data cand apar cu niste ipoteze care suna bine si nu simt nevoia sa le si demonstreze in mod adecvat, prin cercetare. Puteti, de asemenea sa imi multumiti pentru faptul ca mi-am ars neuronii incercand sa inteleg jargonul psihanalitic si am venit cu aceasta sinteze relativ usor de inteles, desi cartea in sine contine 300 de pagini scrise special ca sa-ti arda neuronii. Totusi, eu pot sa apreciez daca o carte de 300 de pagini contine cateva idei interesante si acesta este motivul pentru care am deschis acest articol.
De asemenea, cartea respectiva sugereaza faptul ca "ne antrenam" pentru acest rol de victima inca din copilarie, in relatia cu parintii nostri cand invatam sa ii scutim pe acestia de responsabilitatea abuzurilor pe care ni le administreaza in mod obisnuit, pentru ca la varsta adulta sa ducem la desavarsire aceasta opera de auto-flagelare. Facem asta pentru ca avem nevoie sa stim ca parintii nostri ne iubesc si ne vor binele. Altfel spus, o alta ipoteza a acestei carti este aceea ca femeia maltratata care se intoarce la aresor ar proveni din familii in care, sub o forma sau alta, ar fi fost abuzata (fizic sau emotional). Procesul poarta denumirea de "neputinta invatata".
Nu stiu daca este asa, si, mai ales, nu stiu daca este asa in toate cazurile. Cred ca ne-am obisnuit sa dam vina pe abuzuri si traume suferite in copilarie pentru aproape orice, fiindca este la indemana sa facem asta. Numai ca, eu personal nu cred ca exista parinti perfecti si parinti care sa nu-si fi abuzat copiii in absolut niciun fel. Ei fac asta fara sa-si dea seama si considerand chiar ca le fac un bine copiilor - fiindca, in fond, la baza oricarei actiuni se afla o intentie pozitiva. Deci abuzul este o realitate a oricarei copilarii si e mult prea simplu sa gasim traume si abuzuri in copilaria oricui.
Fiecare persoana este unica si creatoare de sens si asta imi pare mai important decat orice altceva. De asemenea, la experientele propriu-zise ale copilariei se adauga si modelele si valorile familiei, despre care nu se vorbeste la fel de mult, dar care sunt extrem de importante fiindca ne ajuta sa intelegem evenimentele si sa le interpretam si, nu in ultimul rand, ne ajuta sa alegem anumite comportamente prin imitatie sau in functie de cat de eficiente s-au dovedit pe parcursul copilariei in ce priveste atingerea anumitor scopuri si satisfacerea anumitor nevoi.
(1) Imaginea Abuse, de Jenavieve, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
(2) Celani, David, 2014, Iluzia Iubirii. De ce se intoarce femeia maltratata la agresorul sau, editura Trei, Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu