Bani, Fericire, Sens

Ce a fost la inceput: oul sau gaina? Suntem fericiti pentru ca avem bani sau avem bani pentru ca suntem fericiti? Dar daca suntem fericiti, atunci si viata are sens? Ei bine, nu obligatoriu, spun studiile.

Fericirea este o preocupare tot mai ferventa a omului modern. Dovada consta in multimea de publicatii, carti, materiale audio-video care trateaza aceasta problema. Cel putin pasiunea americanilor pentru acest topic filosofic stravechi este una demna de tot respectul. Deci cum e cu fericirea? Banii, sanatatea, timpul liber, a fi iubit, a fi satul, a fi respectat... ce anume ne aduce fericirea?

Un experiment social deosebit de interesant consta in oferirea de bani de catre un presupus boschetar, unor persoane mai bine imbracate sau care conduc masini foarte scumpe. Reactiile, foarte puternice, sunt dintre cele mai diverse, ca incarcatura afectiva, si le puteti observa in videoclipul de mai jos.

Am postat acest videoclip tocmai fiindca, intr-o societate consumerista precum a noastra, fericirea este asociata cu banii. Indoctrinarea porneste de la un nivel superior individului: societatea, macro-grupurile, cultura societatii de consum. Altfel spus, ne este indusa depresia, "de sus". Niste oameni prea usor fericiti nu sunt niste buni cumparatori iar asta e trist pentru cei care vand...

Fericirea are, fara indoiala, legatura cu succesul. Aici intervine "marea schisma" - fiecare dintre noi isi are propriul mod de a defini succesul. In functie de cum definesti succesul personal poti sa fii fericit, sau nu, poti sa fii depresiv sau nu, poti sa te bucuri de viata sau nu. Iar noi definim succesul asa cum ne-a invatat societatea de consum, fireste: tinerete, bani, bunuri, placere, atentie, putere, etc.

Dar ce spun studiile despre fericire?

Un studiu interesant afirma faptul ca, in ciuda perceptiei ca succesul (material) ne face fericiti, ei bine, e valabila si reciproca. Persoanele fericite din fire, cele care nu au nevoie de  prea mult pentru a fi fericite, reusesc mai bine in viata din puncte de vedere cum ar fi relatiile, si chiar succesul material. (2)

Asta vine sa confirme o credinta mai veche  de-a mea, ce m-a calauzit in viata iar acum ma calauzeste in activitatea terapeutica: bucuria de a trai si stabilitatea emotionala sunt principalele prioritati. Apoi urmeaza restul. O conceptie destul de diferita de a celor care se asteapta sa fie fericiti dupa ce au facut rost de... tinerete, bani, iubire, un job bun, un automobil elegant si o vila cu piscina.

Poate ar trebui sa reflectati la asta! Nu de alta dar aceasta urmarire a fericirii, cu prioritatile inversate, s-ar putea sa fie tocmai tragaciul care declanseaza depresia. De asemenea, acest mod de a privi fericirea, va bloca insasi posibilitatea de a atrage catre voi insiva lucrurile pe care le visati. Un argument logic ar fi acela ca echilibrul emotional devine potential de crestere. Poti sa faci ceva fara un minim echilibru emotional? Greu de crezut!

Desigur, are grija societatea sa va destabilizeze, dar nu va reusi sa va dea peste cap decat daca va pricepeti voi insiva la arta de a fi nefericit. Daca ati citit acest blog in mod constant, probabil stiti ca e nevoie de un echilibru intre fericire si nefericire pentru a merge inainte in viata.

A fi fericit insa nu e totul. Mai important decat asta pare a fi faptul de a da un sens propriei vieti. (3) O intrebare pe care este util sa v-o puneti este urmatoarea: cum trebuie sa fie viata voastra pentru ca aceasta sa aiba sens? Da, este util, fiindca un studiu efectuat la nivel microbiologic, arata ca mai sanatosi (robustete genetica) sunt cei care percep viata lor ca avand un sens, decat cei care se considera fericiti, in sensul de a te simti bine. (4)

Intr-adevar este un studiu care a bulversat conceptiile despre corelatia fericire - sanatate si care aduce in atentia noastra o problema ceva mai subtila decat hedonicul "ma simt fericit cu viata mea". Te simti bine dar viata ta are sens? S-ar parea ca multi dintre cei care se simt bine nu percep totusi sensul vietii lor (5) si, mai  mult decat atat, toate astea se reflecta in mod nefericit in microbiologia lor, ca vulnerabilitate la imbolnavire. Asta in caz ca mai puneati la indoiala intelepciunea universului ...

E vorba despre o categorie de oameni care "sunt aici doar pentru petrecere". Ei sunt si se declara fericiti dar fericirea lor nu duce nicaieri. De asemenea, ei se declara a fi "takers" - cei care iau de la viata. Sensul vietii apare in schimb la categoria de "givers" - care ofera vietii. S-ar parea ca astfel reusim sa facem rost de un sens: cand intelegem sa oferim ceva celor din jur, apreciind noi insine acest dar. 

Iar a da un sens vietii, daca mai e nevoie sa spun, mareste rezistenta la frustrare, robustetea psihologica a personalitatii in fata stresului si capacitatea de a supravietui vremurilor cand lucrurile nu merg tocmai asa cum ne-am dori.

(1) Imaginea Marionette, de Sophia Louise, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Lyubomirsky, S., King, L., Diener, E.; (2005); The Benefits of Frequent Positive Affect: Does Happiness Lead to Success?; website: Sonja Lyubomirsky

(3) Smith, E.; (January 09, 2013); There's more to life than being happy; website: The Atlantic

(4) Smith, E.; (August 01, 2013);  Meaning is healthier than happiness; website: The Atlantic

(5) Grewal, D.; (February 18, 2014); A happy life may not be a meaningful life, website: Scientific American

Continue reading

sensuri

Succes Personalizat

Am pornit in cautarea succesului personal, social, profesional si al vietii intime. Asa cum spun inteleptii, secretul este efortul si rezistenta la frustrare. Dar n-am putea castiga si prin abandon in fata frustrarilor?

Iti vine mai usor sa ai de-a face cu persoane care isi pastreaza auto-controlul si isi tin frustrarile in frau? Sau poate gasesti ca este mai interesanta, mai plina de culoare, interactiunea cu persoane care isi pierd cumpatul, cad prada tristetilor fara capat si au iesiri de furie scapate de sub control?

Nu imi inchipui ca va doriti sa aflati o metoda prin care rezistenta voastra la frustrare sa devina mai mica. Cu toate acestea, uneori pare ca este mai avantajos sa nu dispui de o rezistenta la frustrare extrem de buna. Este chiar recomandata in cartile despre seductie aceasta metoda de agatat, prin care sa ceri ajutorul cuiva, aratandu-te neputincios sa faci un anumit lucru.




Ar putea fi aceasta o metafora a modului in care intram in contact cu ceilalti? Poate ca va aminti si voi momentul cand cineva "incurcat" in viata sa, v-a cerut ajutorul. 

Iar daca exercitiul a fost unul reusit, putem sa beneficiem de acest ajutor in mod constant, economisind astfel energie si timp. Trebuie in schimb sa ne perfectionam metoda si sa devenim tot mai buni si mai convingatori... in neputinta noastra. S-ar spune ca nu e nevoie de eforturi pentru a reusi in acest mod. Totusi, eforturile emotionale sunt majore.

Iar daca unii reusesc prin fapte si eforturi de a face, altii reusesc sa ii puna la treaba pe cei din jur prin emotii si eforturi de a simti, dupa cum un copil te determina sa faci ce vrea el atunci cand plange, cand se enerveaza sau cand sta bosumflat. Pentru a simti cat mai mult ai nevoie sa iti cladesti o rezistenta mica la frustrare, in acelasi mod in care unii isi cladesc rezistenta la frustrare, de mici. 

Nefericirea este ca o magie prin care, literalmente, ii farmeci pe cei din jur si ii pui in slujba ta. La fel si nervii pe care ii poti etala in mod deschis, oricand ceva nu merge asa cum iti doresti. Daca rezistenta la frustrare este cladita in primii ani de viata, la fel se poate spune si despre lipsa rezistentei la frustrare. Iti dai seama la un moment dat ca se merita sa clachezi.

In loc de argumente poti avea lacrimi (se numeste "puterea apei"), iar in loc de actiuni poti avea crize de furie. Poti folosi acest mod de operare pentru a rezolva cele mai importante probleme ale vietii: gasirea unui loc de munca, a unui partener, cointeresarea unor functionari plictisiti si indiferenti sau obtinerea unei sponsorizari.  

In fond, chiar este lumea adultilor mai complexa decat lumea copiilor? Dar daca nimeni nu va fi dispus sa iti ofere ceea ce doresti? Poate ca intr-o zi vei descoperi ca realitatea sociala chiar are anumite limite si ca nu toate dorintele noastre sunt rezonabile sau realiste - te vei multumi cu asta? Sau poate ca intr-o zi, nimeni nu va mai dori sa iti ia in serios nefericirea, lacrimile sau furia... Ce vei face atunci?

Vei deveni probabil interesat(a) de o metoda de cladire a rezistentei la frustrare si a unui echilibru emotional - resursa principala a celor care se afirma prin fapte, nu prin emotii.  

Metoda discursului interior

O metoda de cladire a rezistentei la frustrare este aceea a discursului interior, prin intermediul careia putem realmente sa influentam nivelul acestei rezistente.

Acest dialog interior se defineste cel mai bine prin faptul ca ceea ce isi spun oamenii in sinea lor le coordoneaza comportamentul. De exemplu, cand un parinte isi spune 'nu pot suporta cand copilul meu scanceste!', atunci capacitatea de a tolera scancetul a respectivului adult este considerabil diminuata; daca alege varianata 'nu-mi place cand copilul meu scanceste, insa pot trece peste asta!' atunci nu doar ca va tolera mai mult timp reactia copilului, ci va reusi sa gaseasca solutii eficiente pentru a schimba comportamentul celui mic. Conversatia cu sine trebuie folosita in asa fel incat sa ne faciliteze succesul, nu esecul. (2)

Spunandu-ne ca avem suficiente resurse, ca putem face un lucru, chiar daca ne displace si e dificil, reconstituim si schimbam un itinerar al copilariei in care, in locul incurajarii am primit descurajari, iar in locul implicarii in sarcina, parintii ne-au rezolvat ei problemele. (3)

(1) Imaginea Don't bother me. I'm angry, de Amanda Tipton, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wycoff, J.; Unell, B.; (2008); Disciplina fara tipete si palme; editura Meteor Press, Bucuresti

(3) Iftimie, M.; (2015) Mentorul Interior; website: Psihopedia

Continue reading

succes

Vreme si Productivitate

Simtul comun ar spune ca vremea rea ne scade productivitatea pentru ca suntem adusi intr-o stare usor depresiva si nu avem resursele necesare unor performante deosebite. Cititi ce au descoperit cercetatorii de la Harvard!

Probabil ca nu v-ati gandit niciodata la asta pe timp de ploaie, pentru ca nu ati avut timp liber! OK, ploua afara... evitam toata aceasta apa ce curge in suvoiaie peste tot, dar ce este de facut? Daca esti elev, iti amintesti ca ai ceva de citit pentru urmatorul test la limba romana.

Sau poate ca esti deja salariat si iti dai seama ca ai primit anumite sarcini pe care le-ai tot amanat pentru tot felul de pretexte. Si cum vremea de afara te deprima de-a dreptul, mai ales ca vine cu stirile despre inundatii si multa mizerie, s-ar parea ca ai descoperit metoda ideala pentru a imbina utilul cu... sa-i spunem, nevoia de a evada din aceasta realitate bacoviana - te apuci de ceva.

Terapiile ocupationale sunt unul dintre domeniile in care, personal, cred cu adevarat. Si daca in vreme de ploaie sau furtuna descoperi singur aceasta cale de a te simti mult mai bine cu tine insuti si cu viata ta, ei bine, poti descoperi virtutile activitatii si in restul timpului. Activitatea,  mai ales cea care iti place, are darul de a te vindeca de plictiseala si, consider eu, adesea, chiar si de o depresie.

Cercetatorii din domeniul psihologiei organizationale au descoperit de altfel asa-numita "stare de flux", care induce buna-starea emotionala ca urmare a implicarii intr-o activitate profund valorizata. Una dintre trasaturile distinctive identificate de cercetatori este aceea ca starea de flux facilitata de activitatile noastre favorite, ne ajuta sa pierdem notiunea de timp si spatiu. De aici si utilitatea speciala a faptului de a te dedica unui proiect de serviciu pe timp de vreme mohorata.

Intr-un studiu realizat de cercetatorii americani de la Universitatea Harvard, Jooa Julia Lee si Francesca Gino, impreuna cu Bradley R. Staats de la Universitatea Carolinei de Nord, cu ajutorul a 198 de subiecti adulti, s-a descoperit ca oamenii considera ca vremea rea scade productivitatea muncii ca urmare a dispozitiei intunecate induse de aceasta - 80% dintre subiecti credeau acest lucru.

Oamenii par a considera ca  vremea rea favorizeaza instalarea unor stari usor depresive, de tristete, si determina comportamente morocanoase, artagoase, diminuand capacitatea de atentie, de unde si opinia potrivit careia productivitatea muncii ar avea de suferit. Cercetatorii au avut insa suspiciunea ca intelepciunea populara se inseala si au dovedit acest lucru printr-o serie de studii si experimente.

Spre exemplu, comparand productivitatea inregistrata de o companie pe o durata de 18 luni si inregistrarile despre starea vremii, s-a putut descoperi ca angajatii fusesera mai productivi in zilele cu vreme rea decat in restul zilelor de lucru. De la aceasta concluzie putem ajunge sa intelegem ca pana si o mica diminuare a productivitatii muncii pe timp de vreme buna poate costa milioane de dolari o companie cu mii de angajati, pe durata unui an. 

O alta faza a cercetarilor a presupus recrutarea unor subiecti in scopul realizarii unui experiment in care acestia trebuiau sa corecteze un text in care erau incluse greseli gramaticale. 329 de rezidenti americani au participat la acest studiu ce presupunea, pe langa sarcina propriu-zisa, completarea unui chestionar cu intrebari legate de starea vremii si dispozitia lor emotionala.

Rezultatul a fost edificator - relatia intre corectitudinea realizarii unei sarcinii si vreme este reala dar nu in sensul intelepciunii populare, chestionat anterior, ci contrar acestuia. Subiectii s-au concentrat mai bine atunci cand vremea de afara era mohorata si s-au dovedit mai productivi in depistarea erorilor gramaticale, indiferent de starea lor sufleteasca.

Studiul cercetatorilor americani a incercat sa aduca lumina asupra factorilor de mediu, aparent neinsemnati, ce influenteaza productivitatea muncii. S-ar parea ca vremea buna nu este obligatoriu un aliat de nadejde al lucratorilor, dat fiind ca ea ne tenteaza sa finalizam cat mai repede cu sarcinile de serviciu si sa ne dedicam unor activitati de loisir, in aer liber. 

Imaginea Yes, We Can, imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

Lee, J., Gino, f., Staats, B., (May, 2014),  Lousy Weather May Fuel Work Performance, originally published in Psihological Science

Raulea,  C., (2010), Psihologie Organizationala si Manageriala, editura Psihomedia, Sibiu

Avram, E., Cooper, C.L., (2008), Psihologie organizational-manageriala. Tendinte actuale., editura Polirom, Iasi

Panisoara, G., (2006), Integrarea in Organizatii. Pasi spre un management de succes. editura Polirom, Iasi

Continue reading

vremea

Principiile Manipularii

Manipularea, ca instrument de a determina pe altii sa iti faca pe plac, este o arta. Subtilitatea la care ajunge manipulatorul este vrednica de toata atentia, mai ales ca societatea actuala incearca sa restranga relele obiceiuri din trecut, cand iti impuneai punctul de vedere prin forta, iar totul era o problema de "asa vrea muschii mei".

Au existat mereu manipulatori, iar in special femeile, neavand forta fizica de partea lor, au fost nevoite sa descopere cai de a determina pe altii sa le indeplineasca dorintele. Manipularea chiar este unul dintre instrumentele care promite destul de multe celor ce doresc sa domine, oferind avantajul unei cai elegante de a-ti atinge scopurile.

Cum o sa vedem, manipularea si influenta sociala, ca stiinta teoretizata si temeinic analizata de psihologii sociali si sociologi, pune in evidenta trasaturile speciei omenesti, pe care le exploateaza in beneficiul manipulatorului, si chiar a manipulatului, in cazurile cele mai fericite. De altfel, psihologii sociali, nu in putine randuri, fac referire la utilitatea deosebita a manipularii in educatie.

Asadar, specia noastra este constituita, din cele mai vechi timpuri, ca un sistem de indatorare, bazat pe reciprocitate. De aceea, are sens sa ajuti pe acela care te-a ajutat, are sens sa nu te opui majoritatii, are sens sa nu te opui autoritatii, fiindca am crescut cu un respect profund fata de aceste principii si este absurd sa le ignoram.

Iata, foarte pe scurt, cateva din principiile manipularii:

1. Principiul Reciprocitatii.

R. W. Emerson: "Plateste-ti fiecare datorie ca si cand Dumnezeu insusi ti-ar fi scris nota de plata."

Pentru ca manipulatorul exploateaza tot ceea ce se afla la nivelul simtului comun, ei bine, este de bun simt faptul de a te simti obligat sa rasplatesti pe acela care ti-a facut o favoare. Daca ai primit ceva, trebuie sa oferi ceva in schimb! Daca ai fost salutat, atunci saluta si tu! Daca cineva ti-a spus un secret despre sine, atunci spune si tu un secret de-al tau!

Sensul reciprocitatii este sa ajuti pe acela care te-a ajutat si sa ignori pe acela care te-a ignorat. In acest fel, balanta interactiunilor umane este mentinuta in echilibru, iar lucrurile au o logica: cel generos merita sa traiasca impreuna cu tine, fiindca a dovedit spirit comunitar si poate oricand contribui la binele tau, la supravietuirea ta. Este uimitor insa cate pot unii sa obtina in schimbul unei simple cafele, pe care nu le-ai cerut-o niciodata...

2. Principiul Angajamentului / Consecventei.

Leonardo da Vinci: "Este mai usor sa rezisti la inceput decat sa te impotrivesti la sfarsit"

Tot datorita unui instinct, bine inradacinat in psihicul omenesc, se pare ca putem ajunge sa facem lucruri pe care in mod normal nu am dori sa le facem, daca in prealabil ne-am declarat public o anumita pozitie. De ex: Lasa-ma sa ghicesc: in acest moment nu esti dispus sa donezi sange, nu-i asa? (De parca am fi vreodata.)

Cu toate astea, daca in prealabil ti-a fost ceruta o parere despre cei care doneaza sange, s-ar putea sa te surprinzi singur! A refuza sa faci un anumit lucru, dupa ce te-ai declarat in favoarea lui, ar insemna sa te contrazici singur si ar insemna sa nu mai regasesti sensul afirmat anterior. Iata cat de multa nevoie de sens avem...

3. Principiul Dovezii Sociale.

Walter Lippmann: "Acolo unde toti gandesc la fel, nimeni nu gandeste prea mult."

"Maladia" spiritului de turma, sau a instinctului gregar, cum se mai numeste acesta este ceea ce putem denumi prin cuvantul moda, cu toate ca acesta este un termen care cuprinde foarte multe lucruri, foarte multe standarde si orientari, incepand de la cele legate de imbracaminte si terminand cu obisnuinta noua de a-i lua meditatii la engleza copilului tau de 5 ani.

Asta se intampla fiindca, a fi impreuna cu ceilalti, este de regula mai bine decat de unul singur, izolat de comunitate. Una dintre marile pedepse pe care le poate primi cineva este sa devina un marginal, adica sa fie lipsit de aprecierea, stima, simpatia si chiar compania semenilor sai. Ei bine, manipulatorii stiu sa speculeze aceasta trasatura profund umana.

4. Principiul Simpatiei.

Clarence Darrow: "Principala sarcina a unui avocat este sa determine juriul sa-l placa pe clientul sau."

Tot din patrimoniul instinctual al speciei face parte instinctul erotic. Imbinat cu nevoia de afiliere si apartenenta, este inspirat un alt principiu utilizat in manipulare: Principiul Simpatiei. De regula, vom spune "da" oricarei persoane pe care o cunoastem sau ne place. Este greu de imaginat cate putem face doar pentru ca ne place cineva. Ganditi-va numai la distribuitorii Avon!

De altfel, in psihologie este bine-cunoscut Efectul de Halo, care ne predispune la un raspuns pozitiv reflex, automat, atunci cand ne place cineva, si atribuiri de calitati cum ar fi talentul, inteligenta, bunatatea, cinstea, doar pentru ca acea persoana se prezinta intr-un anumit fel: bine imbracata, ingrijita, cu un anumit nivel de sex appeal.

5. Principiul Autoritatii.

Virgil: "Urmeaza cunoscatorul!"

Din categoria sentimentelor si instinctelor adanc inradacinate in psihicul omenesc, se afla si acela al respectului autoritatii. In general, oamenii se vor supune fara reticente oricarei persoane care face dovada detinerii unei autoritati, a unui titlu oficial. Macar si prin lucruri superficiale, de aparenta, cum ar fi hainele, accesoriile, automobilele, manipulatorul poate castiga teren.

Experienta milenara a speciei a dovedit ca de regula este mai bine "Sa dai Cezarului ceea ce este al Cezarului", ca este mai bine sa te supui autoritatii decat sa o sfidezi. "Capul plecat, sabia nu-l taie", nu-i asa? De exemplu, s-a dovedit intr-un experiment facut in America ca detinatorul unei masini luxoase nu va fi claxonat niciodata daca ramane ceva mai mult timp la semafor, blocand traficul. 

6. Principiul Raritatii.

G. K. Chesterton: "Calea de a iubi ceva sau pe cineva este sa intelegi ca il poti pierde."

Oamenii pasteza in sinea lor aceasta convingere profunda ca nimic bun nu se gaseste in cantitati mari, ce este bun nu e la discretie, si in general, pentru lucrurile bune, trebuie sa faci unele eforturi, care se merita din plin. Are sens sa lupti pentru tot ceea ce este rar intalnit, raritatea fiind o garantie a calitatii. Oare asa sa fie?

Dintr-o teorie a lui Jack Brehm reiese ca sentimentul de a nu avea acces la ceva este echivalent cu pierderea libertatii, a puterii sau a controlului. Acest sentiment ne motiveaza sa facem eforturi, sa actionam pentru redobandirea pozitiei de superioritate. Orice lucru care nu mai este disponibil isi sporeste brusc forta de atractie. Iar pe asta mizeaza si promotiile limitate ori termenele limita des intalnite in comert.

Imaginea Dresaj imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

Cialdini, R., (2008), Psihologia Persuasiunii, editura Business Tech Internationa, Bucuresti

Joule, R.V., Beauvois, J.L., (2009) Tratat de Manipulare, editura Antet, Bucuresti

Mucchielli, A., (2002), Arta de a Influenta, editura Polirom, Iasi

Borg, J., (2011), Persuasiunea. Arta de a-i influenta pe ceilalti, editura All, Bucuresti

Continue reading

psihologie sociala

Efectul Carismatic

A reusi sa intorci catre tine privirea tuturor celor din jur, si a reusi sa ii farmeci ca si cand ai dispune de capacitati paranormale, este o abilitate demna de interes. Dar cei care reusesc asta, pot sa si treaca neobservati, daca isi doresc. Oare cum reusesc? 

Cercetatorii din domeniul psihologiei sociale, incearca sa dovedeasca faptul ca aceasta "magie a personalitatii" care este charisma, nu este ceva care iti este dat sau nu, ci mai curand ceva la care se poate lucra, si care este supus vointei de imbunatatire si dezvoltare a omului modern, ambitios si angajat teleologic catre scopuri bine definite. Dintre indicii sau factorii ce contribuie la formarea efectul carismatic, identificati de  psihologii sociali se numara si acestia:

1. Fluenta - a vorbi fluent, a-ti exprima ideile cu usurinta. Este o calitate la care se poate lucra. Citind suficient de multe lucruri, ascultand discursuri sau interviuri, si mai ales preocupandu-te de invatarea unor noi cuvinte, fluenta vorbirii poate fi imbunatatita.

2. Incredere in sine - Se manifesta ca o deschidere catre acceptarea unor pareri alternative, deschidere la provocari, capacitatea de a nu deveni defensiv atunci cand intalnim oameni si pareri diferite. Spontaneitatea, tine de asemenea de increderea in sine.

3. Prezenta - Vigilenta in situatia prezenta, seriozitatea, mentinerea unui contact vizual bun, afisarea de calitati si valoare. Aici, fireste este nevoie de un nivel suficient de socializare, adica de asimilare a valorilor societatii. Factorii care ne rapesc prezenta sunt plictiseala, stresul, tristetea, suspiciunile, dorinta exagerata de a ne controla comportamentul.

4. Autenticitate - A fi sincer cu tine insuti dar si cu cei din jur, a nu pretinde ca esti altfel decat esti, a deveni astfel demn de incredere si de nadejde. A renunta la mastile pe care le purtam pentru a ne atinge anumite scopuri este o stare de eliberare de controlul constient si de accesare a rezervelor reale ale personalitatii, mai ales ca prefacatoria, in afara de faptul ca oboseste, este si cea mai grava insulta pe care o putem primi.

5. Curajul - Nu se refera la asumarea unor riscuri dramatice sau prostesti. Dovedeste disponibilitatea de a fi diferit, de a provoca si de a pune la indoiala, de a gandi dincolo de conventie ("out-of-the-box"), de a-si asuma riscuri. Merita sa iti asumi riscuri in mod inteligent si anume in acele situatii in care beneficiile vor depasi costurile chiar si daca totul iese prost. Daca nu stii incotro sa o iei, orice drum este bun!

6. Pasiunea - Este definita ca posibilitatea sau capacitatea de a ne impartasi valorile personale, in mod energic, deschis, angajat, entuziast, implicand si alte persoane. Pasiunea este combustibilul care iti "alimenteaza motoarele". Nu poti sa te faci inteles cu adevarat daca vorbesti monoton, evitand privirea celorlalti, ca si cand ai fi pe jumtate adormit.

7. Tinuta - Se refera la maniera de autoprezentare si exprimare prin intermediul posturii si a hainelor. A fi mereu stilat, ingrijit, distins. Merita atunci cand ne concepem efectul carismatic sa verificam de doua ori daca hainele pe care le purtam ni se potrivesc, daca se asorteaza, daca sunt curate si noi, daca au toti nasturii sau daca au pete dizgratioase pe ele.

Se spune ca Marilyn Monroe avea capacitatea de a trece pe strada sau de a-si face cumparaturile fara a se face observata. Acest lucru nu este o simpla observatie banala din moment ce actrita era la un moment dat cea mai celebra femeie din lume. Cand cineva ar fi intrebat-o cum reuseste acest lucru, Marilyn Monroe i-a raspuns ca are un "comutator", prin care ea trece in mod instantaneu intr-un alt mod de functionare. Actrita i-a demonstrat prietenei sale ca imediat ce "re-devenea" faimoasa Marilyn Monroe, toata lumea o recunostea si ii cerea autografe.

Asadar, aparent este ceva ce poate fi controlat, in ciuda faptului ca unii dintre noi, sub influenta unor experiente mai putin fericite, suntem lipsiti de posibilitatea de a ne vedea propriile calitati, frumusetea interioara sau exterioara. Asa cum imi spune o astfel de persoana pe care am cunoscut-o de curand, pentru unii dintre noi, calitatile pe care le avem "nu par reale".

Imaginea Motociclistul imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

Leigh, A., (2010), Charisma, editura Trei, Bucuresti

Missoum, G., (2003), Am Reusit!, editura Polirom, Iasi

Cialdini, R., (2008), Psihologia Persuasiunii, editura Business Tech International, Bucuresti

Haddou, M., (2011), Cum sa-ti intaresti increderea in tine, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

succes

Respectul in Relatii

S-a vorbit despre prezervativ si despre pastila de a doua zi. S-a vorbit despre indemanarea sexuala si despre provocari sexuale. Am observat insa ca nu s-a prea vorbit despre respect si despre respectul din relatii. Oare sa fie un subiect atat de neinsemnat? 

 

Ce inseamna respectul, cu adevarat? In DEX exista cel putin doua sensuri in care este utilizat acest cuvant. Pe de o parte respectul este acel sentiment de stima si pretuire pe care il nutrim fata de ceva sau fata de cineva (1). 

Pe de alta parte, "a tine la respect" inseamna a tine pe cineva la distanta, a nu-i permite sa devina prea familiar (2). Cred ca de aici, din aceasta a doua posibilitate de a defini respectul, ni se trage si confuzia intre respect si distanta.  

Mark Twain spunea chiar ca familiaritatea aduce dispretul si copiii. Daca este sa privim majoritatea casniciilor, asa pare sa fie, desi mai sunt si exceptii. Totusi, este bine - cunoscut umorul cinic al lui Twain si cred ca ar trebui sa tinem cont si de personalitatea lui atunci cand apreciem valoarea etica a spuselor sale. 

Eu as zice ca dispretul nu este decat un efect pervers al familiaritatii, pe cat de inestetic, pe atat de nedorit. Intram in cupluri fara sa ne dam seama ca vom ajunge sa ne dispretuim unul pe altul si de fapt nimeni nu isi doreste asa ceva. Si totusi, de ce o facem?

Un mit autohton ar spune ca respectul inseamna distanta. Sunt profund impotriva acestei pareri. Apropierea  nu inseamna dispret asa cum bogatia nu inseamna aroganta. Da, sunt efecte perverse, care au cauze in educatia primita si in propria noastra creativitate, ce dau nivelul de dezvoltare sociala, dar avem oricand libertatea sa le disociem. 

La drept vorbind, dispretul este acela care aduce distanta, caci o persoana dispretuita tinde sa te evite. Dispretul este o emotie utila disocierii, delimitarii de ceva sau cineva, sau utila in caz ca dorim sa sanctionam ceva. Respectul, in schimb, ne apropie, nu are cum sa fie altfel! 

Dar de cate feluri este respectul? Nu stiu daca cineva a incercat inaintea mea sa faca o tipologie a respectului dar, personal, m-am gandit la una care sa se mentina in limitele subiectului pe care l-am abordat, si anume al "respectului in relatie".  

1. Respect de Suprafata. Cred ca a cunoscut fiecare dintre noi o persoana care obisnuia sa ii numeasca pe ceilalti "stimate domnule" si "distinsa doamna", sa le ofere prioritate la iesire si sa le tina usa deschisa pentru a intra, fara ca acest lucru sa flateze. 

Din moment ce aceasta persoana te vorbeste pe la spate sau, daca este patron, prefera sa cumpere o masina de serviciu in loc sa plateasca salariile ori "uita" sa le plateasca angajatilor asigurarile de sanatate, este clar ca respectul pe care ti-l poarta este doar o masca in spatele careia se ascunde un suflet meschin.  

