Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Prădătorii pot apărea cu cele mai interesante măști și în cele mai seducătoare forme. Spre exemplu, ei pot lua forma starului de cinema preferat. De altfel, un statut privilegiat și o înfățișare plăcută le poate ușura foarte mult acțiunile.
☆ ☆ ☆
În anul 1983, April Price, o preadolescentă simplă, de 13 ani, din Oklahoma, ceea ce s-ar putea traduce în termeni românești — de la țară, are șansa să își petreacă o vacanță de vară în Hollywood, într-un complex rezidențial unde este vecină cu tânărul Stephen Collins, un tânăr actor de 30 de ani care se află în centrul atenției prin serialul de mare audiență de la acea vreme Tales of the Gold Monkey. Dar pentru fetele de 13 ani, lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi.
Dacă doriți să vizionați acest episod din seria Investigation Discovery cu nume sugestiv Hollywood Demons, puteți că întrerupeți lectura aici și să căutați această serie pe rețeaua de streaming MAX unde veți găsi acest episod ușor, deoarece este primul din serie — cu traducere. De asemenea, pentru cunoscătorii de limba engleză, puteți să accesați următorul link pentru a viziona integral acest episod. (Nu știu cât timp mai este disponibil pe YouTube.)
Ei bine, dupa toți acești ani, April Price, care azi este o femeie matură și puternică în felul ei, a decis să vorbească public despre incidentele care au avut loc în acea vară. Cu toate că pentru ea, ca fan al serialului Tales of the Gold Monkey, întâlnirea cu Stephen Collins părea un vis devenit realitate, felul în care a avut ocazia să îl cunoască pe actor nu a făcut decât să o tulbure — căci aceasta este efectul abuzului asupra victimelor minore, inocente și atât de vulnerabile.
Unii spun că urmăresc documentare de tip Investigation Discovery, precum sunt cele care apar pe rețeaua MAX, pentru a înțelege cum funcționează mintea răufăcătorilor, printre care se află prădătorii sexuali. Alții consideră că a privi astfel de documentare reprezintă o dovadă de afecțiune psihică — de ce te-ar preocupa toate mârșăviile pământului? Nu ai ceva mai bun de făcut? Nu știu câți percep faptul că, dincolo de mister, suspans și înțelegerea motivațiilor întunecate ale abuzatorilor, se află trăirile victimei.
A participa la confesiunea publică pe care o face o victimă a unui abuz poate fi prilej de scandal — te scandalizează faptul că această persoană vorbește despre lucruri rușinoase pentru a atrage atenția, dar poate fi și prilej de sensibilizare. A lua aminte la trăirile unei victime inocente, la reacțiile sale și încercările de a gestiona o situație pentru care nu a fost pregătită, poate reprezenta un prilej de elevare spirituală. Din poziția unuia care nu a trecut niciodată printr-un abuz de acest fel, ai șansa să înțelegi impactul devastator al acestuia.
April Price, de 13 ani, și-a văzut idolul demolat de propriul demon interior și poate că asta a fost partea cea mai dureroasă în acest caz. Stephen Collins, un bărbat tânăr pe care îl descrie ca un zeu, înalt, blond, cu ochii albaștri și care conducea o mașină sport, a ținut în permanență să urâțească interacțiunea dintre el și tânăra sa admiratoare, când poate ar fi putut să o îmbogățească și să lase o urmă frumoasă a acestei întâlniri. E trist faptul că unii dintre noi nu reușesc să perceapă asta.
De altfel, dintre toți pedofilii despre care am mai vorbit pe blog, (vezi articolul despre Roman Polanski si cel despre Robert Brechtold) pare că Stephen Collins a fost cel mai rudimentar în ce privește groomingul. Pentru cei care nu cunosc acest termen, el se referă la atenția specială pe care pedofilii o acordă victimelor minore. Este un fel de steguleț roșu care ar trebui să vă preocupe atunci când îl observați, în special dacă aveți copii ce beneficiază de o atenție disproporționată din partea unui adult.
Așadar, Stephen Collins este rugat de April Price să o ajute să-și instaleze consola de jocuri video, dar după ce termină, acest individ se întoarce către fată și își expune... personalitatea (dacă înțelegeți ce vreau să spun). În altă ocazie, Collins o atrage în apartamentul lui pe April pentru a-i arăta lucruri de recuzită din serialul Tales of the Gold Monkey, și iar face cumva să apară dezbrăcat. Cred că a fost un mare noroc pentru April faptul că atunci s-a întors acasă partenera actorului.
Este interesant și faptul că April Price nu a putut să vorbească despre aceste incidente în tot acest timp. Pe de o parte, înțelegem că victimele minore nu sunt crezute chiar și dacă ar spune ceva. În plus, dacă o victimă minoră ar ajunge să se confrunte cu un gigant de la Hollywood, conflictul ar fi atât de inegal și nedrept încât victimele înțeleg că nu au nicio șansă îl înceapă. Prin urmare, în general, și mai ales în acest caz, înțelegem de ce April Price a fost nevoită să tacă.
Pare că domnul Collins se bucură de succes, devine imaginea tatălui american în serialul de mare succes 7th Heaven, unde joacă un pastor, înconjurat de o mulțime de tineri și tinere minore, apoi scrie niște romane de tip thriller erotic, care trădează oarecum preocupările sale bizare, dar cu toate astea se bucură de o reputație ireproșabilă.
Totuși, un incident survenit de curând, i-a oferit ocazia femeii să își expună secretul din copilărie. Ei bine, apăruse o înregistrare cu Stephen Collins și soția lui pe care aceasta a făcut-o, în secret, într-o ședință de terapie de cuplu, urmând ca apoi să o facă publică. În respectiva înregistrare, Stephen Collins recunoaște că are o latură periculoasă și întunecată — atracția sexuală față de victime minore, între 11 și 14 ani, numită și hebefilie.
După ce a ascultat această înregistrare scandaloasă, tocmai devenită publică, în care erau cenzurate numele unor persoane sau locații, April și-a dat seama că ea este singura care cunoaște toate acele nume de persoane și locații, pentru simplul fapt că ea era victima din confesiunea actorului Stephen Collins. Și astfel întreaga lume a aflat că acea înregistrare era atât autentică cât și o auto-încriminare, în sine. Doar că, și în America există o perioadă de prescriere de 10 ani iar abuzul împotriva fetei se petrecuse în 1983.
Și când te gândești că Stephen Collins a ratat ocazia de a rămâne în memoria acestei fete ca fiind nu doar frumos și celebru, ci și de treabă, modest și de ajutor — asta dacă s-ar fi mulțumit să monteze consola de jocuri fără să-și expună bărbăția în fața ei și dacă i-ar fi oferit o amintire din filmul preferat fără să se dezbrace. Este un univers paralel în care s-ar fi putut întâmpla toate astea și apoi fiecare și-ar fi văzut de treaba lui: el cu filmele și ea cu preocupările specifice vârstei...
Oamenii se curteaza de cand e lumea iar cine se pricepe la curtat are numai de castigat. Din pacate, unii dintre noi curteaza in stil mare dar au o agenda secreta. Ritualurile de imperechere cu agenda secreta poarta numele de love-bombing.
☆ ☆ ☆
Dragostea este o parte importanta din viata noastra iar comportamentele asociate ritualurilor de curtare sunt bine-venite atunci cand ne dorim o relatie sau ne dorim sa o cultivam pe cea prezenta. Totusi, de multe ori comportamentele de acest fel nu au la baza dragostea si reprezinta doar un mijloc prin intermediul caruia unii isi urmaresc propria agenda secreta si egoista. Iar atunci vorbim despre love bombing - un termen din categoria termenilor de psihologie pop importati din psihologia populara a lumii occidentale. Si fiindca nu prea s-a definit pana acum, as putea incerca o definitie proprie.
Love Bombing ~ un comportament specific manipularii si inducerii in eroare, practicat cu intentii ascunse si care presupune manifestari asociate ritualurilor de curtare. Aceste manifestari vor fi disproportionate, exagerate, nesolicitate, si premature, fortand reciprocitatea si accelerand evolutia relatiei intr-un mod lipsit de naturalete. Scopul general al love-bombingului este manipularea prin crearea unei legaturi rapide, puternice si inducerea dependentei ori a controlului asupra ceileilalte persoane. Fiecare dintre cei care practica love-bombing au o agenda ascunsa si urmaresc lucruri precum obtinerea de resurse materiale, favoruri sexuale sau obedienta celuilalt.
Love bombing presupune administrarea de stumuli pozitivi si a unui comportament delicat si romantic, care produce incantare si te determina sa cobori garda. Iar aceasta este ideea! Cand incepe love-bombingul de regula bunul simt iese pe fereastra. Desigur, exista exceptii: daca ai inteles cu cine ai de-a face si ai experienta in aceasta privinta si o varsta respectabila, probabil ca cei care incearca sa practice love-bombing cu tine vor avea zero sanse de succes in ceea ce si-au propus. Daca nu ai experienta de viata si nu ai intalnit love-bombing pana acum, te invit sa lecturezi acest articol pentru a afla tot ceea ce trebuie sa stii despre love-bombing.
Personal consider ca love-bombingul este destul de raspandit in societate, desi pare a fi un concept nou importat din occident. Cum spune definitia, scopul poate fi diferit in functie de cel care practica love bombing. Ceea ce au in comun toti cei care pun in scena love-bombing este dorinta de a crea o legatura intre ei si victima. Ei au observat ca atunci cand seduci pe cineva iti este mult mai usor sa il determini sa faca ceea ce iti doresti, ca si cand ar fi fost alegerea proprie. Iar asta ii poate uneori proteja de problemele cu legea cu argumentul ca victima a luat deciziile fara a fi constransa in vreun fel.
M-am simtit putin confuz si am spus ca nu cred ca ma voi intoarce. Cand am spus asta, parca s-ar fi declansat o alarma tacuta printre oamenii din casa. Am iesit si am urcat in masina, dar o duzina de persoane au iesit in fuga dupa mine in aerul inghetat al lunii Februarie, fara macar sa fie incaltati si mi-au inconjurat masina. Spuneau ca nu ma lasa sa plec pana nu le promit ca ma voi intoarce in seara urmatoare. "Oamenii astia sunt nebuni" m-am gandit eu. "Cum sa iasa afara pe vremea asta fara pantofi sau jacheta, tinandu-ma ostatic pentru ca ma plac atat de mult?" Dupa cateva minute am cedat mai mult fiindca m-as fi simtit vinovat daca unul dintre ei s-ar fi imbolnavit. (...) Mai tarziu am aflat ca aceasta practica se numeste love-bombing si presupunea sa mi se spuna permanent ca sunt o persoana minunata, desteapta s.a.m.d. Am fost invitat de 30 de ori sa ii insotesc pentru un weekend la o statiune din afara orasului. Sursa: Combaterea Controlului Mintii in Culte de Steven Hassan
Cine practica Love Bombing?
SECTELE ~ Scopul ultim al sectantilor poate fi puterea, traficul de persoane, deposedarea de resurse materiale sau favorurile sexuale. Vezi cazul sectei NXIVM sau cel despre care am vorbit in articolul Un Tata de Imprumut
PEDOFILII ~ Da, in cazul pedofililor scopul este evident - exploatarea sexuala a minorilor. Vezi cazul Roman Polanski sau cazul familiei Broberg. Si cazul lui Michael Jackson pare croit dupa acelasi tipar desi investigatiile nu au demonstrat nimic.
TRAFICANTII ~ Ma refer in special la traficantii de persoane care practica metoda cunoscuta sub numele de lover boy. Scopul lor este evident: obtinerea de venituri pe seama persoanelor traficate.
AMANTII (CASATORITI) ~ Scopul acestora este de asemenea evident: obtinerea de favoruri sexuale si inducerea in eroare a victimei prin intermediul promisiunilor - stiti voi: sunt nefericit iar tu esti salvarea mea dar nu pot divorta chiar acum din cauza a 700 de motive.
PATRONII~ Ei bine da, multi dintre patronii de azi, inclusiv din Romania, actioneaza cam la fel ca niste sefi de secta care stiu sa creeze dependenta in special in randul celor foarte tineri, oferind foarte putin in schimb. Feriti-va de patronii care sunt ca un tata /ca o mama, dar care au tot felul de scuze pentru a nu va recompensa eforturile si sacrificiile!
ESCROCII SENTIMENTALI ~ Scopul acestora este obtinerea accesului la resursele materiale ale victimei. Probabil ca aceste cazuri sunt mai rare, desi sunt fascinante si mai nou am devenit cu totii interesati de ele in urma documentarului Escrocul de pe Tinder.
NARCISISTII ~ Da, exista putin narcisism in fiecare dintre cei pe care i-am listat aici. Ei pot fi niste amanti care va sunt si sefi, pot fi patroni, pot fi traficanti sau pedofili (daca au si putina psihopatie - vezi narcisistul malign) sau pot sa fie doar niste persoane care va curteaza intamplator si vor sa inceapa o relatie cu dvs - ultimul lucru pe care vi l-as recomanda! Scopul acestora din urma ar putea fi pur si simplu nevoia de a straluci prin intermediul dvs, ca si cand v-ar purta la incheietura mainii drept bratara.
Este deosebit de important sa facem diferenta intre love-bombing si alte comportamente care ar putea semana cu acesta. Fiindca a curta pe cineva este o chestiune care tine de civilizatie si chiar traditie - oamenii se curteaza de cand e lumea si ritualurile de curtare s-au pastrat ori au evoluat insa niciodata nu le-am abandonat, indiferent cat de mult a progresat societatea umana. Curtarea face parte din viata noastra iar cei care stiu sa curteze au, nu-i asa, numai de castigat. Problema este ca unii dintre noi au deprins aceste ritualuri si au devenit extrem de priceputi la asta tocmai fiindca au ceva de castigat pentru agenda lor secreta.
Si asa a aparut love-bombingul - cineva se comporta ca si cand ar fi incantat ca ai aparut in viata lui, sau ca si cand ar fi singurul de pe lumea asta care te intelege. Gesturile pe care le face in numele relatiei voastre vor fi grandioase, mereu iesite din comun, cuvintele pe care vi le spun vor fi corecte si ca la carte. Ei va vor oferi atentie, cadouri, timp, servicii si dedicatii muzicale. Va vor spune ca le-ati salvat existenta pustie, ca sunteti raza de soare intr-o zi ploioasa si balsamul pentru rana din sufletul lor. Dar amintiti-va ca o carte nu trebuie judecata dupa coperta iar un om nu trebuie judecat dupa aparente.
Caci pe de alta parte veti putea descoperi tot felul de stegulete rosii - faptul ca va controleaza activitatea pe retelele sociale sau ca nu le puteti cunoaste familia sau prietenii, nu stiti cum isi castiga existenta, faptul ca locuiesc intr-o camera de hotel, le-au fost blocate conturile sau faptul ca au tot felul de dusmani care le vor raul. Sunt mici detalii care ar trebui sa va dea de gandit daca nu ati fi indragostiti pana peste urechi. Din pacate, adesea acestia stiu sa se prezinte pe sine ca fiind niste persoane iesite din comun (foarte bogati, atragatori, puternici, celebri, etc) si nu va fi usor sa faceti diferenta intre comportamentul lor si comportamentul unor oameni obisnuiti.
Dar v-as sugera sa va ganditi la persoanele celebre care au totusi un comportament de oameni obinsuiti si preocupari de oameni obisnuiti (familisti, muncitori, imbracati normal, cu masini normale, etc) si nu au nevoie sa se prezinte pe sine ca si cand ar apartine unei caste. Cu cat cineva se comporta mai normal, fara pretentii si aere de superioritate cu atat va puteti astepta la mai multa onestitate din partea respectivului. Iar daca ar mai fi o recomandare de facut, este aceea de a va pastra mintea deschisa si treaza: din cand in cand apar steguletele rosii iar ele nu pot fi ignorate sau trecute cu vederea usor. De asemenea, veti primi scuze bine ticluite dar nu va multumiti cu acestea - supuneti verificarii aceste scuze!
Idealizarea este un stegulet rosu in sine. Chiar daca va face placere si va gadila orgoliul (asta e si ideea), intrebati-va ce o determina pe aceasta persoana sa va idealizeze si sa-si investeasca atat de mult timp, bani sau alte resurse in a va face pe plac! Din pacate, acea fraza care afirma ca atunci cand e prea frumos ca sa fie adevarat, probabil ca nu e adevarat, se confirma de fiecare data. As dori pe final sa va recomand doua filme care au drept tema traficul de persoane iar love-bombingul reprezinta instrumente cheie in acest proces: Lover Boy (film romanesc) si Palmieri si Fire de Electricitate (HBO Max)
Va protejeaza si aveti incredere in ei. Va sunt mereu aproape si nu va intrebati ce surprize va pot rezerva. Insa unii dintre acesti ursuleti pot avea probleme psihice grave pe care doar steguletele rosii le mai tradeaza. Dar cati dintre noi sunt capabili sa recunoasca un stegulet rosu atunci cand el apare?
☆ ☆ ☆
Din ciclul de documentare Netflix cu si despre degenerati, m-am gandit sa va vorbesc si despre documentarul Rapita din Fata Parintilor (Abducted in Plain Sight). Povestea este fascinanta pentru cateva motive bine definite: impactul spalarii creierului asupra victimei, originalitatea pradatorului, faptul ca, in mod discutabil, s-a invocat boala psihica pentru absolvirea de vina si felul in care pradatorul a reusit sa castige increderea parintilor fara ca steguletele rosii pe care comportamentul sau dubios le ridica, sa trezeasca suspiciuni care sa conduca la luarea unor masuri adecvate de igienizare si deparazitare. Si, de dragul structurii, am sa le iau pe rand. Dar mai intai, cateva date care contureaza contextul.
