Ce este o scuza? Cum actioneaza aceasta si ce influenta are asupra destinului tau? Maestri ai scuzelor sunt adolescentii dar oare care sunt scuzele tale?
O scuza nu este ceva obiectiv. Daca ar fi sa o apreciem obiectiv, mai nicio scuza nu ar sta in picioare. Nu poti spune ca te porti urat pentru ca si altii s-au purtat urat cu tine - purtarea ta nu te duce nicaieri, cu toate ca altii te-au umilit sau poate te-au abuzat.
Nu poti spune nici ca te-ai apucat de fumat iarba pentru ca te plictiseai - prin efectele sale si riscuri, e cel mai putin fericit dintre leacurile pentru plictiseala. Dar scuzele stau in picioare pentru cei care le inventeaza si le folosesc. Si nu doar ca par perfect logice, dar ele devin motivatii ale comportamentului.
Nu poti spune nici ca te-ai apucat de fumat iarba pentru ca te plictiseai - prin efectele sale si riscuri, e cel mai putin fericit dintre leacurile pentru plictiseala. Dar scuzele stau in picioare pentru cei care le inventeaza si le folosesc. Si nu doar ca par perfect logice, dar ele devin motivatii ale comportamentului.
Poti avea scuze lamentabile cum ar fi aceea ca parintii nu ti-au luat tricoul de firma cutare ori smart-phone-ul cutare... De aici si pana la a face 100 de absente nu este decat un pas. Unii au scuze mult mai bune, in sensul ca par mai demne de luat in consideratie... Ce spuneti de faptul ca cineva nu si-a vazut tatal de la varsta de 7 ani? Este aceasta o scuza destul de serioasa pentru a deveni o femeie usoara sau pentru a te apuca de baut?
Sau poate ca ai fost muscat de un caine cand aveai 3 ani... Este aceasta o scuza destul de buna pentru a nu mai iesi din casa niciodata? Totusi, adevarul este ca nu conteaza cat de buna este scuza ta, daca este una ridicola sau daca este una care le umple ochii de lacrimi celor din jur. Chiar asa! Nicio scuza nu este destul de buna pentru ca, pornind de la ea, sa pui in pericol bunastarea si integritatea proprie, ori a celor din jur.
Sau poate ca ai fost muscat de un caine cand aveai 3 ani... Este aceasta o scuza destul de buna pentru a nu mai iesi din casa niciodata? Totusi, adevarul este ca nu conteaza cat de buna este scuza ta, daca este una ridicola sau daca este una care le umple ochii de lacrimi celor din jur. Chiar asa! Nicio scuza nu este destul de buna pentru ca, pornind de la ea, sa pui in pericol bunastarea si integritatea proprie, ori a celor din jur.
Cel care este bun la confectionat scuze, rareori este bun la altceva.
Benjamin Franklin
Auto-victimizarea este o serioasa sursa de acte deviante, in special la adolescenti. Milioane de familii au probleme grave legate de tulburarile de comportament ale adolescentilor. De la chiul si de la actele de sfidare a autoritatii parentale si pana la graviditatea prematura, delictele sexuale (viol), consumul de droguri sau actele de distrugere, toate aceste fapte au drept motivatie... o scuza. Indiferent cat de buna este scuza, nimeni nu va prelua responsabilitatea gesturilor tale si nimeni nu iti va da inapoi anii pierduti.
Rationalizarea, sau confectionarea sistematizata de scuze, este un mecanism de aparare prin care un delincvent se apara de sentimentele de vinovatie, fiind in acelasi timp un instrument psihologic de amortire a constiintei morale. Ne scapa insa din vedere faptul ca rationalizarea este si un factor motivational ce are puterea de a ne schimba destinul - si nu in bine.
Rationalizarea, sau confectionarea sistematizata de scuze, este un mecanism de aparare prin care un delincvent se apara de sentimentele de vinovatie, fiind in acelasi timp un instrument psihologic de amortire a constiintei morale. Ne scapa insa din vedere faptul ca rationalizarea este si un factor motivational ce are puterea de a ne schimba destinul - si nu in bine.
Am vorbit aici despre scuzele adolescentilor, poate pentru ca ei sunt niste mici experti in materie de scuze, dar nu ar trebui sa neglijam faptul ca noi insine avem cateva scuze, mai mult sau mai putin bune, pentru a ne face rau singuri sau celor din jur. Care sunt acestea? Iti doresc o meditatie cu folos!
*** Le multumesc si pe aceasta cale adolescentilor din imagine pentru ca au acceptat sa fie modelele mele. Contributia lor este profund apreciata si imi voi aminti cu placere ziua in care i-am intalnit.
Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi
Rascanu, R., (1994), Psihologia comportamentului deviant, editura Universitatii din Bucuresti
Adler, A., (2010), Psihologia scolarului greu educabil, editura Univers Enciclopedic, Bucuresti
Jung, C. (2006), Dezvoltarea personalitatii, editura Trei, Bucuresti
Campbell, R., (2001), Copiii nostri si drogurile, editura Trei, Bucuresti
Fain articol ! Nu prea se potriveste imaginea cu el pentru ca nu mai suntem adolescenti de ceva vreme, pot spune ca suntem maturi cu prea multe griji pe cap pentru care nu cautam scuze.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, imaginea nu (prea) se potriveste din punct de vedere conceptual, dar se potriveste cu ideea mea despre cat de bine ar trebui sa arate o imagine care invita la lectura.
ȘtergerePe de alta parte, adolescenta este si o stare de spirit, ca si maturitatea de altfel. Unii spun ca adolescenta prelungita dureaza pana la 25 de ani iar altii ca dureaza pana cand plecam din familia de origine... In acest sens, cred ca o multime de oameni maturi sunt inca adolescenti...
Multumesc pentru comment.