In casnicie, un astfel de ipocrit ar putea sa joace rolul unui sot formidabil dar sa faca glume zeflemitoare pe seama ta cand iese in oras cu alte femei. Pe termen scurt, acest tip de respect poate crea iluzii frumoase dar, in timp, iluziile se vor risipi. Apropierea afectuoasa pe care o simtim initial fata de respectuosul ipocrit va fi inlocuita de distanta si dispret, dupa ce vom fi cunoscut adevarata lui fata.

2. Respect de Profunzime. Toata lumea a cunoscut pe cineva care nu iti arata prea multa pretuire in comunicarea fata in fata, poate mai facea o gluma neinspirata sau poate atragea atentia asupra slabiciunilor tale, umilindu-te, dar cu toate acestea, in anumite momente, putea sa iti castige veneratia cu gesturi pline de semnificatie. 

Imi vine acum in minte personajul principal din House M.D., care este prototipul modelului despre care vorbesc. Este un tip insolent dar care iti poate salva viata sau daca nu, se va face remarcat printr-un ajutor oferit intr-un moment cheie, ori poate prin faptul ca prefera sa depuna banii de concediu intr-un fond de caritate deschis pentru o persoana ce a suferit un accident grav.  

In casnicie, ar fi probabil un sot care te umileste verbal ori prin alte gesturi marunte dar care iti da senzatia ca esti in rand cu lumea atunci cand ii invata lucruri folositoare pe copii sau atunci cand te ajuta sa iti indeplinesti un vis. 

In timp, dupa ce vei fi cunoscut adevarata natura a acestui "necioplit", vei ajunge sa te simti mai apropiat de el decat de multi tipi respectuosi doar cu numele, prin manierele lor, nu si prin moralitatea de care dau dovada. Tot felul de specimene pe lumea asta...  

Retinem insa faptul ca respectul poate fi definit ca reprezentand pretuirea pe care o aratam regulilor instituite de societate, atat a manierelor elegante (respect de suprafata) cat si a regulilor moralei (respect de profunzime). 

Si retinem ca efectul respectului este mai curand aproprierea, caci nimeni nu se apropie de cel care il dispretuieste! Nu accept ca ar exista nevoia de a fi dispretuit... in afara, poate, de cazurile patologice. Nevoia de a fi respectat este insa o realitate umana descrisa si de Abraham Maslow in piramida necesitatilor. 

Si s-ar putea ca prin apropiere excesiva, ca in casnicie, sa apara dispretul dar asta nu pune un semn de egalitate intre apropiere si dispret. Ba chiar consider ca leacul pentru acest dispret aparut ca efect secundar al apropierii excesive, este cultivarea auto-impusa a respectului si a recunostintei.

S-ar putea sa intalniti oameni care sunt capabili sa te respecte atat la nivelul superficial al bunelor maniere, cat si la nivelul profund al gesturilor cu semnificatie etica. Ori, s-ar putea sa intalniti persoane care nu te respecta nici la nivelul superficial si nici la cel de profunzime, iar acestia probabil sunt cei mai lipsiti de educatie si sper sa nu ii intalniti niciodata.

Nici cei care te respecta la nivel superficial nu sunt mai buni cu ceva. Beneficiind de un oarecare nivel de educatie, dar fiind in general parveniti si avizi de parvenire, ei au sesizat nevoia celor necajiti de a fi respectati si fac uz de aceasta slabiciune a lor. 

Omul sarman, cum intalneste rar persoane care sa se poarte frumos cu dansul, crede ca l-a apucat pe Dumnezeu de un picior atunci cand l-a intalnit pe parvenitul ipocrit. In acest fel, ei vor alcatui un cuplu de tip parazit - victima care poate rezista destul de mult in timp, daca parazitul nu depaseste orice limita de suportabilitate. Cred ca ceva asemanator se poate intampla si la nivelul cuplului.  

Imaginea Precision, de Mr. Smashy, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Smalley G., (2008), Cum sa-ti intelegi sotia, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

Gratch, A., (2011), Daca dragostea ar putea gandi, editura Trei, Bucuresti

Leleu, G., (2011), Cum sa fim fericiti in cuplu, editura Trei, Bucuresti

Moreau, A. (2006), Dragoste si sexualitate, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

resurse

Materialismul & Fericirea

Pot banii sa ne aduca fericirea? Probabil ati ajuns singuri la un raspuns dar ce spun oamenii de stiinta despre acest subiect? Sunteti invitatii mei intr-o reflectie comuna despre bani si fericire.

Materialismul este un mod de a da un sens vietii, la fel ca multe altele. Pentru ca oamenii gasesc cu greu motivatia de a continua sa existe atata vreme cat nu au dat un sens existentei lor, ei au aceasta responsabilitate primordiala de a gasi un motiv pentru care sa traiasca mai inainte de a intreprinde ceva si de a da o intrebuintare timpului pe care il au la dispozitie.

Materialismul este deosebit de tentant ca sens al vietii pentru mai mult decat un singur motiv: banii sunt asociati cu siguranta, cu fericirea, cu reusita in viata intima, cu sanatatea, cu supravietuirea chiar - o adevarata cheie a implinirii omenesti. 