Familia Broberg este o familie de americani obisnuiti din statul american Idaho, compusa din cei doi parinti si fiicele lor. In anii '70, acestia si vecinii lor, familia Brechtold, devin prieteni de familie. Relatiile lor sunt poate neobisnuit de apropiate in sensul ca au foarte multe activitati comune si se ajuta reciproc cu diverse treburi casnice sau care privesc ingrijirea copiilor. Spre exemplu, vecinul Robert Brechtold merge sa ia copiii de la lectiile de pian. In mod straniu, si nepotrivit as spune, cel putin dupa standardele bunului simt, vecinul face petreceri in pijamale si uneori doarme cu copiii.
1. Grooming
De aceea este el pradator sexual, nu-i asa, pentru a ne forta limitele si a ne adormi vigilenta. Dar oare e doar vina lui? Vom reveni la asta spre finalul articolului. Pentru moment, sa observam faptul ca, la fel ca si multe alte cazuri notorii de pedofilie, exista un proces de grooming, despre care am vorbit pe larg in articolul Geniu si Pedofilie. Dar potrivit povestii de azi, vom vedea ca nu este nevoie sa fii un geniu al cinematografiei mondiale precum Roman Polanski si nici regele muzicii pop precum Michael Jackson pentru a crea o plasa in care sa atragi si sa imobilizezi o familie intreaga, pentru a obtine ceea ce iti doresti de la aceasta.
Fara a merita vreo statuie, Robert Brechtold are totusi un plan interesant. El castiga increderea adultilor si simpatia copiilor familiei Broberg. In scurt timp, fetele sotilor Broberg ajung sa vada in dl. Brechtold, numit in film cu porecla sa dl. B, tatal distractiv si jucaus pe care nu l-au avut pana atunci, caci nu toti tatii sunt obligatoriu niste entertaineri sau niste clowni care sa-si cucereasca copiii sau copiii vecinilor. Dl. B le acorda atentie fetelor si in special lui Jan Broberg, sora cea mare, pentru care are un loc sensibil in inima. Faptul ca merge sa o aduca de la lectia de pian nu poate decat sa-i bucure pe parintii fetei. Dar nu acelasi lucru se intampla cand cei doi (fata si ursuletul) nu se mai intorc...
2. Originalitate?
Originalitatea lui Robert Brechtold se face simtita in povestea pe care o inventeaza pentru Jan Broberg, fata de 12 ani pe care urmeaza sa o abuzeze. Ea suna astfel: ambii au fost rapiti de extrateresti, care le dau o misiune ce presupune sa conceapa un copil impreuna. Retineti faptul ca in anii '70 povestile SF erau extrem de populare, genul cinematografic inregistra o explozie de popularitate si aparusera primele episoade din Star Wars care impresionau, deopotriva, copiii si adultii. Dar daca adultii puteau sa faca diferenta intre realitate si basm, pentru copii lucrurile nu sunt la fel de simple.
Asa se face ca dl. B, poate sa produca o caseta audio cu voci prelucrate tehnic, ca sa sune mai ciudat, in care niste presupusi extraterestri li se adreseaza pentru a le da misiunea ce presupunea contact sexual intre cei doi. Jan Broberg, asa cum va imaginati, este vulnerabila si crede povestea asta, mai ales ca dl. B. este prietenul ei cel mai bun si ii vrea binele, sau cel putin asa crede ea. Cu alte cuvinte, in scenariul apocaliptic pe care il traiau, fata avea cel putin un punct de sprijin (NOT). Iar puterea acestei povesti s-a dovedit a fi intr-adevar iesita din comun, din moment ce chiar si la varsta de 16 ani Jan Broberg inca mai credea ca misiunea era reala si ca ea trebuie dusa la indeplinire.
3. Suferinta Victimei
Cred ca ne-ar fi greu sa ne imaginam chinul pe care Jan Broberg l-a trait in toti acesti ani in care stia ca are o misiune venita de la o entitate necunoscuta si puternica dar amenintatoare iar ea intarzia sa isi duca misiunea la bun sfarsit. Fiecare nenorocire care se intampla familiei sau cunoscutilor ei, si fiecare dezastru care se petrecea in lume era asociat, in mintea ei de copil, cu misiunea neindeplita si cu vinovatia pe care o purta. Ca sa va dau un exemplu de cat de puternica si eficienta in sens negativ a fost aceasta spalare de creier, la un moment dat, afacerea familiei (un magazin) a ars intr-un incendiu iar Jan Broberg a fost convinsa ca vina ii apartine.
4. Stegulete Rosii
Cred ca pe multi dintre noi, reactia sotilor Broberg fata de comportamentul bizar al pradatorului Robert Brechtold ne-a si infuriat putin. Cum poti sa iti lasi copiii sa doarma cu un alt adult decat parintele lor? Am inteles, tipul a fost smecher si s-a prefacut extraordinar de bine. Chiar si asa, niste limite au fost total ignorate si eliminate de-a dreptul pentru ca dl B sa poata sa ia ceea ce considera ca merita, fara absolut niciun fel de jena. Cei doi si-au trimis fata intr-un city-break la Seattle cu cel care urma sa o abuzeze! Dar steguletele rosii sunt nenumarate si da, au trecut neobservate. Am sa va las pe voi la le descoperiti urmarind acest documentar.
Un psihiatru mi-a explicat de ce am aceasta fixatie pentru Jan. Am fost crescut la o ferma izolata din Wyoming de un tata vitreg si nici macar nu eram considerat parte a familiei. Dormeam intr-o baraca. Am fost abuzat sexual de angajati. Cand mama s-a imbolnavit si a parasit casa, am preluat gospodaria si aveam grija de copii. In sfarsit, am fost considerat parte a familiei. De aceea acum, cand am probleme, simt nevoia sa am grija de o fata tanara pentru a simti ca apartin.
Robert Brechtold
Documentarul a primit mai multe premii la festivalurile de film de peste ocean, si pe buna dreptate. El ne ajuta sa intelegem un adevar simplu dar greu de digerat: e greu pentru niste oameni normali sa sesizeze momentul cand apare un stegulet rosu si sa il ia in serios. E prea greu, pentru cei mai multi dintre noi, sa luam masuri imediate pentru eliminarea amenintarii. Nu stim cu ce animal avem de-a face si situatiile de acest fel ne depasesc complet, pentru ca in final sa ajungem sa traim povara vinovatiei pentru tot restul vietii.
In mod tulburator, poate ca singurii care ar avea resursele necesare gestionarii unor astfel de situatii, pe langa profesionistii din domeniu si amatorii de true crime, sunt cei cu o tulburare de personalitate paranoida, ca caror viata este oricum chinuita de suspiciuni mai mult sau mai putin fondate. Este trist si faptul ca Robert Brechtold, dl B, a fost la randul sau abuzat in copilarie, cel putin asa declara, iar asta nu poate decat sa ne puna pe ganduri: abuzul sexual impotriva minorilor seamana cu o traditie pe care o preluam de la generatiile trecute si care isi gaseste aproape mereu calea, ca o entitate malefica inzestrata cu proprietatea periculoasa de a se regenera.
Si mai exista un aspect care ar trebui sa ne dea de gandit: ce se intampla cu un om normal atunci cand nu exista limite impuse intr-un context sau altul? Este adevarat ca puterea corupe? Lipsa limitelor inseamna putere nelimitata si chiar daca nu suntem cu totii echipati cu acelasi bagaj moral, anumiti factori situationali pot face diferenta intre a ramane in limitele bunului simt sau dimpotriva, a transgresa acele limite. Iar daca va aflati in situatia de a fi fost candva victima unui abuz sexual si a va afla intr-un context in care limitele sunt mai curand simbolice, probabil ca nu ati face rau sa va indepartati voi insiva atunci cand tentatiile devin coplesitoare. De asemenea, o alternativa mereu disponibila este si sa discutati cu un psiholog cand inca nu e prea tarziu.
Regizorul de geniu Roman Polanski (43) o seduce pe Samantha Geimer (13). Caci adolescentii traiesc cu aceasta convingere ca orice este posibil, inclusiv faima si banii, iar pedofilii cunosc mentalitatea lor vulnerabila. Ceea ce ne vulnerabilizeaza este societatea de consum si propriile noastre valori.
☆ ☆ ☆
Stiati ca celebrul regizor Roman Polanski, indelung premiat (Cezar, BAFTA, Palme d'Or, Ursul de Aur, Leul de Aur, etc) pentru filme la fel de celebre cum ar fi Pianistul, Marioneta sau Cartierul Chinezesc, a fost condamnat in Statele Unite pentru act sexual cu un minor? Ei bine, pe cand avea 43 de ani, acesta ar fi profitat de o fata de 13 ani pe nume Samantha Geimer, oferindu-i droguri si alcool si in cele din urma violand-o. Samantha Geimer, victima, isi spune povestea in cartea Fata: O viata traita in umbra lui Roman Polanski. Este o carte interesanta pentru mai multe motive. Am sa ma refer in cele ce urmeaza la acestea.
In primul rand este interesant de inteles felul in care abuzul sexual iti poate influenta evolutia si daca exista vreo sansa de recuperare ulterioara. De asemenea, este esential sa observam felul in care copiii nostri pot cadea in plasa deviantilor sexuali, atuurile pe care acestia le au si modul cum le folosesc pentru victimizarea celor mici. In acest sens, va voi aduce in atentie Efectul de Halo, fiindca acesta reprezinta secretul unora dintre cele mai notorii cazuri de abuzare sexuala a minorilor. Inainte de toate, as dori sa va recomand aceasta carte pe care o puteti gasi pe Scribd si o puteti asculta sau citi in lb. Engleza.
