Avem impresia ca dispozitiile noastre afective "pica din cer" si ca nu le putem controla in niciun fel. Totusi, ele au legatura cu experientele copilariei, cand parintii ne invata sa fim fericiti... sau, dimpotriva, ne invata sa fim nefericiti.
Nu de putine ori, ne-a fost dat sa observam ca starea de spirit este contagioasa. In plus, problemele caracteristice copiilor si adolescentilor (indisciplina, droguri, sarcina prematura, abandon scolar, etc) se afla, spun consilierii educationali, in directa legatura cu atmosfera familiei, problemele copiilor nefiind decat niste "simptome ale familiei".
Se poate vorbi despre o "mostenire nevrotica" pe care copilul o primeste in mod direct de la parintele sau. E vorba despre ceea ce specialistii numesc "temperament nevrotic", adica acel gen de temperament carcterizat de instabilitate emotionala, reactivitate excesiva la stres, preponderenta emotiilor negative (ostilitate, neliniste, tristete).
Din fericire, se poate vorbi si despre o "mostenire a rezilientei", atunci cand copilul primeste din partea parintelui un exemplu pozitiv, care il marcheaza din punct de vedere emotional si comportamental, dar mai ales din punct de vedere cognitiv - punctul de vedere al lectiilor de viata: cum reactionam in situatii fericite sau dimpotriva, care sunt reactiile noastre atunci cand suntem stramtorati.
In cazul mostenirii nevrotice, putem observa ca sensibilitatea accentuata ne determina sa reactionam intr-un mod exagerat in contexte pe care majoritatea le-ar traversa cu usurinta (un abuteiaj, gresirea unui drum sau o pana de curent), sau vulnerabilitate crescuta la stimuli negativi (un film cu sfarsit tragic, o stire nelinistitoare), care se transforma in obsesie, lucru care nu are un revers similar in cazul in care stimulii (stirile, filmul) sunt pozitivi.
Este important sa stiti ca aceste mosteniri pot fi schimbate. Exista insa un numar de 4 conditii de care ar trebui sa tineti cont:
- sa intelegem ca putem sa ne eliberam de soarta noastra (ea nu exista)
- sa fim constienti de faptul ca noi insine ne construim fericirea
- sa stim cum sa actionam
- si mai ales... sa actionam!
Copiii sunt buni observatori dar groaznici interpreti. Alfred Adler
Tineti cont ca favorizarea si obstructionarea fericirii copiilor nu reprezinta chestiuni punctuale si de moment, caracteristice copilariei, ci se transforma in "mostenirile" despre care vorbeam mai sus, pe care copiii le vor purta cu sine pentru toata viata - cel putin pana in momentul cand vor incepe un proces de psihoterapie.
Va invit deci sa cititi acest tabel si sa va intrebati in care categorie va situati mai mult: categoria parintilor care favorizeaza fericirea copiilor sau, dimpotriva, categoria parintilor care obstructioneaza fericirea propriilor copii.
>> Continuarea in Psihopedia PRO
(1) Imaginea Family Travel, de Roderick Eime, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
(2) Andre, C., (2004), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti
(2) Andre, C., (2004), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu