Ce a fost la inceput: oul sau gaina? Suntem fericiti pentru ca avem bani sau avem bani pentru ca suntem fericiti? Dar daca suntem fericiti, atunci si viata are sens? Ei bine, nu obligatoriu, spun studiile.
Fericirea este o preocupare tot mai ferventa a omului modern. Dovada consta in multimea de publicatii, carti, materiale audio-video care trateaza aceasta problema. Cel putin pasiunea americanilor pentru acest topic filosofic stravechi este una demna de tot respectul. Deci cum e cu fericirea? Banii, sanatatea, timpul liber, a fi iubit, a fi satul, a fi respectat... ce anume ne aduce fericirea?
Un experiment social deosebit de interesant consta in oferirea de bani de catre un presupus boschetar, unor persoane mai bine imbracate sau care conduc masini foarte scumpe. Reactiile, foarte puternice, sunt dintre cele mai diverse, ca incarcatura afectiva, si le puteti observa in videoclipul de mai jos.
Am postat acest videoclip tocmai fiindca, intr-o societate consumerista precum a noastra, fericirea este asociata cu banii. Indoctrinarea porneste de la un nivel superior individului: societatea, macro-grupurile, cultura societatii de consum. Altfel spus, ne este indusa depresia, "de sus". Niste oameni prea usor fericiti nu sunt niste buni cumparatori iar asta e trist pentru cei care vand...
Fericirea are, fara indoiala, legatura cu succesul. Aici intervine "marea schisma" - fiecare dintre noi isi are propriul mod de a defini succesul. In functie de cum definesti succesul personal poti sa fii fericit, sau nu, poti sa fii depresiv sau nu, poti sa te bucuri de viata sau nu. Iar noi definim succesul asa cum ne-a invatat societatea de consum, fireste: tinerete, bani, bunuri, placere, atentie, putere, etc.
Dar ce spun studiile despre fericire?
Un studiu interesant afirma faptul ca, in ciuda perceptiei ca succesul (material) ne face fericiti, ei bine, e valabila si reciproca. Persoanele fericite din fire, cele care nu au nevoie de prea mult pentru a fi fericite, reusesc mai bine in viata din puncte de vedere cum ar fi relatiile, si chiar succesul material. (2)
Asta vine sa confirme o credinta mai veche de-a mea, ce m-a calauzit in viata iar acum ma calauzeste in activitatea terapeutica: bucuria de a trai si stabilitatea emotionala sunt principalele prioritati. Apoi urmeaza restul. O conceptie destul de diferita de a celor care se asteapta sa fie fericiti dupa ce au facut rost de... tinerete, bani, iubire, un job bun, un automobil elegant si o vila cu piscina.
Poate ar trebui sa reflectati la asta! Nu de alta dar aceasta urmarire a fericirii, cu prioritatile inversate, s-ar putea sa fie tocmai tragaciul care declanseaza depresia. De asemenea, acest mod de a privi fericirea, va bloca insasi posibilitatea de a atrage catre voi insiva lucrurile pe care le visati. Un argument logic ar fi acela ca echilibrul emotional devine potential de crestere. Poti sa faci ceva fara un minim echilibru emotional? Greu de crezut!
Desigur, are grija societatea sa va destabilizeze, dar nu va reusi sa va dea peste cap decat daca va pricepeti voi insiva la arta de a fi nefericit. Daca ati citit acest blog in mod constant, probabil stiti ca e nevoie de un echilibru intre fericire si nefericire pentru a merge inainte in viata.
A fi fericit insa nu e totul. Mai important decat asta pare a fi faptul de a da un sens propriei vieti. (3) O intrebare pe care este util sa v-o puneti este urmatoarea: cum trebuie sa fie viata voastra pentru ca aceasta sa aiba sens? Da, este util, fiindca un studiu efectuat la nivel microbiologic, arata ca mai sanatosi (robustete genetica) sunt cei care percep viata lor ca avand un sens, decat cei care se considera fericiti, in sensul de a te simti bine. (4)
Intr-adevar este un studiu care a bulversat conceptiile despre corelatia fericire - sanatate si care aduce in atentia noastra o problema ceva mai subtila decat hedonicul "ma simt fericit cu viata mea". Te simti bine dar viata ta are sens? S-ar parea ca multi dintre cei care se simt bine nu percep totusi sensul vietii lor (5) si, mai mult decat atat, toate astea se reflecta in mod nefericit in microbiologia lor, ca vulnerabilitate la imbolnavire. Asta in caz ca mai puneati la indoiala intelepciunea universului ...
E vorba despre o categorie de oameni care "sunt aici doar pentru petrecere". Ei sunt si se declara fericiti dar fericirea lor nu duce nicaieri. De asemenea, ei se declara a fi "takers" - cei care iau de la viata. Sensul vietii apare in schimb la categoria de "givers" - care ofera vietii. S-ar parea ca astfel reusim sa facem rost de un sens: cand intelegem sa oferim ceva celor din jur, apreciind noi insine acest dar.
Iar a da un sens vietii, daca mai e nevoie sa spun, mareste rezistenta la frustrare, robustetea psihologica a personalitatii in fata stresului si capacitatea de a supravietui vremurilor cand lucrurile nu merg tocmai asa cum ne-am dori.
Iar a da un sens vietii, daca mai e nevoie sa spun, mareste rezistenta la frustrare, robustetea psihologica a personalitatii in fata stresului si capacitatea de a supravietui vremurilor cand lucrurile nu merg tocmai asa cum ne-am dori.
(1) Imaginea Marionette, de Sophia Louise, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
(2) Lyubomirsky, S., King, L., Diener, E.; (2005); The Benefits of Frequent Positive Affect: Does Happiness Lead to Success?; website: Sonja Lyubomirsky
(3) Smith, E.; (January 09, 2013); There's more to life than being happy; website: The Atlantic
(4) Smith, E.; (August 01, 2013); Meaning is healthier than happiness; website: The Atlantic
(5) Grewal, D.; (February 18, 2014); A happy life may not be a meaningful life, website: Scientific American
Un subiect...de actualitate si un articol foarte bun! Imi aduce aminte de bunicul meu (Dumnezeu sa-l odihneasca!) care mi-a dat prima lectie despre relatia dintre bani si fericire. Fiind singura la parinti am avut, financiar vorbind, tot ceea ce era necesar si poate putin peste (chiar si dupa despartirea lor), dar cuvintele lui au fost: imi pare rau ca nu ai parte de o copilarie ca a mea, am fost multi (11 copii), uneori mergeam desculti si dupa ce venea frigul, dar bucuria noastra cand mancam toti din aceeasi oala, tu nu poti sa o traiesti! Nu a invidiat niciodata, iar cu el puteai vorbi despre orice: politica, istorie, medicina, geografie, matematica (facea inmultirile intre numere formate din cate 3-4 cifre fara hartie...cu o rapiditate care pe noi ne lasa uimiti), dar mai putin despre...altii! M-a invatat cateva lucruri care m-au ajutat in viata: 1. Nu te ridica niciodata satul de la masa (ulterior am aflat ca senzatia de satietate apare abia dupa 10-15 minute); 2. Nu te grabi la masa; 3. Ai grija de "oile" tale (fara barfa!); 4. Daca nu poti ajuta, macar nu face rau; 5. Mai bine sarac, dar curat! Concluzia mea: dintre toate bogatiile lumii, ale sufletului si ale mintii...sunt cele mai pretioase, iar prima nu se poate...deprecia! :)
RăspundețiȘtergereMa bucur mult pentru ca lectura articolului meu ti-a prilejuit aceasta intoarcere in timp, la vremea copilariei tale, inseninata si plina de inspiratie, precum si aceasta recapitulare a "mostenirii" alcatuite din principii de viata preluate de la bunicul tau, ca prezenta luminoasa si pozitiva, dadatoare de stabilitate si incredere, a copilariei tale. Se spune ca ne intoarcem la etape anterioare ale existentei noastre tocmai in momentele delicate ale existentei noastre. Ma intreb daca este cazul de asa ceva in situatia ta ...
ȘtergereDe ceva timp...momentele delicate se succed la intervale destul de scurte in viata mea, deci nu esti departe de adevar! :) Partea interesanta este ca...numai cateva persoane si-au putut da seama de "trairile" mele (si ma refer la cei care ma cunosc personal)! Obiectiv vorbind, daca voi avea nevoie de un specialist in domeniu, voi apela cu incredere! ;)
RăspundețiȘtergereMa bucur sa aud ca ti-am castigat increderea si te mai astept pe blog cu alte comentarii. :)
ȘtergereBanii nu aduc fericirea, dar e mai bine să plângi într-un C-Class decât în tramvai.
RăspundețiȘtergereIn acelasi timp, e mai probabil sa plangi in tramvai decat in C-Class (si atunci de ce sa nu razi "ca proasta in papusoi" :P - dar uin tramvai - ceea ce e mai bine decat in papusoi! :P) sau sa plangi intr-un penitenciar de dorul copiilor, fiindca ti-ai dorit putin cam mult un C-Class... Iar daca am stii cat au tras cei cinstiti pentru a plange in C-Class (sau a rade, why not!) le-am plange noi de mila. :)
ȘtergereWe judge ourselves by our intentions and others by their behaviour.”
Ștergere― Stephen M.R. Covey, The Speed of Trust: The One Thing that Changes Everything
Frumos, corect spus.
ȘtergereVis-a-vis de incredere:
http://www.psihopedia.eu/2014/06/capital-suprem.html