Violul este atunci cand esti luata cu forta de un strain, dusa in padure, sau pe o alee intunecata. Violul este brutal, rapid si anonim, nu include seductie sau amabilitate. Asta stiam eu ca este un viol.
Samantha Geimer, O viata traita in umbra lui Roman Polanski
Aceasta este mizeria mea si o iau inapoi, spune Samantha Geimer in cartea ei, care vine dupa mai mult de 30 de decenii de la incidentul respectiv, anuntandu-ne astfel, inca de la inceput, ca tot ceea ce s-a afirmat despre cazul ei (si s-au afirmat mult prea multe) nu corespunde obligatoriu cu experienta ei personala. Roman Polanski a avut prezenta de spirit sa paraseasca SUA inainte de pronuntarea sentintei asa incat nu a mai avut mari neplaceri de atunci. In Septembrie 2009 Roman Polanski a fost arestat in Elvetia, pe cand incerca sa isi ridice un premiu pentru activitatea de regizor (desigur), dar dupa doar o luna a platit o cautiune de 4.5 milioane de dolari si a fost eliberat.
Nu se poate vorbi despre dreptate in cazul abuzului suferit de Samatha Geimer si morala povestii pare sa fie ca, daca esti bogat si celebru, pana la urma... legea nu ti se aplica. In urma aventurii sale dincolo de limitele legii si ale bunului simt comun nu se poate vorbi despre prea multe consecinte indurate de catre Polanski. Mai mult decat atat, o mare parte dintre colegii de breasla, printre care ii amintim pe Woody Allen, David Lynch sau Martin Scorsese (dar si multi alti regizori sau actori) au semnat o petitie pentru eliberarea genialului lor coleg, dovedind astfel o totala lipsa de intelegere a ideii de justitie sociala si compasiune. Dupa 2010 autoritatile din Franta si Polonia au continuat sa il protejeze pe pedofilul de geniu, intr-un gest care nu poate decat sa te puna pe ganduri.
Dar sa revenim la Samantha Geimer! In cartea ei observam cat de usor i-a fost lui Golanski sa ia ceea ce considera ca merita si cat de greu i-a fost Samanthei sa indure procesul care a urmat. Aproape ca ar fi preferat sa fie violata iar decat sa beneficieze de aceasta expunere publica penibila, in care avocatii lui Polanski au facut orice pentru a-i pune la indoiala sanatatea mentala, credibilitatea, moralitatea si reputatia. Acest proces aseza fata in fata, pe de o parte, o legenda a cinematografiei mondiale, iubita si recompensata cu bani, putere si influenta iar, de cealalta parte, o adolescenta stangace si lipsita de experienta, care traia in lumea ei. Pe cine vor crede? Totusi, instanta a crezut-o pe fata... dar ce folos?
Efectul de Halo
Termenul de Halo provine din conceptul religios privind aureola pe care o au sfintii in jurul capului, asa cum apare ea in picturile renascentiste. Daca cineva are aceasta aureola in jurul capului, trebuie sa fie o persoana speciala, care merita pretuirea noastra. Efectul de Halo se refera tocmai la acest transfer de judecati pozitive: daca cineva beneficiaza de recunoastere sociala pentru anumite calitati (fizice, intelectuale, profesionale, etc), avem tendinta sa consideram ca acea persoana are multe alte calitati, chiar daca a facut sau nu dovada acestora. In cazul celebritatilor spre exemplu, aproape indiferent de natura celebritatii respective exista aceasta tendinta. Poate cu exceptia celebritatii pentru crima in serie.
In cazul pedofililor, pe langa faptul ca ii gasim adesea in proximitatea locurilor unde au ocazia sa intalneasca copii (la Disneyland, de ex.) observam ca cei mai celebrii dintre ei au tendinta de a atrage copiii in viata lor sub tot felul de pretexte aparent banale sau chiar pozitive, constructive. Michael Jackson pretindea ca nu si-a trait copilaria si incearca sa compenseze printr-o regresie psihologica care il determina sa-si doreasca activitati specifice copilariei si compania copiilor. In cazul lui Polanski pretextul a fost ca incearca sa realizeze niste fotografii pentru o publicatie franceza in care sa prezinte adolescentele din America.
Ei bine, cine nu a fost adolescent si nu si-a dorit sa ajunga departe? Este varsta la care potentialul uman pare a fi nelimitat iar adolescentii traiesc cu convingerea ca orice este posibil. Pentru multi dintre ei celebritatea nu doar ca este posibila dar pare probabila, in sensul ca exista calitati fizice sau talente vizibile care ar trebui puse in valoare. Asa se face ca Samantha Geimer se lasa sedusa nu atat de Polanski in sine cat de ideea de a deveni cineva: poate un model de succes sau poate chiar o viitoare vedeta de cinema. Ea descrie cu lux de amanunte modul in care, a fost supusa la ceea ce se cheama grooming adica procesul prin intermediul caruia pedofilii sau abuzatorii isi seduc victimele.
Daca as fi usis pe cineva nu as fi avut atat de multa atractivitate pentru mass-media. Dar vezi, judecatorii vor sa f*** fete tinere. Juratii vor sa f*** fete tinere. Toata lumea vrea sa f*** fete tinere.
Roman Polanski, interviu din 1979
Iata cateva elemente demne de luat in consideratie:
INVENTAREA POVESTII ~ este intotdeauna invelita intr-un mod apetisant: o momeala este prezentata nu doar victimei dar si familiei acesteia. In acest caz fiica dvs este pe cale sa devina o celebritate fiindca eu, Roman Polanski, pot sa va transform visele in realitate.
SEDUCEREA PARINTILOR ~ parintii sunt cei care ar trebui sa protejeze copilul si depinde in buna masura de acestia daca si cand pedofilul va avea acces liber la victima sa minora. Datorita Efectului de Halo si a povestii inventate, parintii Samanthei Geimer si-au coborat garda.
SEDUCEREA MINORILOR ~ multi dintre pedofili incearca sa creeze un surogat de relatie cu minorul respectiv, facandu-l sa creada ca pedofilul este un prieten pe care te poti baza. Coruperea Samanthei Geimer a fost graduala si a constat intr-un comportament curtenitor si amabil, totusi focalizat pe scop.
Roman Polanski nu s-a chinuit prea mult sa ii seduca pe parinti sau pe victima sa. Efectul de Halo l-a ajutat de minune! Felul cum este construita societatea umana, pe ideea consumerismului si a valorilor materiale ne expune pe cei mai multi dintre noi la foarte multe situatii in care putem fi victimizati. Oricine poate sa apara de oriunde pretinzand ca iti poate oferi un viitor, bani, putere si posibilitati nelimitate iar noi suntem tentati sa il credem si sa ne abandonam copiii in ghearele acestora fiindca ce este mai bun pe lumea aceasta decat banii, faima si puterea?
Samantha Geimer a avut o adolescenta marcata de consumul de droguri si promiscuitate sexuala fiindca, in mintea ei, era indreptatita sa ofere corpul ei din proprie initiativa, atunci cand isi dorea sa o faca, incercand in acest fel sa-si ia revansa impotriva lui Roman Polanski. Din fericire pentru ea, a ajuns la judecati mai bune despre sine si viata iar acum este familista convinsa, are copiii si incearca sa dea o interpretare noua abuzului suferit. De asemenea, faptul ca ne face cunoscuta povestea ei merita apreciat, caci in acest fel ajungem sa intelegem mai bine aspectele delicate implicate in victimizarea adolescentilor de catre pedofili. Nu in ultimul rand... nu mi s-a parut niciodata ca aceasta e o lume corecta... si totusi, chiar asa?
(1) Imaginea Walk of Fame, de Ekaterina Belinkaya, via Pexels
(2) Wikipedia, (acc. 27.11.2022), Roman Polanski sexual abuse case, website: Wikipedia.org
(3) Scribd, (acc. 27.11.2022), The Girl: a life in the shadow of Roman Polanski, website: Scribd.com
Suna ca o profetie, in ciuda faptului ca, la prima vedere, pare un cantec inocent despre doi tineri indragostiti ce traiesc o iubire imposibila. Si totusi: ce alegere muzicala pentru un videoclip facut de un pedofil!
o o o
Psihologia se descurca mult mai bine in a explica lucrurile deja intamplate decat in a prezice cu acuratete ceea ce urmeaza sa se intample, pornind de la observatii, informatii si experienta. Daca anumite filme va lasa impresia ca exista profileri ce pot face asta, ei bine, ma indoiesc ca in realitate este la fel de usor iar unii experti pun la indoiala cu totul utilitatea profilingului. Am pornit cu aceasta introducere fiindca azi mi-am propus sa vorbesc despre pedofilul Johannes Visscher, cel care si-a desfasurat activitatea devianta si pe teritoriul tarii noastre.