Dar ce spun studiile in domeniul fericirii? Da, se pare ca banii sunt un secret al fericirii in tarile sarace. Studiile in domeniu arata ca dupa ce am trecut de un anumit nivel de bunastare materiala, banii nu mai constituie un secret al fericirii, iar oamenii din tarile bogate nu sunt mai fericiti decat cei din tari sarace. De asemenea, mentalitatea unei natiuni face ca oameni din tari sarace sau din regiuni sarace sa reuseasca sa fie mai fericiti decat multi locuitori ai tarilor bogate.

Un studiu interesant legat de castigatorii la loto, arata ca dupa nici 6 luni de la un mare castig la loto, jucatorii revin la dispozitia lor normala. Asta inseamna ca daca inainte de a castiga erau depresivi, ei literalmente isi iau depresia de unde au lasat-o. Argumente interesante legate de aceste aspecte sunt prezentate in cartea Fericirea Autentica a psihologului Martin Seligman.

Exista o adevarata arta a fericirii ce tine de modul cum ne alegem valorile, stilul de viata si modul de a ne raporta la evenimentele zilnice. Tind sa spun ca este nevoie de ceva inteligenta si de ceva intelepciune pentru a reusi sa devii fericit. Fiecare moment al vietii, fiecare provocare, fiecare alegere si fiecare pas, sunt incarcate de implicatii in ce priveste fericirea. Daca, amagiti de tentatia sigurantei absolute care "vine prin intermediul banilor" si motivati de frica de suferinta, alegem sa urmarim banii prin toate mijloacele noastre, se intampla, in mod paradoxal, exact lucrul de care ne temem: mai multa suferinta.

Pentru bani ne sacrificam sanatatea - alegand situatii (uneori la marginea legalitatii), profesii, riscuri, pentru bani ne sacrificam relatiile - caci devenim prea ocupati pentru asa ceva si, in final, pentru bani ne sacrificam fericirea - caci pierdem oportunitatea de a ne dezvolta spiritul, spiritul fiind o componenta definitorie a fericirii - ai nevoie sa cultivi un mod de a privi lucrurile si sensul vietii despre care nu iti vorbeste nimeni. 

O echipa de cercetatori de la Universitatea Baylor din Waco, Texas, tocmai a descoperit faptul ca materialistii sunt si cei mai putin recunoscatori oameni - ei nu reusesc sa aprecieze ceea ce au, lucru care ii face mai nefericiti. De asemenea, ei au o orientare egocentrica si se focalizeaza mai curand pe ceea ce nu au, apreciind astfel ca exista lipsuri in nivelul lor de fericire.

Studiul care a investigat materialismul, gratitudinea, nivelul de satisfacere a nevoilor si nivelul de satisfactie in general in viata, a descoperit ca succesul in dobandirea posesiunilor nu coreleaza cu fericirea in cazul materialistilor - ei "reusesc" de fiecare data sa fuga de fericire, ridicandu-si nivelul de aspiratie permanent. Imediat ce dobandesc lucrurile dorite, si punctul de referinta se muta - de la apartamentul elegant la vila cu piscina si de la vila cu piscina la proprietati in alte tari,  o adevarata fuga dupa fata morgana (oricine ar fi aceea).

Un studiu similar din 2011, publicat in Journal of Happiness Studies, efectuat cu subiecti adolescenti, arata ca un nivel ridicat de gratitudine si unul scazut de materialism asigura in randul adolescentilor o mai buna integrare sociala, mai putina depresie si mai multa satisfactie in viata, in general.

Desi tentatia materialismului este mare astazi, cand am vrea ca totul sa fie predictibil si sa se afle sub controlul nostru, si cand suntem stimulati subliminal sa achizitionam tot felul de bunuri care ne promit satisfactia, stiinta fericirii a ramas la postulatele sale vechi de mii de ani: apreciaza ceea ce ai si considera ca strugurii la care nu ajungi sunt acri! Epicur spunea cu mii de ani inainte urmatorul lucru: "Bogatia ceruta de natura este limitata si usor de obtinut, in timp ce bogatia ceruta de idealuri goale se extinde pana la infinit". 

Din fericire putem alege si alte sensuri ale vietii decat acumularea de avere - nimeni nu ne interzice asta. Psihologia adleriana in care m-am specializat eu insumi, promoveaza interesul social (Gemeinschaftsgefühl), ca ideal al sanatatii psihice. Intr-adevar, atunci cand ne pasa de oameni si mergem in intampinarea nevoilor acestora, fericirea urmeaza indeaproape.

Am fost surprins sa primesc confirmari asupra acestui adevar din partea unor oameni care se disting mai curand prin succes material decat prin altceva. Si probabil confirmarea supreama a oferit-o miliardarul american John Rockefeller, care a invatat ca depasindu-si egocentrismul si limitarea spirituala, poate adauga zeci de ani vietii sale.

In general am descoperit ca daca iti dedici viata oamenilor din jurul tau si iti pasa de ei, atunci ai gasit drumul catre fericire. Cand fericirea ta devine fericirea altuia, aceasta este iubirea. Lana del Rey

Imaginea The Choices, de Michael Davis Burchat, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

Cialdini, R., (2008), Psihologia Persuasiunii, editura Business Tech International, Bucuresti

Marica, S., (2008), Introducere in Psihologia Sociala, editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Frankl, V., (2012), Omul in Cautarea Sensului Vietii, editura Meteor Press, Bucuresti

Sharp, T., (2011), 100 de Cai spre Fericire, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

materialismul