Mai exact, mi-am propus sa arunc o privire pe canalul sau de Youtube, in scopul de a gasi eventuale semne si corespondente intre preocuparile sale deviante si materialele incarcate sau salvate de acesta in playlist, pe platforma mentionata. Altfel spus, facem analiza produselor activitatii. Dar inainte de aceasta, cateva informatii despre Joop Visscher. Potrivit cu ceea ce a aparut in presa, reprezentand declaratiile fostei logodnice a olandezului, acesta ar fi avut o copilarie care a stat sub semnul abuzului, in toate formele sale: tatal il batea, mama l-a neglijat, fiindca era in spitalul de boli nervoase, iar fratele vitreg il abuza sexual. Nimeni nu l-a iertat...
Acum, nu as vrea sa luati drept adevarat tot ceea ce a declarat logodnica sa, pentru simplul motiv ca o persoana ca el putea foarte bine sa "infloreasca" anumite detalii, caci povestea lui trebuia sa para oarecum "logica", posibila si coerenta. Cei care comit astfel de fapte pot intr-adevar sa preia rolul de "calai", daca au avut de-a face cu proprii calai in copilarie, prin ceea ce se cheama "identificarea cu agresorul" - un mecanism de aparare facut cunoscut initial de Psihanaliza lui Sigmund Freud.
Dar ei pot, la fel de bine, sa inventeze o poveste "lacrimogena" prin care sa "echilibreze" balanta perceptiei sociale - ceea ce porta numele de "rationalizare", tot un mecanism de aparare. Joop Vischer, fiind obligat de autoritati sa vorbeasca cu viitoarea sotie despre trecutul sau de pradator sexual, cu victime minore, spune si "adevarul despre copilaria sa" - un "bonus" pe care probabil ca femeia l-a solicitat, in speranta ca astfel de informatii o vor ajuta sa se consoleze cu ideea ca nu s-a indragostit de un monstru.
Si cred ca i-a reusit asta destul de bine! Totusi, avand o fiica de 15 ani, l-a refuzat politicos pe tentantul dar si dubiosul pretendent fiindca, plastic vorbind, nu si-a dorit sa se joace cu focul langa pompa de benzina. De asemenea, nu as vrea sa ramaneti cu ideea pe care o propune fosta logodnica a lui Joop ca "daca provii dintr-o familie ca a lui, nu ai alta optiune decat sa devii pedofil". Daca te preocupa cu adevarat asta, poti sa lucrezi cu tine insuti, sa-ti descoperi resursele si sa faci eforturi pentru a evita problemele de acest fel. Caci stiti parabola cu cei doi lupi, unul bun si unul rau, care se afla in fiecare dintre noi - va invinge acela pe care il hranim.
Declaratiile fostei logodnice, probabil singura persoana care l-a plans pe Visscher, nu reprezinta doar o proba de subiectivism ci si un rezultat al multor ani in care cineva (adica pedofilul) i-a spalat creierul pentru a o aduce la ideea ca Joop nu era un monstru ci "o persoana care a suferit mult si isi dorea o viata normala" - caci da, nu suna mai bine acum? De asemenea, declaratiile ei, pot fi luate drept o proba a sentimentului de vinovatie - ea in fond, pe buna dreptate, i-a refuzat lui Joop dreptul la viata normala pe care el si-ar fi dorit-o. Nu ca ar fi vina ei, dar cineva se poate simti vinovat si fara sa fie si cred ca ati intalnit multe persoane de acest fel.
Nu afirm toate astea doar pentru ca nu pot sa empatizez cu un pedofil. O fac pentru ca adevarul, de regula, nu poate fi reconstituit dintr-o singura sursa - culmea, pedofilul in sine, caci tot ce a declarat femeia era povestea suculenta pe care i-a servit-o el. Cred ca se intrunesc toate conditiile pentru a putea pune la indoiala aceasta versiune: autoritatile il obligasera sa ii impartaseasca logodnicei "preocuparile" sale, acesta era ultimul lucru pe care l-ar face un pedofil, nu-i asa, iar totul trebuia "impachetat" frumos, astfel incat sa produca emotie si adeziune. Dar cat de frumos poti impacheta pedofilia mai ales ca ai in casa o fata de 15 ani pentru care esti responsabila?
Ei bine, canalul de Youtube al lui Visscher pare sa se subscrie acestui portret pe care il alcatuieste fosta lui logodnica: videoclipuri aparent inofensive, filmate in special la evenimente cu multi participanti in care devine evidenta competenta sociala a lui Joop Visscher: tipul se simte bine intre oameni, nu are manifestari nevrotice vizibile, pare bine integrat, degaja siguranta, incredere in sine si este capabil sa preia, ca un cameleon, vibratia momentului respectiv, sa traiasca fiecare dintre acele evenimente ca si cand ar fi un tip normal, capabil sa se faca placut - cu alte cuvinte, camuflajul este desavarsit.
Aici participa la un show de televiziune unde cere in casatorie pe cineva - mai ales ca tipul arata bine, sexy-balamuc, ca sa zic asa, dincolo filmeaza cu o drona vacanta unor clienti de-ai sai, in Florida. Aici este la un eveniment cu muzica tehno iar dincolo participa la un concurs de tipul celor care se fac la team building. Dar aceasta este doar partea vazuta a icebergului. Primele impresii, nu-i asa, sunt in favoarea lui si el stie asta. Si totusi, pe acelasi canal, la comentarii apar si reactiile comunitatii YouTube: "nu am sperat niciodata mai tare ca exista iadul, mai ticalosule" sau "draga Satan, atunci cand il prajesti pe acest pedofil uleios, fa-o la foc mic, ca sa fie crocant pe ambele parti" :P
Daca ar fi sa descoperim acele semne ca lucrurile nu erau tocmai in regula, ei bine, trebuie sa le cautam foarte bine pe canalul sau de YouTube! In plus, exista o multime de oameni care, la fel ca Joop, asculta muzica techno sau filmeaza vacantele altora si, desigur, nu inteleg pedofilia nici in ruptul capului. Asadar, nu incercati sa faceti generalizari fortate fiindca nu folosesc la nimic. Un psihopat poate sa construiasca o casa a groazei chiar si din caramizi sfintite, aduse de la Ierusalim. Si totusi, ce a construit Joop Visscher pe canalul sau de YouTube?
PETRECEREA TECHNO - Lui Joop Visscher ii placea muzica techno. Mult de tot, aparent. Are playlisturi multiple cu muzica techno, in special videoclipuri filmate la concerte / petreceri, unde apar multe persoane care se simt bine, danseaza, canta, etc. Muzica techno este recunoscuta pentru capacitatea sa de a elimina diferentele intre oameni, pentru ca faciliteaza sentimentul de libertate si buna-dispozitie, ajutandu-ne, prin ritmurile sale, sa ne accesam esenta tribala, primitiva. Dar este privita si ca o forma de a "ne lua revansa" de la societatea care ne impune tot felul de reguli, o razmerita impotriva incorsetarii sociale. Petrecerile techno sunt si locul unde tinerii cunosc drogurile si se ataseaza de ele in virtutea hedonismului care ii caracterizeaza. De asemenea, ele sunt o poarta catre libertinaj si decadenta morala, in special pentru cei care sunt clienti fideli la astfel de petreceri si care nu inteleg si satisfactiile mai subtile, mai rafinate.
FOR A REASON - Un alt lucru care iti atrage atentia pe canalul lui Joop este cantecul "For a Reason" al duetului american Zhane, incarcat pe platforma chiar de pedofil. Este un cantec dulceag R&B, incarcat in 2014 si care a atras multe comentarii melancolice de adolescente care sufera din iubire, ce contrasteaza puternic cu comentariile mai recente. Cantecul ar putea fi o incercare a pedofilului de a atrage adeziunea cu "latura sa sensibila" - daca cineva ar vrea sa-si creeze imaginea unui "urias bland", nu i-ar lua mai mult de 10 minute sa faca un astfel de videoclip si sa il incarce pe YouTube (cu 8000 de vizualizari si 100 de likeuri usor facute). De asemenea, cantecul in sine, vorbeste despre dificultatile cu care se confrunta o persoana aflata in fata pierderii iubirii si incercarea neputincioasa de a gestiona pierderea. Ar putea indica deci si o incapacitate de a gestiona emotii / trairi care nu isi gasesc locul in viata unei persoane sanatoase si productive, desi ele fac parte din viata emotionala a multora dintre noi, in special in adolescenta.
CAVALERUL PE CAL ALB - Este vorba despre acel videoclip in care Visscher, participand la o emisiune televizata, profita de ocazie pentru a cere in casatorie pe Monique Wouter. Aparentele sunt in favoarea pedofilului, ca de obicei si i se potriveste rolul acesta. Tocmai de aceea face pasul cel mare in direct. Este posibil sa fi ales acest mod de a-si face cererea si pentru ca dorea sa isi marcheze teritoriul, acest eveniment devenind astfel un mod subtil de a face presiuni asupra logodnicei. Dar, mult mai posibil dat fiind aerul sau degajat si bine-dispus, putea sa faca asta doar pentru ca ii placea sa se dea in spectacol: arat ca un cavaler pe cal alb, lumea ma place iar mie imi place sa joc acest rol pentru a fi in centrul atentiei. Sau poate ca era platit bine ca sa participe? Dupa cum observati, acestea sunt doar speculatii de bun simt, nefiind suficiente pentru un profil complet. Totusi, o parte dintre ele pot avea in spate trasaturi de personalitate reale.
JOCUL PE PODUL ALUNECOS - Este cel mai vechi videoclip incarcat de Joop Visscher pe YouTube (2007). De asemenea, pare mult mai liber de interese pur materiale in comparatie cu celelalte. Este vorba despre un grup de copii si adulti care se joaca o chestie destul de bizara: o banda lunga de latex sau alt material alunecos care balteste in apa si pe care copiii alearga incercand sa isi mentina echilibrul ori se arunca pentru a alunca pe materialul respectiv. Este vara, copiii sunt in costum de baie si se bucura de jocul nou descoperit. E si multa mizerie acolo, noroi, dar toata lumea pare sa se simta bine. Cred ca jocul poate fi privit ca o metafora: distractia apare acolo unde pierdem controlul si ne comportam infantil, iar prezenta mizeriei nu ma deranjeaza.
VACANTA IN FLORIDA - Este un videoclip mult mai recent, din Aprilie 2018. Daca citim descrierea intelegem ca a fost facut de Joop pentru un cuplu de prieteni sau clienti care se aflau in Florida Keys, intr-o vacanta cu iaht. Pedofilul contribuise probabil cu tehnologia pentru realizarea filmului. Totusi, imi pare interesanta alegerea cantecului "Runaway", combinata cu ideea de evadare din stresul cotidian care pare recurenta pe canalul de youtube al lui Visscher. Cu alte cuvinte, am curajul sa il banuiesc pe Joop Visscher de un tip de escapism. Escapismul poate fi inofensiv, dar se preteaza si la ilegalitate sau devianta sociala. Versurile cantecului aparent inofensiv sunt de-a dreptul socante, in special daca cunosti activitatea infractionala a subiectului: ele pot fi puse usor in legatura cu sentimentul ca trebuie sa fugi de "bratul lung al legii" si sa-ti ascunzi faptele. "Suntem fugari / fugim, fugim, renegati / fugim ca sa scapam / nu ne dam batuti / suntem niste fantome noi doi / cat as vrea sa te duc acasa / dar nu putem sa ramanem nicaieri /. Suna ca o profetie, in ciuda faptului ca la prima vedere pare un cantec inocent despre doi tineri indragostiti ce traiesc o iubire imposibila. Si totusi: ce alegere muzicala pentru un videoclip facut de un pedofil!
LIBERTATE ANIMALA - Ultimul videoclip facut de Joop si postat in Martie anul acesta (2019) pastreaza aceleasi aparente cu care ne-a obisnuit: inocenta intruchipata, desi, daca il pui in legatura cu activitatea devianta a subiectului, ai tot felul de revelatii. Este un videoclip ce prezinta o cireada de vite la un eveniment. Se numeste "dansul vacilor" si este realizat tot cu ajutorul unei drone. Ar putea sa sugereze idealizarea modului de viata animalic, lipsit de constiinta si eliberat de obsesia consecintelor. Regnul animal, ce pare a se bucura de mult mai putine reguli si lipsa inhibitiilor ar putea sa fascineze pe unul ca Joop Visscher.
Am avut revelatia, pe masura ce urmaream videoclipurile lui Johannes Visscher ca exista o progresie de la simplu la complex, de la banal la o gravitate ridicata, in ce priveste problemele psihice si legale ale subiectului, pe masura trecerii timpului. El a incercat tot timpul sa pastreze aparentele pe acest canal public de YouTube, dar simt ca videoclipurile mai recente contin aluzii mult mai grave / perverse decat videoclipurile sale mai vechi. Evident ca nu avea pe YouTube videoclipuri cu copii in ipostaze degradante. Nici macar la limita legalitatii! Omul nu era idiot.
Aceasta experienta de a cauta in "cutia cu valori audio-video a unui pedofil" ne invata pe de o parte ca poti sa nu banuiesti niciodata cu cine ai de-a face online sau chiar in persoana, tocmai fiindca exista o presiune sociala destul de severa care impiedica manifestarile de acest fel, in special pe cele publice. De asemenea, nu poti sa nu sesizezi aluziile si substratul pe care fiecare dintre videoclipurile lui Joop Visscher le contine. Nu ca as dori eu sa le gasesc, dar cred ca nu poti sa ascunzi 100% ceea ce te preocupa. Undeva tot iese la iveala un varf de iceberg, nu-i asa?
Tehnic vorbind, daca nu ai comis fapta cuprinsa in codul penal cu privire la pedofilie, nu ai foldere media cu copii in ipostaze degradante si nu incerci sa seduci copii pentru a-i abuza sexual, nu esti tocmai pedofil. Cu toate acestea, unii se simt pedofili si declara asta, ca si cand si-ar declara orientarea sexuala.
o o o
Ei bine, nu stiu ce inseamna sa fii pedofil si sa simti acea chemare mistuitoare la pacat, pot doar sa speculez si sa fac transfer de informatii pentru a intelege pedofilia, dar, cum spunea cineva, nu este nevoie sa fi suferit de toate bolile pentru a fi un medic bun. Stiu in schimb ca in general, oamenii se bucura sau manifesta o emotie pozitiva atunci cand vad un copil. Am auzit ipoteza caraghioasa ca dragalasenia copiilor ar fi un "instrument al evolutiei" - imaginati-va ce putin dedicati cresterii si educarii odraslelor am fi daca copiii nu ar fi asa dragalasi! LOL
Atractia normala fata de ceva anume, este "colorata hormonal" si interactiunea cu un copil genereaza emisii de hormoni care marcheaza momentul ca fiind unul placut sau interesant ori fericit. Dar atractia aceasta poate ajunge intr-o extrema patologica, ca orice altceva. Societatea umana, slava Domnului, nu a ajuns inca in punctul in care sa priveasca pedofilia ca fiind "o orientare sexuala" si probabil nici nu va ajunge prea curand, fiindca aici vorbim si despre drepturile omului si abuz. De aceea, nu as incuraja un pedofil "sa-si accepte" aceasta latura pur si simplu, cum am inteles ca procedeaza altii practicieni din aria sanatatii psihice.
Aici se naste intrebarea "chiar putem schimba un pedofil intr-un om normal?". As raspunde la asta in acelasi mod in care as raspunde la intrebarea "chiar poate cineva sa renunte la droguri si sa se integreze social?". Paralela este nimerita fiindca, in esenta, pedofilia este o dependenta de droguri - dar nu e vorba despre acelea pe care le introducem in organism (droguri exogene) pentru a obtine efecte de tot felul, ci despre droguri asa zis "endogene" - emisiile de hormoni care au loc atunci cand suntem expusi la stimuli din lumea externa, cum ar fi bunaoara cele cu pornografie infantila.
Dar sa revenim la tema de baza a articolului: pedofilul virtuos, acel pedofil care isi constientizeaza atractia pe care o simte fata de copii si constientizeaza, de asemenea faptul ca aceasta ii poate aduce probleme penale deloc de neglijat sau, chiar mai mult decat atat, poate sa dispuna si de un nivel de empatie care sa il ajute sa inteleaga impactul actiunilor sale asupra victimelor potentiale si, in final, alege sa nu dea curs pornirilor sale bolnave. Cu alte cuvinte, pe langa toate celelalte, pedofilul virtuos este capabil sa isi controleze actiunile, dispunand de suficienta vointa pentru a le bloca pe cele nocive.
Cred ca va imaginati faptul ca viata pedofilului virtuos nu este usoara, asa cum nu este usoara nici viata pedofilului in sine. Dar daca lupta pedofilului este cu societatea si cei din jur, lupta pedofilului virtuos este cu el insusi - si ar trebui sa fie o lupta crancena. Vestea buna este aceea ca, pe masura ce pedofilul virtuos acumuleaza experienta in aceasta lupta cu el insusi, chemarile sale la actiune degenerata se pot atenua - stiti pilda cu lupul cel alb si lupul cel negru: va invinge lupul pe care l-ai hranit! In termeni psihologici, exista acea etapa "post-voluntara" in care lucrurile devin mult mai simple iar eforturile nu mai sunt necesare.
Pedofilul virtuos, de cele mai multe ori se afla in consiliere psihologica sau in psihoterapie, fiindca el dispune de suficiente resurse personale pentru a cauta solutii si a cere ajutor. El poate sa nu-si fi "sistematizat" inca preocuparile rusinoase sau poate fi un fost pedofil care a ajuns in psihoterapie fiindca i s-a impus acest lucru de catre autoritati, afland astfel ca poate lupta cu pornirile de acest tip si poate sa isi depaseasca slabiciunile pentru a deveni o persoana care are mult mai putine probleme.
Din povestile celor care au lucrat cu pedofili reali (eu nu am avut inca placerea asta, LOL) am inteles si faptul ca, de multe ori pedofilii dispun de o doza serioasa de tulburare de personalitate antisociala (psihopatie, mai comun spus). Aceasta reprezinta de fapt ingredientul care, din punctul meu de vedere face diferenta intre un pedofil cu cariera in domeniu si un pedofil care poate sa nu ajunga niciodata sa actioneze ca atare, ar putea sa detina pornografie infantila si sa il preocupe, desi realizeaza ca este ceva gresit acolo.
Pedofilul "activ" nu face diferenta intre un copil si un obiect oarecare, in timp ce pedofilul virtuos intelege consecintele actiunilor cu potential nociv, precum si abuzul. Dar tocmai acest lucru ii face viata interioara atat de dificila, scutindu-l, in acelasi timp de complicatiile legale si de toate celelalte probleme pe care le ridica activitatea depravata a unui pedofil. Toata ariile vietii sale (profesionala, personala, sociala) sunt "colorate" de atractia sa bolnava, fiindca copiii sunt peste tot si pedofilii chiar cauta joburile si situatiile care le ofera "oportunitati" de a-si manifesta preocuparile degenerate. V-ar uimi cati pedofili au fost descoperiti ca angajati la Disneyland!
Iata cateva sugestii pentru cei care se confrunta cu propriile tendinte de pedofilie:
LIMITATI GANDIREA MAGICA - gandirea magica este un impediment urias in viata pedofilului pentru ca aceasta ii blocheaza capacitatea de a se vindeca si ii tine in viata iluziile si fantasmele. Il poate face fatalist si auto-suficient, imbratisandu-si preocuparile si activitatea odioasa. Cu cat credem mai putin in mituri, cu atat si schimbarea este mai usor de realizat. Pedofilia nu este "o orientare sexuala" si nici un lucru cu care "trebuie sa traiti". Cu atat mai putin o sursa de satisfactii.
CUNOASTETI-VA RESURSELE - a intelege modul in care ne putem gestiona emotiile, trairile si pornirile rusinoase, parghiile vointei, reprezinta un pas necesar in munca de re-adaptare sociala a pedofilului. Consilierea psihologica este, de cele mai multe ori, cea mai scurta cale catre descoperirea resurselor personale.
CRESTETI MOTIVATIA VINDECARII - de multe ori diferenta intre o actiune odioasa si una constructiva sta intr-un gand, intr-o schimbare de atitudine. Privim jumatatea plina a paharului si avem motiv sa zambim. O privim pe cea goala si ne pregatim sa evitam provocarile sau sa depunem armele. Schimbarea fara motivatie nu este doar greu de realizat - este imposibila. Exista viata si in absenta pedofiliei!
GESTIONATI-VA FANTASMELE - orice lupta este castigata sau pierduta mai intai in mintea noastra. Ne abandonam unei fantasme rusinoase iar apoi urmeaza actiunea. Fantasma este discreta, adesea este mincinoasa, si o tinem ascunsa de ochii lumii. In schimb actiunile sunt concrete si, de cele mai multe ori, atrag consecinte dureroase.
GESTIONATI-VA EMOTIILE - nu tot ceea ce simtim este si adevarat. Daca simtiti ca o actiune v-ar aduce recompense si satisfactii nu inseamna ca acest lucru se va intampla cu adevarat. Daca simtiti ca ati pierdut lupta cu tentatia nu inseamna ca lupta s-a terminat. Daca simtiti ca "destinul" a decis pentru dvs, nu inseamna ca nu puteti sa influentati acest destin in niciun mod.
GESTIONATI-VA FRUSTRARILE - frustrarile si stresul pot sa ne impinga la actiuni regretabile si, nu de putine ori, ele se afla la baza unor actiuni dezadaptative. Pedofilia, la fel ca si consumul de droguri, poate reprezenta o "supapa" prin care incercam sa eliminam tensiunea sau chiar sa "ne luam revansa" impotriva lumii potrivnice. Dar suferinta si pierderea fac parte din viata.
CLADITI-VA IDENTITATEA - atunci cand investim energie psihica (atentie, interes, pasiune) in ceva (activitate, relatie, job, hobby), ne cladim o identitate ce poate fi bolnava, paguboasa sau, dimpotriva, functionala si plina de recompense reale, ferita de complicatii inutile. In fiecare moment facem alegeri si in fiecare moment alegem cine suntem.
Desi unii se indoiesc ca exista "pedofili virtuosi" iar eu personal tind sa cred ca pedofilul virtuos, bun si frumos, este doar o persoana aflata intr-o perioada intermediara, de tranzitie de la o etapa la alta, de la boala la sanatate psihica, consider ca depinde totusi de masurile pe care le implementeaza in viata sa pentru ca evolutia aceasta sa ia directia potrivita. Spre exemplu, in interviul de mai sus, observati ideea ca "sunt asa si nu pot schimba asta in moduri semnificative, pot doar sa-mi controlez actiunile". Cred ca este foarte important modul cum ne raportam (mental) la problemele de acest fel, in special daca ele ne afecteaza pe noi.
(1) Imaginea Hunter, de Robert Kiss, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Care sunt motivele pentru care ai accepta sa intri intr-un cult cu practici bizare? Si pana unde ai putea sa-ti compromiti propriile valori pentru a urma liderul? Sunt intrebari care pot deveni de o importanta capitala.
o o o
Se spune ca alegerile proaste fac povestile interesante - bad choices make good stories. Iar unele dintre cele mai proaste decizii sunt cele care duc la formarea sectelor religioase sau cele care determina activitatea si regulile acestora. Trebuie sa recunosc si faptul ca modul in care apar aceste derapaje oribile de la regulile societatii si ale bunului simt este demn de interesul nostru.
Eu personal vad aici multa imaginatie, forta creatoare si initiativa. Pe cand faceam practica psiho-pedagogica la un liceu din Brasov a trebuit sa suport un pusti cu un comportament dificil si respingator iar consilierul de acolo ma ajuta sa trec peste acest "invelis tepos", spunandu-mi ca de fapt acest domn Goe era "creativ". Ei bine, cred ca la fel se poate spune si despre multi dintre liderii de secte.
Ei nu doar ca transgreseaza limitele impuse de societate si de orientarile traditionale pe care le-au trasat religiile de tip crestin, dar duc lucrurile in zone unde nimeni nu si-ar fi mai imaginat ca vor ajunge vreodata: activitati sexuale deviante (pedofilie, adulter, etc) institutionalizate si practicate cu fervoare (vezi secta "The Family"), "sinucideri revolutionare" in masa (vezi "People's Temple") sau alte comportamente deviante pe care acesti oameni le transforma in ceva normal si de dorit, prin intermediul procesului de spalare a creierului.
Pe undeva exista o compatibilitate intre ceea ce promoveaza aceste secte si ceea ce fiecare dintre noi este gata sa accepte la un moment dat, fie macar si intr-un moment de mare vulnerabilitate existentiala, cand nivelul stresului este ridicat, cand ingrijorarile sau plictiseala iau proportii iar directia noastra in viata este incerta.
Iata o lista de lucruri care ar putea explica disponibilitatea unor oameni aparent normali de a imbratisa convingeri si practici ce eludeaza bunul simt comun si chiar legile statului:
Actiunea perfida de desenzibilizare - Este posibil ca un comportament deviant sa fie instituit pas cu pas, prin manipulare si ceea ce se cheama "desenzibilizare": din aproape in aproape, limitele noastre comportamentale sunt influentate de catre persoane care ne-au castigat increderea, care ne-au facut dependenti de ele si care ne propun, la un moment dat, un compromis fata de principiile si valorile noastre. Compromisul ia amploare mai apoi si se poate dovedi a fi fatal.
Limitele stramte ale bunului simt- Daca esti obisnuit sa traiesti in acord cu bunul simt comun si ai facut asta pentru multi ani, poti sa descoperi ca realitatea sociala este repetitiva si monotona, pana la exasperare. Noroc ca se mai intampla cate o grozavie din cand in cand, ca sa avem despre ce sa povestim si un motiv sa experimentam emotii noi, pentru ca in final sa ne consolidam pozitia initiala. Dar un cult poate sa reprezinte sarea si piperul vietii pentru o persoana plictisita, tocmai pentru ca acolo mai nimic nu este obisnuit, repetitiv si monoton. Insa excesele care se desfasoara acolo au un pret piperat pe termen lung.
Stilul cognitiv "deschis" - Anumite lucrari de psihologie sociala vorbesc despre stilul cognitiv "inchis" (apare la persoanele care nu doresc sa exploreze toate alternativele disponibile si se declara multumite cu prima alternativa care functioneaza) si, respectiv, stilul cognitiv "deschis" (pentru care este importanta investigarea alternativelor disponibile, experimentarea noului). Daca dispunem de un stil cognitiv deschis, curios, asta ne face vulnerabili, la cele mai stranii experimente de cult. Stiti cum se spune... "curiosity killed the cat"! Nu stii niciodata unde te poate duce plictiseala...
Vulnerabilitatea si stresul existential - Stresul, pierderea si chinul interior vor fi intotdeauna elemente care ne vulnerabilizeaza la tot felul de pericole: dependente, boli psihice sau psiho-somatice, etc. Tot acestea ne vulnerabilizeaza si in ce priveste riscul de a ne alatura unui cult religios cu apucaturi desantate. Unii se alatura cultelor in speranta ca vor gasi solutii la problemele cu care se confrunta in timp ce altii se pot alatura unor culte cu renume rau doar pentru a starni atentia si afectiunea celor dragi: "am intrat in bucluc, sunt in pericol, deci hai sa ma salvezi si sa-mi faci pe plac!"
Presiunea sociala si influenta prietenilor - Prietenii sunt intotdeauna o sursa de inspiratie, in special daca ne sunt foarte apropiati sau i-am luat drept reper existential si suntem dependenti de ei. In plus, daca ii vedem incantati de experientele lor in culte, avem motive serioase sa devenim curiosi. Data fiind increderea pe care le-am acordat-o, prietenii pot sa ne introduca in lumea aparent idilica a unui cult si va fi nevoie de foarte multa forta personala, de valori bine conturate si de principii de viata solide pentru a ne rupe de influenta acestora atunci cand simtim ca nu suntem in locul potrivit.
Carisma liderilor de culte - Nu poti fi lider de cult daca nu dispui de o doza semnificativa de carisma. Liderul de cult stie, in cele mai diverse situatii, ce are de spus si cum sa spuna ce are de spus. Este convingator, in ciuda faptului ca, adesea, argumentele sale sunt total lipsite de logica. Totusi, liderul de cult stie sa compenseze lipsa de logica prin carisma si emotia sa, prin strategiile sale de manipulare care sunt de un rafinament iesit din comun. Dar carisma sa nu este infailibila iar o persoana care dispune de stima de sine, de intelepciune si stie ce vrea de la viata, nu poate fi manipulata atat de usor.
Dupa cum se observa, unii factori tin de vulnerabilitatea noastra iar altii tin de resursele personale ale liderului si ale altor persoane influente din cult. Fiecare dintre noi este creativ in felul sau. Si pentru ca suntem creativi si liberi, putem sa instituim reguli ale existentei noastre. Unii sunt atat de creativi incat atunci cand ii vizitam acasa, ne trebuie o saptamana sa ne revenim de pe urma celor vazute: tinuta, comportament, sau relatii intre parinti si copii, etc. Avem deci aceasta libertate de a introduce sau elimina reguli de viata si ne folosim de ea mereu.
Daca ar fi sa extindem aceasta perspectiva, poate ca felul cum este structurata aceasta lume este atat de straniu pentru oamenii care apartin unor alte perioade istorice incat totul pare o aberatie desprinsa dintr-un documentar despre cultele obscure. Exact asa: poate ca omenirea este ca un urias cult religios obscur - valorile si modelele noastre, felul cum ne petrecem timpul si felul cum ne crestem copiii, felul cum ne cheltuim resursele si banii, felul cum reactionam la frustrare s.a.m.d...
Din pacate, pentru victimele cultelor, tentatia de a-si transforma experienta de cult intr-o scuza pentru distrugere si auto-distrugere, este uriasa. Poate fi o scuza pentru a-ti plange de mila pentru totdeauna, pentru a te auto-flagela sau pentru a dezvolta dependente jenante. Unele dintre victime depasesc aceasta furie, constientizeaza ca ea nu foloseste la nimic, ii iarta pe cei care i-au abuzat si incep sa construiasca ceva nou si util. Iar asta inseamna sa stii ca nu poti sterge trecutul, dar traiesti intr-un univers plin de resurse si dispui de tot ce iti trebuie pentru a da povestii un alt sfarsit.
In intampinarea preocuparilor societatii privind posibilitatea, prin testare psihologica, de a identifica pedofilia sau alte tulburari cu un caracter psihopatologic la personalul din cadrul ministerelor sau a altor institutii de notorietate si prestigiu, Psihopedia publica scrisoarea semnata de Daniel David, presedintele Asociatiei Psihologilor din Romania.
Am considerat ca si revista Psihopedia poate sa faca ceva pentru a clarifica aspectele care ne preocupa si, inainte de a scrie propriul articol pe aceasta tema, am primit aceasta scrisoare care sintetizeaza intr-un mod cat se poate de la obiect ceea ce este de spus in legatura cu posibilitatea de a descoperi tendintele psihopatologice la cei care sunt incadrati in munca la ministerul de interne si nu numai. Iata deci scrisoarea pe care am primit-o la adresa teleologia@yahoo.com, listata si pe situl Colegiului Psihologilor din Romania, cu specificatia "pentru publicare imediata" si semnata de prof. univ. dr. Daniel David.
Stiu, pedofilii sunt odiosi si ne dau fiori. E atat de trist si revoltator cand un copil cade prada unui vanator sexual pervers si te intrebi pentru cat timp va duce cu el rusinea molestarii sexuale. Si totusi... avem si ceva de invatat de la pedofil?
Cazul pedofilului de 45 de ani de la Pitesti actualizeaza problematica controlului exercitat de parinti asupra adolescentilor sau puberilor expusi unor astfel de pericole. Cu toate ca ma indoiesc de faptul ca pericolul, statistic vorbind, este unul real, m-am gandit ca este bine sa scriu, la randul meu, despre asta.
Nu de alta dar am observat ca in spatiul public au aparut tot felul de indemnuri radicale, venite inclusiv din partea organelor de Politie, prin intermediul reprezentantilor acestora: "parintii sa monitorizeze mai atent activitatea pe facebook a copiilor". Apoi, in dreptul fiecarui articol scris despre incidentul nefericit de la Pitesti, apar comentarii dezlanate precum acestea:
pro europa (18.05.2016, 18:19)
super idioti parintii care permit copiilor de asemenea varste sa aibe conturi pe retele de socializare.
CiPi (18.05.2016, 11:16)
Ce @#$!#$ $#$#%^ ^&^*&@# va lasati copii pe facebook!?
Nu stiti ca exista parental control, blocati facebooku si mizeriile astea.
Ce cauta copii de 11 ani pe facebook unde e plin de pornografie?
"Cazurile in care copile de 10 ani au fost racolate prin intermediul facebook-ului de catre vanatori sexuali cu bomboane, ne determina sa ne intrebam daca controlam destul de mult activitatea de pe facebook a copiilor nostri." concluzioneaza situl citat.
Am observat teama, justificata de altfel, a tuturor celor care au copii aflati la varste vulnerabile precum ale fetitelor racolate in cazul de la Pitesti. In acelasi timp, mi-am amintit ca de curand am citit marturia unei fete de 14 ani, a carei viata parea desprinsa dintr-un film de groaza, dar nu datorita pedofililor...
Plang in fiecare seara si n-am cu cine sa vb despre asta.
Rog pe oricine ce trece prin situatii grele ca astea sa ma contacteze prin mesaj fara sa sune caci aud parintii, pe numarul asta: *** .Nu dau adresa de Facebook sau yahoo pt ca mama ma verifica sa vada daca nu cumva ma prostituez sau ma droghez pentru ca na...sunt nebuna.
Isteria pare ca a cuprins intreaga tara si parintii terorizati au tendinta sa recurga la masuri exceptionale, incurajati fiind de reprezentantii mass-media si ai institutiilor de forta, imaginandu-si ca daca pun cat mai multe lacate pe viata acestor copii, le vor oferi siguranta de care acestia au nevoie. Din pacate, lucrurile nu merg asa, iar forta nu constituie solutia acestor framantari.
In acest videoclip ni se aduce la cunostinta ca numerosi angajati din parcurile de distractie pentru copii se intampla sa fie pedofili. Probabil ca nu este intamplator faptul ca ei isi gasesc de lucru tocmai acolo. Oricum, sunt curios ce solutii mai au internautii nostri in ce priveste Disneyland... Daca va doriti o siguranta absoluta pentru copii, fireste, ii puteti inchide intr-o cusca.
Cred ca cei care propun solutii atat de radicale precum inchiderea conturilor de facebook ale copiilor sau, cine-stie, inchiderea parcurilor tematice de tip Disney World, sunt tributari unei mentalitati conform careia, controlul si forta reprezinta singurele posibilitati de a creste copii in siguranta. Am vazut insa ce se intampla cand controlul inlocuieste relatia...
Din pacate controlul si "monitorizarea" cum o numesc cei de la Politie, nu sunt cu nimic mai putin umilitoare pentru fiul sau fiica voastra de 10 ani decat experienta molestarii sexuale pe care ar suferi-o in contact cu pedofilii, ce se folosesc tocmai de aceasta vulnerabilitate a familiei de azi: lipsa timpului dar si a disponibilitatii pentru a cultiva relatiile copil-parinte.
In loc sa ne isterizam si sa concepem masuri radicale prin care sa ii inchidem pe copii in camera lor si sa le citim jurnalele intime sau discutiile private de pe facebook, poate ca ar fi mai util sa ne gandim la o metoda prin care sa le acordam atentia si caldura pe care ei ar putea sa o caute in persoana pedofililor, cei care, s-ar parea, au timp si disponibilitate pentru ei.
Dincolo de masurile de control, care, cel putin in parte, sunt utile in cresterea copiilor, cu conditia sa nu fie absurde, va propun sa va intrebati daca realizati vreunul dintre urmatoarele lucruri, prin care sa va exprimati afectiunea fata de ei si disponibilitatea de a cultiva o relatie cu acestia:
.jpg)
.jpg)
.jpg)
